Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 5 Aprilie Metafore.

Construcția uneia noi

Modelul lui David Gordon

Etape1. Intelegerea problemei. Soluția problemei se afla in domeniul controlat de client.


Soluția este drumul care obiectiv.
2. Conceperea metaforei din principiul izomorfismului. Nu se referă la personaje, ci la relația
dintre ele. Putem găsi aceasta asemănare intr-o multitudine de asemănări.
3. Construcția soluției In metafora. In realitate oamenii cunosc de multe ori soluția dar
ramân blocati in a trece la acțiune ptr ca. Nu cred in resursele lor. Au credințe negative
privind eficiența personală. Tr. Sa stimulăm credință in resursele pozitive.
Alteori rămân Blocați ptr ca nu vad pădurea din cauza copacilor. Investesc f mult in detalii si
așteaptă răspunsul de la celălalt sa vina axat pe acel detaliu așteptat, in care a investit.

Calibrarea este procesul prin care terapeutul identifica principalele elemente ale situației
problema.
Recalibrare. Procesul prin care terapeutul introduce un element nou care împiedica acest
element exploziv, evita Declanșarea conflictului. Introduce un element nou.
Cand punem presiune pe cineva e imp. sa-i lăsam o marja de liberatate. Cand cineva își simte
încărcată liberatatea, singura modalitate este de a face invers decât i se cere. Tr sa
demonstreze ca e liber! Mai ales la copii, care nu au interiorizarea suficiente norme sociale.
Superego puțin dezvoltat.

4. Povestirea metaforei. Metafora tr. sa fie izomorfa cu situația clientului. In fapt, cu


imaginea pe care terapeutul o are despre situație. E important sa lase clientului spațiu de
proiectie. Cand povestim metafora tr. sa respectam reguli.

Sintaxa metaforei.
A. Absenta indicilor de relație. Cuvintele nu se mai relaționeaza intr-o maniera specifica, cu o
anume realitate cunoscuta de interlocutori. Felul in care povestim il provoacă pe ascultător
sa-si dea propriile Răspunsuri.

B. Utilizarea verbelor nespecifice. Cu cât un verb este însoțit de mai putine complimente, cu
atat acțiunea este mai nespecificate, permitand ascultatorului sa proiecteze propria sa soluție,
acțiune. Construim un cadru care permite ascultatorului sa-si proiecteze propriul univers.

C. Utilizarea nominalizările. Fie prin utilizarea sbstantivizarii verbelor fie a unor cuvinte
generale. Ex. Si stand la umbră Nucului bătrân, gânduri, Așteptări, speranțe nu-i dădeau
pace...
D. Utilizarea sublinierilor. Mesajele pe care le consideram importante le subliniem prin
mijloace verbale si nonverbale. Ex Pauze, care crează Așteptări
Gesturi. Putem atinge ușor pacientul, facem un anumit gest fara sa-l atingem dacă are ochii
deschizi. Putem introduce numele clientului in poveste. Numele face parte din construcția de
sine, este un semnal f puternic si ceea ce urmează este receptat.
Mallarewitz introduce si alte reguli. Sa utilizam in metafora cuvintele care stimulează canalul
senzorial dominant al pacientului. Dar cum identificam cu certitudine acest canal?
Soluția: Sa stimulăm cât mai multe canale senzoriale ptr a fi siguri ca mesajul este receptat.
Crează o anumită atmosfera.
Sa utilizam activitățile preferate ale clientului. Sa utilizam detaliile incongruente, care nu ele
potrivesc cu ordinea obisnuita a Realității, surprind si nu por fi anticipate. jocurile de
cuvinte, versuri care sparg stereotipurile verbale si ancoreaza pacientul in metafora.

Modelul lui Mills si Crowley(?)


Acesta respecta modelul izomorfismului, inspirat din zi structură basmelor populare. Etape
1. Stabilirea unui cadru general al conflictului metaforic in relație cu protagonistul.
2. Personificarea proceselor inconștiente implicate in conflictul metaforic. Ex. Putem
personifica resursele, calitatile, abilitatile sub forma unor eroi pozitivi si obstacolele le
personificam in eroi negativi. Ajutorul poate veni de oriunde dar cel mai important este sa-l
ceri si sa-l accepti. Inteligenta celui puternic consta adesea in a nu se teme sa ceara ajutor
celui slab.
3. Personificarea Situațiile de învățase paralela sau izomorfa in care protagonistul a avut
succes. Se dezvolta Așteptări pozitive. Ex cu basmul Praslea cel voinic si merele de aur.
4. Prezentarea crizei metaforice intr-un context al rezolvării inevitabile, in care protagonistul
își rezolva problema. Deznodământul este sigur.
5. Dezvoltarea de către erou al unui nou sentiment al identitatii personale, a unei noi imagini
de sine.
6. Celebrarea, sărbătorirea.

Tot ceea ce face pacientul este foarte bine!

Funcțiile metaforei terapeutice


1. Declanseaza o căutare inconstienta. Dacă aceasta căutare se finalizează cu identificarea
solutiilor...
2. Funcția de mediator. Crează o realitate psihologică, care se interpune între pacient si
terapeut. Metafora este o sugestie indirecta.
3. Activează inconstientul. Crează o alta perspectiva.
4.F de oglinda. Se externalizeaza conflictul si poate sa se raporteze altfel la el.
5. F de model. Situația metaforice oferă un cadru care poate permite experimentarea
diverselor soluții pe care, ulterior sa le aplice propriilor probleme.
6. F de resemnificare. Metafora este un instrument puternic de restructurare a imaginii
noastre despre lume.

Pacienți anxiosi. Metafora măicuței caracatițe.


Cand avem un adult: o să-ți spun acum o poveste, dar nu ție, ci copilului din tine..iar acesta
ti-o va spune cand vei pregătit(ă), intr-una din zilele următoare, mai devreme sau mai tarziu.
... A fost odată ca niciodată, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.....
Niște broscuțe care trăiau in malul adânc al unui lac minunat. Se întrebau unde se duc cand
se duc. Se simțeau chemate de suprafața lacului, de lumina de la supratafata. Dar nu puteau
sa vadă ce se afla la suprafața. au promis ca prima care se va simți chemată la suprafața
lacului se va întoarce si le va povesti unde se duc ....cand se duc. ...Dar s-a transformat intr-un
fluture minunat! Si in zadar au așteptat-o surorile ei sa se întoarcă sa le povestească.... Nu
mai putea sa se întoarcă pe fundul lacului, oricât de mult si-ar fi dorit...

Orice problema te proiectează in viitor!! Ptr ca soluția este in viitor!

Poveste in transa ptr depresie. Imagerie mentală.


Povestea Stejarului. Imaginează-ți ca intr-o zi frumoasa zi de vara urci pe o poteca....toropit
de oboseala te așezi la umbra unui stejar falnic cum nu s-a mai văzut si nu știu dacă ai visat
sau dacă ai auzit aevea povestea Stejarului falnic. Stii, eu imi număr anii in primăveri., Nici
eu nu mai stiu de cand sunt aici, cati ani am si cate am vazut si cate povesti am auzit....Tu nu
știi , dar in curând frunzele mele frumoase încep sa cada, păsările ma părăsesc, vine frigul si
raman singur....dar am invatat ca oricât de grea ar fi iarna, oricât de geroasa ar fi,
întodeauna, dar întotdeauna vine primăvara. ...întotdeauna vine Iarăși soarele, îmi cresc alte
frunze, se întorc păsările cu trilurile lor.............Mai devreme sau mai târziu mintea ta
conștienta va afla ceea ce sufletul tau știe deja: întotdeauna, după iarna vine
primăvara,.....redarea sperantei!

Povestea oului de vultur care a căzut din copac. Morala dacă vrei sa ajungi vultur nu asculta
de găini.

Ceea ce numim șansa corelează cu calitatea si cantitatea relațiilor in care suntem implicați!
Din spatele usilor închise șansele sunt extrem de limitate!

Limbajul Eriksonian in fapt, Miltonian. Mulți il prezintă in opoziție cu metamodelul ptr


limbaj propus de NLP in cartea Structure of Magic.
Obiectivul limbajului Eriksonian este de a-l face cât mai nespecific! ptr a crea posibila
proiectie pacientului. Conținutul semantic al cuvintelor se adresează mintii conștiente,
conținutul parasemantic se adresează mintii inconștiente.