Sunteți pe pagina 1din 5

MOTIVAREA PERSONALULUI MEDICAL

Resursele umane, in ansamblul lor tind sa reprezinte un subsistem


managerial care consta in ansamblul proceselor previzionare, formare, selectie,
incadrare, comunicare, evaluare, motivare, perfectionare si protectie a personalului
precum si de modelare a culturii organizationale ce se desfasoara in cadrul
organizatiei. Aceste procese interfereaza organic cu alte procese si relatii
manageriale si cu elementele ce compun celelalte subsisteme manageriale,
influentand substantial functionalitatea, eficacitatea si performantele de ansamblu
ale organizatiei.
Principalele ţeluri ale managementului resurselor umane din sistemul
sanitar privesc mobilizarea, motivarea şi dezvoltarea capacităţilor personalului. In
acest sens, provocările ce apar în faţa managementului resurselor umane din
sănătate la ora actuală (şi sunt probleme care se regăsesc în mai toatesistemele
sanitare din lume) sunt:
• lipsa de motivare a personalului,
• utilizarea ineficientă a personalului,
• productivitatea scăzută a personalului,
• pregătire inadecvată a personalului,
• proastă distribuţie a personalului atât în interiorul organizaţiei cât şi în cadrul
sistemului de sănătate.

Motivaţia este imboldul/motivul (psihologic) care influenţează atitudinile


sau acţiunile unei persoane (ghidul OMS). Să motivăm oamenii cu care lucrăm nu-
i uşor şi nici rapid, datorită nenumăratelor constrângeri:
• venituri scăzute;
• situaţie socio-economică dificilă;
• posibilităţi scăzute de dezvoltare a carierei;
• recompense bazate pe performanţă scăzute;
• supervizare punitivă, nu suportivă;
• centralism şi control;
• flexibilitate scăzută la nevoi;
• politici organizaţionale neadecvate;
• birocraţie administrativă accentuată;
• legislaţie.

Studiul motivaţiei se referă la studiul factorilor care determină


comportamentul uman - un capitol de bază în managementul resurselor umane.
Factorii care determină comportamentul uman au la bază studiul nevoilor
oamenilor.
Nevoile - psihologii pornesc de la trei presupuneri de bază când
interpretează comportamentul uman:
• comportamentul are o cauză (consecinţă a efectelor combinate ale eredităţii şi
mediului);
• la baza comportamentului oricărui individ stau nevoi, aspiraţii şi dorinţe;
• comportamentul are un scop (oamenii încearcă să atingă obiective sau ţinte, care
când sunt îndeplinite le vor satisface nevoile).

Formele motivaţiei

 Motivaţia pozitivă şi motivaţia negativă


Prima este produsă de stimulările premiale (lauda, încurajarea) şi se soldează
cu efecte benefice asupra activităţii sau relaţiilor interumane (ex. angajarea în
activitate), cea de-a doua formă este produsă de folosirea unor stimuli aversivi
(ameninţarea, blamarea, pedepsirea) şi se asociază cu efecte de evitare, respingere,
abţinere.

 Motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă


Această clasificare are în vedere sursa producătoare a motivaţiei. Dacă sursa
generatoare se află în subiect, în nevoile şi trebuinţele lui personale, atunci este
vorba de o motivaţie directă sau intrinsecă. Specificul acestei motivaţii constă în
satisfacerea ei prin îndeplinirea acţiunii adecvate (ex. când cineva citeşte o carte
pentru că îl interesează învaţă din nevoia de a-şi ţine trează trebuinţa de
investigaţie). Spunem că toate acestea au la baza o motivaţie intrinsecă.

Dacă sursa generatoare a motivaţiei se află în afara subiectului, fiindu-i


sugerată sau chiar impusă de o altă persoană, daca ea nu izvorăşte din specificul
activităţii desfăşurate, atunci este o motivaţie indirectă sau extrinsecă.

Motivaţia cognitivă îşi are originea în activitatea exploratorie, în nevoia de a


şti, de a cunoaşte, de a fi stimulat senzorial, forma ei tipică fiind curiozitatea pentru
nou, pentru schimbare. Se numeşte cognitivă deoarece acţionează dinlăuntrul
proceselor cognitive (dinlăuntrul percepţiei gândirii, memoriei, imaginaţiei)
stimulând activitatea intelectuală din aproape în aproape. Datorită ei se trece de la
explorare la reproducere, de aici la înţelegere, apoi la interes ştiinţific, pentru ca în
final să ajungă până la înclinaţia creativă. Motivaţia cognitivă îşi găseşte satisfacţie
în nevoia de a înţelege, explica, rezolva.

Motivaţia afectivă este determinată de nevoia omului de a obţine aprobarea


din partea altor persoane, de a se simţi bine în compania altora. Aceste forme sunt
inegal productive. Motivaţia pozitivă, intrinsecă, cognitivă, sunt mult mai
productive decât motivaţia negativă, extrinsecă, afectivă. Această apreciere este
valabilă doar dacă se operează în limita cuplurilor motivaţionale amintite.

Teorii motivaţionale

Teoria ierarhiei nevoilor (Piramida nevoilor - Maslow)


Când interpretează comportamentul uman, psihologii pornesc de la
următoarele presupuneri de bază:
a) orice comportament uman are o cauză, care ea însăşi este consecinţa
acţiunii simultane şi combinate a eredităţii şi mediului;
b) la baza comportamentului uman stau nevoile, sau altfel spus dorinţele
sau motivele.
c) comportamentul uman este un factor îndreptat spre îndeplinirea de
ţeluri; când ţelurile sunt atinse, sunt satisfăcute şi nevoile .De ex: foamea este o
nevoie care cere hrană; găsirea hranei este un ţel, care odată atins, satisface şi
nevoia - potolirea foame.

Psihologul american A.H.Maslow, a împărţit nevoile umane în următoarele clase:


A. nevoi de bază sau fiziologice - oamenii trebuie să-şi satisfacă aceste nevoi doar
pentru a rămâne în viaţă.; acestea includ de exemplu foamea, setea şi somnul; în
procesul de muncă, scopul fundamental al unui salariu este de a satisface aceste
nevoi de bază.
B. nevoi de securitate sau siguranţă - acestea se referă la autoprotecţie, la evitarea
oricărui pericol, şi într-un anumit sens, la asigurarea viitorului; exemple în acest
sens, ar fi: nevoia de adăpost, de căldură şi de apărare; în procesul de muncă,
nevoia resimţită de muncă, protejată prin anumite reglementări – protecţia muncii,
constituie un bun exemplu.
C. nevoi de afecţiune, de asociere, de apartenenţă (unui grup, de ex.), de
prietenie -acestea se referă la asocierile de diverse tipuri, profesionale, în scop
recreaţional, etc.; o observaţie care trebuie făcută aici se referă la faptul că oamenii
se asociază, pe de o parte din nevoia de tovărăşie şi, pe de altă parte, din nevoia de
a se apăra mai bine; în procesul de muncă, un bun exemplu pentru cele spuse mai
sus sunt asocierile sindicale;
D. nevoi de încredere şi de stimă - acestea includ nevoia de independenţă, de
realizare, de împlinire, de stimă şi recunoaştere a meritelor din partea celorlalţi;
dacă aceste nevoi se împlinesc prin activităţi sociale, aceste activităţi pot totodată
satisface şi nevoile anterioare; în procesul muncii, aceste nevoi sunt împlinite prin
mai multe mijloace, pornind de la afişarea pozei la panoul de onoare, primirea unei
prime, până la punerea la dispoziţie de către companie a unei maşini;
E. nevoi de dezvoltare continuă - acestea se referă la utilizarea la cel mai înalt
nivel a capacităţilor proprii şi la continua lor dezvoltare; în procesul muncii, puţine
persoane pot spune că îşi satisfac acest tip de nevoi; de exemplu, cercetătorii din
domeniul cercetării fundamentale, pun la dispoziţia omenirii noi descoperiri.
Maslow a sugerat că aceste clase de nevoi, în ordinea prezentată, formează o
ierarhie; oamenii au în general tendinţa de a-şi satisface nevoile într-o anumită
ordine, aceasta fiind de la nevoile de bază către cele superioare conform ierarhiei
prezentate. In general, atunci când sunt satisfăcute nevoile fiziologice şi de
securitate, devin importante celelalte nevoi din ierarhie. Teoria lui Maslow este larg
acceptată, uşor de
înţeles şi poate fi utilizată pentru a explica unele comportamente umane, dar nu
toate.

Trebuinţa umană se referă la tot ceea ce constituie nevoie sau necesitate a


organismului pentru a supravieţui. Resimţite ca nişte imbolduri şi impulsuri
interioare, trebuinţele semnalizează anumite cerinţe de echilibrare a stării interne a
organismului.

Trebuinţele umane se clasifică in două categorii:

a) Trebuinţe primare care sunt înnăscute: biologice sau organice, fiziologice


sau funcţionale. Acestea sunt: hrană, somn, adăpost şi se află la baza cerinţelor
vieţii şi a căror satisfacere asigură supravieţuirea speciei umane. Virtual aceste
nevoi sunt universale printre oameni dar intensitatea de manifestare este diferită de
la un individ la altul.

b) Trebuinţe secundare sau sociale, ţin de aspiraţiile psihice şi intelectuale, de


nivelul devenirii individuale. Multe din ele se dezvoltă la maturitate. Aceste nevoi
sunt extrem de variabile ca tip şi intensitate printre oameni, ele sunt rezultate ale
modificărilor interioare ale individului, stimulate mai degrabă de munca in grup
decât de cea individuală, sunt puternic influenţate şi condiţionate in manifestarea
lor de experienţă şi mediul de muncă.

Trebuinţele sunt considerate elemente motivaţionale bazale şi fundamentale ale


personalitatii. In structura personalităţii, motivele nu acţionează solitar,
independent sau succesiv ci solidar, interdependent şi adesea simultan.

Am arătat faptul ca, resimţite ca nişte imbolduri şi impulsuri interioare, trebuinţele


semnalizează anumite cerinţe de echilibrare a stării interne a organismului (ex.:
trebuinţa de hrană, trebuinţa de odihnă, trebuinţa de locuinţă, de comunicare etc.).
Ansamblul tuturor acestor imbolduri sau impulsuri care sensibilizează, stimulează
şi activează conduita umană, care împing şi susţin omul in realizarea unor acţiuni,
toată această constelaţie de motive poartă numele de motivaţie.