DREPT SOCIAL EUROPEAN

DREPTURI SOCIALE
IN CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A
UNIUNII EUROPENE

Lector Univ. Dr. Ion Necsulescu

Masterand Colţ Ana Georgiana

1
 Cuprins

Introducere .......................................................................................................................... 3
Izvoarele drepturilor prevazute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene5
Drepturile Sociale................................................................................................................ 6
Intelegerea reglementarii Drepturilor Sociale in Carta Drepturilor Fundamentale a
Uniunii Europene ................................................................................................................ 8
Dreptul la Condiţii De Muncă Decente Şi Protecţia Împotriva Şomajului ........................ 9
Dreptul la Asistenţa Medicală (protectia sanatatii).......................................................... 12
Dreptul la Educatie si accesul la formare profesionala ................................................... 13
Dreptul la Pensie ............................................................................................................... 14
Bibliografie ........................................................................................................................ 15

2
Introducere

Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valori esenţiale ale

Uniunii Europene. Introduse chiar în tratatele sale fondatoare, acestea au fost
consolidate prin adoptarea unor serii de documente, care au facilitat parcurgerea
unor etape instituţionale. Astfel, istoria Uniunii Europene poate fi reperată prin
prisma evoluţiei protecţiei drepturilor omului, ce a influenţat decisiv forma,
precum şi funcţiile actuale ale organizaţiei. De asemenea, prin fiecare pas prin
care au fost stabilite noi reglementări, ce au condus la dezvoltarea Uniunii, au fost
acordate noi garanţii în privinţa drepturilor omului.1
Carta europeană a drepturilor fundamentale are o foarte mare importanţă
în evoluţia Uniunii Europene, pentru mişcarea sindicală şi pentru politica externă
comunitară. 2
Pentru prima dată de la crearea Comunităţii Economice Europene, Carta
expune, într-un singur text, ansamblul drepturilor sociale, economice, civile şi
politice 3de care pot beneficia atât cetăţenii europeni, cât şi toate persoanele care
trăiesc pe teritoriul Uniunii. Este vorba de drepturi, de principii şi de valori
inalienabile pe care instituţiile UE trebuie să le ia în considerare atunci când
elaborează sau aplică legislaţia europeană.
Decizia de a elabora o Cartă a drepturilor fundamentale ale Uniunii
Europene a fost luată la Consiliul European de la Köln din 3-4 iunie 1999, Carta
fiind rezultatul unei proceduri originale şi fără precedent istoria Uniunii
Europene. Redactarea acestui proiect de Cartă a fost încredinţată unei Convenţii.
Aceasta era compusă din 62 de membri: 15 reprezentanţi ai şefilor de stat sau de
guvern, 30 reprezentanţi ai Parlamentelor naţionale (câte doi din fiecare stat
membru), 16 reprezentanţi ai Parlamentului European şi un reprezentant al
Comisei Europene. Doi reprezentanţi ai Curţii de Justiţie şi ai Consiliului Europei
au asistat la lucrări în calitate de observatori. In plus. au fost audiaţi de Convenţie

1
Moroianu Zlătescu Irina, Drepturile omului- un sistem în evoluţie, Editura I.R.D.O, Bucureşti, 2008, p. 119 - 120
2
Francis Jacobs Viitorul Curtii de Justitie si protectia drepturilor Omului - La Chartes des Droits Fundamentaux
de l Union Europene
3
Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic
Bucureşti, 2006, p. 72-73

3
membri ai Comitetului Economic şi Social, ai Comitetului Regiunilor, Avocatul
Poporului, reprezentanţi ai ţărilor din Europa Centrală şi de Est, experţi şi
reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvemamentale. Societate civilă a fost îndelung
consultată, mai ales prin intermediul unui site pe internet care a adunat opinii şi
sugestii de la numeroase asociaţii sau grupuri. Proiectul Cartei a fost înaintat
Consiliului European şi Parlamentului European.
Mandatul atribuit Convenţiei era destul de neclar, pe de o parte i se
interzicea să creeze noi drepturi care ar conferi competenţe noi Uniunii Europene
şi pe de altă parte i se cerea să cuprindă în document şi drepturile care rezultă din
tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre sau din alte instrumente
internaţionale elaborate pentru protejarea dreptunlor omului. După îndelungi
dezbateri, forma finală a Cartei cuprinde şapte capitole. împărţite în 54 de
articole şi definind drepturile fundamentale esenţiale: demnitate, libertate,
egalitate, solidaritate, cetăţenie şi justiţie. Carta conţine mai multe prevederi
inovatoare (ex. interzicerea donării umane în scopuri reproductivc), dar a fost
criticată şt pentru omisiunile notabile existente (ex. protecţia drepturilor
minorităţilor). Deşi preambulul declară că Uniunea recunoaşte drepturile,
libertăţile şi principiile enunţate, Carta a fost descrisă de unii doctrinari ca
reprezentând o distilare creativă a drepturilor cuprinse în diferite acorduri
europene şi internaţionale şi în constituţiile statelor membre.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamată de
către Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene
la Consiliul European de la Nisa, din 7 decembrie 2000. Ulterior, Carta a fost
integrată în Tratatul de Constituţie Europeană. însă ca urmare a eşecului
ratificării acestuia, nici Carta nu a mai căpătat forţa juridica. După o perioadă de
incertitudine cu privire la viitorul Cartei, discuţiile au fost reluate abia în 2007,
când Parlamentul European a aprobat pe 20 noiembrie, la Bruxelles, Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, aceasta fiind semnată pe 12
decembrie 2007, la Strasbourg, cu o zi înaintea semnării Tratatului de la
Lisabona, intr-un cadru solemn, de preşedintele Parlamentului European, Hans-
Gert Pottering, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso şi de
preşedintele Consiliului Uniunii, Jose Sócrates, fiind integrată în acest tratat. Prin
ratificarea Tratatului de la Lisabona de către toate statele membre, Carta a
dobândit în sfârşit forţă juridică.

4
Izvoarele drepturilor prevazute de Carta Drepturilor Fundamentale a
Uniunii Europene

Având în vedere încercarea de a cuprinde drepturi cât mai diferite - civile,

politice, economice, culturale, sociale, inclusiv aşa numitele „drepturi de a treia
generaţie” — Carta a folosit mai multe surse de inspiraţie.
Prima sursă de inspiraţie avută în vedere o constituie drepturile cure
rezultă din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune
statelor member. Această sursă derivă din statutul Uniunii Europene de
organizaţie inter-guvernamentală, având competenţa conferită de statele membre
şi respectând principiul subsidiarităţii.
A doua sursă ca importanţă pentru Carta a reprezentat-o Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului acest catalog european de drepturi, elaborat în
1950, în cadrul Consiliului European. Aproape jumătate din drepturile prevăzute
de Cartă sunt împrumutate din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, însă
există şi drepturi care nu au fost preluate.
La acest instrument european, cuprinzând doar drepturi civile şi politice, se
adaugă, pentru drepturile sociale, documentele cuprinzând drepturi sociale
adoptate fie de Uniunea Europeană - Cartea comunitara a drepturilor sociale
fundamentale ale lucrătorilor (19894), fie de catre Consiliul Europei - Carta
social europeana - Torino, 19615. Aceste carte de drepturi sociale conţin

4
Carta Comunitară a Drepturilor Sociale ale Muncitorilor a fost adoptată pe 9 decembrie 1989 la
Summit-ul de la Strasbourg al Şefilor de Stat şi Guvern din statele membre, sub forma unei declaraţii.
5
Carta Socială Europeană deschisă semnării la Torino în 1961, care a intrat în vigoare în 1965,
garantează drepturile fundamentale sociale şi economice completând Convenţia europeană a
drepturilor omului, care asigură protecţia drepturilor civile şi politice;
Protocolul Adiţional din 5 mai 1988 a mai adăugat 4 drepturi la cele 15 garantate de Carta din 1961;
Protocolul de Amendare din 21 octombrie 1991, se referă la mecanismul de control al Cartei;
Protocolul Adiţional din 9 mai 1995, intrat în vigoare la 1 iulie 1998 dă posibilitatea partenerilor
sociali şi organizaţiilor non guvernamentale de a efectua plângeri colective;
Carta Socială Europeană Revizuită, deschisă semnării la 3 mai 1996, a extins numărul drepturilor
5
prevederi privind condiţiile de muncă, timpul de lucru, protecţia socială a
salariaţilor, reglementarea unor reguli în materie de concediere şi în privinţa unor
categorii vulnerabile de lucrători (copii, tineri şi femei).
O ultimă sursă de inspiraţie, demnă de luat în seamă, o constituie
jurisprudenta Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi cea a Curţii Europene a
Drepturilor Omului aceasta având un rol important în interpretarea şi clarificarea
unor noţiuni.

Drepturile Sociale

Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi Tratatul privind

Uniunea Europeană (TUE), cele două tratate fundamentale ale UE, enumeră o
serie de cerinţe cu privire la drepturile sociale, inclusiv obiectivul general de
protejare a drepturilor sociale şi obligaţiile de îmbunătăţire a condiţiilor de
muncă şi a sănătăţii publice, precum şi de combatere a excluziunii sociale.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene6 include drepturile
la securitate socială, la ajutor de şomaj, la pensie, la asistenţă socială şi asistenţă
în ceea ce priveşte locuinţa, precum şi, în anumite condiţii, la asistenţă medicală.
Convenţia europeană a drepturilor omului nu include drepturi sociale. Cu
toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o serie de
hotărâri privind drepturile sociale7, în cazuri în care acestea aveau legătură cu
alte drepturi, precum dreptul la viaţa de familie şi interzicerea torturii.
Cu toate acestea , dreptul UE lasă, în mare parte, în sarcina dispoziţiilor
naţionale să stabilească persoanele care pot solicita protecţie socială şi prestaţii
sociale şi se axează pe încercarea de a armoniza şi asigura un tratament egal
pentru cetăţenii UE care au acces la drepturi sociale în afara ţării lor de cetăţenie.

garantate la 31.

6
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:12010P&from=EN
7
http://www.echr.coe.int/Documents/FS_Health_ENG.pdf

6
 Ca urmare a crizei financiare şi a măsurilor de austeritate introduse în
multe ţări europene începând cu anul 2009, drepturile sociale şi protecţia socială
au fost afectate negativ în multe state din Europa.
Un raport din 2015, întocmit pentru Parlamentul European, a constatat că
austeritatea din UE are un efect fundamental negativ asupra protecţiei atât a
drepturilor economice, sociale şi culturale, cât şi a drepturilor civile şi politice.
În ceea ce priveşte Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Spania şi Portugalia, s-a
constatat că exista o creştere a pierderilor locurilor de muncă, a numărului de
locuri de muncă cu fracţiune de normă şi temporare şi a numărului de ore de
lucru, precum şi o scădere a protecţiei împotriva şomajului şi o scădere a
salariilor. Toate aceste elemente au afectat dreptul la angajare într-un loc de
muncă şi la păstrarea locului de muncă în condiţii echitabile, în special în ceea ce
priveşte femeile, lucrătorii tineri, persoanele cu handicap, migranţii, călătorii,
lucrătorii cu remuneraţii reduse, persoanele pensionate şi cele necăsătorite.
Raportul a constatat, de asemenea, că măsurile precum reducerea numărului de
profesori în şcoli şi restricţionarea unor servicii oferite grupurilor vulnerabile,
precum copiii cu handicap, copiii romi şi copiii migranţilor, au afectat negativ
dreptul la educaţie.

Potrivit raportului, măsurile de austeritate din aceleaşi ţări au afectat

dreptul la asistenţă medicală, în special în Grecia şi Cipru. Aceste măsuri au
condus la reducerea accesului la asistenţă medicală, inclusiv la medicina
preventivă, creşterea costurilor şi a timpului de aşteptare, precum şi
aprovizionarea insuficientă cu medicamente. Raportul a constatat că o serie de
grupuri au fost afectate în mod disproporţionat de aceste măsuri, inclusiv
persoanele sărace şi fără adăpost, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap şi
familiile acestora, femeile şi migranţii fără acte.
Potrivit raportului, pensiile au fost, de asemenea, afectate negativ, în special
în ceea ce priveşte scăderea cheltuielilor statului legate de pensii şi scăderea
standardului de viaţă al pensionarilor.
Carta Drepturilor Fundamentale şi Directiva UE 2000/78 interzic explicit
discriminarea bazată pe orientarea sexuală în anumite împrejurări.
Articolul 21 din Cartă prevede următoarele: „Se interzice discriminarea
de orice fel, bazată pe motive precum [...] orientarea sexuală.” Persoanele
transsexuale beneficiază de o protecţie mai puţin explicită în legislaţia UE – acest
7
tip de discriminare fiind interzisă la categoria motive bazate pe „sex” în Carta
Drepturilor Fundamentale , iar Directiva din 2006 privind egalitatea între femei şi
bărbaţi interzice, la încadrarea în muncă, discriminarea bazată pe schimbarea
sexului unei persoane.
Toate statele membre UE au declarat ilegală discriminarea bazată pe
orientare sexuală la locul de muncă, precum şi la aplicarea drepturilor şi legilor
UE. Începând din 2014, 24 de state membre UE au interzis discriminarea pe motiv
de orientare sexuală în afara locului de muncă.
Cu toate acestea, legile UE nu includ şi interzicerea discriminării faţă de
persoane transsexuale ori discriminarea bazată pe orientarea sexuală în afara
domeniului muncii. Multe state din Europa obligă persoanele transsexuale la
operaţii de sterilizare în vederea schimbării sexului, iar unele state europene nu
asigură recunoaştere legală identităţilor de gen ale persoanelor transsexuale.
Căsătoria între persoane de acelaşi sex şi adopţia în cadrul cuplurilor de acelaşi
sex nu este posibilă în toate statele membre UE, aceste state neavând obligaţia de
a recunoaşte căsătorii între persoane de acelaşi sex oficiate în alte state UE. State
membre UE nu au inclus orientarea sexuală şi identitatea de gen printre motivele
infracţiunilor inspirate de ură.

Intelegerea reglementarii Drepturilor Sociale in Carta Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) afirmă că

Uniunea trebuie să combată excluziunea socială şi discriminările şi să promoveze
justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi şi solidaritatea între
generaţii.
Articolul 151 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE)
prevede că Uniunea şi statele membre au ca obiective promovarea ocupării forţei
de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, permiţând armonizarea
acestora în condiţii de progres, o protecţie socială adecvată, dialogul social,
dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil al
ocupării forţei de muncă şi combaterea excluziunii.

8
 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene8 include recunoaşterea
dreptului de acces la securitate socială şi la prestaţii de securitate sociale, inclusiv
la concediu de maternitate, la ajutor de şomaj şi pensie, pentru cetăţenii UE,
indiferent unde locuiesc, în conformitate cu legislaţia UE şi cu legislaţia naţională.
Aceasta prevede, de asemenea, dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea
ce priveşte locuinţa, pentru toate persoanele care nu dispun de resurse suficiente,
dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri
medicale.
În pofida existenţei articolelor din tratate şi din cartă, enumerate anterior,
regulamentele şi directivele UE nu au creat norme de aplicare detaliate, care au
caracter obligatoriu pentru statele membre ale UE, iar instituţiile UE încă nu au
intentat acţiuni pentru a pune în aplicare aceste drepturi. Aceste aspecte sunt
lăsate mai degrabă la latitudinea guvernelor naţionale, UE concentrându-se să se
asigure că nu există nicio discriminare bazată pe naţionalitate în ceea ce priveşte
ocuparea forţei de muncă şi, atunci când statele membre prevăd măsuri de
protecţie socială, pe politici şi acţiuni de promovare a protecţiei acestor drepturi.

Dreptul la Condiţii De Muncă Decente Şi Protecţia Împotriva Şomajului

Articolul 153 din TFUE stabileşte obligaţii specifice pentru Uniune în

scopul punerii în aplicare a articolului 151, inclusiv îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă şi a sistemelor de protecţie socială, îmbunătăţirea condiţiilor pentru
titularii de paşapoarte din afara UE şi combaterea excluziunii sociale.
Articolele 27-31 şi 34 din Carta drepturilor fundamentale conţin o serie de
drepturi ale lucrătorilor, inclusiv dreptul la informare şi la consultare la locul de
muncă, dreptul la negociere colectivă, la protecţie în cazul concedierii
nejustificate şi la condiţii de muncă echitabile şi corecte, inclusiv dreptul la o
limitare a duratei maxime de muncă, la perioade de odihnă zilnică şi
săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Aceste dispoziţii

8
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:12010P&from=EN

9
includ recunoaşterea dreptului de acces la prestaţiile de securitate socială în caz
de pierdere a locului de muncă.
Astfel Carta prevedere:
Articolul 27
Dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii
Lucrătorilor sau reprezentanților acestora li se garantează, la nivelurile
corespunzătoare, informarea și consultarea în timp util, în cazurile și în condițiile
prevăzute de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.
Articolul 28
Dreptul de negociere și de acțiune colectivă
Lucrătorii și angajatorii sau organizațiile lor au dreptul, în conformitate cu
dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale, de a negocia și de a
încheia convenții colective la nivelurile corespunzătoare și de a recurge, în caz de
conflicte de interese, la acțiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv
la grevă.
Articolul 29
Dreptul de acces la serviciile de plasament
Orice persoană are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament.
Articolul 30
Protecția în cazul concedierii nejustificate
Orice lucrător are dreptul la protecție împotriva oricărei concedieri nejustificate,
în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.
Articolul 31
Condiții de muncă echitabile și corecte
(1) Orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să respecte sănătatea,
securitatea și demnitatea sa.
(2) Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă și la
perioade de odihnă zilnică și săptămânală, precum și la o perioadă anuală de
concediu plătit.
Articolul 32
Interzicerea muncii copiilor și protecția tinerilor la locul de muncă
Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în
muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de școlarizare
obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor și cu excepția
unor derogări limitate.
10
Tinerii acceptați să lucreze trebuie să beneficieze de condiții de muncă adaptate
vârstei și să fie protejați împotriva exploatării economice sau a oricărei activități
care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică,
morală sau socială sau care le-ar putea compromite educația.
Articolul 33
Viața de familie și viața profesională
(1) Familia se bucură de protecție juridică, economică și socială.
(2) Pentru a putea concilia viața de familie și viața profesională, orice persoană
are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de
maternitate, precum și dreptul la un concediu de maternitate plătit și la un
concediu parental acordat în urma nașterii sau adopției unui copil.”
În temeiul normelor UE, în cazul în care o persoană se deplasează dintr-o
ţară în alta, aceasta are dreptul la aceleaşi prestaţii de şomaj ca şi resortisanţii
respectivei ţări.9 Deşi normele nu sunt aceleaşi în toate ţările în ceea ce priveşte
perioada de muncă necesară pentru a putea beneficia de prestaţiile de şomaj şi
adesea există diferenţe între perioadele de muncă necesare pentru a beneficia de
respectivele prestaţii, ţara în care se mută o persoană trebuie să ia în considerare
perioada în care aceasta a lucrat în alte ţări UE ca făcând parte din această
perioadă. Deasemenea, normele UE permit cetăţenilor să primească prestaţii de
şomaj timp de 3-6 luni în alt stat membru al UE, în perioada în care aceştia caută
un loc de muncă în respectiva ţară.
Cu toate acestea, scopul normelor UE nu este să adopte măsuri pentru
soluţionarea problemei şomajului, a locurilor de muncă în condiţii precare şi a
locurilor de muncă prost plătite din întreaga UE, toate acestea reprezentând
provocări în ceea ce priveşte dreptul la condiţii de muncă echitabile şi corecte.
În mai 2015, Eurostat10 11 a estimat că rata şomajului era de 9,6 % în UE şi
10,3% în zona euro. Nivelul şomajului în rândul tinerilor (sub 25 de ani) era de
20,6% în UE şi 22,1% în zona euro. Totuşi, nivelul şomajului în rândul tinerilor
era de 49,7 % în Grecia, 49,3 % în Spania, 43,6 % în Croaţia şi 41,5 % în Italia.
Un raport din 2012, întocmit pentru Comisia Europeană, a evidenţiat o
creştere a numărului de locuri de muncă în condiţii precare - în special munca
involuntară cu fracţiune de normă şi contractele de muncă cu durată determinată,

9
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=862&langId=en
10
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Unemployment_statistics
11
Eurostat este organismul care se ocupă cu statistica al Comisiei Europene.

11
în toate cele 12 state membre evaluate, atât în statele UE mai vechi, cât şi în cele
mai noi. Raportul a subliniat, de asemenea, faptul că pare să existe o tendinţă de
creştere a numărului de locuri de muncă nedeclarate în Grecia, Spania, Italia,
Letonia şi Bulgaria. Munca prin agent de muncă temporară, prin folosirea unui
intermediar între angajator şi angajat, părea, de asemenea, să aibă o tendinţă
ascendentă, constatându-se că sectoarele hotelier, agricol, al comerţului cu
amănuntul şi al serviciilor de curăţătorie angajează cel mai frecvent persoane în
condiţii precare, migranţii fără acte, femeile şi lucrătorii tineri fiind cei mai expuşi
la ocuparea forţei de muncă în condiţii precare.

Dreptul la Asistenţa Medicală (protectia sanatatii)

Articolul 168 din TFUE impune Uniunii să întreprindă acţiuni în vederea

îmbunătăţirii sănătăţii publice şi articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale
include dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi dreptul de a beneficia
de îngrijiri medicale, în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile nationale:
“Orice persoană are dreptul de acces la asistența medicală preventivă și de a
beneficia de îngrijiri medicale în condițiile stabilite de legislațiile și practicile
naționale. În definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor
Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.”
UE nu intervine direct pentru a stabili politica naţională în domeniul
asistenţei medicale, ci mai degrabă îşi asumă un rol de coordonare 12, asigurându-
se că cetăţenii UE care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie sunt protejaţi în
aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii, atunci când aceştia se mută în alt stat membru.
În 2014, Consiliul European13 a subliniat cu îngrijorare că, din cauza crizei
financiare, era afectată posibilitatea ţărilor UE de a oferi acces la sistemul de
asistenţă medicală şi protecţie socială, în special în lumina articolului 168 din
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

12
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=859&langId=en
13
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/143283.pdf
12
 În afară de problemele evidenţiate în raportul către Parlamentul European
(menţionat anterior), un raport întocmit în 2014 de EuroFound14 15 a subliniat că
măsurile de austeritate determină apariţia unor noi grupuri care sunt vulnerabile
la asistenţa medicală precară care se datorează creşterii şomajului, schimbărilor
din sistem şi nivelului ridicat de discriminare şi xenofobie. Acest raport a
constatat, de asemenea, că încetarea furnizării de servicii în cadrul unei părţi a
sistemului de asistenţă medicală conducea la apariţia unor dificultăţi în alte părţi
ale sistemului - precum utilizarea mai frecventă a metodei internării în spital,
deoarece familiile au devenit din ce în ce mai puţin capabile să aibă grijă de
membrii familiei la domiciliu, şi utilizarea mai frecventă a serviciilor de îngrijire
medicală de urgenţă, aceasta fiind o opţiune mai ieftină şi mai la îndemână decât
o vizită la medicul generalist

Dreptul la Educatie si accesul la formare profesionala

Articolul 165 alineatul (1) din TFUE afirmă că Uniunea contribuie la

dezvoltarea unei educaţii de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele
membre şi, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunii
acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre faţă de
conţinutul învăţământului şi de organizarea sistemului educaţional, precum şi
diversitatea lor culturală şi lingvistică.
Articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
afirmă că orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare
profesională şi formare continuă.:
“(1) Orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la formare
profesională și formare continuă.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înființa instituții de învățământ cu respectarea principiilor
democratice, precum și dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea
copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice, sunt

14
The European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions (Eurofound) este
o agentie a UE care se concentreaza pe conducerea cercetarilor, obtinerea informatiilor si comunicarea
informatilor obtinute
15
https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1442en.pdf
13
respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea
acestora.”
La fel ca şi în celelalte domenii discutate anterior, UE nu a introdus în
domeniul educaţiei norme care să influenţeze politica naţională, ci mai degrabă s-
a concentrat pe coordonarea mobilităţii învăţământului şi dezvoltarea politicii
educaţionale16 la nivelul statelor membre, inclusiv în domenii precum programul
ERASMUS, asigurându-se că statele membre nu aplică un tratament
discriminatoriu, bazat pe naţionalitate, în ceea ce priveşte educaţia cetăţenilor
UE, precum şi pe soluţionarea problemei recunoaşterii calificărilor profesionale
între statele membre.
În afara problemelor menţionate în raportul către Parlamentul European (de
mai sus), referitoare la punerea în aplicare a dreptului la educaţie, în multe state
membre ale UE finanţarea pentru universităţi 17 a fost sistată începând din 2008,
în vreme ce taxele de şcolarizare au crescut.

Dreptul la Pensie

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

recunoaşte dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile
sociale care acordă protecţie în caz de bătrâneţe. :
“(1) Uniunea recunoaște și respectă dreptul de acces la prestațiile de securitate
socială și la serviciile sociale care acordă protecție în caz de maternitate, boală,
accident de muncă, dependență de alte persoane sau bătrânețe, precum și în caz de
pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul
Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.
(2) Orice persoană care are reședința și se deplasează în mod legal în cadrul
Uniunii are dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale, în
conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.
(3) Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și
respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința,
destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse

16
http://ec.europa.eu/education/policy/index_en.htm
17
https://www.timeshighereducation.co.uk/news/how-is-austerity-impacting-on-europes-
universities/2016464.artide
14
suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile
și practicile naționale.”
UE a introdus norme pentru a stabili modul în care persoanele care au
lucrat în mai multe state UE pot beneficia de pensie şi modul în care persoanele
care se pensionează în altă ţară UE pot beneficia de pensie, dar nu intervine direct
în normele naţionale privind pensiile.

Bibliografie

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, semnata la 7 decembrie

2000 şi intrată în vigoare o datăcu Tratatul de la Lisabona, la 1 decembrie 2009.
Moroianu Zlătescu Irina, Drepturile omului- un sistem în evoluţie, Editura
I.R.D.O, Bucureşti, 2008,
Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită,
Editura Universul Juridic Bucureşti, 2006
Alice Mariana Apetrei – Drepturile Omului in Uniunea Europeana Editura Lumen
2010
Francis Jacobs Viitorul Curtii de Justitie si protectia drepturilor Omului - La
Chartes des Droits Fundamentaux de l Union Europene
Andreescu Gabriel, Cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, în „Revista Română de drepturile omului”, Nr. 19 (2001).
http://www.consilium.europa.eu/
http://ec.europa.eu
https://www.eurofound.europa.eu/
http://eur-lex.europa.eu/
http://www.echr.coe.int/

15