Sunteți pe pagina 1din 98

1.Obiectivul ortodonţiei, organizarea secţiei, deontologie.

*Ortodontia: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica,


diagnosticul si diverse metode de tratam a nomaliilor dento max.
*Sarcinile ortodontiei: ameliorarea alinierii dentare si esteticii, a
functiei masticatorii si echilibrului articular, a esteticii faciale, a functiei
respiratorii si a starii generale de sanatate.
*Organizarea sectiei: amplasare in vecinatatea cab stom, asigurarea
fiecarei unitati de lucru un spatiu minim de 8 m2, in conditiile
respectarii principiilor ergonomice si normelor de protectie a muncii.
Instalatiile electrice, de apa, gaz ,vapori trebuie izolate. Iluminarea sa
dispuna de o sursa centrala de lumina 800-1000 Lux, iluminarea locului
de munca 4000-8000 Lux. In lab de tehnica: lab de baza,
compartimentul pentru gips, pentru prelucrarea aliajelor la cald, pentru
prelucrare lustruire, pentru prelucrarea maselor plastice.
*Deontologie: normele de conduita si obligatiile etice . relatii pacient –
medic, medic-medic, medic-asistenta.

2.Istoricul dezvoltării ortodonției mondiale și naționale. Interacțiunea


ortodonției cu alte disciplini stomatologice.
Aproximativ 400 î.Hr. Hippocrate scria despre careva încercări de a
îndrepta dinţii.
În 1728 Pierre Fauchard a publicat cartea "Chirurg Dentist", în care unul
din capitole a fost dedicat în întregime îndreptării dinţilor.
În anul 1850 apar primele lucrări dedicate ortodonţiei. Unul dintre
progenitorii ortodonţiei este considerat Dr. Norman Kingsley - medic
dentist, scriitor, pictor şi sculptor. El a fost primul care a folosit
tracţiunea extraorală pentru corectarea protruziei dinţilor. La acea
vreme, se acorda o mai mare atenţie corectării proporţiilor faciale, nu
se efectuau extracţii de dinţi cu indicaţii ortodontice, deoarece foarte
puţini oameni aveau setul complet de dinţi. Conceptul de ocluzie era
neglijat. În 1880, Dr. Kingsley a publicat cartea "Tratat despre anomalii
dentare" ("Treatise on Oral Deformities").
Un alt om, care este numit "părintele ortodonţiei," este Dr. J.N. Farrar,
care a scris cartea "Tratat despre disfuncţiile de poziţionare a dinţilor şi
corectarea acestora" ("A Treatise on the Irregularities of the Teeth and

1
Their Corrections"). Farrar a elaborat diferite modele de aparate fixate
şi a fost primul care a sugerat utilizarea forţelor moderate şi
intervalelor mari de timp în tratament.
În 1864, Dr. SC Barnum din New York, a inventat barajul de cauciuc
(cofferdam).
În anii 1890 se dezvoltă tehnologii de înlocuire a dinţilor absenţi cu cei
artificiali şi ştiinţa despre ocluziunea dinţilor - ocluzia. Dr. Edward Angle
(1855 - 1930) publică lucrări despre clasificarea anomaliilor de ocluzie
după Engle, în care o atenţie deosebită este acordată ocluziei corecte şi
naturale a dinţilor.
În 1900-1901, în St Louis, Dr. E. Engle şi cei 12 colegi au fondat un grup
care se ocupa de ortodonţie, ca specializare a stomatologiei. Ulterior,
pe baza acestei organizaţii a fost înfiinţată Asociaţia Americană de
ortodonţi (American Association of Orthodontists).
In anii 1930, în SUA stomatologia estetică se dezvoltă rapid. În
ortodonţie devine mai răspândită extragerea dinţilor având ca scop
obţinerea unui rezultat mai estetic şi mai stabil din punctul de vedere a
ocluziei.
În anii 1940 a apărut cefalometria (telerentgenografia). Ortodonţii
acumulează noi idei, în ceea ce priveşte interpunerea oaselor craniene,
legată de anomaliile de ocluzie, precum şi înlăturarea corectă a
disfuncţiilor de ocluzie, schimbând direcţia de creştere a structurilor
osoase ale craniului.
În anii 1970 se dezvoltă activ chirurgia ortognatică, cu ajutorul căreia
pot fi înlăturate anomaliile sistemului dento-maxilar la pacienţii adulţi.
La sfârşitul secolului XX NASA a elaborat o tehnologie de aliaje termice
active din nichel-titan (NiTi) cu memorie de formă, care a produs o
revoluţie la nivel mondial în ortodonţie. La temperatura camerei sârma
din nichel-titan este foarte flexibilă. Când este încălzită până la
temperatura corpului în cavitatea bucală, sârma are tendinţa să-şi
recapete starea sa iniţială, adică în forma unui arc perfect, aleasă de
către medic pentru un pacient anumit. Datorită tehnologiilor
performante ale arcului din NiTi în comparaţie cu ceilalţi predecesori se
păstrează pe mai mult timp capacitatea de a deplasa dinţii în direcţia
necesară. Astfel, a apărut în ortodonţie tehnica "arcului drept".

2
În anii1990 un ortodont şi inventator australian Chris Farrell a elaborat
o serie de dispozitive pentru corectarea problemelor miofuncţionale la
copii într-un stadiu precoce al tratamentului ortodontic (trening
preortodontic). Dezvoltarea unei direcţii miofunctionale în ortodonţie
(cauzele anomaliilor dentofaciale).
Anul 2000 – apariţia pe piaţă a sistemului Invisalign – corectarea
ocluziei folosind o serie de capace transparente, create după tehnologia
CAD / CAM.
Anul 2003 - apariţia pe piaţă a sistemelor de suport cu auto-
ligaturi (self-ligating brackets)
Anul 2005 - apariţia pe piaţă a aparatelor universale Myobrace pentru
alinierea dinţilor şi a terapiei miofuncţionale.

3.Dezvoltarea prenatală a feţei. Cresterea postnatală a scheletului


facial.
Dezvoltarea embrionara a masivului facial se realizeaza in timpul
neurulatiei din foita ectodermica.Partea cefalica apare in saptamana a
4-a ,in timpul neurulatiei. Tubul neural se dezvolta in partea craniana si
,la inceput ,reprezinta 3 vezicule :prozencefal ,mezencefal
,rombencefal. Datorita acestei evolutii ,tubul neural va depasi cranial
notocordul.
Proeminenta determinata de cresterea encefalului este denumita
tubercul fronto-nazal si reprezinta totalitatea elementelor
mezodermale ,ectodermale si mezenchimale ,importante in
dezvoltarea encefalului . Celulele crestelor neurale migreaza si se
diferentiaza ,dand nastere elementelor faciale.
La nivelul cefalic celulele crestei neurale se distribuie in:
Celule dispersate la nivelul suprafetei epiteliale ;
Celule agregate in diverse structuri cohensive,asemanatoare
ganglionilor nervosi;
Celule diferentiate in mezenchimul de la nivelul masivului facial
(os,cartilaj,tesut conjuctiv,muschi,celule dentare).
Din partea dorsala a sacului vitelin se formeaza tubul intestinal ,partea
cea mai craniana fiind reprezentata de faringele primitiv .Intre cele 2
proeminente –fronto-nazala si cardiaca –exista o depresiune

3
profunda,stomodeumul sau gura primitiva inchisa de membrana
orofaringiana .Mezodermul din regiunile ce inconjoara orificiul bucal
primitiv se dezvolta foarte repede ,iar cresterea sa accentuata va
determina aparitia unor proeminente situate in jurul stomodeumului
,unele formate pe seama primului arc brahial ,iar altele-pe seama
celorlalte regiuni limitrofe ,dand nastere mugurilor faciali.
Dupa disparitia membranei buco-faringiene ,conturul orificiului comun
nazo-bucal are la inceput forma unui pentagon ,ale caror laturi sunt
formate de mugurii faciali (Chiarugi).Mugurii faciali sunt:
Un mugur fronatl ,ce formeaza latura transversala superioara a
pentagonului stomodeal ;
Doi muguri nazali interni;
Doi muguri nazali externi;
Doi muguri maxilari superiori ,ce formeaza laturile oblice supero-
laterale;
Doi muguri mandibulari ,ce formeaza laturile oblice infero-laterale;
Mugurele frontal initial determinat prin proeminenta prozencefalului
este sediul dezvoltarii mugurilor interni si externi .In timpul celei de a 6-
a saptamani ,mugurii maxilari fuzioneaza cu mugurii nazali externi si
interni si realizeaza un masiv celular mezenchimatos continuu-palatul
primar.Aceste contace fuzionale ectodermice constituie peretele
epitelial Hochstetter ,care dispare la sfarsitul saptamii a 7-a prin
apoptoza.
Lamele palatine provenite din partile laterale ale mugurilor maxilari
intersecteaza vertical fetele laterale ale limbii ,apoi se ridica deasupra
fetei dorsale a acesteia si fuzioneaza pentru a forma palatul secundar.In
locul de unire a lamelor palatine si a acestora cu septul nazal pot
persista resturi epiteliale cunoscute sub denumirea perlele
Lebouch.Unirea palatului primar cu cel secundar se face prin procesul
de mezodermizare.In vecinatatea liniei mediane ,in procesul
mezodermizarii ,se contureaza canalul nazo-palatin ,in forma de Y ,cu 2
orificii superioare si 1 inferior .In acest moment ,cavitatea bucala si
cavitatile nazale sunt complet separate.
In concluzie ,din mugurii nazali interni va deriva lama perpendiculara a
etmoidului ,spetul nazal ,osul incisiv ,regiunea centrala a buzei

4
superioare.Mugurele dat participa la formarea palatului primar .Din
mugurii nazali externi provin partea superioara si interna a orbitei si
partile laterale ale nasului .Mugurii maxilari superiori formeaza restul
maxilarului superior ,palatul secundar si palatul primar ,partile laterale
ale buzei superioare.
Sunt 3 grupe de muschi importanti la nivelul masivului facial
:m.masticatori ,m.mimici si limba .Acestia se dezvolta din musculatura
arcurilor brahiale .
Organul dentar ,in cursul dezvoltarii sale ,trece printr-o serie de etape
,care sunt urmatoarele:
1)Cresterea si diferentierea celulara:
Proliferarea epiteliala;
Diferentierea tisulara(conjuctivo-epiteliala);
Organogeneza(diferentierea morfologica);
2)Mineralizarea tesuturilor dentare-calcificarea;
3)Eruptia dentara ,insotita de cresterea radiculara;
4)Uzura dentara si atrofia orizontala a parodontiului ;
Aceste etape nu sunt strict delimitate in timp ,ci se suprapun partial.De
asemenea ,in zone diferite ale maxilarului ,dar bine determinate ,au loc
diferite de evolutie a organelor dentare .De alfel ,formarea organelor
dentare incepe in perioada generala de organogeneza si dureaza o
perioada indelungata.La unii dinti,organogeneza incepe abia dupa
nastere (la M3 acest proces are loc 4-5 ani).

4.Dezvoltarea relatiilor intermaxilare în viata intrauterină.


In primele 2 luni de viata intrauterina ,cresterea diferentiata a celor
doua maxilare determina o retrognatie mandibulara. Tot atit de
importanta ,in interpretarea corecta a relatiilor ocluzale ,este si
cunoasterea raporturilor dento-maxilare,intrucat in aceasta perioada
mugurii dentari sunt in plina evolutie. Aceste raporturi dezvaluie
insuficienta spatiului oferit de catre maxilare ,cel putin in cazul primelor
4 luni.In luna a 3-a ,odata cu formarea boltii palatine ,se separa
cavitatea bucala de cavitatea nazala ;limba,determinata sa coboare in
potcoava mandibulara ,devine in acest context „activatorul” viu care
stimuleaza dezvoltarea mandibulei.Toate aceste elemente

5
interrelationale vor duce la schimbarea relatiilor spatiale intermaxilare
,marcand etapa prognatiei mandibulare embrionare.
Ritmul de crestere mai puternic al maxilarului superior din ultimele
luni de viata intrauterina va determina din nou schimbari in relatiile
spatiale intermaxilare ,constituindu-se astfel a 2-a etapa a retrognatiei
mandibulare.
Intr-un stadiu timpuriu al dezvoltarii intrauterine exista posibilitatea
unei protruzii mandibulare ,cresterea mandibulei fiind intarziata fata de
cea a maxilarului.Astfel ,inainte de nastere apare distinct o retruzie
mandibulara .La nastere ,ca o retrognatie mandibulara sau ca
prognatism maxilar ,iar bordurile alveolare realizeaza ocluzia.

5.Factorii de bază în cresterea si formarea scheletului facial.


Cresterea scheletului facial se realizeaza prin proliferarea cartilaginoasa
la nivelul sincondrozelor sau prin proliferarea la nivelul suturilor,iar
osificarea este rezultatul mineralizarii matricei astfel obtinute. Sensul
cresterii este perpendicular pe directia suturilor sau a sincondrozelor .
Cresterea bazei craniului e influentat de factorii genetici si cei
metabolici. Cresterea faciala este influentata de cresterea bazei
craniului ,dar,in acelasi timp ,si de factorii functionali ,scheletul facial
fiind de origine desmala.
La aceasta se adauga cresterea periostala ,periostul constituiind o
anvelopa cu rol de crestere ,dezvoltare si modelare aparte ,deosebit de
activ la nivelul oaselor faciale. Acest tip de dezvoltare faciala este
influentat in cel mai inalt grad de factorii functionali si,in special,de
activitatea musculara.

6. Dezvoltarea musculaturii fetei. Mugurii faciali si termenii de


dezvoltare.
Muschii masticatori se dezvolta din musculatura primulului arc brahial.
Musculatura limbii se dezvolta din volumul muscular occipital, incepand
cu saptamana a 4-a. Corpul limbii se formeaza pornind de la primul arc
brahial. Muschii faciali subcutani apar in saptamana a 4-a, in portiunea
ventrala si laterala ale osului hioid, treptat, in a 5-a saptamana, se
desprind si se extind, odata cu ridicarea capului.

6
Dupa disparitia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun
nazo-bucal are forma de pentagon:
Mugurul frontal
2 muguri nazali intern
2 muguri nazali externi
2 muguri maxilari superiori
2 muguri mandibulari
In timpul saptamanii a 6-a, mugurii maxilari fuzioneaza cu mugurii
nazali externi si interni si realizeaza un masiv celular mezenchimatos
continuu – palatul primar. Lamele palatine provenite din partile laterale
ale mugurilor maxilari intersecteaza vertical fetele laterale ale limbii,
apoi se ridica deasupra fetei dorsale a acesteia si fuzioneaza pentru a
forma palatul secundar. Unirea palatului primar cu cel secundar se face
prin procesul de mezodermizare, in vecinatatea liniei mediane,
conturandu—se canalul nazopalatin, in forma de Y, cu 2 orificii
superioare si unul inferior. Din mugurii nazali interni va deriva lama
perpendiculara a etmoidului, septului nazal siparticipa la formarea
palatului primar. Din mugurii nazali externi provin partea superioara
interna a orbitei, partile laterale ale nasului. Mugurii maxilari superiori
formeaza restul maxilarului superior, palatul secundar primar, partile
laterale ale buzei superioare.

7.Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post-lacteal. Poziţiile planului


post-lacteal.
*Ocluzia dintilor temporari apare la realizarea contactului dintre
incisivii sup si inf; ocluzia se stabilizeaza la 1,6 ani la aparitia mol 1
temporari cu producerea primii inaltari fiziologice. Cuspidul mand
articuleaza inaintea cuspidului max, cuspid ML sup in fosa centrala a
mol inf, incisivii fiind in poz verticala. Mol II temporar e mai mare in
sens MD decit cel sup, formind planul postlacteal. In ocluzia caninilor,
cuspidul tre sa vina in interlinia dintre I mol temp si canin inf. In plan
vertical supraacoperire frontala ½ norma.
*Planul postlacteal:in norma poat fi o linie dreapta acest raportul
preluat de mol 1 permanenti stabileste o ocluzie neutra. Cel in treapta
mezializata poate determina o ocluzie mezializata in dentitia

7
permanenta daca apare o macrognatie sau la pierderea precoce a mol II
temporar cu mmigrarea mol I perm. In aceeasi situatie se poate ajunge
si la o ocluzie neutra daca mand are o crestere suplimentara timp de 4-
6 ani in comparatie cu max sup si daca mol 1 inf ocupa spatiu
suplimentar dupa deplasarea mol II temp cu premol 2 definitiv. Planul
postlacteal in treapta distalizata-anormal, duce la form ocluziei
distalizate in ocluzia perm.

8.Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.


*Ocluzia in dentitia mixta : intre 5-7 ani erupe mol 1 perm inf, dupa 6-
12 luni cel sup stabilind raportul de ocluzie normal-cheia de ocluzie
Angle. Cuspid MV a sup in foseta MV inf. Mol 1 permm inf migreaza
corporal mezial, vertical si V pin la realizarea contactului cu dintii
antagonisti. Initial la eruperea mol 1 sup se stabileste un angrenaj
cuspid cuspid. Intre 5-8 ani are loc eruptia incisivilor, stabilind limitele
M si D a spatiului disponibil pentru eruptia caninului si premol. Incisivii
centrali inf initial ocupa o poz linguala la pres exercitata de limba se
aliniaza in poz corecta. In sens vertical vor veni in contact cap la cap cu
marg incizale a incisivilor centrali temporari sup. Incisivii centrali sup
intre 7-8 ani in poz palatinala si migreaza vertical, V si D pin la intilnirea
antagonistilor. Incisivi lat inf erup lingual, alinierea se produce prin
distalizarea caninului temporar. Intre 9-11 erupe grupul canin premol.
La mand erupe mai intii caninul, apoi premol si mol 2, la maxilapremol 1
erupe inaintea caninului in locul mol 1 temp. La eruptia caninului sup
acesta migreaza M , vertical si palatinal ducind la mezializarea si
inchiderea sau reducerea diastemelor.

9.Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică


*Ocluzia in dentitia permanenta: mol 2 perm erup intre 10-12 ani la
fete, si 12-16 ani la baieti. Cei inf erup primii si prin realizarea
contactului ocluzal cu dintii antagonisti produce a 3 inaltare de ocluzie,
condilii mand adaptinduse complet la cele doua versante. In eruptia
verticala, mol 2 efectueaza migrare meziala cu una transversala si erup
cu o inclinare palatinala. In migrarea meziala axul lor se redreseaza si
supraf ocluzala devine paralela cu planul conventional de ocluzie.

8
Migrarea incompleta sau anormala determina stabilirea unor
malocluzii. Formarea completa se incheie cu eruptia celor mol 3 perm.
Eruptia mol 3 inf stimuleaza alungirea si largirea arcadei inf prin
resorbtia marg ant a ram ascendent a mand si apozitia pe marg post si
pe fata ext a regiunii angulare, mand deplasinduse in jos si inainte
favorizind inaltarea ocluziei cu reducerea supraocluziei frontale.
Inclinarea meziala determina mezializarea tuturor dintilor ant. Eruptia
mol 3 sup poate determina o vestibularizare a incisivilor lat sup si
tendinta de mezializare a dintilor in absenta dezv proc alv in plan sagital
la nivelul suturii palato maxilare.

10. Particularitățile clinice ale malocluziilor transversale. Etapele de


înălțare fiziologică a ocluziei dentare.Cauzele ce induc apariția
asimetriei faciale.
Malocluziile in plan transversal fac parte:
Anomaliile de cl II-a Angle :
Malocluziile de cl II/1-a (endognatie sau sindromul de
compresiune maxilara cu protruzie si spatiere dentara;
Malocluzie de cl II/2-a (endognatie sau sindromul de compresiune
maxilara cu inghesuire dentara.
Laterodeviatia si laterognatia mandibulara.
Definiție:
Anomaliile de clasa a II-a Angle inglobeaza tulburari de crestere,
dezvoltarea si functionalitate a maxilarelor, alveolelor, dintilor si de
dinamica mandibulara,caracterizate prin reducerea, marirea sau
deviatia paramentrilor de referinta ( diametre, linii ale frenului si
interincisive), fata de planul mediosagital.Caracteristic acestor anomalii
este perturbarea predominanta in sens transversal, compensata de
procesul dento-alveolar si reflecta in relatiile:anteroposterioara,
intermaxilara si ocluzala.
Malocluziile de cl II/1-a Angle.
Este un sindrom caracterizat prin reducerea diamentrelor maxilarelor,
alveolelor si dintilor fata de planul medio-sagital.Compensator, apare
protruzia procesului dento-alveolar, reflectata in ocluzie prin decalaj

9
sagital(inocluzie sagitala, ocluzia distalizata), si o posibila ocluzie adinca,
rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie a mandibulei.
Manifestarile clinice.
Starea generala.Copii cu sindrom de compresiune maxilara, in special
cei cu deficiente ale functiei respiratorii, sunt predispusi laimbolnaviri
bronho-pulmonare, la repetate pusee de faringo-amigdalita, anemie,
reactie generala rebela la tratament.Nivelul oxigenului in singe este in
norma, cu pretul unor reactii reflexe compensatorii
cardiovasculare.Performantele scolare, considera unii specialisti, sunt
diminuate.De regula subiectul este un adenoidian.
Aspectul facial
Se oserva un facies adenoidian, caracteristic retrognatic, cu profil
convex.Tegumentele sunt palide,pometii stersi, fanta labiala
intredeschisa, lasa sa se vada incisivii superiori.In actul vorbirii si al
surisului se expune mucoasa gingivala.Incisivii superiori au smaltul
uscat ,care si-a pierdut transluciditatea.Ei sunt proeminenti, spatiati,
sprijinindu-se pe buza inferioara.Buza superioara este subtire si palida,
tractionata la comisuri, ridicata de catre pragul narinar, de care poate fi
suspendata. Muschiul mentalis se prezinta ca o zona hiperactiva la
inspectie, prin contractia sa dand impresia de barbie dubla
Caracteristicile arcadei dento-alveolare si ale ocluziei
In sindromul de compresiune maxilara se produc modificari ale bazei
alveolare fata de baza coronara a arcadei; baza apicala este
mica,apexurile se inscriu pe un spatiu redus, formind o zona cu
delimitare neta, creind impresia de “strangulare” a arcadei;baza
coronara este larga prin inclinarea compensatorie a dintilor.
Arcada dento-alveolara isi modifica forma in functie de nivelul
compresiunii, avind aspect de:
Omega (compresiune la nivel premolar);
V (compresiune la nivel incisiv-canin);
U (compresiune la nivel molar;
Trapezoidala (turtire a arcului frontal)

Caracteristicile functionale

10
Examenul functiei masticatorii- pun in evidenta dificultatile in
actul de masticatie, in limitarea efectuarii actului de incizie a
alimentelor, recurgindu-se la un act de rupere,”taiere in foarfece”sau
plasarea alimentelor in zona laterala.
Explorarea functiei respiratorii-atesta hipotonie uni- sau bilaterala
amuschilor narinari, prezenta unorobstacole in testele de inspir si expir.
Explorarea grupelor musculare-pune in evidenta hipotonia
muschiului orbicular al buzei superioare, hipertonia muschilor
maseteri,buzei inferioare,muschiului mentalis.
Explorarea functiei de deglutitie-pune in evidenta un
comportament lingual de tip protruziv.In acest caz sindromul protruzic
lingual se retine ca o problema majora de tratament.Se precizeaza daca
limba este in pozitie de deglutitie atipica si cu cine se realizeaza
contactul in deglutitie ( buza inferioara, buza superioara,mucoasa
palatina etc.);
Pozitia de postura a madibulei:poate fi de tip anterior- o pozitie
falsa,si este adoptata de subiect pentru a masca dezechilibrul
fizionomic pe care il dau retrognatia madibulara.La astfel de relatie de
postura mandibulara apare si deglutitia de tip protruziv anterior.

Malocluziile de cl II/2-a Angle:


Anomaliile de cl II/2 Angle se caracterizeaza prin ingustarea si scurtarea
arcadelor alveolare,incongruenta dento-alveolara cu palato-pozitia
incisivilor centrali superiori sau a tuturor celor 4 incisivi si relatii molare
de clasa a II-a.Frecvent, incisivii laterali superiori sunt in malpozitii
vestibulare.

Manifestarile clinice.
Examenul exo-oral. Fata este de tip “ fata redusa”,uneori patrata, cu
trasaturi accentuate ale nasului si ale mentonului.Se mai observa
reducerea dimensionala a etajului inferior al fetei, cu accentuarea
santului mentonier; un profil frecvent concav, cu buzele in contact sau
in inocluzie; vizibilitatea dintilor malpozitionati.Unghiul goniac pare
redus.

11
Examenul endo-oral.Elementele caracteristice sunt: palato-versia celor
2 incisivi centrali ,vestibulo-versia incisivilor laterali superiori, rotatii si
ectopii dentare, marginea incizala a centralilor superiori depaseste
planul de ocluzie.La madibula ,pozitia incisivilor este normala cu o
usoara inghesuire dentara.

Arcadele dentare:In functie de localizarea compresiunii acdadelor


dentare pot fi:
V( compresiune la niv de canin)
Omega( la nivel de premolari)
U (la niv de molari)
M (turtirea arcului frontal si malpozitia grupului frontal cu ectopie
de canin)

Examene complementare
Examenul modelelor- evidentiata modificarile descrise in
examenul clinic endo-oral.Aprecierea dimensiunilor arcadelor
alveolare(latimea si lungimea) se face in functie de indicii lui Pont,iar
valorile obtinute sunt negative;
Examenul teleradiografic-pune in evidenta tipul facial (“fata
redusa”),micsorarea etajului inferior al fetei; Examenul functional:
-limba de dimensiuni normale, intr-o pozitie inalta si posterioara, cu
dispunere laterala pe fetele masticatorii;
-hipertonia buzei superioare;
-in pozitia de postura a mandibulei ,spatiul liber este frecvent crescut la
6-8 mm;
-abraziunea progresiva a incisivilor inferiori.
Asimetriile faciale.
Asimentriile faciale sunt rezultatul unei dezvoltari neproportionale a
aparatului dento-maxilar in cele trei directii ale spatiului
Clasificare:
Ocluzia incrucisata;
Laterodeviere mandibulara;
Laterognatie mandibulara
Fratu clasifica:

12
1. Asimetrii asociate;
2. Asimentrii functionale;
3. Asimentrii morfologice.

11. Particularitățile clinice ale malocluziilor verticale. Etapele de


înălțare fiziologică a ocluziei dentare.
Malocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor
tulburări în plan vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele
două arcade dentare antagoniste, conturate și extinse în mod variat.
CLASIFICARE:
1.Ocluzia deschisă dismetabolică: determinată de rahitizm, interesează
bazele oaselor.
2. Ocluzia deschisă dento-alveolară: produsă de interpoziții.
- tulburări metabolice - rahitismul interesează în principal sutura nazo-
fronto-maxilară. Oasele maxilare rămân plastice și sunt deformate sub
acțiunea presiunilor contracțiilor musculare și a interpozițiilor.
Mandibula nu mai rezistă forțelor antagoniste dezvoltate pe de o parte
de mușchii coborâtori care trag mentonul în jos și posterior și pe de
altă parte de mușchii pterigoidian intern și maseter care trag
mandibula în sus, la nivelul unghiului mandibular. Se produce o
deschidere a unghiului și o curbare a ramului orizontal.
- Interpozițiile - (degete, buze, obiecte)
Acestea acționează prin presiune directă, cu deformarea sectorului
respectiv de arcadă, cu inhibarea erupției dentare.
Când se asociază și succiunea, apare și inocluzia sagitală
- Interpozițiile dinspre interior - limba.
Au loc în timpul exercitării funcțiilor principale (deglutiție, fonație)
sau în repaus. Se pot instala devreme, prin permanentizarea deglutiției
infantile,
sau mai târziu, în timpul permutării dentare, prin pierderea precoce a
dinților
temporari în grup.

- Alți factori:

13
- formațiuni limfo-epiteliale ale orofaringelui care obligă copilul
să stea cu gura deschisă și favorizează interpozițiile linguale
- molarul de minte inferior printr-o erupție exagerată, ar putea
produce o ocluzie deschisătardivă
- accidentală, în timpul unui tratament ortodontic

Semne extraorale (faciale)


1. fanta labială larg deschisă, dar incisivii superiori nu sunt vizibili
2. buza superioară apare ca fiind scurtată
3. etajul inferior mărit
4. șanțurile nazo-genian și labio-mentonier sunt șterse
5.. nasul are aspect “în șa”
6. profilul este accentuat convex prin prokeilie superioară și
poziționarea posterioară a mandibulei
7. ramul orizontal mandibular prezintă o oblicitate accentuată, cu
prezența ancoșei mandibulare
8. ramul ascendent scurtat
9. unghiul mandibular mărit
10 hipotonia orbicularilor buzelor

Semne orale:
1.Modificări dentare:
- displazii de smalț
- incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson)
- molarii de 6 ani în formă de turn (Moser)
- coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte
2.Modificări la nivelul arcadelor
- procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală
- arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de
trapez
- denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară
3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.
4.Modificări de ocluzie:
- inocluzie verticală frontală sau laterală
- proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară

14
- ocluzie distalizată
- ocluzie cap la cap laterală

Tulburări funcționale:
1. tulburări fizionomice: fanta labială deschisă, disproporția etajelor
feței
2. respirație orală
3. tulburări masticatorii:
lipsește incizia alimentelor
4. deglutiție infantilă
5. tulburări fonatorii

Eruptia dentara este un fenomen fiziologic,caracterizat prin migrarea


dintilor din zona osoasa maxilara spre suprafata ocluzala.
In cursul eruptiei dentare se recunosc 3
etape:preeruptiva,prefunctionala si functionala.

Etapa preeruptiva:
Corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar cand se
observa o migrare transversala a lui.
Etapa prefunctionala:
Incepe in momentul formarii radacinii dentare si se incheie odata cu
articularea dintelui respectiv cu dintii antagonisti si vecini.
Se remarca migrarea axiala,meziala si transversala a fiecarui dinte.
Etapa functionala:
Incepe in momentul contactului dentar in ocluzie.
Ordinea si cronologia dintilor termporari:
->Prezinta o serie de caracteristici:
-dintii inferiori erup inaintea celor superiori cu exceptia incisivilor
laterali superiori,care apar inaintea celor inferiori.
-se desfasoara seriat pe grupe de dinti,incepand in jurul varstei de 6-8
luni si terminanduse in jurul varstei de 30 de luni.
-intervalul de eruptie intre grupele de dinti este de 6 luni.

Ordinea si cronologia dintilor permanenti se caracterizeaza prin:

15
-erputia dintilor inferiori inaintea celor superiori
-erup pe grupe de dinti
-intervalul de timp dintre eruptia grupelor dentare este in medie de un
an
-eruptia incepe la 6 ani si se incheie intre 18-25 de ani(uneori caninul
poate aparea inaintea PM1 la arcada inferioara sau dupa PM2 la
arcadal superioara)
-odata cu aparitia molarilor de 6 ani se schimba si forma arcadei
dentare.Formele considerate normale sunt de parabola la arcada
superioara si semielipsa la arcada inferioara.
-formele patologice: -arcada in "V"-este ingustata in zona frontala si
poate fi accentuata de o mezio rotatie a incisivilor centrali-->Factorul de
comprensiune in acest caz actioneaza mai ales in zona caninilor
-arcada in Omega prezinta arcul incisivo-canin inscris
relativ intr-un semicerc-->factorul de compresiune care a determinat
ingustarea a actionat in zona premolara
-arcada in "U" are zona anterioara in arc de cerc,iar
zonele laterale sunt paralele-->factorul de compresie a actionat in zona
molara
-arcada in forma de "M" este data de incisivii
centrali,uneori si cei laterali in palato pozitie,iar caninii si incisivii laterali
in vestibulo pozitie.Acest tip de arcada este o arcada scurtata.
-arcada in forma de trapez se caracterizeaza prin
aplatizarea arcadei la nivel frontal asociata cu zone laterale drepte.Este
o arcada scurtata si este des intalnita la arcada inf.
-arcada in forma de pentagon prezinta o angulatie in
regiunea incisivilor si doua angulatii in zona caninilor.Uneori zonele
laterale sunt divergente catre distal.
-arcade patologice mixte(hemiarcada M cu W sau o
forma de U cu forma de V)

12. Epidemiologia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.


Anomaliile dento-maxilare provoacă tulburări esenţiale morfologice şi
func- ţionale. au loc modificări faciale pronunţate, disproporţii
relevante, de asemenea tulburări dimensionale ale maxilarelor. aceasta

16
demonstrează necesitatea însem- nantă, socială a profilaxiei precoce a
acestor tulburări şi acordarea asistenţei orto- dontice medicale, precum
şi altor asistenţe complexe medicale.
actulamente anomaliile dento-maxilare sunt în ascensiune.
Studiul epidemiologic al anomaliilor dento-maxilare efectuat de mai
mulţi au- tori din diferite ţări demonstrează că acestă patologie este
frecventă şi se întîlneşte la diferite perioade şi vîrstă. Conform datelor
Tiominen M.l., Tiominen R.J.(1994, cit. Ф.Я. Хорошилкина [3] ) aceste
anomalii se întîlnesc la 47% copii şi adoles- cenţi finlandezi; în
Danemarca [4] — la 45%, (burgersdijc K.V. et. altera;1991); în Norvegia
-37% (espeland l.V., Steenvic a., 1991); în SUa [3] -35%; în Rusia [5]-
49%; în Ucraina-75% la copii de 3 ani (Udoviţcaia e.V. şi colab., 1983); în
Romîn- ia — 41,9% (Şapira), 50-60% (Cocîrlă şi colab.), 75% (firu şi Rusu)
cit. Dorobăţ V., Stanciu D., 2003 [1].

13 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.


ERUPȚIA DENTARĂ
In evoluţia dinţilor, privită sub aspectul raporturilor sale cumaxilarele,
se disting doua perioade. Prima perioadă cuprindedouă faze: 1)
deplasarea in profunzime a maxilarului (a țesutuluiconjunctiv) şi a
elementelor epiteliale, până la formarea globuluiepitelial, care este
mugurele dentar, 2) procesul de înfundare continuă, dar nu al intregii
formațiuni epiteliale; polul său superior,legat la pedicul, rămâne fix în
raport cu maxilarul, iar marginile cupei cresc in profunzime, pana la
constituirea coroanei şi inceputul formării radacinii.
Dupa Schour si Massler, ciclul eruptiei si uzurii dintilor include patru
stadii:
I. eruptia intraosoasă;
Il perforarea mucoasei;
III. ocluzia completă şi începutul uzurii;
IV. eruptia continuă şi uzura progresiva.
ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dentomaxilar,
asociate cu tulburari funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-
sociale. Deşi anomaliile dento-maxilare (malocluziile) sunt considerate

17
o problemă de dezvoltare, putem afirma căatát ereditatea, cât şi
factorii de mediu au implicatii importante in acest proces. Cercetarea
cauzei unei anomalii are o importantădeosebită in diagnosticarea ei,
deoarece cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament
potrivit cazului clinic.

14 Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere


generală.
ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dentomaxilar,
asociate cu tulburari funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-
sociale. Deşi anomaliile dento-maxilare (malocluziile) sunt considerate
o problemă de dezvoltare, putem afirma căatát ereditatea, cât şi
factorii de mediu au implicatii importante in acest proces. Cercetarea
cauzei unei anomalii are o importantădeosebită in diagnosticarea ei,
deoarece cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament
potrivit cazului clinic.

15 Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare.


Descriere generală.
FACTORII LOCO-REGIONALI
Cresterea craniofaciala, dezvoltarea maxilarelor sunt influențate de
starea functiilor oro-faciale (respiratia, masticația, deglutiția şi fonatia).
Funcţiile aparatului dento-maxilar pot produce anomalii secudare, de
adaptare, care ameliorează sau agraveaza anomalia primara
DEGLUTITIA ATIPICĂ
Trecerea de la modul de deglutitie infantila la deglutitia adultă se
realizează pe la vârsta de 18 luni, prin coborârea limbii, prezenta
incisivilor şi alungirea buzelor. Modificarea mecanismului poate avea
loc şi la vârsta de 3 ani, dupa eruptia molarilor 2 temporari. Totuşi, între
6 şi 9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutitie atipică, adică maturizarea
deglutiţiei nu s-a produs, limba continuă sa se interpuna intre arcade,
contractia musculaturii periorale se menţine. Dupa Rix, dezordinea
psihomotorie este rezultatul unei tulburari psihologice. Această ipoteză
pare să fie confirmată si de Depouto, care susţine că putem vedea

18
reapariţia in perioade scurte intelectuale tranzitorii".deglutitiei infantile
in timpul tulburarilor psihice si regresiunilor.Dacă ritmul de crestere si
cantitatea masei osoase depind de activitatea sistemului endocrin,
direcţia de creştere şi deci morfologia osoasă sunt fixate prin echilibrul
muşchilor, care sunt repartizati in grupe antagoniste.După Rix si Balard,
există trei tipuri de deglutitie atipică:
1. Deglutitia se efectuează cu arcadele strânse, cu o pozitie lingual spre
inainte. Aceasta antrenează o infraocluzie incisiva, dacă buza
superioara este fonică, sau o vestibuloversie a incisivilor, însoțind
beanța anterioară, dacă buza superioara este hipotonică.
2. Deglutiţia se efectueaza cu arcadele strânse, cu o poziționare a limbii
spre inainte. Aceasta nu antreneaza o beant verticala,larilor este mai
slab.dar vestibuloversia este cu atât mai importantă, cu cât tonusul
orbicularilor este mai slab.
3. Limba ocupa o pozitie inaltă şi distala. Există o insuficienta presiunilor
linguale ce antreneaza o retroalveolie incisiva mai severa atunci când ea
este insotita de o contractie intempestiva a buzei inferioare, a
patratului şi a motului mentonului (clasa II/2 Angle)
RESPIRAȚIA ORALA
Respiratia este o funcţie biologică comuna aparatului respirator si
aparatului dento-maxilar, care asigură schimburile gazoase. in mod
obişnuit, in stare de repaus sau la eforturi mici, respiraţia normală este
cea nazala. In anumite condiţii, datorită necesitatilor crescute sau
dificultăților de trecere a aerului in totalitate prin cavitățile nazale, se
face apel la respiraţia orala. Aceasta insa nu o poate înlocui in totalitate
pe cea nazala.
Etiologia respiraţiei orale
Obstructia nazală determinată de: deviatiile de sept, polipii nazali in
urma rinitelor repetate), corpii străini inelavați în fosele nazale.
Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide).
Obstructiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoza,
retrognatie mandibulari).
Infectiile nazo-faringiene cronice focar permanent de extindere spre
laringe, plamani
Iritatiile cronice infectioase supraglotice, ce produc hiperexcitabilitatea

19
centrului cardiorespirator prin stimuli receptionati de pneumogastrie,
determinand constricția nazofaringiană prin vasodilatatie orală si
reducerea ritmului şi amplitudinii respiratorii cavitate nazală îngustă;
Cauzele posibile ale respirației orale:
traumatism nazal insotit de o deviatie a septului nazal şi de
sinuzită cronică;
o obturatie partiala a cavității nazale, eventual intreţinută de o
deformare nazala congenitala:
vegetaţii adenoide importante;
amigdale voluminoase sau kissing tonsils";
cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca urmare a fenomenelor
alergice.
Manifestările clinice,
Oxigenarea redusa a Jesuturilor nervoase determină apatie, lipsa
de interes pentru cele studiate, lipsă de rezistență la efort ,intârziere în
dezvoltarea psihică.
Toracele prezintă deficit de crestere transversala (torace carinat),
rebord costal eversat, prezenta santului Harrison, matnicostale,
scapulae alatae, genu valgus, genu varus.
Tulburarile in dezvoltarea aparatului dento-maxilar si a felei:
actiunea directă a aerului inspirat prin cavitatea orala asupra bolţii
palatine, care suferă o deplasare in sus,
reducerea presiunii din sinusul maxilar, care se ingusteaza:
lipsa de eficientă a buzei superioare, cu deplasarea incisivilor in
prodentie;
compresiunea laterala a buccinatorilor,
lipsa de presiune a limbii pe peretii laterali ai arcadei alveolare;
modificările din comportamentul hioidian, cu retropoziţia mandibulei şi
a limbii;
dezechilibrul dintre presiunea negativa in timpul inspirului nazal si
presiunea expirului nazal (Wustrow);
unele modificări în jocul antagonist al suprafetelor masticatorii ale
molarilor (Frank):
lipsa stimulilor naturali de crestere la nivelul ansamblului nazal şi al
zonelor limitrofe (Frankel);

20
prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale, care determina o de plasare
inainte a mandibulei.
DEPRINDERILE VICIOASE ŞI APARITIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Deprinderile vicioase sunt acte, gesturi insusite spontan de subiect,
practicate in mod consecvent pe o durata indelungată existentei, cu o
anumită frecvență, ritmicitate şi intensitate si care,
in perioada dezvoltarii aparatului dento-maxilar, in corelatie cu alti
factori pot genera sau agrava anomaliile dento-maxilare. Ele dereglează
echilibrul activităţii chingilor musculare antagoniste, determinand
anomalii dento-maxilare caracteristice.Deprinderile vicioase se impart
in trei categorii:
1) de postura vicioasă a corpului, capului şi mandibulei, intimp de
veghe, in timpul somnului sau al activităţilor,
2) de a suge degetele, buzele, diverse obiecte;
3) de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le muşcă.
Toate aceste deprinderi modifică echilibrul dintre forțele musculare
antagoniste, determinând o dezvoltare neproportionalaelementelor
scheletice pe care se inseră.
FACTORII LOCALI
Factorii locali, implicaţi în etiopatogenia anomaliilor dentomaxilare,
influentează integritatea şi funcţionalitatea normala aparatului dento-
maxilar. Factorii nocivi pot acționa inca în perioada de dezvoltare
intrauterina, fiind provocati de:
infecţii (sifilis);
traumatisme,
pozitii anormale ale cordonului ombilical în zona cefalica,
TRAUMATISMELE MAXILO-FACIALE
La nastere aplicarea forcepsului pe zonele cefalică şi auriculo-
mandibulari determină uneori contuzii, luxaţii ale mandibulei, cu
interesarea zonelor de creştere şi tulburări în dezvoltarea zonelor
afectate (anchiloză temporo-mandibulară cu profil de pasăre).
Preşcolar producerea traumatismelor craniofaciale prin cadere,
contuzii în zona facială şi cicatrice in regiunea centrelor osteogenetice
de creştere, cu tulburări ulterioare.
Scolar prezenta fracturilor şi luxaţiilor dinţilor frontali, aso ciate cu

21
leziuni alveolo-maxilare, procese de osteoscleroză in zonă, favorizează
producerea de incluzii, malpozitii sau chiar deformaţii ale dintilor
învecinati.
La copii, orice leziune in zonele de crestere este urmată de tulburari
in dezvoltare, care se fac observate dupa 5-10 ani.
PIERDEREA PRECOCE A DINȚILOR
Se considera extractie prematura a dintilor temporari atunci când
intervalul până la erupţia celor definitivi depăşeşte 2 ani (Adler, Munch)
sau 1 an (Bredy, Taatz).
Aspectele clinice
Modificarea eruptiei dintilor permanenti:
erupţie accelerată, consecinţa proceselor de osteită periapicală
cu pierderea dintilor temporari, se poate produce o modificare
secventelor de eruptie, iar dinţii apar cu un grad diferit de imaturitate
radiculari;
eruptie intarziata prin constituirea unui capac fibros, care
blocheaza egresiunea dintelui permanent
Reducerea spatiului restant prin deplasarea in sens sagitaldintilor
limitrofi, insotita de extruzia antagonistilor Apariţia dezechilibrelor
ocluzale ca urmare a interferentelor şi a modificarii dinamicii relatiilor
bimaxilare. Se produe: ocluzii incrucişate, prognatie mandibulară falsă,
ocluzie adânc falsa, inocluzie sagitala cu tulburari funcţionale,
laterodeviatii mandibulare Oprirea in dezvoltare a osului alveolar,
precum şi a maxilarelor. Consecintele pierderii precoce a dintilor
temporari sunt complexe, de ordin morfologic şi funcţional, iar tabloul
clinic depinde de mai multi factori:
numarul şi felul dintilor interesati;
ritmul pierderilor;
intervalul de timp din momentul pierderii precoce a dintilor si pana la
eruptia fiziologica;
pozitia si rapoartele dintilor succesionali;
ocluzia dentara;
particularitatile echilibrului de forte oro-faciale;
particularitățile individuale.

22
16. Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare. Descriere
generală. Numiți anomaliile dento-maxilare transmise ereditar și
impactul lor.
Cauze genetice — o influenta puternica a ereditatii si a caracteristicilor
faciale este usor de recunoscut prin transmiterea tendintelor familiale.
Doua posibilitati apar ca raspuns 1а саигеlе genetice, prima se refera 1а
o disproportie intre dimensiunea dintilor si a maxilarelor care va
produce inghesuire sau spatiere, iar cea de-a doua se refera 1а o
disproportie intre dimensiunea si forma maxilarelor, се1 superior
comparativ cu се1 inferior, сееа се va cauza o relatie ocluzala (
muscatura) improprie.
Populatia primitiva in randul careia malocluziile erau mai putin
frecvente decat in populatia moderna se caracteriza prin izolare
genetica si uniformitate. Daca intr-un grup, fiecare prezinta aceeasi
informatie genetica pentru dimensiunea dintilor si a maxilarelor, atunci
nu vor exista posibiltati ca un copil sa prezinte caracteristici de
disproportii.
În absenta mancarii procesate apare o dezvoltare normala a procesului de
masticatie, care va favoriza o armonie faciala, osoasa si dentara.În
populatia moderna, extinderea civilizatiei prin colectarea de grupuri mari
de oameni cu informatii genetice diferite, in centre urbane, unde
posibilitatile de mentinere a uniformitatii genetice sunt dificile apar
prevalente crescute de malocuzii si o larga varietate de рrоЫете
ortodontice.
Una dintre сеlе mai frecvente anomalii de cauza genetica este
prognatismul mandibular. S-a demonstrat ca prognatismul mandibular
sever ( о mandibula excesiv dezvoltata) apare 1а 1/3 din copii care au
unul dintre parinti cu aceasta anomalie sau 1а 1/6 au un frate sau o
sora cu aceasta anomalie

17.Profilaxia primară în perioada prenatală a anomaliilor dento-


maxilare. Măsuri și realizare.
Profilaxia prenatala: investigarea mostenirii genetice, a bolilor ereditare
familiale, asigurarea unor conditii de munca si de viata optima a mamei,
evitarea stresului psihic si fizic, evitarea consum de medicamente , se

23
evita viciile, pregatirea corecta a sorilor pt conceoerea copilului,,
evitarea consumului de alcool si droguri in timpul sarcinii.In momentul
nasterii-evitarea travaliului prelungit, a aplicarii forceps, a tractiunilor i
presiunilor puternice, diagnosticarea precoce a anomaliilor dento
maxilare si punerea la evidenta.

18.Profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare. Descriere


generală.
Profilaxia postnatala: obtinerea si mentinerea echilibrului intre bazele
osoase maxilare, dezv echilibrata a gr musculare, profilaxia imbolnavirii
muc orale, asig unui aport alimentar corespunzator virstei, in alim artif
se util dispoz cu act cit mai apropiata de cea naturala, igiena orala.
*Profilaxia in per de copil mic si prescolar: igiena orala si alimentatie
adecvata, in per dentitie temporare se dirijeaza catre alimente cu
duritate mai mare, consum de fructe si legume cu activitate musculara
crescuta, combaterea obiceiurilor vicioase respiratia orala, sugerea
degetului, deglutita atipica.Control o data la 6 luni.
*Profilaxia in perioada de dentitie mixta: supravegherea respectarii
timpului si simetriei desfasurarii schimbului fiziolog dentar si a evolutie
dintilor permanenti pina la planul de ocluzie diagnosticarea precoce a
anomaliilor dentoalveolare si tratamentul acesacestor
Controlul riguros a indepartarii la timp a dintilor temporrari, aprecierea
rezervei de spatiu pentru dintii permanenti, depistarea la timp a
anadontiilor si a altor dereglari.

19.Funcțiile aparatului dento-maxilar. Considerații generale.


Aparatul dento-maxilar este compus din: oasele maxilare, arcadele
dentare, articulatia temporo-mandibulara, muschii mobilizatori ai
mandibulei, muschii oro-faciali (muschii mimicii), limba, glandele
salivare, mucoasa cavitatii bucale, tegumentele regiunii crevico-faciale.
Aparatul dento-maxilar poseda urmatoarele functii:
- sectionarea alimentelor
- masticatie
- stimulare gustativa
- autocuratire

24
- deglutitie
- fonatie
- mimica

20.Metode de diagnostic utilizate în disfuncțiile sistemului


stomatognat la copii.
Examene clinice:
Examenul funcţional. Medicul cercetează:
Examenul dinamic al ocluziei:
- poziţia de postură a mandibulei;
- examinarea mişcării de propulsie;
- examinarea mişcării de lateralitate.
Examenul grupelor musculare:
- orbicularii buzelor;
- limba;
- obrajii;
- muşchii ridicători;
- muşchii coborâtori;
- muşchii propulsori;
- muşchii retropulsori.
Se vor aprecia pozitia de repaus, tonusul, funcţia şi parafunctiile
musculaturii orofaciale.
Examene paraclinice:
Examenul fotostatic:
Deşi acest examen complementar redă în general semnele descrise la
examenul clinic,
medicul poate să culeagă date obiective, cuantificabile, pentru
diagnostic, evoluţia sub tratament şi rezultatele obtinute.
Fotografia de faţă;
- forma feţei;
- simetria;
- proporţionalitatea etajelor faciale;
- aspectul buzelor şi relaţia lor;
Fotografia de profil
Medicul cercetează şi identifică următoarele elemente:

25
- trasarea câmpului de profil şi aprecierea profilului;
- tangenta gurii;-
II.Studiul de model
Medicul cercetează şi identifică:
1. Formula dentară
2. Tipul de dentiţie
3. Vârsta dentară
4. Modificări unidentare: versiune, gresiune, rotaţie
5. Modificări de grup dentar: sens sagital, transversal, vertical
6. Modificări de formă ale arcadelor dentare:
Analiza ocluziei: la cele trei repere: incisivi, canini, molari
Măsurători frecvent utilizate:
1. Indicele Pont şi Korkhaus
2. Simetroscopia: numai pe modelul superior
3. Perimetria
4. Analiza spatiului total
5. Indicele Bolton
6. Determinarea lungimii arcadelor dento-alveolare
7. Determinarea lăţimii arcadelor alveolo-dentare
Ortopantomografia
Medicul cercetează şi evidenţiază:
- prezenţa sau absenţa unor dinţi;
- prezenţa sau absenţa unor muguri;
- prezenţa unor dinţi sau muguri supranumerari;
- raportul mugurilor dinţilor permanenţi cu rădăcinile dinţilor
temporari;
- gradul de dezvoltare al dinţilor temporari sau gradul de rizaliză;
- dezvoltarea dinţilor permanenţi, gradul formării rădăcinilor şi
apexului;
- orientarea axială a rădăcinilor şi relaţia cu dinţii şi structurile osoase
vecine;
- prezenţa unor dinţi inclusi, poziţia, direcţia, profunzimea, starea
apexului, relaţia
cu dinţii vecini;
- rizaliza patologică;

26
- calitatea mineralizării coroanelor dentare, mărimea camerei pulpare,
aspectul,
numărul, forma, lungimea rădăcinilor, cuduri radiculare, rădăcini
supranumerare;
- structura osoasă;
- starea parodonţiului marginal;
- sinusurile maxilare;
ramura orizontală a mandibulei;
- procese patologice odontale (carii proximale, relaţia cu camera
pulpară);
- cele două arcade alveolo-dentare în ocluzie habituală;
- bazele osoase;
- sinusurile maxilare;
- mandibula în totalitate;
- articulaţiile temporo-mandibulare.
Teleradiografia :
Se poate realiza în trei incidenţe:
1. Teleradiografia din faţă:
- relaţii asupra dezvoltării armonioase sau dizarmoniilor dento-
maxilare în plan vertical şi transversal;
2. Teleradiografia axială:
- relaţii asupra dezvoltării ramurilor orizontale şi masivului facial;
3. Teleradiografia din profil:
- permite analiza structurilor osoase şi a părţilor moi faciale în sens
sagital şi transversal.
Se vor identifica reperele mediane şi paramediane şi se vor trasa
planurile de referinţă.
Cele mai utilizate metode de interpretare ale teleradiografiei:
• Analiza Tweed
• Analiza Sassouni
• Analiza Downs
• Analiza Steiner
• Analiza McNamara

27
22.Deglutiţia atipică.Tipuri de deglutiţie.Tulburările în dezvoltarea
aparatului dento- maxilar provocate de deglutiţie atipică.
*Deglutia atipica: reminiscenta comportamentului lingual ca o
imaturizare a functiei de deglutitie. Poate fi un sm intr-un sd
determinat, cauze morfologice: macroglosie, fren scurt, sau obicei
vicios.
*Tipuri de deglutitie: deglutitie infantila, deglutitie atipica, deglutitie
normala.
*Tulburarile provocate: are loc ruperea echilibrului muschilor limbii,
maseter si orbicular al buzei-fortele nu se mai transmit in directia
laterala si post. Astfel, musc orbiculari pierd caraterul de orpitoti
pentru incisivi, limba nu mentine contactul cu bolta palatina. Cind limba
se proiecteaza pe incisivi se realizeaza ocluzie in zona laterala, incisivii
fiind vestibularizati. Cind limba e plasata interincisival se produce
hipotonia mus maseter si orbicular, mus mentalis in hipertonie, are loc
intruzia incisivizol cu ocluzie deschisa. Cind limba este in zona frontala si
laterala se formeaza ocluzia deschisa latero-fronto-laterala.

23.Dereglari de respiratie orala. Tabloul clinic al respiratiei orale.


Tratamentul.
*Respiratia normala este cea nazala, insa datorita necesitatii crescute
sau dificultatilor de trecere a aerului prin cav nazala, se face apel la resp
orala.
*Clinica: aerul inspirat are actiune directa asupra boltii palatine
provocind compresiune de maxilar, reducerea pres din sinusul max
duce la ingustarea lui, lipsa de eficienta a buzei sup cu deplasarea
incisivilor in prodentie, compresiunea lat a mus buccinator, modificari
in comportamentul hioidian cu retropozitia mand si a limbii, lipsa
stimulilor naturali de crestere a ansamblului nazal si a zonelor limitrofe,
prezenta vegetatiilor limfoepiteliale care determina o deplasare inainte
a mand., limba se coboara si se proiecteaza penste incisivi intruzindui,
ocluzie deschisa.
*Tratament: ortodontic prin aplicarea aparatelor mobilizabile,
eliminarea factorului cauzal.

28
24.Dereglări de fonație. Manifestări clinice. Obiective de tratament.
Fonația- este un ansamblu de factori fiziologici și neurofiziologici, care
contribuie la producerea vocii și în particular a vorbirii.
Acest proces fiziologic poate fi modificat ca urmare a unei perturbări la
nivelul SNC, sau a organelor periferice (plămîni,laringe,
faringe,cavitatea nazală și bucală).
Această disfuncție are influneță asupra creșterii osului (bazal sau
alveolar) și se exercită în cele 3 sensuri ale spațiului.
Anomalii determinate de tulburările laringiene: voce nazonată,
rinolalie, voce guturală.
Anomalii determinate de un defect al punctului de articulare: voce
peltică, sigmatism, mutuacism
Anomalii generate de unele tulburări de debit sau de ritm ale vorbirii:
bîlbîiala, tahilalia, bradilalia.
În cadrul pronunției consoanelor palato-alveolare (D, T), care se face cu
sprijinul apico-lingual al incisivilor superiori, poate să apară o
proalveolodenție în situația în care mușchiul orbicular nu poate
neutraliza forța exercitată de limbă.
În sigmatism interdentar se observă o incopetență labială, o beanță
anterioară și o interpoziție linguală în timpul deglutiției și fonației.
Interpoziția laterală a limbii în articularea fonemelor (S, J, Ch, Z)
împiedică creșterea verticală a proceselor alveolare și antrenează o
supraocluzie incisivă prin infraalveolie molară.
*Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului stomatognat
Importanța: pentru a planifica un tratament ortodontic eficient
(funcțional și estetic) , fără complicații sau recidive.
Reeșind din factorii etiologici al anomaliilor dento-maxilare, rezultă
importanța consultației și eventual tratamentului la medicul ORL-ist,
pediatru sau neurolog.
Disfuncțiile presupun antrenament muscular, astfel e necesară
implicarea logopedului.
! Păstrarea factorului etiologic și al mecanismului de producere a unei
anomalii dento-maxilare, reprezintă factori negativi importanți în
evoluția tratamentului ortodontic.

29
Factorii etiologici pot fi depistați și în multe cazuri simpla lor
înlăturare este suficientă pentru redresarea morfo-funcțională.
Tratament interceptiv: se fac dupa virsta de 3 ani acordind o mare
importanta fenomenelor dentale. Reeducarea se face cu ajutorul
logopedului, in acelasi timp cu realizarea tratamentului ortodontic.

25.Tratamentul profilactic și precoce al deglutiției atipice.


Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului stomatognat
Importanța: pentru a planifica un tratament ortodontic eficient
(funcțional și estetic) , fără complicații sau recidive.
Reeșind din factorii etiologici al anomaliilor dento-maxilare, rezultă
importanța consultației și eventual tratamentului la medicul ORL-ist,
pediatru sau neurolog.
Disfuncțiile presupun antrenament muscular, astfel e necesară
implicarea logopedului.
! Păstrarea factorului etiologic și al mecanismului de producere a unei
anomalii dento-maxilare, reprezintă factori negativi importanți în
evoluția tratamentului ortodontic.
Factorii etiologici pot fi depistați și în multe cazuri simpla lor
înlăturare este suficientă pentru redresarea morfo-funcțională.
Tratament interceptiv : exercitii speciale pentru deglutitia tip adult. Se
pot utiliza aparate ortodontice functionale ca :scut vestibular prevazut
cu scut lingual si inel vestibular, monoblocul (aparatul Adresen-Hipl),
bionatorul Balters tip 2,activatorul Metzelder tip 2.

26.Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii.


Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului stomatognat
Importanța: pentru a planifica un tratament ortodontic eficient
(funcțional și estetic) , fără complicații sau recidive.
Reeșind din factorii etiologici al anomaliilor dento-maxilare, rezultă
importanța consultației și eventual tratamentului la medicul ORL-ist,
pediatru sau neurolog.
Disfuncțiile presupun antrenament muscular, astfel e necesară
implicarea logopedului.

30
! Păstrarea factorului etiologic și al mecanismului de producere a unei
anomalii dento-maxilare, reprezintă factori negativi importanți în
evoluția tratamentului ortodontic.
Factorii etiologici pot fi depistați și în multe cazuri simpla lor
înlăturare este suficientă pentru redresarea morfo-funcțională.

27. Obiceiuri vicioase exobucxale(atitudini vicioase de postura)


notiune, clasificare, consecinte
Deprinderile vicoase sunt acte, gesture insusite spontan de subiect,
practicate in mod consecvent pe o durata indelungata a existentei, cu o
anumita frecventa, ritmicitate si intensitate si care in perioada dezv
aparatului dento maxilar, in corelatie cu alti factori pot genera sau
agrava anomaliile dento maxilare. ele deregleaza echilibrul activitatii
chingilormusculare antagoniste, determinind anomalii denti\o-maxilare
caracteristice. Deprinderile vicioase se impart in 3 categorii:
-obiceiuri de postura vicioasa a corpului, capului, mandibulei, in timp
de veghe, in timpul somnului sau al activitatilor.
-obicceiuri de sugere a degetelor, buzelor, diverse obiecte.
-obiceiuri de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le musca.
Toate aceste obiceiuri modifica echilibrul dintre fortele musculare
antagoniste, determinind o dezv neproportionala a elem scheletice pe
care se insera.
Obiceiuri exobucale: actiuni ce pot influenta pozitia mandibulei:
-dormitul cu pumnul sub mandibula.
-sprijinirea mandibulei cu pumnul sau cu creionul in timpul lectiilor.

28.Obiceiurile vicioase în apariţia anomaliilor dento-maxilare.


*Obiceiurile vicioase : deprinderi , gesturi insusite spontan de subiect,
practicate in mod consecvent pe o durata indelungata a existentei, cu o
anumita frecventa, ritmicitate si ntensitate si care in perioada dezv ap
dento max, in corelatie cu alti factori pot genera sau agrava anomaliile
dento maxilare. Toate aceste obiceiuri modifica echilibrul dintre fortele

31
musculare antagoniste, determinind o dezv neproportionala a elem
scheletice pe care se insera.
-obiceiuri de postura vicioasa a corpului, capului, mand, in timp de
veghe, in timpul somnului sau al activitatilor.
-obicceiuri de sugere a degetelor, buzelor, diverse obiecte.
-obiceiuri de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le musca.

29.Terminologia în Ortodonţie. Radicalul. Prefixul. Calificativul.


*Radicalul: desemneaza organul deformat sau deplasat- cheilie pentru
buze, melie pentru obraji, gnatie pentru maxilare, genie pentru
menton, cluzie pentru articulare, pozitie pentru dinti.
*Prefixul: precizeaza sensul deplasarii:
-in plan sagital: pro (deplasari spre ant), retro (deplasari spre post).
-in plan trasnversal: endo (poz apropiata de linia medio sagitala), exo
(poz indepartata de linia medio sagitala), latero( deplasarea de
lateralitate a liniei medio sagitale),
-in plan vertical: infra (pentru a indica o dezv insuficienta), supra (
pentru o dezv verticala exagerata), infra (dintele nu a atins planul
ocluzal), supra (dintele a depasit planul de ocluzie), disto( pentru
indepartarea de linia interincisivala), mezio (deplasara spre linia
interincsivala), linguo(deplasare spre limba), vestibulo (deplasare spre
vestibul).
*Calificativul: precizeaza sediul exact al anomaliei calificative:
-care precizeaza partea anatomica lezata: faciala totala, sup si inf;
jugala; labiala sup , inf, labio mentoniera; maxilara sup si inf;
mentoniera, alveolara, uni sau bimaxilara.
-care indica partea deplasata: unilat sau bilat, dreapta sau stinga,
simetrica sau asimetrica.
-care specifica sediul malocluziei sau malpozitiei: incisiv, canin,
premolar, molar; sup sau inf, total sau partial (coronar, radicular sau
apical);
-care precizeaza varietatea de deplasare dentara: gresiune (deplasarea
dintelui in totalitate), versiune (inclinarea dintelui atunci cind axul sau
este rectiliniu), rotatie (deplasarea dintelui in jurul axului vertical),
torsiune (in cazul rotarii coronare).

32
30. Examenul exobucal al pacientului orthodontic, profilul facial
Exam clinic facial cuprinde: 1. examenul craniofacial, 2. partile moi, 3,
ocluzia dentara
1.examenul craniofacial- formele craniului si ale scheletului facial sunt
exprimate cantitativ cu ajutorul indexului de lungime/latime, acesta se
bazeaza pe estimarea antropometrica a largimii maxime si a lungimii
maxime a craniului. tipuri de craniu: doliocefalic(craniu alungit),
mezocefalic. brahicefalic9craniu scurt), hiperbrahicefalic. Tipuri de
facies: caucazian- larg cu tendinta spre brahignatie, Nordic- alungit si
ingust, Asiatic- cu pometii largi si plati, negroid- buzele groase si
protrusive, euriprosop- fata scurta, mezoprosop- fata medie,
leproprosop- fata lunga. Integritatea partilor ososase se determina
prin palpare, iar integritatea partilor moi- dupa aspect, coloratie,
prezenta topografica.
-simetria faciala: in functie de planul median ce traverseaza nasion,
naso spinalis si gnation, si perepndicularele pe acestea, care trec prin
nasion, naso-spinalis, comisurile labiale, gnation si sunt paralele intre
ele, iar etajele-egale, putem intilni asimetrii faciale, cu devierea
mandibulei spre stinga/dreapta, pozitie relative in raport cu planul
sagital median al simfizei.
-egalitatea etajelor: in mod normal etaj mijlociu si cel inferior sunt
egale. modificari dimensionale apar la nivelul et inferior: marirea
etajului in prognatiile mandibulare anatomice, ocluziile deschise
anatomicesi reducerea lui in ocluziile adinci acoperite. Forma
frontaluluisia nasului infleunteaza linia de profil, configuratia frontalului
este determinate genetic si etnic si variaza in functie de virsta si sex,
frontalul poate fi ingust, larg, bombat, plat.
Exam nasului: stadiu de maturatie(nas infantile, adult), inaltimea,
largimea bazei, dimensiunea si simetria narinelor. Exam buzelor:
grosimea, inaltimea lor, starea tonusului si pozitia lor in stare de
repaus (in contact labial, inocluzie labial), santul labio mentonier,
raportul buzelor cu dintii in repaus si in timpul surisului, largirea fantei
labiale. Exam mentonului: configuratia mentonului depinde de

33
structura osoasa subiacenta, de grosimea partilor moi si de tonusul
muscular.
-profilul fetei: in functie de linia ce trece prin nasion, naso spinalis
anterior si pogonion. In mod normal aceasta linie este dreapat- profil
drept, poate fi convex- gnationul este retropulsat sau concav- gnationul
are pozitie anterioara.
Examenul ATM- pune in evident triata simptomatica-
cracmente/crepitatii, durere, tulburari functionale, in cazul
modificarilor articulare prin palparea ATM in timpul deschiderii cav
orale se evidentiaza- durere la presiune, mobilitatea condililor
(simetrica/asimetrica) durere la alparea muschiului pterigoidian extern.
Se analizeaza deschiderea cav orale- normal (3-5 cm), limitata (sub 3cm
detreminata de trismus, anchiloza) exagerata(maimare de 5 cm in
laxitate capsulara), excursia mentonului la deschideea/inchiderea cav
orale, in mod normal sub forma de arc de cerc in plan mediosagital, la
tulburari de articulatie dentara- curbe de deschidere/inchidere in zigzag
a mandibulei, cu deviatii atipice de ,,C”, ,,S”
Examenul ganglionilor cervico-faciali- prin metoda palaptorie se
evidentiaza ganglionii mentonieri, submaxilari, latero-cervicali,
analizindu-le numarul, dimensiunea (mari, medii, mici, nepalpabili),
consistenta (moale, dura, renitenta) sensibiitatea la presiune,
mobilitatea/aderenta la structurile vecine.

31.Examenul endobucal al pacientului ortodontic, studiul ocluziei


statice
Examenului clinic sunt supuse arcadele dentare, arcadele alveolare,
parodontiul, partile moi(limba), ocluzia.
Analiza dintilor- 1. prezenta/absenta anormala a dintilor,2.
marimea,forma, culoarea si calitatea dintilor, 3. cariile dentare,
distrofile si displazile prezente cu precizarea localizarii lor topografice,
4. secventele si directia de eruptive, virsta dentara, 5. anomaliile
denature isolate sau de grup in 3 planuri: - sagital: mezio- sau
distopozitii
- transversal: vestibulopozitie sau oropozitie
- vertical: infra- sau suprapozitie, rotatii dentare

34
6. uzura denatara sub 2 forme: abraziunea si atritia dintilor, 7.
anomaliile de sediu : ectopia, incluzia , transpozitia dentara,
heterotopias.
Forma arcadelor dentare: in dentitia temporara- forma de semicerc,
dentitia mixta si definitive- forma de parabola la arcada superioara si
semielipsa la cea inferioara.
Simetria arcadelor in raport cu planul mediosagital, arcade pot
fisimetrice/asimetrice.
Adincimea si forma boltii palatine: forma boltii poate fi arcuita, cu
adincime medie/mare, prezenta torusului palatin pe linia mediana cu 2
firide paramediene in compresiunile de maxilar.
La subiectii cu anomalii dento-maxilare forma arcadelor alveolo-
dentare se poate modifica;
aracada in ,,V”- compresiune la nivelul caninilor, arcada in omega-
compresiune la nivelul premolarilor, arcada in ,,U” – comp la nivelul
molarilor, arcada in trapez- turtire a arcului frontal, arcada in ,,M”-
ectopie bilateral de canini si inghesuire dentara frontal.
Studiul ocluziei statitice- pozitia corecta a pacientului, cu mandibula in
intercuspidare maxima, analiza in cele 3 directii (sagital, transversal si
vertical) apreciind modul de ocluzie a fiecaryui dinte, prin comparatie
simetrica stinga, dreapta.
In plan sagital cuspidul MV al molarului prim permanent sup
ocluzioneaza in santul dintre cuspidul M si MV al molarului prim
mandibular, stari patologice- distocluzia sau mezioocluzia, la zona
frontala- incisivii sup ii acopera pe cei inf, realizind un punct de contact/
un spatiu de 1-1,5mm, stari patologiec- angrenajul invers, ocluzia
inversa frontala si inocluzia sagitala.
In plan transversal- in zona lateral arcada sup circumscribe vestibular
cu un cuspid arcada inf, iar lingual arcada inf circumscribe cu un cupsid
arcada sup. stari patlogice- angrenajul invers, ocl inversa. In zona
frontala, reperul normal este frenul sup care trebuie sa corespunda
celui inf, st patologice- laterodeviatiile(fubctionale) si laterognatiile
(anatomic), marcate prin deviatia frenului mandibular.
In plan vertical- in dentitia temporara incisivii sup acopera pe cei
inferiori cu ½ din inaltimea lor, in timp ce in dentitia permanenta

35
valoarea acoperirii este de 1/3. st patologice- ocluzia adinca
(supraacoperirea), ocluzia deschisa.

32. Examenul musculaturii si al functiilor aparatului dento-maxilar.


Pozitia dintilor in ocluzie sau malocluzie este dependenta de functia
musculaturii oro-faciale.
Examenul musculaturii se inecepe cu examinarea fiecarui muschi-
insertia, integritatea, elasticitatea, capacitatea de contractie.
Tonicitatea muscular va fi explorata prin testele Netter, cuantificarea
activitatii prin EMG, miotonodinamometrie. Ex clinic va aprecia daca
tulburarea muscular este structural sau comportamentala.
Examenul functiei respiratorii-are loc pe tot parcursul aflarii copilului in
cabinet, fiind observant cu discretie pentru a se stabili tipul respiratiei.
testul ariei de aburire a oglinzii, testul fluturasului de vata sau controlul
vizula efectuat de medic in expir, urmarindu-se capacitatea de
contractie a fiecarei narine. Aceste teste pot sa puna in evident
respiratia nazala unilateral (cazul unor obstructii) sau o capacitate mai
scazuta a activitatii muschilor alari, in cazul obiceiului vicios de
respiratie orala.
Examenul limbii- relatia de postura a limbii se exploreaza prin examen
radiografic. in pozitie normal dorusul limbii atinge usor palatul, virful
limbii este la niveul liniei cervicae a incisivilor inferiori, pozitii anormale-
limba retractata, protractata. Se studiaza limba in timpul deglutitiei
inconstiente, in deglutitia comandat a salivei, apei, bolului alimentar si
in timpul vorbirii.
Functia de deglutitie- tehnica Payne realizata cu o pasta fluorescent
plasata pe limvba , dupa executia deglutitie se examineaza zonele cu
care limba a contactat dupa distributia pastei, examenul deglutitiei
trebuie facut fara ca pacientul sa se stie urmarit. Plasam oglinda sau
depressor de limba pe buza inferioara si cerem pacientilui sa efectueze
deglutitia. Alt test este cel al controlului activitatii muschiului temporal,
pacientul efectueaza deglutitia salivei sau o mica cantitate de apa si
examinatorul palpeaza muschiul temporal, la deglutitei normal se
contrcata muschiul la cea infantila- nu.

36
Functia masticatorie- din discutie cu parintii si copilul se afla
preferintele alimentare, oferim copilului alimente cu duritate mai
mare(biscuiti)/guma de mestecat si urmarim masticatia, se apreciaza
dinamismul masticator, tendinta de a utilize numai anumite
zone(frontala/lateral, monolaterala). copii care prefer alimentele moi
nu prezinta atritie dentara si au o stare de sanatate odonto-
parodontala precara.
Functia fonatorie- in timpul vorbirii la teme abstracte cu pacientul
Functia fizionomica- sesizarea prezentei unor comportamente
anormale: cracmente, grimace, examenul clinic trebuie sa se incheie
prin diagnosticarea clinica care cuprinde: dezechilibrile morfologice.
functionale si factorii determinant ai anomaliei pe plan local si general.

33.Examenul dinamicii mandibulare.Fiziologia cinematicii


mandibulare
La efectuarea diferitor functii sub actiuinea muschilor mobilizatori ,
mandibula va solcita deplasari in diverse directii , in dependenta de
functie E.Costa in raport de cele doua relatii fundamentale
mandibulocraniene , de repaus fiziologic relativ (postura ) si de ocluzie ,
grupeaza miscarile mandibulare in doua categorii 1)miscari care incep si
revin in pozitia de ocluzia centrica , caracteristice pentru fazele actului e
masticatie ; 2) miscarile care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic
relativ (postura) , caracteristice pentru alte functii (fonatia si a.)
Miscarile mandibulei ce incep din ocluzia centrica au loc in trei directii
conform celor trei planuri: vertical , sagital, transversal si in 10 sensuri:
1) coborire si ridicare 2) propulsie si revenire 3) retruzie si revenire
4)miscare lateral spre dreapta si revenire 5) miscare laterala spre stinga
si revenire .
La miscarile ce incep dn pozitia mandibulei de rapus fiziologic relativ se
mai adauga miscarea de ridicare si revenire in pozitia initiala.
Examenul clinic a dinamicii mandibulare se reduc la efectuarea prin
inspectie regiunii ATM , palparea si ascultatia articulatiei , caracterul
deschiderii si inchiderii gurii , , care pot si limitate cu sau fara devieri de
la linia mediana.

37
Gradul de deschidere deviere laterala a mandibulei va fi determinat
prin masurarile dintre unghiurile incisive ale incisivilor centrali superiori
si inferior .

34.Indicele facial si aprecierea lui. Tipuri de crestere faciala.


Indexul morfologic facial. I = inaltimea faciala / latimea bizigomatica
*100
Tipurile de facies: caucazian sau mediteranian : larg , cu tendinta spre
brahignatie;
nordic : alungit si ingust
asiatic : cu pometi largi si plati
negroid : cu buzele groase si protruzie
hipereuriprosop, euriprosop : fata scurta (79-83,9)
mezoprosop: fata medie( 84-87,9)
leptoprosop , hiperleptoprosop : fata lunga ( 88-89,2)
Simetria faciala se apreciaza in functie de planul median ce
tranverseaza nasion, naso-spinalis si gnation si de perpendicularele pe
acesta care trec prin nasion , naso spinalis , comisurile labiale , gnation
si sunt paralele intre ele , iar etajele – egale . Putem intilni asimetii
faciale cu devierea mandibulei spre stinga sau spre dreapta , pozitia
relativa in raport cu planul sagital median al simfizei.
Egalitatea etajelor : In mod normal , etjul mijlociu si cel inferior sunt
egale . Modificari apar la nivelul etajului inferior : marirea etajului in
prognatie mandibulare anatomice , ocluziile deschise anatomice si
reducerea lui in ocluzii adinci acoperite .
Forma frontalului si a nasului influenteaza linia de profil .Configuratia
frontalului si a nasului influenteaza linia de profil . Configuratia
frontalului este determnata genetic si etnc si variaza in functie de virsta
si sex . Frontalul poate fi definit ca ingust sau plat , plat sau bombat .
La examinarea nasului ne intereseaza statiul de maturatie , inaltimea ,
largimea bazei , dimensiunea si simetria narinelor .
Examenul mentonului

35.Examenul fotostatic. Interpretarea fotografiei de profil.

38
*Examenul fotostatic reda imaginea profilului fetei si caracteristicele
scheletului acestuia, stabileste simetria fetei, reprezinta un document
in urmarirea eficientei tratamentului cu importanta didactica si
stiintifica. Se realizeaza 3 fotografii: una din norma frontala, din norma
laterala dreapta, una de suris in semiprofil sau de fata. Fotografia se
face la o distanta de 60-70 cm, cu iluminarea egala a cimpului.
*Fotografia de profil: pune in evidenta poz sagitala a max, proportia
etajelor, aspectul de divergenta faciala, treapta buzelor, se evidentiata
concavitatea sau convexitatea in etajul inf, relatia intermaxilara. Se
traseaza urmatoarele planuri: planul Frankfurd-porion
orbitale(orizontal), planul Simon-orbito frontal, planu Dreyfuss-nazo
frontal(perpendiculare pe frankfurt, spatiul dintre ele=cinpul de
profil=13-14, 15-17mm). Dupa dreyfus- 3 tipuri de profil(drept, concav,
convex)Profil ideal-punctul subnazal-pe verticala ce trece prin nasion,
pogonion cuatnat-mijlocul cimpului de profil,gnation cutanat-inaintea
planului orbitar simon.
Schwarz descrie 9 variante:
-profil drept: retruziv, mediu, protruziv
-profil convex: retruziv, mediu, protruziv
-profil concav: retruziv, mediu, protruziv.

36.Examenul antropometric. Determinarea dimensiunilor faciale.


*Metoda antropometrica se bazeaza pe egalitatea celor 3 etaje ale
fetei. Metoda Tzeizind care are la baza canonul numit sectiunea de aur,
necesita aplicarea operatiunilor matematice compuse, mai usor daca se
utilizeaza compas Apenrot-Gheringher.
*Indexul de lung/lat a craniului se bazeaza pe estimarea
antropometrica (masuratori faciale dupa Izard)a largirii max si a lung
max a craniului: l = (largimea max/lung max) x100 clasificarea:
dolicocefalic (craniu lung 75,9), mezocefal 76-80,9, brahicefal (scurt 81-
85,5), hiperbrahicefal .
*Indexul morfologic facial: l=(h faciala/lat bizigomatica)x100.
Clasificarea: tip mediteran sau caucazian(infatisare larga si tendinta la
brahignatie), tip nordic (cu fata lungita si ingusta), tip asiatic (cu pometii

39
largi si plati), tip negroid (cu buzele groase si protrusive), euriprosop
(fata scurta), mezoprosop (fata medie), lateroprosop (fata lunga).

37.Examenul radiologic în Ortodonţie. Incidenţa endoorala cu film


ocluzal ( Simpson).
*Exam Rg in ortodontie: ajuta la completarea si elucidarea unui
diagnostic, stabilirea unui plan de tratament, verificarea eficientei
tratamentului. In practica ordotontica se utilizeaza Rg cu film intraoral:
dento alveolo dentara, cu film ocluzal (muscat), Rg cu film exooral:
panoramica simpla, ortopantomografia, teleradiografia.
*Incidenta endoorala cu film ocluzal (Simpson): se foloseste pentru
dintii inclusi si cei ectopici, pentru aprecierea corecta a poz coroanei in
sens vestibulo oral. Incidenta Simpson este deplasata lateral fiind
perpendiculara pe planul de ocluzie si centrata pe elementul de
radiografiat. Dezavantajul ei este faptul ca in cazul incluziilor bilaterale
necesita 2 clisee.

38.Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Aprecierea scheletului


masivului facial.
*Ortopantomografia: se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice
prin proiectie desfasurata pe una si aceeasi pelicula a ambelor arcade
dentare in ocluzie centrica, stare de postura a mand sau la o deschidere
maxima a gurii. Centrarea aparatului dentomax se face arbitrar, ca
reper e luat max sup.
*Aprecierea:
-se evidentiaza structura maxilarului sup mai clar decit cea mand, cu
suprapunerea imaginii cor dintilor inf peste cor dintilor sup. In plan
transversal se poate urmari pozitionarea liniilor interincisivale,
concordanta de sincondroza mentonierea si a spinei nazale ant. In plan
vertical gradul de supraacoperire cit si a inocluziei
-se poate aprecia simetria dezv celor doua articulatii, structura
parodontala sunt puse in evidenta la ambele maxilare cu exceptia zonei
ant

40
-determinarea dimensiunilor relative a ram mand, deschiderea
unghiului mand, modelul de crestere condilian, cudura canalului mand,
aspectul simfizei mentoniere. Densitatea osoasa.

39.Teleradiografia: definitia, tehnica efectuarii, tipurile, punctele


principale.
*Teleradiografia: metoda de Rg cu film exooral, imaginea cefalometrica
este rezultatul proiectiei unui vol pe un plan, imagine ce rezulta marita
si deformata fata de obiectul real. Folosesc profilul drept si au ca plan
de referinta orizontala de la Frankfurd. Evidentiaza tulb de dezv in plan
vertical si sagitla a masivului facial. Sunt 3 tipuri: de profil, de fata si
axiala, ultimele doua fiind auxiliare.
*Punctele principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan
mediosagital, corespunde rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant
-spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B
si Po la trecerea partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
*Planurile:
-cranial de la sella la nasio
- de la Frankfurd: porion orbitale
-palatinal: spina naz ant si spina naz post
-ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi centrali

41
-plan mandibular: menton gonion.
*Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la
barbie, planul Frankfurd trebuie sa fie paralel cu podeaua, pacientul
nemiscat.

40.Analiza cefalometrica.Punctele cutanate si scheletate.


Cefalometria este una din primele metode utilizate in ortodontie si ar
putea fi definita drept “efectuarea de masuratori ale extremitatii
cefalice”.
Din cefalometrie s-a dezvoltat odata cu progresele in domeniul
radiologiei , o alta metoda –metoda radiologica – pentru a analiza
relatiile craniofaciale.
Anazila cefalometrica a teleradiografiei inseamna evaluarea rapoartelor
dintre aceste puncte si reperele cefalometrice , localizate anterior pe
teleradiografie.
Conditia pentru o analiza de succes a teleradiografiei este o radiografie
calitativa buna si localizarea exacta a punctelor cefalometrice pe
teleradiografie.
Punctele scheletate:
Punctele principale: -nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso
frontala in plan mediosagital, corespunde rad nasului -sellae S: centrul
geometric al conturului seii turcesti -basion Ba: punctul cel mai inf al
marg inf a foramenului magnum -porion P: punctul cel mai sup al
conductului auditiv ext -orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul
marg inf a orbitei. -spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant -spina
nazala post Nsp: virful spinei nazale post. -prostion Pr: punctul cel mai
ant al procesului alv maxilar. -A: punctul cel mai infundat de pe
procesul alv maxilar. -Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand -
pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere -B: punctul cel
mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B
si Po la trecerea partii concave in convexe. -Me: punctul cel mai inf a
simfzei mentoniere -Go: punctul cel mai inf al ram mand. *Planurile: -
cranial de la sella la nasio - de la Frankfurd: porion orbitale -palatinal:
spina naz ant si spina naz post -ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu

42
intre incisivi centrali -plan mandibular: menton gonion. *Tehnica
efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul
Frankfurd trebuie sa fie paralel cu podeaua, pacientul nemiscat.

41.Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica


ortodontică.
*Analiza dupa Steiner: descrie fata pacientilor dupa relatia max cu
mand, folosind punctul B pentru aprecierea poz mentonului. Clasifica
anomaliile scheletice in functie de valoarea unghiului ANB care e folosit
ca diferenta intre unghiurile SNA si SNB.
-ocluzia cl I corespunde unghi ANB de +2 ( norma 0-4 grade)
-ocluzia cl II ungiul ANB peste 4,5
-ocluzie cl III unghi ANB cu valoare negativa.
*Analiza dupa Ricketts: determina unghiul facial si axul facial in
conformitate cu valorile lor determinind tip dolicocefalic, meziocefalic
si brahiocefalic.
*Analiza Tweed:
-unghiul FMA=25(+-3): planul mandibular cu orizontala de la Frankfurd,
determina inaltimea faciala
-unghiul FMIA=67 (+-3): ax incisivilor inf cu orizontala de la Frankfurd,
retrodentia, prodentia
-unghiul IMPA=88(+-3): ax incisivilor inf cu planul mand,

42.Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-


maxilar, electromiografia, miotonometria, palatografia.
*Miotonometria: investigarea tonusului muscular modificat in raport
schimbarile de functie ale sis stomatognat si cele motorice ale mand. Se
realizeaza cu ajutorul tonometrului Szirma in stare de repaus si
contractia musculaturii maxime.
*Electromiometria: pentru determinarea eficacitatii neuromusculare in
disfunctii ocluzale si precizam caracterul disfunctiilor musculare in
anomaliile dentomax. Se realizeaza in repaus fiziologic relativ,
intercusidare max, ocluzie centrica, ocluzie cu effort, miscarea
mandibulei de test sau miscari functionale.
*Palatografia: se apreciaza contactul dintre limba si palatul dur.

43
43.Studiul pe model.Consideratii generale.
Diversitatea anomaliilor dento-maxilare necesita in cadrul
diagnosticarii, pe linga examenul clinic si cel radiologic al arcadelor
alveolo-dentare si analiza moelului de studiu.Confectionarea modelelor
este o etapa deosebita in diagnosticul anomaliilor dento –maxilare.Cu
ajutorul lor pot fi determinate corect ,din punct de vedere dimensional
, dezvoltarea arcadelor alveolo-dentare si ocluia dentara.
Examenul modelelor permite analiza , in cele 3 sensuri ale spatiului , a
relatiilor arcadelor in interuspiare maxima, in absenta pacientului si ne
ajuta sa efectuam masuratori pe arcadele dentare in veerea stabilirii
unui diagnostic si a unui plan de tratament ortodontic .
Modelelele sunt orientate pentru analiza in cele 3 planuri ale spatiului :
planul rafeului median ; planul tuberozitar; planul ocluzal
Studiul modelelor de ghips cuprinde analiza : statusul dentar ; arcadelor
aleolo-dentare; raportul static al ocluziei.

44.Indicele alveolo-maxilar ( Korkhaus).


*Korkhaus ( pentru a masura inocluzia sagitala) de la muchia incizala a
inf la muchia incizala a sup. Muchia incizala inf poate fi plasata ant celei
sup si relatia de ocluzie este denumita raport sau ocluzie inversa. Cind
intre dintii inf si cei sup exista spatiu invers in cadrul ocluziei inverse,
aceasa se denumeste inocluzie sagitala inversa. Norma -2mm.

45.Indicele alveolo-maxilar ( Pont ).


*Pont ( pentru aprecierea dezv arc alveolo dentare in plan sagital si
transversal) raporteaza latimea arc, masurata la nivelul premo si mol, si
lung la nivelul premol la suma diametrelor maxime ale celor 4 incisivi
sup, definita ca suma incisiva notata SI care are norma 28-34 mm –
normodentie, cind e mai mica –microdentie, cind e mai mare-
macrodentie. Indicii calculati sunt:
IP diametrul interpremolar=(SIx100)/80 pentru ambele arc
IM diametrul intermolar=(Six100) /64 pentru ambele arc
LP lung premol sup=IP/2 pentru ambele arcade
Ip lung premol inf= (IP/2)-2 pentru arc inf

44
*Reperele pentru indicii masurati:
-indicele premol se masoara pentru arc sup din centrul supraf ocluzale
a premol1 de o parte si de alta; pentru arc inf din punctul cel mai V al
punctului de contact dintre premol pe de o parte si alta.
-indicele molar se masoara: pentru arc sup din foseta centrala a mol1
sup pe de o parte si alta; pentru arc inf din virful 2 cuspid V, centro V
sau medio V al mol 1 inf de o parte si de alta.
-lung ant sup se masoara de la punctul incizal sup, pe linia median pina
la intersectia cu IP sup.
-lung ant inf se masoara de la punctul incizal inf pe linia mediana pina la
intersectia cu Ip inf.

46.Analiza biometrică după Nance.


Aprecierea spatiului necesar in dentitia definitiva poate fi facuta
pentru fiecare arcada, comparindu-se dimensiunea mezio-distala a
dintilor din zona anterioara. Aceasta perimetrie Nance se efectuiaza cu
ajutorul unei lame elastice gradate, aplicata deasupra modelului cu care
se evaluiaza lungimea crestei alveolare , de la fata meziala a molarului
de 6 ani la fata meziala a molarului de 6 ani omolog. Determinarile se
fac atit pentru maxila cit si mandibula. Dimensiunea obtinuta se
compara cu suma diametrelor mezio-distale ale celor 10 dinti maxilari
sau mandibulari , din zona anterioara si medie.

47.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale,


instrumentele, tehnica de securitate a muncii
AMPLASAREA LABORATORULUI DE TEHNICA DENTARA
Ideal laboratorul de tehnica dentara ar trebui sa fie in imediata
apropiere cabinetului stomatologic sau daca nu ar trebui gasit un
spatiu intr-o zona linistita ,mai putin aglomerata cu acces simplu pentru
a putea fi descoperit usor de doctorii stomatologi.
STRUCTURAREA(COMPARTIMENTAREA) LABORATORULUI DE TEHNICA
DENTARA
Laboratorul de tehnica dentara ar trebui (dupa parerea mea )
compartimentat astfel:

45
1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor(machetelor) de
lucru.
2. Compartimentul de turnare.
3. Compartimentul de modelaj.
4. Compartimentul de ceramica.
1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor;
In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle
operatii:
- turnarea amprentelor
- gipsarea
- gaurirea si sectionarea modelelor pentru bonturi mobile
- soclarea modelelor
- prelucrarea metalului dupa turnare
- ambalarea machetelor din ceara in vederea turnarii
- dublarea
- si alte operatiuni care include lucrul murdar din cadrul
laboratorului
Pregatirea si dotarea acestui compartiment:
Suprafata: in jur de 1215 mp pentru 2,3 posturi de lucru .
Se vor trage urmatoarele instalatii:
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
- ventilatie
Aer comprimat: se va utiliza un compresor cu uscare fara
ulei,deoarece in timp prin degradarea componentelor motorului
compresorului poate duce la patrunderea de particule fine de ulei
in circuitul de aer. Compesorul va fi reglat la o presiune minima de
4 atm si maxima de 8 atm.
Apa trebuie adusa cu o presiune minima de 2 atm.
Canalizarea va fi protejata de un vas decantor pentru retinerea
resturilor de gips, ceara, metal, materiale plastice etc.
Instalatia electrica se va imparti in doua circuite: unul pentru
iluminat unul pentru prize .

46
Iluminatul in afara de iluminatul natural care nu este foarte
important in acest compartiment, se va folosi o sursa de lumina
centrala de cca 1000lux.
Prizele vor avea toate contact de protectie (impamantare) ,cu o
tensiune de max 230V/50Hz si vor fi distribuite cat mai in
apropierea locului unde vor fi montate aparatele pentru a evita
aglomeratia de cabluri.
Ventilatia: in lipsa unei bune ventilari naturale se va folosi un
ventilator extern cu o capacitate de ventilare de cel putin 10m/s.
Deasemeni se va incerca izolarea fonica a acestui compartiment
deoarece nivelul de zgomot rezultat poate deranja pe cei situati in
imediata vecinatate a acestui compartiment.
Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment
este:
- masuta vibratoare
- aparat soclare (soclator)
- generator de aburi
- aparat gaurire a modelelor (pindex)
- aparat pentru mixarea sub vacuum a maselor de ambalare si
silicoanelor pentru dublare(vacuumalaxor)
- masa de tehnica dentara cu 2,3 posturi ;fiecare post va avea in
dotare:
- sistem iluminare cca 700 lux ;
- spray aer comprimat
- instalatie aspiratie praf
- micromotor electric de 40 000rot/min cu actionare la
pedala (montata la nivelul genunchiului)
- spatula electrica pentru ceara
2. Compartimentul de turnare
In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle
operatii:
- preincalzirea ringurilor pentru turnare
- turnarea metalului
- fierberea sau termo-baro-polimerizarea maselor plastice
- sablarea carcaselor metalice

47
- lustruirea
- decaparea
- electrolustruire
- galvanizarea
Pregatirea si dotarea acestui compartiment:
Suprafata: in jur de 68 mp .
Se vor trage urmatoarele instalatii:
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
- ventilatie
Instalatiile respecta compartimentului descris la nr.1 cu
urmatoarele diferente:
- nu este obligatorie instalatia de apa si canalizare
- ventilatia se va face cu ajutorul unei hote puternice ,amplasata
deasupra cuptorului de preincalzire si aragazului

Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest


compartiment este:
- cuptor preincalzire
- turnatorie
- baie termobarica
- baie decapare
- baiegalvanica
- baie electroliza
- baie cu ultrasunete
- motor biax orizontal
- presa hidraulica
- sablator cu o duza si sac pentru cumularea prafului, pentru
dezambalarea metalului turnat in ringuri
- sablator cu doua rezervoare de 125m si250m,cu aspiratie praf
pentru coroanele metalice si ceramica
Turnatoria de preferinta ar trebui sa fie un aparat de topire cu
curenti de inalta frecventa (inductie) si turnare prin centrifuga

48
electrica sau manuala. Acest gen de turnatorie s-a dovedit in timp
mult mai fiabila si mai precisa decat alte modele; (de exemplu
topire cu rezistenta electrica si turnare prin vacuum).
Turnatoria trebuie amplasata in imediata apropiere a cuptorului de
preincalzire pentru a evita efectuarea unei curse prea lungi a
ringului incins(aprox.1000C)de la preincalzire la turnare.

3. Compartimentul de modelaj
Acest compartiment nu este strict necesar sa fie separat ,se poate
cupla destul de usor cu compartimentul descris la nr.1.
In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle
operatii:
- modelarea machetelor din ceara
- modelarea lucrarilor din materiale
plastice,compozite,fotocompozite
Pregatirea si dotarea acestui compartiment:
Suprafata: in jur de 1012 mp .
Se vor trage urmatoarele instalatii:
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
- ventilatie
Instalatiile respecta compartimentului descris la nr.1 cu
urmatoarele diferente:
- Canalizarea nu necesita vas decantor
Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment
este:
- masa cu 2,3 posturi dotata ca si cea de la compartimentul
descris la punctul nr.1 in plus apare :
- baita de ceara pentru bonturi mobile
- becul Bunsen cu gaz sau lampa de spirt sau lampa de gaz
- lampa fotopolimerizare
- cuptor fotopolimerizare
- Isoparalelometru

49
4. Compartimentul de ceramica
In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle
operatii:
- modelarea lucrarilor de ceramica
Pregatirea si dotarea acestui compartiment:
Suprafata: in jur de 8 mp .
Se vor trage urmatoarele instalatii:
- aer comprimat
- apa
- canalizare
- electrice
Instalatiile respecta compartimentului descris la nr.1 cu
urmatoarele diferente:
- Canalizarea nu necesita vas decantor
- nu este nevoie de ventilare
Aceast compartiment mai poate fi de numit dupa conditiile de
igiena si curatenie “farmacia” laboratorului de tehnica dentara.
Praful nu trebuie sa fie prezent niciodata,mediul ambient sa fie cat
mai uscat,fara vapori grasi; acest lucru se poate obtine prin
amplasarea acestui compartiment ferit de traficul din laborator, cat
mai iluminat natural,si bineinteles mentinerea unei incaperi
impecabile.
Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment
este:
- masa cu 2,3 posturi de lucru dutate cu sistem puternic de
iluminare fara umbre,fara aspiratie,dar cu seringa de aer
comprimat.
- Cuptor pentru coacerea maselor ceramice inzestrat cu pompa
de vid
- Si eventual aparate speciale pentru obtinerea ceramicii turnate
sau presate.
Tehnica de securitate a muncii
Personalul din laboratoarele dentare va purta echipamentul de protecție
corespunzător lucrărilor ce se efectuează și condițiilor de muncă

50
respective.Astfel, tehnicienii dentari cor fi echipați cu halate albe,
costume de lucru sau salopete.
Este recomandată vestimentația și încălțămintea separată pentru locul de
muncă, respectiv pentru activitatea din afara serviciului.
Laboratoarele de tehnică dentară vor fi prevăzute cu instalații de
ventilare corespunzătoare lucrărilor specifice.
Compartimentele pentru gips și cele pentru prelucrări vor fi prevăzute cu
sisteme de ventilație mecanică. Motoarele biax orizontal vor fi racordate
la sisteme de ventilație prin aspirație și vor fi prevăzute cu apărători și
ecrane de protecție.
Compartimentul de topire/turnare trebuie prevăzut cu un covor de
cauciuc gros de 1 cm. Este foarte importantă protecția ochilor împotriva
luminozității crescute a materialelor incadescente, în acest sens
folosindu-se ochelari de protecție, măști de sudură.
Tuburile de oxigen și acetilenă vor fi plasate în spații zidite în afara
laboratorului.
Substanțele toxice și caustice vor fi depozitate în recipiente incasabile și
bine închise, în dulapuri separate. Se vor manipula cu grijă deosebită,
preferabil sub nișă, cu mănuși de protecție.
Echipamentul de stingere a incendiilor: hidranți, extinctoare, nisip,
găleți, furtun pentru apă.
Truse pentru prim ajutor: fașe, pansamente sterile, alcool, medicamente

48.Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare.


Noţiuni de biomecanică ortodontică
Considerând dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi
ţinând cont de faptul că acţiunea are loc într-un mediu biologic în care
dinţii au propriul sistem de implantare, este necesară prezentarea unor
noţiuni de bază privind câteva mărimi fizice:
Centrul de rezistenţă
Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-
alveolar, deci de morfologia rădăcinii, de ligamentul parodontal, de
calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi în nici un caz nu
depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte. Aproximând
forma unui incisiv cu o parabolă şi presupunând mediul înconjurător
omogen, centrul de rezistenţă se calculează matematic ca fiind la

51
aproximativ 33% din lungimea rădăcinii în porţiunile dinspre colet.
Cercetări holografice „in vivo” au demonstrat că centrul de rezistenţă
este situat ceva mai apical, la aproximativ 40% de la creasta marginală.
La molari, centrul de rezistenţă este în apropierea furcaţiei radiculare,
de obicei cu 1-2mm mai apical. Pentru ortodonţie, centrul de rezistenţă
reprezintă punctul în care dacă s-ar aplica o forţă, aceasta ar determina
o translaţie pură. Dacă se aplică un cuplu de forţe în jurul centrului de
rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc).
Centrul de rotaţie
Dacă se aplică o forţă nu în centrul de rezistenţă, ci undeva la nivel
coronar, aceasta va determina o înclinare a dintelui compusă de fapt
dintr-o mişcare de translaţie şi una de rotaţie. Înclinarea apare datorită
momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la distanţă de centrul de
rezistenţă. Înclinarea se va face în jurul unui alt punct denumit centru
de rotaţie. Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar
de anatomia dentoalveolară, centrul de rotaţie depinde de forţa şi
momentul forţei aplicate la nivelul dintelui. El poate fi în apropiere de
centrul de rezistenţă, dar se poate afla în puncte diferite la nivelul
rădăcinii, poate fi coronar, apical sau chiar la infinit.
Forţa ortodontică
Este definită în fizică drept acţiunea unui corp asupra altui corp. Este
o mărime vectorială, având direcţie de acţiune, punct de aplicare, sens
şi intensitate. Intensitatea forţei este apreciată după efectul biologic
asupra ţesuturilor dento-parodontale şi mai ales asupra presiunii
sanguine capilare. În ortodonţia modernă se preferă forţele uşoare
pentru deplasarea dinţilor, adică forţele ce nu produc zone de
hialinizare în ligamentul parodontal. O forţă de intensitate mare nu ar
produce o deplasare mai rapidă, deoarece apar zone de hialinizare ce
blochează deplasarea şi în plus pot să apară efecte nedorite (pierderea
ancorajului, dureri dentare, necroze pulpare, rizalize patologice).
Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinând cont de legi de
compunere şi descompunere:
● Dacă pe un corp acţionează în acelaşi punct mai multe forţe, el se
comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate,

52
direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din
compunerea vectorială a acelor forţe.
● Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens,
acţionarea lor se sumează. Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei
de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică.
● Dacă direcţia e aceeaşi, dar sensul contrar, la intensitate egală,
acţiunea celor două forţe se anulează. Dacă intensitatea diferă,
rezultanta va fi egală cu diferenţa între cele două forţe, iar deplasarea
se face în sensul forţei mai mari.
● Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele, iar sensul contrar şi
acţiunea lor este tangenţială, apare mişcarea de rotaţie. Forţa
ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi, grupe dentare,
arcade, articulaţia temporomandibulară. Indiferent de natura forţei
ortodontice (naturală, artificială), pentru a obţine un efect terapeutic
este necesară o zonă de aplicare a forţei (dinţii, arcada, maxilarul) şi o
zonă de sprijin denumită ancoraj (Cocârlă). Ancorajul reprezintă sursa
rezistenţei la reacţia forţei şi deci, la deplasările dentare nedorite. În
tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton:
“acţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuse”. Conform principiilor
mecanice, forţa aplicată pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup
dentar, trebuie să dispună de o forţă cel puţin egală şi opusă pentru
ancoraj. Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o
rezistenţă, forţa le deplasează egal: de exemplu, la închiderea
diastemei, fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a
forţei. Dacă rezistenţa este inegală, zona mai puţin rezistentă suferă o
deplasare mai importantă, devenind zona de aplicare a forţei. Ancorajul
depinde de numărul dinţilor incluşi în ancoraj şi de mărimea suprafeţei
radiculare, molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decât
incisivii.
Momentul forţei
Dacă forţa nu acţionează în centrul de rezistenţă al dintelui, ea nu va
produce o translaţie pură, ci o rotaţie a dintelui datorită momentului
forţei ce apare prin aplicarea forţei la distanţă de centrul de rezistenţă.
Distanţa perpendiculară pe direcţia forţei, măsurată din centrul de
rezistenţă se numeşte braţul forţei. Momentul forţei este o mărime

53
fizică, definită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei, iar
momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi
distanţa dintre ele (Cocârlă). M = F x d, unde M este momentul forţei, F
este forţa, iar d braţul forţei. Sensul momentului se determină prin
prelungirea forţei în jurul centrului de rezistenţă: dacă momentul va
provoca o rotaţie în sens orar, semnul momentului forţei este
convenţional pozitiv, iar dacă rotaţia este în sens invers acelor de
ceasornic, semnul momentului va fi negativ. Cu cât direcţia forţei este
mai aproape de centrul de rezistenţă, mişcarea va fi predominant prin
translaţie, în timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai
importantă şi o translaţie mai mică.
Raportul moment – forţă
Raportul între forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decât cu
aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui. Un raport
M/F mare produce o deplasare radiculară mai amplă decât deplasarea
coronară. Un raport M/F mai mic determină o înclinare a 6 dintelui prin
deplasare coronară, dar mai mică decât în situaţiile în care nu se aplică
o contraforţă. Gresiunile necesită un raport M/F de 8/1 până la 10/1, în
funcţie de lungimea rădăcinii. Pentru a deplasa uniform atât coroana
cât şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g, va fi necesar un moment
de 800-1000g/mm. Pentru deplasările mezio-distale, momentul
depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei. Cu cât
bracket-ul este mai lat, celelalte elemente fiind egale, cu atât se
generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor
ce limitează o breşă.
Fricţiunea Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi
nefricţionale. În sistem fricţional, dinţii sunt deplasaţi de-a lungul
arcului, apărând o fricţiune între bracket şi arc ce depinde de:
dimensiunea şi calitatea arcului, modul de confecţionare,
particularităţile bracket-ului (material de confecţionare, lăţime,
caracteristicile slotului), tipul ligaturii folosite. Când forţa de fricţiune
este importantă, mişcarea de-a lungul arcului este blocată. În sistemul
nefricţional, dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul, pe porţiuni limitate de
arc. Arcurile pot fi totale sau parţiale, cu bucle de contracţie, dar aceste
bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine

54
cunoscute. Pentru contracararea momentelor secundare nedorite,
braţele buclelor pot primi îndoituri “anti-tip” şi “antirotaţionale”
(Cocârlă.

49.Forța ortodontică. Definiție, clasificarea forțelor ortodontice.


Importanța forței optime în deplasările dentare în funcție de planul
de referință
În tratamentul ortodontic, forţele sunt împărţite după natura lor în
forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale:
 forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile
materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice: oţeluri
inoxidabile pentru arcuri, materiale elastice (inele de cauciuc), şuruburi
ortodontice. Deformarea componentei elastice (arcul) determină o
tendinţă la revenire spre forma iniţială, declanşând o forţă care aplicată
asupra dintelui îi poate modifica poziţia. Intensitatea acţiunii forţei este
reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către
pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice.
 forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile
musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor
musculare antagoniste. Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de
proprioceptorii parodontali, articulari, pericolul supradozării forţei fiind
redus (Cocârlă).
Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate, se pun în discuţie 3
aspecte:
 ritmul de aplicare
 intensitatea forţei
 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică.
Din punct de vedere al ritmului de acţiune, este foarte important
cuplul „durată de acţiune-durată de repaos”.
Există 3 tipuri de forţe:
→ forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de
acţiune şi de repaos, fiind generate de aparate mobile, activatoare,
dispozitive extraorale, aparatul acţionând doar o parte din zi.
Dispozitivele extraorale se poartă în timpul nopţii generând forţe

55
ortodontice puternice, dar perioada de inactivitate de peste zi permite
ţesutului să se odihnească şi circulaţiei întrerupte să se reia.
→ forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune
cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor. Forţa
importantă pe parcursul activării, diminuă rapid din momentul
deplasării ortodontice a dintelui. → forţe continue cu intensitatea
aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui, nu solicită
reactivări frecvente. Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia
exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară. Folosite cu
discernământ fără a provoca presiuni localizate, permit cea mai
favorabilă deplasare ortodontică. După Graber, forţele intermitente ar
fi mai biologice, deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi
de restructurare, iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decât pe perioade
scurte de timp. Avantajele forţelor continue provin din faptul că, odată
declanşate, procesele restructurării osoase sunt şi întreţinute.
După intensitatea forţei, există:
→ forţe mici, lejere ce nu depăşesc 30-40 g/dinte monoradicular.
Ligamentul parodontal este presat, nu strivit, iar vasele sanguine sunt
încă vizibile. În aproximativ 24 - 48 de ore, de-a lungul suprafeţei de os
alveolar supusă presiunii, apar mieloplaxe şi începe resorbţia directă de
os alveolar, iar în spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid.
→ forţe mari, sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit
între dinte şi peretele alveolar: vasele sanguine sunt comprimate, iar
ligamentul parodontal devine acelular şi hialin în aparenţă. Osteocitele
osului subiacent dispar. Aceste zone sunt deseori bine localizate, iar
mieloplaxele apar adiacent la ele şi în spaţiile reticulare ale osului
subiacent. Astfel se îndepărtează zona de hialin şi corticala, dintele
deplasându-se în final. Dacă forţa rămâne excesivă în continuare, vor
apărea noi zone de hialin. Este dificil să determinăm forţa ideală ce
trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată în
condiţii ideale. Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime
este diversitatea reacţiilor individuale.
La o presiune egală, fiecare individ reacţionează diferit în funcţie de
caracteristicile sale individuale:
 rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

56
 gradul de mineralizare şi maturizare a osului
 rezistenţa mecanică a ţesuturilor.

50.Tipurile de deplasare dentară. Efectele negative ale deplasărilor


dentare
Tipuri de deplasări dentare ortodontice
Versiunea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă în
urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi
constă în bascularea dintelui în jurul centrului de rotaţie. Se mai
numeşte versiune. Mişcarea de basculare determină o concentrare a
presiunii pe zone limitate de ligament parodontal. Centrul de rotaţie
(hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii în direcţie opusă forţei de
basculare. O mişcare de basculare are aproape întotdeauna drept
rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară, când
dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată. Dacă rădăcina
este complet dezvoltată, zona de hialinizare va fi localizată la mică
distanţă de creasta alveolară (Graber)
Gresiunea este o deplasare corporeală în care atât coroana, cât şi
apexul se deplasează în aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă. Pentru a
produce aceeaşi presiune în ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns
biologic, este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare
corporeală decât forţa pentru basculare. Se mai numeşte gresiune.
Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele
care se distribuie pe întreaga suprafaţă osoasă alveolară. Acest tip de
mişcare ortodontică este favorabil atâta timp cât intensitatea forţei nu
depăşeşte o anumită limită (Reitan).
Derotarea este o mişcare de pivot în jurul axului mare radicular
necesitând un cuplu de forţe. Teoretic, forţele ce produc această
mişcare ar putea fi mult mai mari decât cele ce produc alte tipuri de
mişcări dentare, deoarece ele ar putea fi distribuite în tot spaţiul
parodontal. Practic s-a demonstrat că este imposibilă aplicarea unei
forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze 8 în alveola sa, iar
zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de
basculare. De aceea, forţele ortodontice potrivite pentru derotările
dentare, sunt similare celor pentru basculare.

57
Extruzia sau deplasarea dintelui în sens vertical, spre planul de
ocluzie, induce în mod ideal doar zone de tensiune la nivelul
ligamentului parodontal, nu şi zone de presiune. La fel ca în derotare,
această posibilitate este mai mult teoretică, deoarece dacă dintele
basculează în cursul extruziei, determină şi o arie de compresiune în
spaţiul parodontal. Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată,
forţe mari în zonele de tensiune nu sunt dorite, numai dacă scopul ar fi
extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele. Forţele de
extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele
pentru basculare.
Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat. Necesită un
control atent al intensităţii forţelor astfel încât se vor aplica numai forţe
de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate
pe o arie mică, la nivelul apexului. La tineri este favorabilă pentru
intruzie o forţă continuă, uşoară. În cazurile în care osul alveolar este
dispus mai aproape de apex, creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel
apical. Intruzia, extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)
Mişcarea de torque este o deplasare mai mult radiculară, în sens
vestibulo-oral, coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută
pe loc. Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară. Necesită
cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie în jurul unui punct
situat la colet (Cocârlă). În timpul deplasării iniţiale, zona de presiune
este de obicei localizată în apropierea treimii mijlocii a rădăcinii,
deoarece ligamentul parodontal e mai larg în treimea apicală decât în
treimea mijlocie. După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii
mijlocii, apexul radicular începe treptat să comprime fibrele
parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai întinsă de presiune
(Reitan).
Efectele negative ale deplasarii dentare
Mortificarea pulpei , ca urmare a aplicarii unor forte de intensitate
mare si cu actiune prelugita mai ales pe dintii cu apex inchis.
Rezorbtie radiculara mica pe partile laterale ale radacinii in timpul
actiunii ortodontice , aceste rezorbtii se refac dupa incetarea fortei
ortodontice.

58
Rezorbtie radiculara apicala pot aparea la dintii care au suferit
miscarii de translatie sau care in timpul deplasarii s-au sprijinit cu
apexul pe corticala palatenala sau vestibulara a osului alveolar , aceasta
impune oprirea deplasarii pentru a permite refacerea cu cement
secundar a apexului dentar.

51.Restructurările tisulare la deplasarea orizontală şi verticală a


dinţilor în tratamentul ortodontic.
*Reactiile lig paradontal, a sis hidraulic: daca forta plicata pe dinte e
mai mare decit pres sangv din int capilarel (25-30 g/cm2) are loc
colapsul vaselor cu expulzarea singelui in tes vecine, apoi ies din
parodontiu fluidele interstitiale, cel dispar din spatiu periodontal si are
loc o hialinizare.
*Reactiile fibrelor parodontale:
-tensiunea fibrelor: fibrele de colagen sunt elastice in cazul cind sunt
grupate in smocuri, astfel la actiunea fortei ele putin cite putin se
alungesc.
-compresia fibrelor: de partea opusa aplicarii pres, are loc prin
reorganizare la nivel molecular. Pastreaza capacitatea de a se reface.
*Resorbtia osoasa directa: la nivelul zonei de compresiune creste nr de
cel conjunctive in lig si apar osteoclastele care prin activitatea lor enz
distrug osul.
*Resorbtia osoasa indirecta: cind forta e prea ridicata se prov
hialinizare a lig provocind o resorbtie osoasa pe lamina dura, paralel la
nivelul opus in os spongios apar zone de resorbtie osoasa .
*Apozitia osoasa si tes osteoid: sub act tractiunii os nou se depune pe
supraf int a alv. Initial se form tes de tranzitie-osteoidal, care prezinta
trama organica pe care se va depune subst minerala.
*Hipercementoza: in tractiuni foarte importante sau la dinti fara
antagonisti, mai del la nivelul mol in inocluzie verticala. Poate duce la
anchiloza dintelui.
8resorbtii rad: in momentul cicatrizarii nu se reface in totalitate tes
dentar distrus.

52.Zonele de creștere ale maxilarului superior și inferior.

59
Maxilarul superior este un os desmal,care se formeaza prin unirea
osului incisiv cu osul postmaxilar.Osificarea incepe in saptamina a 6
prenatala,prin aparitia unui numar de 4-6 centre de osificare in fiecare
maxilar.Curind aceste centre fuzioneaza si ramin cite 2 pentru fiecare
maxilar: unul anterior,sub orificiul nasal,si unul posterior ,sub
orbita,pentru orificiul postmaxilar.Centrii premaxilari vor genera,de
fiecare parte: lama alveolara externa a regiunii incisive,spina nazala
anterioara si partea anterioara a palatului.Centrii de osificare
postmaxilari vor genera: lama alveolaraa maxilara posterioara(zona
canina,premolara,molara),partea posterioara a ramurii ascendentea
maxilarului,portiunea din planseul orbital situata inauntrul canalului
suborbital si apofiza malara.Dezvoltarea maxilarului superior continua
la nivelul suturilor,centre osteogenetice de crestere desmala care se
formeaza din unirea oaselor maxilare cu oasele vecine-suturile
perimaxilare sau din jonctiunea craniului facial cu baza craniului-
suturile cranio-faciale.Dezvoltarea transversala a maxilarului superior
se produce prin activitatea sistemului sutural sagital:sutura internazala
si intemaxilara la care se adauga activitatea indirecta a suturilot
zigomato-maxilare.Dezvoltarea sagitala a maxilarului este asigurata
direct de suturile sistemului perimaxilar:sutura incisivo-caninca,sutura
palato-maxilara,zigomato-maxilara si indirect de sutura temporo-
zigomatica si pterigo-palatina.Obliterarea precoce a acestor suturi
determina scurtarea maxilarului(retrognatie maxilara sau si
retroaleolie maxilara).La dezvoltarea desmala se adauga dezvoltarea
prin rezorbtie osoasa la nivelul sinusurilor si apozitie periostala la fata
externa a maxilarului.Respiratia nasala,priin coloana de aer
inspirata,exercita rezorbtie la nivelul sinusului maxilar urmata de
apozitia osoasa pe fata externa a maxilarului.Procesul osteoformator
periostic modeleaza forma definitiva ,influentat si de insertiile
musculare.Dezvoltarea este intensa dupa virsta de 6 ani,un nou ritm si
mai accelerat aparein etapa prepubertara,ca sa incetineasca dupa virsta
de 16-17 ani.
Mandibula in viata prenatala poseda primele centre de osificare,dupa
nastere nu mai intilnim acest mod de crestere,arcul bazal si corpul
mandibulei neavind suturi.In saptamina a 6 prenatala apare primul

60
centru de osificare –la bifurcarea nervului dentar inferior,centrul
mentonier,in afara cartilajului Meckel.Alte 4-6 centre apar de faata
externa a cartilajuluui Meckel care serveste ca schelet al mandibulei
embrionare si ca factor inductor de dezvoltare a centrilor de osificare
desmala.Procesul de osificare continua in jos si inauntrul cartilajului
Meckel,pe care il resoarbe complet in mijloc,raminind extremitatilece
contribuie la formarea oaselor urechii medii(ciocanul si nicovala),din
extremitatea distala a cartilajului si simfiza mentoniera ,din
extremitarea anterioare a cart.Merckel.In a 4 luna prenatala apar 3
centre de crestere endocondrala:condilian coronoidian si angular.
In luna a 7 prenatala,cartilagiile coronoidian si angular se mataplaziaza
in tesut osos,ramanind activ doar cartiilajul condilian care va deveni
centrul de crestere endocoondrala pentru arcul bazal mandibular si
ramul ascendent al mandibulei,pina la maturitare.Astdel ca prin
metaplazia celor 3 cartilagii secundare de crestere,ramul ascendent si
arcul bazal al mandibulei devin zone de crestere endocndrala a
mandibulei.Zonele desmale aparute anterior sunt impinse ,contribuind
la ingrosarea mandibulei,iar periostul acoperitor ramine centrul de
crestere osteo-genetica permanent al mandibulei.La nastere mandibula
este formata din 2 oase,separate pe linia mediana de un fibrocartilagiu
ce formeaza simfiza mentoniera si tesut conjunctiv care participa șa
dezvoltarea oscioasrelor mentoniere unite de cirpul mandibulei prin
sutura mentoniera.Pina la virsta de 6 ani,cresterea in zona anterioara a
mandibulei este atit cartilaginoasa-simfiza mentoniera,activa pina la
virsta de 1-2 ani ,cit si desmala ,la nivelul suturii mentoniere activa pina
la 6 ani.

53.Amprenta în ortodonţie. Materiale. Instrumente.


*Materialele amprentare: in ortodontie cel mai des sunt folosite
alginatele –Stomalgin, Altex, Zelex, Elastic, Ypen, Algix. Mai rar se
folosesc materialele siliconice-Sielast, Dentaflex, Optosil, Silaplast.
*Instrumente: lingura amprentara, cele mai bune retentii ofera lingurile
cu gauri care asigura zone de retentie intinse si repartizarea pe toata
lung portamprentei.se pot utiliza benzi pinzate adezive care se plica pe
marginea lingurii.proba lingurii in cav bucla:

61
-inf: se aseaza pe port post peste zonele retromolare pe care tre sa le
cuprinda dupa care se culca incet peste arc. Modificari in lingura se pot
face cu un cleste de tip crampon.
-sup: urmarim sa nu basculeze pe bolta palatina iar zona tuberozitara sa
fie bine cuprinsa.

54.Clasificarea materialelor de amprentare folosite in ortodontie.


*Elastice:
-hidrocoloizii reversibili : Gelin, Dentacol, Coltoloid
-hidrocoloizi ireversibili alginate : Stomalgin, Altex, Zelex, Ypen, Elastic,
Kromopan
-elastomeri de sinteza siliconice: Sielast, Dentaflex, Reprosil, Xantopren,
Optosil, Silaplast.

55.Clasificarea aparatelor ortodontice.


*Dupa modul de agregare la arc dentara:
-mobilizabile: dispozitive fixate la arc dentara cu ajutorul elem de
ancorare, indepartate si repuse de pacient.
-mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub actiunea
muschilor mobilizabili (activator, bionator, ap Frankel)
-fixe : fixate prin cementare sau lipire (colaj).
*Dupa cum intervin asupra tes:
-mecanice (active): forta datorita calitatilor materialelor din care sunt
confectionate.
-functionale: au capacitatea de a modifica activitatea musculara,
transformindo in forta ortodontica.
-de contentie (pasive): mentin rezultatul dupa tratament.

56.Pierderea precoce a dinților. Definiție. Aparate indicate pentru


restabilirea integrității arcadelor dentare.
Pierderea precoce a dintilor temporari determina:
1. TULBURARI DE RITM IN ERUPTIA DINTILOR SUCCESORI cum ar fi:
² accelerarea eruptiei dintilor permanenti omologi:
- cand extractia se practica dupa 5 ani
- dezvoltarea somatica este foarte buna

62
- cand exista un focar periapical cronic care stimuleaza eruptia
Aparut prea devreme pe arcada dintii permanenti prezinta un:
- grad de imaturitate radicular
- grad redus de mineralizare coronara
² intarzierea eruptiei dintilor permanenti omologi dupa extractii
efectuate la 3-4 ani la copii cu dezvoltare somatica deficitara si igiena
nefavorabila
² incluzia dintilor permanenti omologi cand exista factori genetici
predispozanti sau se blocheaza eruptia dintilor permanenti prin
reducerea spatiului si osteoscleroza suprajacenta
2. MODIFICAREA SPATIULUI PENTRU ERUPTIA DINTILOR PERMANENTI
SI DEFICIT ZONAL DE DEZVOLTARE ALVEOLO-DENTARA
Cand dintii temporari se exfoliaza inainte ca succesorul sa-si inceapa
eruptia (radacina 2/3, coroana complet formata) este preferabil ca osul
sa se reorganizeze deasupra dintilor permanenti intarziindu-se eruptia.
Cand eruptia se lasa asteptata prea mult timp ceilalti dinti migreaza
punand sub semnul intrebarii mentinerea naturala a perimetrului
arcadei. In acest context este importanta si pierderea partiala de
substanta dentara la nivel coronar caci reducerea de diametru mezio-
distal la M2 temporar permite bascularea spre mezial a M1 permanent.
Pierderea precoce a dintilor temporari si ligamentele alveolodentare
cunoscute ca centre osteogenetice de crestere determina deficit de
crestere zonala cu reducerea spatiului pentru dintii permanenti
omologi.
Deficitul de crestere alveolar este mai important la maxilarul superior
unde edentatiile tranzitorii intinse se insotesc cu endo-
retroalveolodentie. Manifestarile deficitului de crestere alveolara sunt
dupa 6 ani incongruentele dentoalveolare cu ectopii de canin, rotatii in
ax si ocluzie inversa frontala.
Reducerea spatiului rezultat din pierderea precoce a dintilor temporari
se produce prin mezializarea si distalizarea dintilor limitrofi nefavorabili
in fenomenul de cautare a punctului de contact aparut in zona de
eruptie a M1.

63
3. DEZECHILIBRUL OCLUZAL – perturbarea rapoartelor ocluzale in zona
de sprijin cu instalarea malocluziei, prabusirea ocluziei si grave tulburari
de dezvoltare in sens sagital si transversal a maxilarului superior.
Dezechilibrul reprezinta rezultatul insumarii eruptiei precoce de dinti
permanenti si deplasari dentare in focarele de pierdere precoce a
dintilor temporari determina instalarea de focare de imaturitate
ocluzala in decalaj cu restul dezvoltarii ocluzale, interferente si
modificari de dinamica. Pot fi temporare sau se transfera in ocluzia
permanenta agravandu-se in absenta tratamentului.
Datorita acestor consecinte grave imediate si in timp a extractiilor
precoce a dintilor temporari in zona de sprijin se impune refacerea
integritatii arcadei dentare la copii, indiferent de varsta lor.
In acest scop la copii trebuie sa tinem cont de:
- dezvoltarea arcadelor dentoalveolare
- eruptia dintilor permanenti
- asigurarea continuitatii arcadelor dentare
- prevenirea inclinarii sau deplasarilor de dinti vecini si antagonisti
- obtinerea de spatii pentru eruptia dintilor permanenti si dirijarea
eruptiei in ocluzie normala
In cazurile in care extractia precoce a dintilor temporari din zona de
sprijin nu poate fi evitata apare necesitatea prevenirii consecintelor
pierderii precoce a acestor dinti prin refacerea tranzitorie a integritatii
arcadei dentare cu ajutorul mentinatorului de spatiu care sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa refaca integritatea morfofunctionala a arcadei
- sa impiedice migrarea orizontala a dintilor limitrofi bresei si
migrarea verticala a dintilor antagonisti
- sa nu impiedice dezvoltarea normala a arcadei dentare in perioada
de crestere
- sa favorizeze eruptia dintilor permanenti succesionali la nivelul
bresei edentate
- sa nu irite parodontiul marginal al dintilor existenti
- sa fie comod si sa permita exercitarea functiilor si restabilirea
eficientei masticatiei.

64
Este greu sa concepi un mentinator de spatiu care sa raspunda integral
acestor cerinte si pe baza concluziilor desprinse din examenul
sistematic a pacientilor si analiza predictiva a dentitiei mixte terapeutul
va imagina un dispozitiv cat mai aproape de ideal.
TIPURI DE MENTINATOARE DE SPATIU
1. Mentinatoare de spatiu asociate la aparatele ortodontice care
corecteaza anomaliile dentomaxilare existente.
Cele mai bine se preteaza placile ortodontice care prezinta prelungiri la
nivelul crestei edentate sub forma unui:
- val de acrilat plat de inaltime potrivita pentru mentinerea
dimensiunii verticale care sa permita si deplasari in pozitii
nepericuloase
- dinte anatomorf, artificial mai ales in cazul breselor edentate
frontale
Cu mentinatoare de spatiu din val acrilic pot fi prevazute si aparatele
functionale masive (monoblocul, activator), ele se opun migrarilor
orizontale si verticale ale dintilor limitrofi bresei, transmit forte
verticale pe creasta si grabesc eruptia succesorilor. Sunt purtate insa
doar o parte din timp, folosite sporadic, deloc in timpul meselor din
cauza volumului mare si mobilitatii. Adaptarea lor in cavitatea orala va
fi dificila daca migrarile au debutat deja si presupun slefuiri care sa
permita insertia, dezinsertia faciala a aparatului si impiedica migrarile
restabilind axele dentare.
Gutierele folosite ca element de agregare pot ingloba bresa de
edentatie impiedicand migrarile verticale si orizontale; gutiera se
slefuieste la nivelul mentinatorului de spatiu dand libertate de eruptie
succesorului si dirijandu-i axul de eruptie.

2. Mentinatoare de spatiu independente fixe


Realizate din coroane de invelis
- modelate si turnate prevazute cu bare, anse, bucle si
crosete de
- prefabricate si adaptate sarma si ancorate uni sau bilateral
Indicate cand:
- dintii limitrofi ai bresei necesita restaurari morfologice

65
- dintii limitrofi nu se pierd foarte repede, iar succesorul permanent
este prezent si se dezvolta normal
- lungimea arcadei dentoalveolare nu s-a modificat, iar spatiul
rezultat din exfoliere nu s-a redus prin migrare
- analiza dentitiei mixte da o predictie favorabila
Au avantajul purtarii lor permanente pentru desfasurarea normala a
facturilor sistemului stomatognat, dar si dezavantajul dificultatilor
constructive si al lipsei de adaptabilitate la schimbarile de crestere din
cavitatea orala.
Mentinatoarele de spatiu fixate la o singura extremitate se compun
din: inel metalic plasat pe dintele distal al bresei edentate sau coroana
prefabricata, ansa de sarma de 0,9 mm conformata care pleaca spre
fata orala, supraecuatorial la dintele limitrof M al bresei
Variante constructive:
- cu sprijin parodontal efectuat cu un croset pe dintele mezial al
bresei si intermediar de acrilat la nivelul bresei
- 'shue like' cu lama intra alveolara conformata la creasta
Mentinatoarele de spatiu tip arc lingual palatinal sau transpalatal fixe
se realizeaza din sarma rotunda de 0,6-0,7 mm, elastica, fixate in
atasele inelelor ortidontice fixate pe M1 permanent este indicat ca arc
de mentinere a perimetrului de arcada, mijloc suplimentar de ancoraj
pentru deplasari dentare cu arcuri auxiliare.

3. Mentinatoare de spatiu amovibile multiple


Sunt realizate din acrilat intr-o mare varietate de forme care sa
corespunda cerintelor individuale asigura mentinerea spatiului si un
profil construit in ocluzie cu antagonistul mentinand planul de ocluzie
Indicatii:
- pierderi multiple si premature de dinti temporari, uni sau bilateral
- perimetrul normal sau scurtat al arcadei
- la pacientii cu extractii multiple dupa traumatisme sau cu boli
cronice
Conceptele protetice ale protezelor totale sau partial amovibile nu
trebuie respectate in perioada dentitiei mixte

66
- baza acrilica se poate prelungi cu un bloc ocluzal plat suficient de
inalt
- se executa pe modele de lucru unice, timp scurt
- se ancoreaza pe crosete elastice sau gutiere
O simpla modificare a bazei prin sectionare si introducere de arcuri
transforma aparatul intr-unul capabil sa recastige spatiul prin
distalizarea M1.De la protezele tranzitorii Kemeny care prezinta riscul
resorbtiilor parodontale ireversibile la dintii vecini la placi palatine si
linguale, rascroite distal si ancorate cu crosete simple.

4. Mentinatoare de spatiu fizionomice


Edentatia frontala este cel mai adesea traumatica si ridica probleme
terapeutice si de prognostic in perioada de crestere stand la originea
deformarilor secundare de arcada superioara care fac dificila adaptarea
ulterioara a constructiilor protetice fizionomice
Exista 2 modalitati terapeutice:
- deplasarea ortodontica a dintilor limitrofi si vestibularizarea
spatiului pentru dintii frontali
- mentinerea dimensiunii spatiului de edentatie pentru aplicarea
implanturilor unidentare si adaptarea de punti frontale total
fizionomice - situatie de adaptare a unui mentinator fix cu 2 inele
ortodontice si un intermediar fizionomic.

57.Aparatele ortodontice mobilizabile. Definiţie. Avantaje şi


dezavantaje.Elemente de ancorare a aparatelor ortodontice
mobilizabile.
*Aparate mobilizabile: dispozitive fixate la arc dentara cu ajutorul elem
de ancorare, indepartate si repuse de pacient.
*Avantajele: pot fi adaugate elem functionale crescind sfera si valoarea
indicatiilor; se sprijina pe dinti si parodontiu evitind suprasolicitarile
dentare; unele elem pot fi activate de pacient; tehnica confectionarii si
reparatie usoara; permite respectarea igienei ruguroase a cav buc; cost
redus.

67
*Dezavantaje: riscul de a nu purta aparatul conform indicatiilor; reactii
gingivo parodontale; riscul deformarii sau ruperii unor elem in cazul
unui pacient neglijent.
*Elem de ancorare:
-crosetul direct: din sirma elastica de 0,7 mm. o portiune rectilinie, ansa
sub ecuatorul anatomic in 1/3 V de colet, o portiune paralele cu muc
gingivala, o zona de retentie cuprinsa in placa. Util pentru a preveni
migrarea in zonele edentate a dintilor vecini bresei.
-croset Stahl: din sirma elastica de 0,7 mm. o ansa circulara in spatiu
interdentar care se prelungesete ocluzal cu o bucla care incaleca arc
dent, o zona retentiva cu care se angajeaza in placa.inlaturarea ocluziei
sau laterognatiei.
-croset in delta: asemanator cu Stahl, insa ansa are forma triunghiulara
cu virf sore spatiu interdentar iar baza spre muc jugala.
-croset Jackson: sau inelar. O port centrala ansa subec prelungita pe
ambele parti cu doua bucle, retentie ce se fixeaza in placa. Blocheaza
erutia dintilor pe care se aplica si deplasarile lor in sens aproximal.
-croset Adams: doua anse ovale ce vin in contact cu supraf aprox, unite
V cu o portiune de sirma rectilinie, ansele se continua in sens ocluzal cu
cite o bucla care se termina cu retentie in placa.
-croset Schwarz: pluridentar. Anse romboide in spatiile interdentare
unite la nivelul muc prin port orizontale la 0,5-1 mm. crosetul iese din
placa distala la 1-2 mm de ultimul mol si patrunde in placa printro
bucla care traverseaza nis amasticatorie dintre canin si premol.
-croset semi Schwarz: ansa de forma unei jum de romb in contact cu un
perete a spatiului interdentar.
-croset intermediar Alt: asemanator cu Stahl, V are o bucla paralela cu
supraf V.
Gutiera ortodontica: acopera un grup de dinti pe fetele V, O si ocluzale.
Nu permite inclinarea sau modificarea poz dentare.

58.Elementele active ale aparatelor ortodontice mobilizabile.


-suruburile ortodontice: alc din surub median filetat in doua directii la
un capat pe dr la celalalt pe st, la fiecare capt cite o piulita. In zona

68
centrala a surubului doua tuneluri perpendiculare in care se introduce
tija de sirma-cheita de activare.
-arcul palatinal Coffin: bulca semicirculara libera continuata la fiecare
extremitate cu o ansa de retentie in placa. Arcul pe linia mediana la 1
mm de muc, mezial pin la linie de tangenta cu fetele meziale a premol
1. Intre anse 2 mm. largirea ant a arcadei.
-arc in diapazon: port libera elastica si port retentiva in placa. Poate
deplasa dintele in sens mezial sau distal,
-arcul in S: portiune activa in S si una retentiva, la 0,5-1 mm de muc.
Vestibularizarea dintelui si deplasare spre mezial sau distal. Din sirma
de wipla elastica.
-arcul in 8: partea activa in forma de 8 si partea retentiva. Din sirma de
otel inoxidabil 0,4-0,5 mm. vestibularizarea dintilor.
-arcul in ciuperca: din sirma de otel inox 0,6-0,7 mm pe un grup de
dinti. O port centrala in contact cu supra palatinala a dintilor n 1/3
medie numita curbura principala. In parti cite o bucla de activare in S
dupa care se angajeaza in placa. Vestibularizarea dintilor
-arcurile vestibulare: au actiune de retrudare si aliniere. Arc propriu zis:
elem elastic in zona frontala sup V. curbura principala cu 2 bulce
laterale.Arcul paraseste placa prin nisa masticatorie dintre canin si
premol 1. Bucla la nivelul caninului. Din sirma de crom nichel 0,7 mm.
retrudarea incisivilor.
-arc vestibular articulat: are o articulatie intre portiunea in contaact cu
dintii si cea care se ancoreaza in placa, formata din partea centrala si
doua laterale. Partile laterale sunt compuse din 1,5 spire. Actiune strict
in plan vertical.
-arcul caninului: in repozitionarea caninului in sens mezio-vestibulo-
infrapozitie. O bucla circulara prelungita nt cu o portiune rectilinie
incheiata cu o gheruta adaptata la colet. La celalalt capat o portiune
intre premol 2 si mol 1. Actiune de distalizare, egresiune de
palatinizare a dintelui pe care se aplica.

59.Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje.


*Aparate mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub
actiunea muschilor mobilizabili (activator, bionator, ap Frankel)

69
*Avantaje activator Andersen: actiune functionala si cauzala, impiedica
sugerea degetului si resp orala; creste secretia salivara-autocuratire;
stimuleaza dezv elem constitutive a aparatului dento maxilar prin
actiune de dirijare a fortei musculare.
*Dezavantaje activator Andersen: greu de suportat datorita vol mare;
se poarta noaptea sau citeva ore pe zi prelungind tratam; lipseste
aparatul dento maxilar de stimulul functional, masticatie.
*Avantajele bionatorului: influenteaza revenirea la normal activitatii
linguale; bine in clasa II/1 in dentitia mixta fara discrepanta scheletica
mare; usor in confectionara tehnica; comod nu are elemente.
*Dezavantaje bionator: nu se aplica in clasa II Angle provocat de
convexitatea etajului mijlociu al fetei; fara rezultat cind fata are
tendinta de dezv verticala; nu da rezultate in ectopia V a caninilor inf;
fara rezultate bune in cl III.

60.Activatorul Andrezen-Haupl. Elementele componente. Indicaţii.


*Indicatii in dentitie mixta:
-clasa I pentru corectarea anomaliilor in sens vertical si a
proalveolodontiilor sup;
-clasa II in special gr II/1 si a laterodeviatiilor;
-clasa III pentru corectarea prognatiilor mand functionale in asociere cu
tractiunile extraorale;
-corectarea obiceiurilor vicioase;
-conducerea eruptiei dentare, realizarea unei ocluzii normale si
reechilibrare musculara.
*Elem componente:
-placa sup ce acop bolta palatina si fata orala a rc cu elem: arc palatinal
tip Coffin din sirma de otel elastica de 1,2 mm; un arc V din sirma de 0,7
sau 0,8 mm fixat prin cele doua extremitati retentive in baza placii sup
cu doua bucle de activare in forma de lira in vestibulul sup si are
curbura principala in contact cu fata V a incisivilor.
-placa inf: planul inclinat reprezentat de partea sa ant mai ingrosata,
inclinare din jos in sus si dinapoi inainte; aripioarele paralinguale care
reprez continuarea bazei dincolo de coletul dentar pina in fundurile de
sac paralingual.

70
61.Regulatorul funcţiei lui Frankel. Elementele componente. Tipurile
de regulatoare.
*Elem componente:
-elem acrilice: 2 scuturi vestibulare, 2 pilote labiale sup.
-elem din sirma:arc V pe supraf V a incisivilor inf care face leg cu
scuturile V; suportul din sirma care poate fi alc dintro sirma continuua
sau 3 segm adiacente si care realizeaza conexiunea pelotelor labiale sup
cu scuturile V; un arc L sup care sprijina la nivelul cingulumului
incisivilor sup; un arc palatinal care pleaca de la nivelul scuturilor V
traverseaza palatul pe partea opusa inapoia ultimului mol prezent pe
arc; crosete ocluzale de sprijin in zona molara mand cu rol de
impiedicare a eruptiei mol1 inf; crosete de sprijin maxilare in ocluzii
inverse frontale care permit deschiderea ocluziei pentru realizarea
saltului articular.
*Tipurile de regulatoare:
-tip 1: utilizat in compresiunea maxilara cu clasa I cu ocluzie neutra,
retruzia incisivilor inf si protruzia celor sup, in ocluzia adinca.
-tip 2:in clasa II, au 2 arcuri orale.
-tip 3: clasa III in dentitie mixta si permanenta timpurie; pentru
reducerea musculara dupa corectia chirurgicala a prognatiei mand
anatomice. Pilotele sunt la arc sup.
pelote in locul de subdezv

62.Bionatorul Balters. Elementele componente. Varietăți. Indicaţii de


utilizare.
Este un aparat orthodontic mobil.Modalitatea principal de actiune a
aparatului Balters consta in revenirea la normal al activitatii limbii(static
si dinamic)si dirijarea ei spre zonele deficitare.Concomitent sunt
inhibate fortele concentric ale complexului muscular labio-jugal (in
hiperactivitate si stimulate cele in hipotonicitare.)Prin ocluzia construita
aparatul asigura repozitionarea mandibulei creind,spatial necesar
pentru activitatea limbii.Bionatorul Balters este un activator de volum
redus,usor de confectionat si de purtat de catre pacient o perioada

71
indelungata de timp.In functie de anomaliile tratate ,Balters a
conceput 3 tipuri de aparate:
Tip 1 –este indicat in anomalii caracterizate prin maxilar ingustat cu
protruzia dintilor frontali superiori(compresiune de maxilar cu
protruzie),ocluzie distalizata(clasa2/1),cu pozitie joasa si posterioara a
limbii.Componenta acrilica a aparatului este redusa fata de activatorul
classic:placa lingual ingusta a a arcadei alveolare manddibulare,2 pelote
palatine in care retentioneaza arcul palatal si arcul vestibular,masa
acrilica interocluzala la nivelul careia se fac slefuiri selective.
Elementul principal este arcul palatinal,din sirma de vipla de 1,2
mm,care determina limba sa ia o pozitie anterioara si superioara,prin
care se stimuleaza dezvoltarea maxilarului superior si mezializarea
mandibulei.Arcul vestibular cu doua bucle orizontale (pina la nivelul
premolarilor)indeparteaza actiunea centripetal a muschilor buccinatori
si stimuleaza inchiderea fantei labiale.
Tip2-este un aparat standart,exceptind zona frontal unde se prezinta un
ecran acrylic de protective a regiunii incisive de actiunea limbii.Este
indicat in ocluzia deschisa functional cauzata de deglutitia atipica cu
interpunerea limbii intre arcadele dentare.
Tip3-un aparat standart inversat la care arcul palatinal are convexitatea
orientata spre anterior dirijind astfel limba carte pozitia superioara si
posterioara a boltii palatine,arcul vestibular este plasat la nivelul
incisivilor inferiori,baza acrilica este situate la distant de fata lingual a
arcadei alveolare inferioare.Aparatul are drept scop reorientarea
pozitiei limbii care urmeaza sa stimuleze dezvoltarea predominant a
maxilarului superior.Este indicat in malocluziile de clasa 3 caracterizata
prin pozitia anterioara si inferioara a limbii.Bionatorul va fi purtat
permanent cu exceptia meselor.

63.Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.


-clasa I: raport neutral al molarilor primi, o relaţie sagitală normală a
maxilarelor.Modificările doar în regiunea frontală. Din această clasă fac
parte anomalii unidentare sau de grup frontal, angrenări inverse, ocluzii
deschise, ocluzii acoperite.

72
-clasa II: rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimînd o
poziţionare posterioară a manidibulei faţă de maxilar.
subdiviz 1:tip resp oral,un maxilar îngust şi alungit,frontalii în
protruzie,ocluzie adinca in acoperis.
subdiviz 2: tip respirator nazal, retruzie a frontalilor sup, ocluzie
adinca acoperita.
-clasa III: rapoarte de mezializare la nivelul molarilor şi ocluzie inversă
frontală.

64.Clasificarea germană a anomaliilor dento-maxilare.


*In sens transversal:
-sd maxilarului ingust: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si
inghesuire.
-sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere
mandibulara.
*In sens vertical:
-sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1
Angle), ocluzie prabusita(ca urmare a pierderii dintilor in reg lat).
-sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
*In sens sagital:
-sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma
functionala (poz distala a mand).
-sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor
frontali: angrenari inverse a unui sau doi dinti in urma schimbarii poz
lor, progenie de conducere fortata, progenie falsa ca rezultat al subdezv
max sup, progenie adevarata-hiperdezv mand.

65.Clasificarea franceză a anomaliilor dento-maxilare.


Pe baza terminologiei franceze adoptate de F.D.I Chaupe propune o
clasificare a anomaliilor dento-maxilare pe criterii morfo-functionale si
etiopatogenice,in trei clase:
Clasa 1-Dizarmoniile maxilare,care reprezinta modificari de dimensiune
si rapoarte a bazelor scheletale.Sensul modificarilor este precizat prin
prefixe in raport cu cele trei planuri de referinta
prognatie,retrognatie,endognatie,exognatie,supragnatie,infragnatie.

73
Clasa 2-Dizarmoniile dento-maxilare care se refera la neconcaordanta
intre dimensiunile dintiloe si dimensiunile arcadelor alveolare.
Clasa 3-Anomaliile sistemului dentar pot fi anomalii de numar
,forma,volum ale dintilor care,de regula,sunt ereditare sau congenitale.

66.Retrognatia maxilarului inferior. Etiologia. Clinica. Diagnostic.


Tratament.
*Retrognatie max inf: patologie ereditara sau dobindita caracterizata
prin subdezvoltarea mand.
*Etiologia: alimentare nerationala a mamei in timpul sarcinei, traume
intrauterine sau la nastere, pierderea precoce a dintilor, intirzierea
schimbului ocluziei timpurii pe cea permanenta, in sd Roben, dereglari
a sistemului endocrin, respiratie orala, obiceiuri vicioase, factorul
ereditar.
*Clinica: deformari faciale, deformarea septului nazal, exooral aspect
de cioc de pasare, etajul inf este micsorat. Endooral : malocluzie de
clasa II/1 dupa Angle cu distalizarea ocluziei, incisivii sup sunt in
protruzie, maxilarul sup este ingustat in fora de V, prezenta ocluzia
adinca in acoperis, prezenta treapta sagitala.
*Diagnostic: exam fotostatic, de modele, teleradiografia de profil,
ortopantomografia.
*Tratament: in cazuri grave tratam chirurgical plus ortodontic.
-aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.
-tehnica fixa: edgewise, Begg, arcul drept, sistem lingual,
-contentie: ap Howley, retainer lingual, trainer.

67. Tortopoziţia. Definiţie. Tabloul clinic. Diagnostic. Tratament.


*Tortopozitie: anomalie dentara de rotație a dintelui in jurul axului său
între 90o și 180o. Poate duce la tulb ale relatiei dento alv, tulb de
ocluzie, a dinamicii mand si tulb fizionomice.
*Diagnostic : in baza exam clinic si Rg.
*Tratament: ortodontic cu aparate fixe sau mobilizabile, sau mixt
chirurgical-ortodontic.

74
68.Tipuri ale anomaliilor dentare de formă şi structură. Diagnostic.
Tratament.
*Anomalii de forma:
- macrodentie:marirea in volum; microdentie:micsorare in volum;
-fuziunea dentara:unirea a 2 dinti la nivelul strict coronar, strict
radicular sau corono radicular cu dezvoltarea initial separata;
-germinatia:diviziune incompleta a unui dinte, apare cu o cor bifida cu o
singura radacina si camera pulpara; -dens in dinte-rezulta din
invaginarea epiteliului amelar intern, mai des la nivelul incisivului lat
sup;
-taurodontia: prezenta unei camere pulpare mari cu dimensiuni
exagerate cu tendinta de largire spre apex, forma dintilor e modificata
prin prezenta de cuspizi suplimentari carabeli (palatinal pe mol 1 sup),
Bolk (vest pe mol 2 inf permanent), Zuckerkandel ( vest pe mol 2
temporar);
*Anomalii de structura:
-amelogeneza imperfecta: displazia smaltului de origine genetica. Se
formeza un smalt cu deficienta si o imperfectiune calitativa. Smaltul
este rugos, cu depresiuni si cute, poate fi fragil
-dentinogeneza imperfecta:culoarea cor transparenta sidefie sau
maronie, transluciditate crescuta, smaltul se fractureaza usor.
-odontodisplazia: afecteaza un cadran, eruptie intirziata, smaltul
hipoplastic si hipomineralizat, dentina cu canalicule anormale, pulpa
fibroasa radacina oprita din evolutie.
-hipoplazia de smalt: defecte in formarea smaltului, sub forma de pete
albe opace cu santuri sau leziuni intinse. Apare inaintea eruptiei
dintilor.
-discromii dentare: coloratia dentara care poate fi generalizata sau
localizata, in fluoroza-alb cretos, tetraciclini-galbeni, maladia
capdepont-maroniu s.a.

69.Anomalii dentare de numar. Varietati. Clinica. Diagnostic.


Tratament.
*Varietati: hipodentie (lipsesc pin la 6 dinti), oligodentie ( lipsa mai mult
de 6 dinti), anodontie(lipsesc toti dintii), hiperdontie ( mai multi dinti).

75
*Anodontiile: pot fi partiale, intinse, subtotale, totale. Clinic-prezenta
unui dinte temporar peste termen normal de eruptie, absenta dintelui
permanent. Rg: lipsa dintelui permanent din maxilar. Anadontia de
incisiv lat poate duce la ap diastemei, apar dezechilibre ocluzo
articulare. In anadontii extinse , subtotale si totale tablou clinic a
edentatului. Tratament: in anodontii partiale se poate inchide spatiu
prin migrarea zonelor lat, in alte cazuri mentinerea spatiului pin la
finisarea procesului de crestere si tratament protetic.
*Dinti supranumerari: pot aparea ca dinti care respecta morfologia
unui anumit tip dentar (dedublare) sau forme atipice. Pot erupe
complet in cav buc sau pot ramine incluzi in max. mai des la max sup in
reg frontala. Cind sunt inclusi pot produce anomalii a dintilor prezenti
pe arc, blocarea dintilor aflati in eruptie cu dereglarea relatiilor
dentare. Cind sunt erupti in cav buc produc incongruente in reg vecine
afectind echilibrul fizionomic si psihicul bolnavului. Tratament:
germectomia sau extractia dentara urmata de supravegherea tenta a
cresterii. Cind sunt complicatii: tratament chirurgical urmat de
ortodontic.

70. Anomalii dentare de volum. Definiție. Varietăți. Criteriul de


determinare a macrodonției.
Anomaliile dentare de volum sînt:
- macrodentie:marirea in volum;
- microdentie:micsorare in volum;
*Macrodentia: anomalie de dezvoltare dentara caracterizata prin
volum marit a unui sau la mai multi dinti, poate fi localizata sau
generalizata creeaza dificultati in armonizarea relatiei dento alveolare,
inghesuiri dentare primare. Este expresia tulb produse in per de
morfodiferetiere, individualizarea formei unitatii dentare prin nr
centrilor de crestere marit si activitatea intensa a acestora. Diferentiem
forma usoara-dinte in forma de cui, faras, clapa de pian, bilobat , sau
adevarate monstruozitati-dinte in perdea rezultat din sudarea celor 4
incisivi. Tratament: remodelare, tratament protetic, in forme grave-
extractii dentare.

76
*Criteriu de determinare: macrodentie absoluta cin suma latimii
coronare a 4 cuspizi sup e de 35 mm si mai mult, iar a celor inf e de 27
mm si mai mult. Cind vol coroanei dentare e de 1,5 ori mai mare decit
norma.

71. Tulburări de erupție dentară. Obiective de tratament.


*Incluzia dentara: raminerea dintelui in maxilar dupa timpul normal de
eruptie cauzat de tulb in dezv max, pierderea sec a spatiului prin
migrari dentare, obstacole in calea dintelui, conformatia anormala,
potential de erupere scazut. Clinic se atesta absenta dintelui de pe
arcada cu persistenta dintelui temporar. Rg: pune in evidenta prezenta
dintelui, gradul de dezv, relatiile cu elem din reg. Incluzia poate fi
superficiala, medie si profunsa. Dintele se poate gasi V , O sau pe
mijlocul arc iar axul dintelui poate fi oblic, orizontala sau verticala,
poate fi osoasa sau submucoasa.
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de
eruptie tratament chirurgical cu descoperirea si degajarea dintelui
completat cu tratament ortodontic pentru dirijarea evoutiei dintelui cu
alinierea pe arcada si intrarea in functionalitate. In incluzii profunde cu
malpozitii grave se impune odontoectomia.

72.Aspecte clinice ale incluziei dentare. Tratamentul curativ al


incluziei dentare.
*Incluzia dentara: raminerea dintelui in maxilar dupa timpul normal de
eruptie cauzat de tulb in dezv max, pierderea sec a spatiului prin
migrari dentare, obstacole in calea dintelui, conformatia anormala,
potential de erupere scazut. Clinic se atesta absenta dintelui de pe
arcada cu persistenta dintelui temporar. Rg: pune in evidenta prezenta
dintelui, gradul de dezv, relatiile cu elem din reg. Incluzia poate fi
superficiala, medie si profunsa. Dintele se poate gasi V , O sau pe
mijlocul arc iar axul dintelui poate fi oblic, orizontala sau verticala,
poate fi osoasa sau submucoasa.
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de
eruptie tratament chirurgical cu descoperirea si degajarea dintelui
completat cu tratament ortodontic pentru dirijarea evoutiei dintelui cu

77
alinierea pe arcada si intrarea in functionalitate. In incluzii profunde cu
malpozitii grave se impune odontoectomia.

73.Ectopia dentară. Tratamentul curativ al ectopiei dentare.


*Ectopia dentara: eruptia dintelui in vestibulul sau. Poate fi un simptom
intrun sindrom (compresiunea de maxilar, incongruente dento
alveolara primara, retrognatia mand), sau entitate produsa de o
malpozitie a mugurelui dentar de cauza primara sau locala (blocade in
calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta, medie sau joasa. Tulb
produse sunt de ordin fizionomic si de dinamica a mand.
*Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie
de fond a sindromului. Cind e entitate clinica tratamentul depinde de
pozitia si gradul de dezv a dintelui, patul osos, relatia cu dintii vecini,
existenta spatiului starea de sanatate a rc dentare, echilibrul ocluzo
articular. Tratament ortodontic sau mixt chirurgical ortodontic.

74.Transpoziţia dentară. Tratamentul transpoziţiei dentare.


*Transpozitia dentara: schimbarea locului intre doi dinti pe arcada
(incisiv lat –canin, canin-premol prim), produsa de dereglarea ritmului
de exfoliere a dintilor temporari si intirzierea in eruptia celor
permanenti. Se impun tulb fizionomice si de dinamica mand.
*Tratament:cind nu perturba grav functia fizionomica si functia de
dinamica a mand este tolerata ca atare. interventii de remodelare
artificiala sau tratament protetic.

75.Entopia dintilor. Definitie. Cauze. Clinica. Diagnostic. Tratament.


*Entopia dentara: eruptia dintelui in oropozitie-dintele paraseste
arcada. Poate fi un simptom intrun sindrom (compresiunea de maxilar,
incongruente dento alveolara primara, retrognatia mand), sau entitate
produsa de o malpozitie a mugurelui dentar de cauza primara sau
locala (blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta, medie
sau joasa. Tulb produse sunt de ordin fizionomic si de dinamica a mand.
* Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie
de fond a sindromului. Cind e entitate clinica tratamentul depinde de
pozitia si gradul de dezv a dintelui, patul osos, relatia cu dintii vecini,

78
existenta spatiului starea de sanatate a rc dentare, echilibrul ocluzo
articular. Tratament ortodontic sau mixt chirurgical ortodontic.

76. Anomaliile țesuturilor moi perimaxilare. Varietăți și impactul lor


asupra aparatului dento-maxilar. Diagnostic. Tratament.
*Fren lingual scurt: poate fi cauza malocluziilor si provoaca defectul
vorbirii. Frenoplastia.
*Insertia frenului buzei sup pe creasta poate determina disarmonia
dento alv de tipul deastemei, bridele si cicatricele sunt veritabile
obstacole in calea dezv proceselor dento alv si ocluzale.
*Macroglosia duce la macrognatia mand cît și vestibularizarea grupui
frontal superior.
*Tratamentul: chirurgical.

77.Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele.


Manifestările clinice.
*Cauzele: dezacordul dintre marimea max si a dintilor, tulb de crestere
la nivelul proesului alv sau maxilar, pierderea timpurie a dintilor primari
prin carie si complicatiile acestora.
*Inghesuiri usoare: inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-
mola, incisivii centrali inf fiind in linguopozitie, molarii primi bine
aliniati. Intre 6-7 ani incisivii centrali sup erup intro poz labiala cu
discreta lipsa de spatiu.
*Inghesuirea moderata:incongruenta incisivilor centrali inf este mai
accentuata, incisivii laterali temporari pot prezenta un grad marit si
timpuriu de mobilitate.aceeasi amploare si la eruptia incisivilor centrali
sup. Zonele laterale sunt integre.
*Inghesuiri dentare severe: incisivii pot fi malpozitionati sau aliniati,
lateralii pot fi expulzati de pe arcada. Mol 1 permanent poate sa
impacteze cu mol 2 decidual. Relatii dimensionale nefavorabile intre
temporari si permanenti. La eruptia incisivilor lat pot fi: incongruente
usoare, lipsa de spatiu pentru eruptie sau chiar absenta acestuia. Rg se
observa lateralul permanent intre canin decedual si centrali. In unele
cazuri incisivul lat permanent ocupa spatiul caninului decidual. Alte

79
semne: abraziuni dentare, singerarea parodontului, tartru dentar,
recesiuni gingivale in zonele de incongruenta. Poate sa apara sd
algodisfunctional TM (oboseala, dureri musulare, dureri in ATM).

78.Metode de creare a spatiului in arcada dentara.Tratamentul


inghesuirii dentare.
*Crearea spatiului: expansiune de maxilar utilizind aparate mobile activ
mecanice, functionale sau aparate fxe, asociate cu extractie dirijata sau
slefuirea dintilor deciduali. Disjunctia maxilara indicata cind ingustarile
dentare au loc la nivelul bazelor osoase si a planseului nazal.
*Tratament inghesuiri dentare: diverse metode, expansiune,
distalizarea zonelor laterale, masuri ortodontice de dirijare si slefuire,
chirurgical extractii dentare. Terapia de dirijare a eruptiei dintilor
permanenti prin extractia dintilor deciduali. In inghesuiri usoare are loc
o autoreglare datorita cresterea proesului alv odata cu eruptia dintilor,
cresterea bazelor osoase si spatiul oferit la schmbul zonei laterale. Este
nevoie de o supraveghere minutioasa a acestor proese.
79.Diastema. Varietăţi clinice. Etiologia. Clinica. Tratamentul.
*Diastema: prezenta unui spatiu interincisival.
*Varietatile clinice si etiologia:
-forma de diastema cu cor incisivilor paralele: fren inserat pe creasta,
anadontii de incisivi lat.
-forma cu cor divergente: insuficienta de spatiu la nivelul bazei osoase.
-forma cu cor convergente: meziodens neerupt sau un odontom.
*Clinica: centralii pot sa foloseasca pentru alinierea lor din spatiul
rezervat incisivilor lat aparind incongruenta din zona. Afectarea functiei
fonatorii-voce siflanta, dereglari estetice. In evolutia sa poate duce la
aparitia incongruentelor la distanta cu dezechilibrari ocluzale.
*Tratament: diastema poate fi tranzitorie si se poate autoregla in urma
eruperii dentare. Diastema produsa de factor local impune tratamentul
cauzal ( septetomia cinde un sept osos mare, germectomia dintilor
supranumerari inclusi, extractia dintilor supranumerari erupti si a
dintilor malformati, frenotomia)si tratament ortodontic cu aparate
mobile sau fixe in dependenta de indicatii.

80
80.Tulburări în erupţia dentară. Cauzele. Metodele de diagnostic şi de
tratament.
*Tulburari de eruptie dentara:
-eruptia precoce: cu 1,5-2 ani inainte de termenii norma, la dintii
temporari cu 4 luni.
-eruptia tardiva: cu 1,5-2 ani mai tirziu de termenul norma, la dintii
temporari cu 4 luni.
*Cauzele: boli genetice ca sd Down, Turner, nanism familial, dereglari
metabolice si de alimentatie, rahitismul, dereglari endocrine, ingectii
contagioase. Local: resorbtie patologica, procese inflamatorii a
parodontiului apical, obstacole locale ca limitarea spatiului, tumori,
dinti supranumerari.
*Tratament: mentinator de spatiu in eruptia tardiva a permanentilor,
aplicarea ap fixe cu tractiune, indepartarea factorului cauzal, extractii
dentare in caz de lipsa de spatiu.

81. Malocluzia de clasa I Angle, etiopatogenie, varietati clinice,


metode de diagnostic
Anomaliile de clasa I Angle sunt caracterizate de tulburari de crestere si
dezvoltare cu character primar sau dobindit ale sistemului dentar,
alveolar si intr-o masura mai mica ale bazelor ososase maxilare, ceea ce
determina dezechilibre majore la nicvelul arcadelor dento-alveolare si
ocluzale, trasatura comuna este relatia intermaxilara normal amtero-
posterioara.
Etiologia cuprinde o gama larga de factori carea actioneaza dea lungul
perioadeei de morfogeneza pre- si postnatala: fatorul genetic (macro-
si microdontia, anodontiile, dinti supranumerari, anomalii dentare de
forma, pozitie si structura), factorul filogenetic(tendinta de reductive
diferentiata a maxilarelor (mai rapida) si a dintilor(mai lenta) este cauza
inghesuirilor dentare, factorii generali de dezvoltare (tulbrari
endocrine, metabolice) pot deregla ritmul si rata de crestere a
componentelor aparatului dento-maxilar, disfunctii si obiceiuri
vicioase- prin dezechilibrul la nivelul structurilor functionale muscular
provoaca tulburari grave directe/indirecte ale cresterii dimensionale si
directionale a maxilarelor, (respiratia orala, sugerea , interpozitia,

81
comportamentele muscular lingual anormlae produc proalveolia
bimaxilara, ocluzii deschise, inghesuirea/aparitia spatierii dento-
alveolare), factorii morfologici si patologici locali (caria dentara si
complicatiile ei, traumatisme dento-alveolare(fracture,luxatii), insertia
pe creasat a unui fren cu baza larga de implantare, prezenta unui sept
osos- cauze ale diastemei)
Varietati clinice – sunt mari, inglobind anomaliile sistemului dentar,
dento-alveolar, ocluzal dar si ale bazei maxilarelor.
Dizarmonia dento-alveolară este expresia dezacordului între mărimea
maxilarelor și mărimea dinților sau cel mai adesea rezultatul pierderii
precoce a dinților temporari de pe arcadă cu migrarea dinților
învecinați spre spațiul edentat.
Incongruenţa dento-alveolară secundară este consecinţa unde
tulburări de creştere la nivelul procesului alveolar sau maxilar, cel
mai adesea generată de pierderea timpurie a dinţilor temporali de
pe arcadă, prin carie şi complicaţiile ei.Interacţiunea factorilor
etiologici ai celor două forme duce la apariţia incongruenţei
dento-alveolare forma combinată.
înghesuirea uşoara Se caracterizează plin prezenţa unui grad de
înghesuire la etapa de- erupţie a grupului incisivo-molar (6 şi 7
ani), incisivii centrali inferiori fiind în linguopoziţie, cu o uşoară
reducere a spaţiului: molarii I permanenţi, erupţi anterior
centralilor, sunt bine aliniaţi sau in curs de erupţie, cu suficient
spaţiu pe arcadă. între 6 şi 7 ani. incisivii centrali superiori erup
intr-o poziţie labială cu o discretă lipsă de spaţiu.
Inghesuirea moderată. La aceeaşi vârstă se constată erupţia
centralilor inferiori, dar cu un grad de incongruenţă mai mare;
incisivii laterali temporari pot să prezinte timpuriu un grad înalt de
mobilitate. Incongruenţa are aceeaşi amploare şi la erupţia centra -
lilor superiori. Zonele laterale nu sunt afectate şi favorizează rela-
ţia dintre temporar şi dintele permanent.
Înghesirea severă. Incisivii, atât cei superiori, cât şi cei inferioi, pot
avea un grad înalt de înghesuire dar. în acest caz, lateralii pot fi
expulzaţi de pe arcadă, centralii ocupând mult din spaţiul
acestora, rămânând insă şi treme mici. Molarul I permanent poate

82
să impacteze cu molarul 2 temporar. In zona de sprijin se remarcă
relaţii dimensionale nefavorabile intre dinţii de lapte şi cei
permanenţi.
2. Spațierile dentare apar fie prin hipodonție, fie prin moștenirea unor
dinți nanici și a unor arcade bine dezvoltate. Ele pot fi generalizate
(apar mai rar) sau localizate (diastema). Diastema este mai frecventă la
maxilar și este o stare fiziologic normală în dentiția temporară. Odată
cu au erupt incisivii laterali și caninii, diastema trebuie să se închidă,
dacă rămâne deschisă atunci trebuie decelată cauza și aplicat
tratamentul..
Absența incisivilor este altă problemă frecvent întâlnită, cu predilecție
incisivii laterali maxilari și mult mai rar cei superiori. Ei pot fi pierduți
prin anodonție, prin traumatism și carie. Tratamentul poate urma două
drumuri: închiderea spațiului sau menținerea deschisă a spațiului
pentru tratamentul protetic(implant sau lucrări protetice fixe).
3. Dinții ectopici sau cu inversii ale poziției (heterotopie) pot apărea
pentru o varietate de motive, incluzând: poziția anormală a mugurelui
dentar (mai ales la canini), înghesuiri, persistența pe arcadă a dintelui
temporar cu mult după momentul de exfoliere normal, datorită
prezenței dinților supranumerari sau apar secundar uni patologii
(chistul dentiger). Pe lângă anomaliile dentare, în categoria malocluziei
de clasa I sunt incluse și anomaliile în cele trei planuri: sagital,
transversal și vertical.
Anomalii în sens vertical
Anomaliile în sens vertical sunt reprezentate de ocluzia deschisă
anterioară și ocluzia deschisă laterală. Trebuie notat totuși faptul că
aceste malocluzii nu se traduc prin afectare scheletală, deci raportul
molar este normal și ele apar ca entități clinice în afara sindroamelor
deja cunoscute.
4. Ocluzia deschisă anterioară se prezintă sub forma lipsei de contact
între incisivii superiori și inferiori atunci când pacientul este în
intercuspidare maximă sau atunci când coroanele incisivilor superiori se
suprapun mai puțin de 1/3 peste coroanele incisivilor inferiori. Un alt
termen folosit pentru descrierea acestui tip de anomalie este
apertgnația. Prevalența variază între 2 și 8% din totalul copiilor

83
preșcolari. Pacienții cu ocluzie deschisă anterioară pot prezenta
probleme ale vorbirii, deglutiții anormale, probleme masticatorii,
respirație orală, contact labial deficitar sau incompetență labială și
tulburări ale esteticii faciale. Factorii etiologici implicați pot fi: sugerea
degetului, buzei, limbii, tetinei. Sugerea degetului este factorul cel mai
des implicat și dacă continuă până în dentiția permanentă poate duce la
o ocluzie deschisă prin restricționarea dezvoltării incisivilor.
5. Ocluzia deschisă laterală apare mai rar ca cea anterioară și prezintă o
etiologie mai puțin înțeleasă. Poate fi întâlnită în asociere cu o ocluzie
anterioară deschisă care se prelungește până la nivel posterior sau
asociată cu extracția prematură a molarilor primi permanenți. Alți
factori etiologici care sunt implicați pot fi: defectul de erupției primar
(mugurele molarilor nu prezintă potențial eruptiv) sau oprirea
procesului eruptiv (molarii sunt cei mai afectați și par normali, până
când se opresc în evoluție la un moment dat, fără motive clinice
evidente)
Anomalii în sens sagital
Anomaliile în sens sagital sunt reprezentate de angrenajele inverse, la
nivelul incisivilor centrali sau laterali. Angrenajul invers se referă la un
grup de dinți de maximum doi până la patru dinți. Dacă se depășește
acest număr este vorba de ocluzia inversă și această este o anomalie în
plan transversal.
6. Angrenajele inverse frontale sunt expresia unei anomalii dentare de
poziție sau simptome în cadrul înghesuirii dentare. Cel mai des sunt
angrenați invers incisivii laterali sau centralul și lateralul pe una din
părți. Incidența angrenajului invers este de 4 – 5% în populația generală
și devine evidentă în etapa dentiției mixte. Factorii etiologici implicați în
apariția sunt: erupția palatală a incisivilor maxilari, traumatismele la
nivelul incisivilor frontali cu modificarea poziției spre oral a mugurelui
dinților permanenți, dinții supranumerari anteriori, odontoamele, lipsa
de spațiu intraarcadic sau obiceiul interpoziției buzei. Diferite variante
de tratament au fost propuse: plăci acrilice fixate, pante inclinate sau
aparate acrilice mobilizabile.
Anomalii în sens transversal

84
Relațiile normale între arcadele dentare sunt reprezentate
de circumscrierea cu un cuspid a arcadei inferioare de către arcada
superioară. Orice modificare a acestui parametru normal, prin mărirea
sau micșorarea ariei circumscrise este denumită ocluzie inversă și este
o anomaliie în sens transversal.
7. Ocluzia încrucișată (inversă) este o discrepanță în relația transversală
și se manifestă ori prin ocluziile lingualizate (uni- sau bilaterale) sau
ocluziile palatinizate (uni- sau bilateral). Factorii etiologici sunt
asemănători angrenajului invers, cu mențiunea că afectează mai mulți
dinți. Se mai adaugă și retenția pe arcadă a dinților temporari care pot
modifica axul de erupție al dinților, obiceiul vicios de sugere a degetului
(modifică poziția limbii spre posterior și generează o presiune negativă
intraoral care duce frecvent la ocluzie inversă posterioară),
despicăturile labio-maxilo-palatine, traumatismele la nivelul articulației
temporomandibulare (duc la restricționarea creșterii mandibulare
unilateral).
Ocluzia inversă laterală poate fi unilaterală sau bilaterală. Ocluzia
inversă unilaterală poate fi la rândul ei palatinizată sau lingualizată. O
cauză a apariției ocluziei inverse unilaterale poate fi o activitate
musculară crescută asimetrică. S-a demonstrat că există o forță
musculară mai scăzută în mușcătura copiilor în timpul dentiției mixte și
că activitatea musculară depinde foarte mult de sexul pacientului.
Ocluziile inverse bilaterale formate prin palatinizarea arcadei
superioare față de poziția normală a arcadei inferioare sunt acceptate
în general,. Acest tip de ocluzii apar la pacienții cu despicături labio-
maxilo-palatine operate. La aceștia se recomandă expansiunea arcului
superior prin întinderea țesutului cicatriceal și se poate obține cu
ajutorul unui quadhelix.
8. Proalveolia maxilară și mandibulară este un termen folosit în
descrierea malocluziilor în care incisivii superior și inferiori sunt
proînclinați. Este mai frecventă la anumite grupuri rasiale (rasa neagră)
și se prezintă sub forma unui overjet mărit, datorat angulației
incisivilor. Managementul este dificil deoarece este necesară
modificarea axului incisivilor inferiori și superiori și în acest caz recidiva

85
fiind foarte mare. Dacă există incompetență labială și mușchii buzelor
au o tonicitate favorabilă se poate spera la un rezultat stabil.
Diagnnosticul: examenul fotostatic, studio de model (pune in evident
decalajele transversal si sagitale), ex intraoral, ex radiografic,
teleradiografia de profil, OPG.

82. Malocluzia de clasa II/1 dupa Angle, definitie, etiologie, tablou


clinic.
Sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor
si dintilor fata de planul medio-sagital, compensator, apare protruzia
procesului dento-alveolar, reflectata in ocluzie prin decalajul sagital
(inocluzie sagitala, ocluzie distalizata) si o posibila ocluzie adinca, rar
deschisa, cu/fara laterodeviate mandibulara.
Etiologie: Factori generali: ereditatea, factorul constitutional(maxilar
ingust, tip doliocefalic), factori generali de dezvoltare (carente in
metabolism pot cauza sindrom de compresie maxilara, rahitism), boli
grave in perioada graviditatii, factori endocrin, disproportia de crestere.
Factori locali: traumele in timpul nasterii, postnatal- cicatricele
chirurgicale rezultate pe bolta palatine dupa interventii in anomaliile
congenital, absenta suturii de crestere a maxilarului duc la
compresunea acestuia, caria dentara si complicatiile ei, frenulum scurt
al limbii, alaptarea artificiala, pierderea precoce a dintilor, macro- si
microdontia, anodontia, traumatisme, obiceiuri vicioase: respiratia
orala, deglutita atipica, sugerea degetului, sugerea buzei inferioare,
pozitia incorecta a copilului, pozitia incorecta in timpul somnului.
Aspecte clinice: facies adenoid, retrognatic, cu profil convex,
tegumentele palide, pometii stersi, fanta labial intredeschisa lasa sa se
vada incisivii sup, in actul vorbirii si a risului, incisivii sunt proeminenti,
spatiati, sprijinindu-se pe buza inferioara, buza sup subtire, palida,
tractionata la comisuri, buza inf groasa, fisurata, lasindu-se sa se vada o
parte din mucuoasa orala deficiente respiratorii..Extraoral: forma cioc
de pasare. unghiul Z micsorat (>70), etajul inferior al fetei micsorat,
Intraoral: raportul distalizat al dintilor laterali, protruzia dintilor frontali
sup, maxilare inguste (forma V), prezenta treptei sagitale, ocluzie
adinca.

86
83. Malocluzia de clasa II/1 dupa Angle, diagnostic diferentiat,
obiective de tratament
Diagnnosticul: examenul fotostatic, studio de model (pune in evident
decalajele transversal si sagitale), ex intraoral, ex radiografic,
teleradiografia de profil, OPG.
Diagnosticul diferentiat: 1. in sindromul de endoalveolie cu inghesuire
(clasa II/2) sunt caracteristice urmatoarele modificari morfologice:
retroclinarea dintilor frontali, supraocluzia, baza apicala mare
comparative cu baza coronara, etiologia este ereditara.
2. Macrodontia- suma incisive corelata cu indicia de dezvoltare a
arcadelor alveolare si a fetei transeaza diagnosticul
3. Meziopozitia- masuratorile pe model si teradiografia sunt relevante
pentru diagnostic
Tratamentul- obiective: mezializarea mandibulei, expansiunea arcadei
sup, nivelarea planului de ocluzie, retruzia grupului incisive sup,
deconditionarea obiceiurilor vicioase.
Tratament profilactic- supravegherea cresterii, alimentative naturala
pina la 6 luni, eliminid factorii care actioneaza pe un teren receptive la
dezechilibru, supravegherea starii gravidei in primele 6 luni, dirijarea
alimentatiei, combaterea obiceiurilor vicioase, prevenirtea cariei
dentare si a complicatiilor ei.
Tratamentul precoce- dezvoltarea etajului mijlociu si stimularea
cresterii mandibulei pentru ca eruptia grupului incisive-molar prim sa se
faca pe baze osoase echilibrate spatio-dimensional, psihoterapia este
importanta, inlaturarea obiceiurilor vicioase, la dezechilibrile scheletale
si muscular- antrenament muscular pentru a crea un culoar functional
muscular echilibrat, atentie asupra contactelor si interferentelor
ocluzale (caninii temporari sunt adesea in astfel de factori), aparate
functionale: activator, scut vestibular, placa vestibulara, trainere din
silicon.
Tratamentul normal- se efectueaza in 1 si 2 perioada a dentitiei mixte.
in 1 perioada scopul este de a obtine relatii saitale si vertical corecte la
nivelul grupului incisive si al molarilor primi permanenti, obtinerea de
relatii echilibrate in unitatile functionale muscular, cu asigurarea

87
desfasurarii normale a functiilor de baza care conduc la cresterea
echilibrului intre unitatea scheletala sic ea musculara. Se prefer
aparatele functionale: activatorul Andressen realizeaza expansiunea
bimaxilara, mezializarea mandibulei, inaltarea ocluziei-egresie molara,
reglarea relatiilor ATM cu reconformarea ramului ascendant,
echilibrarea musculaturii intra- si extraorale. Reglatorul functional
Frankel I (componente: scuturi laterale, pelote labiale inferioare, arc
palatal, arc lingual,arc vestibular, arcuri pe canin), Bionatorul Balters
1(comp: placa palatinala (2pelote palatine, arc palatin, arc vestibular cu
2 bucle) si placa lingual, unite prin masa interocluzala) in cazurile cu
dezechilibre scheletale mai mari se practica atit mioterapia cit si
mecanoterapia.
In 2 perioada – reglarea cresterii et mijlociu si stimularea dezvoltarii
mandibulei, sunt necesare deplasri distal ale dintilor maxilari cu o
stringere a grupului incisive-canin(retruzia si intruzia) pe corpul maxilar
aflat in plina crestere. se urmareste reglarea pozitiei mandibulei cu
modificari structural la ATM si al ramului ascendant, control al ratei de
crestere vertical in zonele incisive si molara. placi monomaxilare cu
latou retroincisiv inclinat. Daca anomalia este mai severa, cu decalaj
intermaxilar mare si mandibula nu poate raspunde la expansiunea cu
aceeasi amploare ca si maxilarul se indica- placa dubla de expansiune
Schwarz. In dentitia permanenta- aparat fix+ tractiuni intermaxilare,
dispozitivul Herbst, corectarea ocluziei distalizate prin distalizarea M
sup cu forte extraorale. in cazurile cind tratamentul nu ofera echilibre
ideale- metode chrurgicale ortodontice- osteotomie mandibulara cu
avansare.
Tratamentul tardiv- urmareste ca prin miscariel dentare sa comenseze
cit mai mult abaterile scheletale, urmareste rezolvarea deficitului de
spatiu, reglarea relatiilor vertical (supraocluzia), reglarea relatiilor
sagitale-prodentia, corectarea ralatiilor in zona lateral, echilibrarea
unitatilor scheletale cu unitatiel muscular functionale.

84. Malocluzia de clasa II/2, definitie, etiologie, tablou clinic,


tratament

88
Sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor premolare si molare,
prin retrodentie, cu supraacoprirea grupului incisive, cu diferite grade
de inghesuire dentara, difera de clasa II/1 sub raport etiopatogenic si
morfofunctional, therapeutic si ca prevalent. Are in comun doar relatia
molara antero-posterioara.
Etiologie: genetic marcat printr-o rata de crestere mai mare a suturii
incisive, retrodentia cu supraacoperire . retrodentia cu supraacoperire
trebuie interpretata ca un raspuns compensator al sistemului dentar
fata de raportul bazelor osoase maxilare, care este de tip clasa a II si in
cazuri rare de tipul clasei I. retroinclinarea incisivilor si supraacoperirea
vor fi cu atit ma mari, cu cit decalajul bazelor scheletate maxilare va fi
mai mare. cu cit retrodentia grupului incisiv superior este mai mare
decit prodentia incisivilor inferiori, cu atit devine mai mare gradul de
supraacoperire
Forme clinice: forma usoara- cu tulburari morfofunctionale si estetice
in limitele tolerabilitatii, forma grava- dezechilibrele ocluzale produc
tulburari parodontale.
Tablou clinic:etajul inferior normal sau micsorat, santul labio-
mentonier accentuat, mentonul proeminent, buzele subtiri, ocluzia
labial ferma cu planul plasat in pozitie inalta pe coroana incisivilor sup,
nasul proeminent- datorita retroinclinarii incisivilor.
Caracteristici ale arcadelor dento-alveolare si ale ocluziei: modificarea
relatiei bazei apicale a arcadei dento-alveolare si a celei coronare (baza
apicala este mai mare ca cea coronara), arcada poate avea forma de
trapez (sup si inf), inghesuire dentara, diferite grade de abraziune pe
fata palatinala a superiorilor sip e cea vestibulara a incisivilor inf, in
cazul malocluziilor severe se constata leziuni parodontale, consecinta
dezechilibrelor morfofunctionale scheletale, ocluzia este afectata de
supraacoperirea grupului incisive, pot fi angrenaje inverse premolare
unilateral/bilateral si distalizarea in zona laterala.
Tratamentul: fiind genetic, anomalia raspunde greu sau deloc
tratamentului, chiar si cind este de lunga durata. Obiectivele-obtinerea
spatiului in vederea rezolvarii inghesuirilor dentare , evitarea pericolului
de trauma parodontala prin corectarea retrodentiei si a supraocluziei,
corectarea relatiilor in zona laterala, obtinerea relatiilor echilibrate si

89
stabile in partile moi si echilibrarea unitatilor schelet- muschi. se
realizeaza prin- terapia functional pura sau in asociere cu aparate
extraorale, 2.terapie mecanica active, 3.terapie mixta chirurgcal-
ortodontica in asociere cu teraoia fixa.
In periaoada dentitiei timpurii se recomanad terapia: - cresterea
ghidata/functionala pura prin utilizarea aparatelor functionale:
reglatorul de functie Frankel tip II, Andresen-Haupl, Balters II. Chiar si
dupa erupria grupului IM cresterea mandibulei poate imbunatati
fizionomia, pentru ghidarea mandibulara, Foster recomanda utiizarea
placii palatine.
In cazurile cu incongruenta si supraacoperire cu retroinclinarea
moderata – aparat mobil de expansiune (placa palatine sectionata in
,,Y”) pentru obtinerea unor rezultate stabile se impune o miscare de
torque, de deplasare a radacinii dintelui, ceea ce reclama folosirea
aparaturii bimaxilare fixe.
Daca exista spatiu sufficient si incisivii au o retroincinare medie, se
prefer aparatele functionale (activatorul rigid), daca retroinclinarea
este mai mare se impune sistemul edge-wise (asigura pe deplin
miscarea de torque dentar, reinducerea supraocuziei prin intruzie).
In incongruente moderate se prefer extractia P2 pentru a nu periclita
zona frontala, in incongruente si supraocluzii severe se extrag P2 si
primii 4 premolari dupa care tratament prin aparatura fixa, contentie
pe o perioada indelungata. Se poate practica si extractia M2 , anterior
sau dupa eruptive cu 2 conditii: distalizarea zonei laterale, reglarea
relatiei incisive, sunt necesare forte extraorale si un sprijin foarte bun,
sprijin cefalic cu scopul de a mari ancorajul si de a controla nivelul
relatiilor scheletale verticale.

85. Malocluzia de clasa III Angle, forma falsă. Etiologie. Tablou clinic.
Tratament.
*Retrognatia maxilara: tulb de crestere in sens sagital a max. Cauza:
respiratia orala, hipertonia buzei sup, obiceiuri cios du muscare a buzei
sup,sechele postoperatorii ale despicaturilor labio maxilo palatine.
*Clinica: la tulb ant se adauga defectiunile buzei sup si a piramidei
nazale, tulb functiei de masticatie pe prim plan si fizionomice. Au loc

90
doar miscari de ridicare si cob a mand. fata aplatizata, cu obraji
infundati, cu profil concav, buza sup infundata in raport invers cu cea
inf. Ocluzia mezializata si inversa frontala sau totala cu sau fara
inocluzie sagitala inversa. Rg: SNA 78, SNB 80, ANB valoare neg.
*Tratament:
-profilactic si interceptiv: inlaturarea deprinderilor vicioase, evitarea
pierderii integritatii arc dentare, evitarea declajului, slefuire selectiva,
supraveghere: pin la 6 ani ap mobile si mobilizabile, 6-12 ani mobile,
mobilizabile si fixe, dupa 15 ani tratament complex, fixe.
-tratament curativ: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea
relatiilor verticale, corectarea ocluzie in plan transversal si echilibrarea
contactelor ocluzale: placa palatinal cu surub ortodontic sectiune V,
gutiere ocluzale, placa linguala cu arc V de retractie, bionator Balters tip
III, regulator Frenkel tip III.
-complex :tehnica arcului drept plus tratament chirurgical-fractura Le
Fort
-masca faciala Delaire: 2 puncte de sprijin extraorale, frontal si
mentonier unite prin 2 bare lat. La nivelul comisurilor unite prin bara
orizontala pe care sunt butoni de tractiune pentru inelele spiralate-
elem declansatoare de forta ortodontice. 14 ore din 24.

86. Malocluzia de clasa III Angle, forma adevărată. Etiologie. Tablou


clinic. Tratament.
*Prognatia mand adevarata sau anatomica forma clinica cea mai
severa, decalajul sagital cu inversarea rapoartelor de ocluzie e cauza de
dezv in exces a mandibulei-macrognatie.
*Etiopatogenie: factorul genetic, tulb endocrine-exces de hormon
somatotrop, unele tulb a gl tiroide, hipotiroidei prin intermediul
macroglosiei indirect duc la o macrognatie, factor functional-deregl de
deglutitie, masticatie , fonatie, respiratie.
*Clinica: fata aplatizata, cu obraji infundati, cu profil concav, buza sup
infundata in raport invers cu cea inf, endo: o arc alv apicala mica in
raport cu cea coronara. Ocluzia mezializata si inversa frontala sau totala
cu sau fara inocluzie sagitala inversa. Rg: SNA 82, SNB 88, ANB

91
valoare neg.. la nivelul max sup elemente compensatorii-proalveolie si
prodentie. Tulb fizionomice severe.
*Tratament:
-profilactic si interceptiv: inlaturarea deprinderilor vicioase, evitarea
pierderii integritatii arc dentare, evitarea declajului, slefuire selectiva,
supraveghere: pin la 6 ani ap mobile si mobilizabile, 6-12 ani mobile,
mobilizabile si fixe, dupa 15 ani tratament complex, fixe.
-tratament curativ: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea
relatiilor verticale, corectarea ocluzie in plan transversal si echilibrarea
contactelor ocluzale: placa palatinal cu surub ortodontic sectiune V,
gutiere ocluzale, placa linguala cu arc V de retractie, bionator Balters tip
III, regulator Frenkel tip III.
-tratament complex: tehnica adeziva plus chirurgical proedeu
Obwegheizer.

87.Termenii de erupție dentară a dinților temporari.


-incisiv central temporar 6-8 luni
-incisiv lateral temporar 8-12 luni
-caninul temporar 16-20 luni
-molarul I temporar 12-16
-molarul II temporar 20- 24 luni
Ordinea:
1.incisivii centrali inferiori
2.incisivii centrali superiori
3.incisivii laterali superiori
4.incisivii laterali inferiori
5.primii molari inferiori si superiori
6.caninii inferiori si superiori
7.molarii doi inferiori si superiori

88.Termenii de erupție a dinților permanenți.


Primul molar 6 ani
Incisivul central 6-8 ani
Incisivul lateral 8-9 ani
Primul premolar 9-10 ani

92
Caninul 10-11 ani
Premolarul secund 11-12
Molarul secund 12-13

Succesiunea erupției dinților permanenți :


Primii molari inf
Primii molari sup
Incisivii centrali inf
Incisivii centrali sup
Incisivii lat inf
Incisivii lat sup
Primii premolari sup
Caninii inf, sup
Primii premolari inf
Premolarii 2 inf
Premolarii 2 sup
Molarii 2 inf
Molarii 2 sup

89.Menținătoarelor de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizarea în


funcție de vârstă.
MENŢINĂTOARELE DE SPAŢIU
Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate
prevenirii unor deplasări dentare anormale, care pot apare după pierderea
precoce a dinţilor temporari.
Consecinţele pierderii precoce a dinţilor temporari sunt complexe, fiind de ordin
funcţional şi morfologic, iar tabloul clinic variază de !a individ la individ,
depinzând de:
numărul şi topografia dinţilor care s-au pierdut; ritmul pierderilor
unităţilor dentare;
intervalul de timp scurs dintre momentul pierderii precoce a dinţilor
temporari şi termenul biologic de înlocuire cu dintele permanent;
poziţia şi raporturile dinţilor succesionali; particularităţile echilibrului
forţelor faciale;
existenţa altor tulburări de dezvoltare a aparatului dento-maxilar.

93
Indicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:
prevenirea instalării anomaliei dento-maxilare, prin pierderea precoce a
dinţilor temporari;
prevenirea închiderii spaţiului edentat necesar erupţiei dinţilor
permanenţi, în cazul în care spaţiul este insuficient;
prevenirea apariţiei complicaţiilor unei malocluzii deja existente, prin
pierderea spaţiului pe arcadele dentare;
Contraindicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:
când coroana dintelui ce va erupe a depăşit osul alveolar şi este aşezat
submucos;
când exista un spaţiu suficient pentru erupţia dintelui permanent;
când spaţiul de erupţie este în exces faţă de spaţiul necesar erupţiei
dintelui permanent;
când există discrepanţe mari dento-maxilare, care vor necesita aparat
ortodontic şi extracţii;
când există anodonţia dintelui permanent şi se doreşte închiderea
spaţiului.
Clasificarea menţinătoarelor de spaţiu:
> după modul de agregare:
menţinătoare de spaţiu mobiiizabile - în edentaţii pluridentare;
menţinătoare de spaţiu fixe - în edentaţii unidentare
fixate la o singură extremitate;
fixate la ambele extremităţi.
> după caracteristicile lor generale:
menţinătoare de spaţiu independente;
menţinătoare de spaţiu asociate ajtqr aparate ortodontice.
Condiţiile ideale care trebuie să le îndeplinească un menţinător de spaţiu
sunt următoarele:
să împiedice migrarea orizontală a dinţilor ce mărginesc breşa edentată
şi migrarea verticală a antagoniştilor;
să refacă integritatea morfo-funcţională a arcadei dentare; să nu jeneze
dezvoltarea arcadelor alveolare;
să nu irite parodonţiul marginal al dinţilor existenţi;
să nu interfereze cu procesele de creştere dentară şi osoasă;

94
să fie cât mai confortabile pentru pacient, permiţând exercitarea
funcţiilor aparatului dento-maxilar, în special funcţia masticatoarie;
să favorizeze erupţia dinţilor succesionali de la nivelul breşei edentate;
să se stabilească dimensiunile ocluziei dentare.
Alegerea menţinătorului de spaţiu cel mai potrivit se face în funcţie de
anumite condiţii clinice:
menţinător de spaţiu independent, când nu este instalată încă o
anomalie dento-maxilară, dar există extracţii dentare premature ale
dinţilor temporari.
menţinător de spaţiu asociat altui aparat ortodontic activ, când este
instalată o anomalii dento-maxilare şi spaţii de extracţii.
Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile sunt cele mai utilizate datorită
avantajelor sale, iar cele fixe independente.ou sunt utilizata în perioada
de creştere, datorită dezavantajelor sale multiple.
Perioada optimă pentru aplicarea unui menţinător de spaţiu este
imediat după pierderea prematură a unui dinte temporar, când
pierderea dintelui temporar s-a făcut cu 1-2 ani înainte de erupţia
succesorului său.
Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile Independente sunt aparate pasive,
caracterizate prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul
breşelor edentate, susţinute şi unite (dacă sunt mai multe breşe) printr-
o bază (placă palatină sau linguală)
Indicaţii:
pierderi dentare multiple pe arcada superioară sau inferioară. Alcătuire:
placă palatină sau linguală;
elemente de ancoraj - croşete simple deschise spaţiului edentat;
val de acrilat în spaţiu! edentat cu/fără dinţi acrilici.
Descriere:
valul de ocluzie este ca o prelungire a plăcii acrilice în spaţiul edentat;
valul nu se prelungeşte la mvelul şanţului vestibular, ci se opreşte pe
creasta alveolafăr pentru a nu împiedica creşterea în sens transversal şi
sagital;
pentru a menţine dimensiunea verticală a arcadelor antagoniste,
valul se realizează până la niye[ul planului de ocluzie pentru a
împiedica extruzia dinţilor antagonişti sau poate prezenta dinţi acrilici
(mai ales în zona frontală, pentru a restabili funcţia fizionomică).

95
Avantaje:
restabileşte morfologia şi funcţia arcadelor dentare;
transmite presiunile masticatorii asupra suportului muco-osos,
stimulând creşterea;
previne instalarea tulburărilor de ocluzie;
se adaptează permanent la situaţia clinică:
permite şlefuirea pentru dirijarea erupţiei dinţilor permanenţi din
spaţiul edentat;
redă fizionomia şi funcţia fonetică;
este uşor de realizat, nu necesită materiale şi instrumente costisitoare
şi nici o manualitate deosebită din partea tehnicianului dentar;
permite o igienă dentară foarte bună.
Dezavantaje:
sunt incomode datorită volumului lor mare, ocupând din spaţiul limbii
(în acest sens s-au creat menţînătoarele de spaţiu scheletate);
sunt purtate la latitudinea copilului, putând apare migrări dentare, dacă
acesta nu îl poartă un timp suficient;
trebuie schimbate din 6 în 6 luni, pentru a nu împiedica creşterea
aparatului dento-maxilar.
• Menţinătoare de spaţiu asociate aparate ortodontice active
mobilizabile se caracterizează prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale
la nivelul breşelor edentate, în afara elementelor componente active
şi/sau funcţionale, care intră în alcătuirea lui.
Indicaţii:
orice anomalie dento-maxilară care prezintă pierderi dentare pe arcada
superioară sau inferioară.
Alcătuire:
placă palatină sau linguală; elemente de ancoraj; elemente active;
elemente funcţionale;
val de aurilat în spaţiul edentat cu/fără dinţi acrilici.
Avantaje:
rezolvă simultan două situaţii clinice: păstrează spaţiului pe arcade,
necesar erupţiei dinţilor permanenţi şi corectează anomalia dento-
maxilară;

96
permite utilizarea presiunilor elective în anumite puncte alo coroanelor
dentare în erupţie, cu scopul de a restabili axele dentare.
Dezavantaje:
în timpul meselor, aparatul este scos din cavitatea orală, datorită
volumului mare şi a mobilităţii lui.

90.Tratamentul ortodontic interceptiv. Noțiuni generale. Obiectivele


tratamentului interceptiv la copii de diferite vârste.
Tratamentul ortodontic interceptiv
In jurul varstei de 7 ani ar trebui sa mergeti cu copiii dvs la un control
ortodontic de rutina pentru a depista din timp eventuale anomalii
dento-maxilare. Exista situatii, cand o interventie timpurie poate
ameliora gravitatea situatiei sau o poate chiar rezolva. Terapia
interceptiva reprezinta orice mijloc de tratament menit sa elimine sau
sa amelioreze o malocluzie in formare (anomalie), bazandu-se in special
pe cresterea copilului.
In trecut, problemele ortodontice se tratau in momentul in care erau
prezenti toti dintii permanenti si multe dintre tratamente se bazau pe
extractia unor dinti pentru a face loc altora.Tratamentul interceptiv (in
jurul varstei de 7-11 ani) poate sa elimine necesitatea purtarii in viitor a
unui aparat fix (bracketsi).Daca totusi va fi nevoie de aparat fix,
tratamentul va fi mai usor, de durata mai scurta si totodata scade
numarul cazurilor in care trebuie facute extractii in scop ortodontic.
Intervenim prin tratament ortodontic interceptiv in cazul problemelor
de dezvoltare a oaselor scheletului fetei, sau in cazul obiceiurilor
vicioase.Ca si exemplu va dau cel mai frecvent intalnit obicei vicios, si
anume suptul degetului sau a suzetei dupa varsta de trei ani.La varste
mici, oasele sunt moi si usor deformabile, astfel incat interpunerea unui
obiect intre arcade (bineinteles ca are importanta durata si frecventa cu
care se intampla) poate duce la deformarea oaselor si modificarea
pozitiei dintilor.
Urmarile pot fi de genul:
ocluzie deschisa (dintii de sus nu se intalnesc cu cei de jos)
dintii superiori pozitionati mult mai in fata decat cei inferiori astfel incat
exista un spatiu intre ei unde de cele mai multe ori se va aseza limba

97
maxilarul superior ingustat
Exemple de tratamente interceptive:
Expansiunea maxilarului superior (marirea perimetrului acestuia)
pentru a elimina o ocluzie incrucisata (dintii posteriori superiori sunt
circumscrisi de cei posteriori inferiori)
Expansiunea maxilarelor pentru a crea spatiu dintilor inghesuiti
Pastrarea spatiului in cazul in care s-au efectuat extractii de dinti de
lapte inainte de perioada de eruptie a dintelui definitiv inlocuitor
Extractia dirijata, controlata a dintilor de lapte in vederea evitarii unei
inghesuiri in dentatia permanenta
Reducerea protruziei dintilor frontali superiori (pozitiei avansate a
acestora), lucru important si in vederea evitarii traumatizarii acestora

98