Analele Universităţii ”Valahia” Târgovişte, Seria Geografie, Tomul 3, 2003

_______________________________________________________________________________________

TURISMUL INDUSTRIAL – ALTERNATIVĂ DE REVITALIZARE A

ZONELOR DEFAVORIZATE MONTANE

RADU SĂGEATĂ*

Cuvinte cheie: turism industrial, zone defavorizate montane, revitalizare, România.

Abstract: Out of the 37 areas falling into this category, 21 are located in the mountain zone.
Traditional crafts - developing into a small industry, or technologies being obtained from people
who arrived in the area for the industrial exploitation of some raw materials, have led to a specific
industrial culture emerging. Since old sites or industrial specialisation have not been included in the
retechnologisation policy, some small, isolated centres, actual technological archtypes of the 17 th-
18th cc. West-European industrial culture, have been preserved. If these industrialisation vestiges,
that have long disappeared from the countries of origin (Germany-Ruhr, Central England, Austria-
Harz), were englobed into the tourist circuit, and the other components of the mountanious tourist
heritage were put to account, given that fiscal facilities are made available for the less-favoured
zones, the development of the latter could be boosted.

1. Cultura industrială din zonele montane defavorizate.

Industria zonelor defavorizate din spaţiul montan nu trebuie privită exclusiv ca pe o
moştenire împovărătoare a unor vremuri trecute, ci şi ca pe o şansă economică şi culturală
de a pune în valoare patrimoniul existent printr-o industrie redusă ca dimensiuni, dar
modernizată şi înalt specializată, cu păstrarea monumentelor industriale ca resurse pentru
un turism industrial integrat, promovat raţional. Aceasta constă în integrarea în oferta
turistică a tuturor categoriilor de potenţial, privite nu ca pe o sumă de factori, ci ca domenii
care se influenţează şi condiţionează reciproc.
Ce poate fi atrăgător şi valorificabil turistic într-un spaţiu industrial ? Majoritatea
zonelor defavorizate montane dispun de o cultură industrială specifică, rezultat fie al
dezvoltării meşteşugurilor tradiţionale până la nivelul de mică industrie, fie al importului
de tehnologie prin imigrări de populaţie venită în scopul exploatării industriale a unor
resurse de materii prime. S-au dezvoltat astfel, încă din secolele 17-18 vechi stabilimente
industriale - Hunedoara, Reşiţa, Călan, Ferdinand-Werk (Oţelu Roşu), Nădrag sau Baia
Mare-Baia Sprie-Cavnic) care au reuşit să păstreze până astăzi vechi arhetipuri
tehnologice, caracteristice culturii industriale vest-europene din acea perioadă. Iată câteva
exemple:
- prima maşină cu abur din Transilvania (Zlatna, 1838);
- galerii de mină din epoca dacică şi din timpul stăpânirii romane, o instalaţie complexă
de drenaj cu roţi suprapuse din perioada romană (Roşia Montană);
- şcoală de minerit (Zlatna, sec. 17);
- ruinele unui castru roman, locuinţe ale minerilor, unelte de minerit din perioada romană
(Bucium);
- furnal de la începutul secolului al XIX-lea (1806-1810) (Govădia, com. Ghelari);

*
Institutul de Geografie, Bucureşti

354
 Analele Universităţii ”Valahia” Târgovişte, Seria Geografie, Tomul 3, 2003
_______________________________________________________________________________________
- staţie de flotaţie a minereurilor neferoase (Cavnic, 1810);
- clădirea fostului sediul al Oficiului minelor (Baia Sprie, 1733);
- cuptoare înalte pentru topirea minereului de fier (Bocşa, Luncani, 1719), ale caror
relicte mai există şi astăzi.
O a doua categorie o formează instalaţiile de tehnică populară: diguri şi stăvilare,
instalaţii de morărit, pive etc.
Valorificarea profesională a acestor monumente culturale ar aduce o contribuţie la
valorificarea şi interpretarea patrimoniului cultural industrial.
Mineritul, siderurgia şi prelucrarea metalelor, construcţiile de maşini şi
construcţiile metalice în general, au parcurs toate fazele de evoluţie cunoscute: de la
exploatările antice, geto-dace şi romane (Roşia Montană, Zlatna, Rusca Montană, Baia
Mare, Brad), la faza manufacturieră din secolul al XVIII-lea, faza de industrializare din
secolul al XIX-lea, până la hiperindustrializarea de gen socialist.

2. Zonele defavorizate montane şi caracteristicile acestora.

Dintre cele 37 de areale declarate în prezent zone defavorizate (Fig.1), 21 aparţin
spaţiului montan. Acestea însumează o suprafaţă totală de 14513,2 kmp, fiind caracterizate
prin:
- structuri productive monoindustriale, care, în activitatea zonei, mobilizează mai mult
de 50% din populaţia salariată;
- disponibilizări masive de personal, în proporţie de peste 25%, prin concedieri
colective;
- concedieri colective în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi
economici, care au afectat mai mult de 25% din numărul angajaţilor cu domiciliul în
zona respectivă;
- rată a şomajului ce depăşeşte cu 30% media existenta la nivel naţional;
- izolare geografică, lipsa unei infrastructuri tehnico-edilitare şi de comunicaţii adecvată.
Caracteristica de bază a perimetrelor declarate zone defavorizate este deci
reprezentată de colapsul modelului economic care le-a generat şi pe baza căruia au
evoluat. Consecinţa activităţilor miniere a fost, în cele mai multe cazuri, o intensă
degradare a mediului, în special a învelişului pedologic, fapt ce restricţionează redarea
acestor suprafeţe circuitului agricol. Prin urmare, restructurarea şi eficientizarea
mineritului nu se poate realiza fără delimitarea clară a suprafeţelor de exploatare şi a
haldelor de steril şi evitarea extinderii pe mari suprafeţe a arealelor intens degradate şi
poluate. Amenajarea „Ferropolis” din zona industrială Bitterfeld-Lutherstadt-Wittemberg
(estul Germaniei) este un exemplu de succes în reabilitarea unor astfel de zone prin turism
industrial.
Dintre cele 21 de zone defavorizate din spaţiul carpatic, doar 5 au o structură
simplă, limitată la suprafaţa administrativă a unei singure localităţi: cu profil minier
(Baraolt, Bălan), metalurgic (Cugir, Nădrag) sau de industrializare a lemnului (Nehoiu).
Restul zonelor defavorizate au o structură complexă, ce cuprinde suprafeţele administrative
a mai multor localităţi, în majoritate cu profil minier:
 Apuseni, cu oraşele Abrud, Baia de Arieş şi Zlatna şi comunele Almaşu Mare, Bistra,
Bucium, Ciuruleasa, Lupşa, Mogoş, Roşia Montană, Sălciua şi Sohodol;
 Baia Mare, cu municipiul Baia Mare (singura reşedinţa de judeţ aflată într-o zonă
defavorizată), oraşele Baia Sprie şi Cavnic şi comunele Cicârlău, Şişeşti şi Tăuţii
Măgheruş;
 Bocşa, cu oraşul Bocşa şi comunele Dognecea, Lupac şi Ocna de Fier;
 Borod-Şuncuiuş-Dobreşti-Vadu Crişului, alcătuită din suprafeţele administrative ale
respectivelor comune din judeţul Bihor;

355
 Analele Universităţii ”Valahia” Târgovişte, Seria Geografie, Tomul 3, 2003
_______________________________________________________________________________________
 Borşa-Vişeu, alcătuită din suprafeţele administrative ale celor două oraşe;
 Brad, cu municipiul Brad şi comunele Baia de Criş, Băiţa, Blăjeni, Buceş, Bucuresci,
Bulzeştii de Sus, Certeju de Sus, Criscior, Lungociu de Jos, Ribiţa, Tomeşti, Vaţa de
Jos, Vălişoara şi Vorţa;
 Bucovina, cu municipiile Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei, oraşul Gura
Humorului şi comunele Breaza, Broşteni, Cacica, Cârlibaba, Crucea, Dorna-Arini,
Frasin, Fundu Moldovei, Iacobeni, Ostra, Panaci, Poiana Stampei, Pojorâta, Stulpicani
şi Şaru Dornei;
 Comăneşti, cu oraşele Comăneşti şi Dărmăneşti şi comuna Agăş;
 Hunedoara, cu profil miniero-metalurgic, alcătuită din municipiul Hunedoara, oraşul
călan şi comunele Ghelari şi Teliucu Inferior;
 Moldova Nouă-Anina, cu oraşele Anina, Oraviţa şi Moldova Nouă şi comunele
Berzasca, Bozovici, Cărbunari, Ciudanoviţa, Mehadia, Pescari, Prigor, Sasca Montană
şi Sicheviţa;
 Motru-Rovinari, alcătuită din oraşele Motru (declarat municipiu) şi Rovinari şi din
comunele Bâlteni, Cătunele, Câlnic, Drăgoteşti, Fărcăşeşti, Glogova, Mătăsari,
Negomir, Plopşoru, Samarineşti şi Urdari;
 Popeşti-Derna-Aleşd, alcătuită din oarşul Aleşd şi cele două comune din judeţul Bihor;
 Rodna, cu oraşul Sângeorz-Băi şi comunele Feldru, Ilva Mică, Lunca Ilvei, Maieru,
Parva, Rebra, Rebrişoara, Rodna şi Şanţ;
 Schela, constitută din oraşul Bumbeşti-Jiu şi comuna Schela;
 Ştei-Nucet, constituită din cele doua oraşe, la care s-a alăturat ulterior, prin HG 1199
din 29 noiembrie 2000, comuna Drăgăneşti;
 Valea Jiului, zonă defavorizată cu structură integral urbană, alcătuită din municipiul
Petroşani şi oraşele Aninoasa, Lupeni, Petrila, Uricani şi Vulcan.

3. Turismul industrial. Revitalizarea zonelor montane defavorizate prin turism

industrial.
Noţiunea de „turism industrial” reflectă turismul generat de centrele de producţie
industrială, fie că este vorba de „arheologie industrială”, care reuneşte mărturiile istorice
legate de industrializare, sau de turismul ce are la bază interesul specific al unor
intreprinderi industriale de a prezenta unui public cât mai larg centrele de producţie şi
produsele lor.
Turismul industrial aplicabil zonelor defavorizate are în centrul atenţiei
valorificarea vechilor tehnologii, a istoriei sociale a muncii, dar şi a arhitecturii unor vechi
obiective industriale, amenajarea teritoriului prin prezervarea şi prin integrarea acestor
obiective în potenţialul turistic şi cultural al zonei. Un astfel de exemplu îl poate constitui
amenajarea complexă a spaţiilor industriale dezafectate ale Combinatului siderurgic
Hunedoara în raport de situarea acestora în proximitatea centrului istoric al oraşului. Acest
model de organizare a spaţiului se poate extinde şi pe baza elementelor de arheologie şi
cultură industrială din alte vechi perimetre miniere şi industriale: Rusca Montană, Brad,
Valea Jiului, Baia Mare, Moldova Nouă – Anina etc.
Primul pas în direcţia revitalizării prin turism a spaţiilor industriale destructurate, îl
constituie reutilizarea acestora prin crearea unei reţele de muzee industriale care să asigure
o cât mai bună legătură între ramura industrială care a stat la baza dezvoltării comunităţilor
locale, istoria socială a locurilor şi celelalte componente ale habitatului local. Astfel de
muzee există deja în spaţii independente, la Baia Mare, Roşia Montană, Abrud şi Zlatna.
Ele pot sta la baza constituirii unor centre de documentare privind evoluţia industrială şi
tehnică a zonei, a unor centre de expoziţii tematice, ca puncte de pornire pentru o

356
 Analele Universităţii ”Valahia” Târgovişte, Seria Geografie, Tomul 3, 2003
_______________________________________________________________________________________
amenajare complexă a unor perimetre industriale dezafectate. Spaţiile rămase pot sta la
dispoziţia unor utilizatori, de exemplu asociaţii, institute din industrie, cultură sau pot fi
inchiriate unor societăţi comerciale de servicii.

Fig. 1. România. Zonele defavorizate declarate între 1998 şi 2002

357
 Analele Universităţii ”Valahia” Târgovişte, Seria Geografie, Tomul 3, 2003
_______________________________________________________________________________________

4. Principalele direcţii şi tendinţe de revitalizare a zonelor montane defavorizate.

Denumirea zonei Suprafaţa Industria destructurată Posibilităţi de revitalizare

APUSENI 108497 ha Expl. min. complexe, uraniu Turism, expl. forestiere,

Industrie de prelucrare primară a Expl. min. auro-argentifere,
minereurilor pomicultură, zootehnie
BAIA MARE 75225 ha Expl. min. complexe; industrie în Zootehnie, turism, artizanat,
aval dezvoltată pe baza mineritului pomicultură
Restructurarea mineritului
BARAOLT 12848 ha Expl. lignit; staţie de sortare şi Zootehnie, Ind. alimentară
depozitare a lignitului Turism
BĂLAN 179,18 ha Expl. pirite cuprifere Turism
Industrie de prelucrare primară a Industrie uşoară şi alimentară
minereurilor
BOCŞA 28616 ha Expl. de minereuri de fier şi Turism, pomicultură
cărbune superior Restructurarea mineritului
BOROD-ŞUNCUIUŞ- 38675 ha Expl. bauxită, cărbune brun, argilă Dispunând de cele mai mari
DOBREŞTI- refractară resurse de bauxită din ţară,
activitătile miniere nu pot fi
excluse
BORŞA-VIŞEU 86718 ha Expl. min. complexe; industrie în Turism
aval dezvoltată pe baza mineritului Expl. şi prelucrarea lemnului
Pomicultură
BRAD 131844 ha Expl. min. auro-argentifere Expl. min. auro-argentifere,
Expl. carbonifere Turism, artizanat,
Ind. dezv. pe baza mineritului Expl. forestiere
BUCOVINA 327051 ha Expl. pirite cuprifere Zootehnie, ind. alimentară
Expl. min. uraniu Turism, artizanat
Expl. forestiere Expl. forestiere
COMĂNEŞTI 54619 ha Expl. de cărbune brun şi petrol Turism
Rafinărie (Dărmăneşti) Ind. lemnului
CUGIR 31030 ha Centru metalurgic şi de constructii Ind. uşoară şi alimentară
de maşini (1799) Turism
HUNEDOARA 28518 ha Siderurgie pe baza resurselor zonei Turism (montan, istoric şi
limitrofe cultural, industrial)
MOLDOVA NOUĂ- 192618 ha Exploatări de huilă Turism (Defileul Dunării, M-ţii
ANINA Expl. de sulfuri polimetalice Banatului)
Expl. şi prelucrarea lemnului
Pomicultură, Zootehnie
NĂDRAG 13251 ha Uzină metalurgică Turism montan
NEHOIU 11275 ha Termocentrală Ind. lemnului
Hidrocentrală (Nehoiaşu) Ind. uşoară şi artizanală
Prel. lemnului Zootehnie, Turism,
POPEŞTI-DERNA- 22990 ha Expl. de lignit şi de şisturi Pomicultură
ALEŞD bituminoase Turism istoric şi cultural
RUSCA MONTANĂ 15437 ha Expl. de sulfuri polimetalice Turism montan şi industrial
Expl. de marmură
Inst. de flotare a minereurilor
RODNA 122584 ha Expl. de min. cuprifere şi complexe Turism şi artizanat
Expl. şi prelucrarea lemnului Prelucrarea lemnului
Pomicultură
SCHELA 30833 ha Expl. de antracit Turism montan şi cultural
ŞTEI-NUCET 8345 ha Expl. de uraniu, molibden, bismut; Ind. textilă (confecţii şi tricotaje)
industrie dezvoltată pe baza Prelucrarea lemnului
mineritului Turism montan
VALEA JIULUI 99600 ha Expl. de huilă; industrie dezvoltată Prelucrarea lemnului
pe baza mineritului

358
 Analele Universităţii ”Valahia” Târgovişte, Seria Geografie, Tomul 3, 2003
_______________________________________________________________________________________

Bibliografie
Erdeli G., Istrate I. (1996), Amenajări turistice, Ed. Universităţii Bucureşti, Bucureşti
Ghinea D. (1996-1998), Enciclopedia geografică a României, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti
Săgeată R. (1997), Colonizările din Banat, în Comunicări de Geografie, I, Ed. Universităţii
Bucureşti, p. 127-132
*** (2000), Calea fierului din Banat. Un proiect de dezvoltare regională pe baza
turismului industrial, Friedrich Ebert Stiftung, Ed. InterGraf, Reşita
*** (1998-2001), HG 991-993/98, HG 191-210/99, HG 640/99, HG 813/99, HG
1078/2000, HG 1199/2000, HG 1249/2000, HG 1280-1281/2000, HG 986-990/2001,
HG 1239/2001, în Monitorul Oficial al României, Bucureşti

359