Sunteți pe pagina 1din 3

V.

PSIHOTERAPIE

Art. 18. Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si în spirit umanist (a)
în scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) în scopul modificarii
factorilor psihologici implicati în tulburarile psihice, psihosomatice si în tulburarile
somatice si (c) în situatii de risc.

Art. 19 . Psihoterapia se poate realiza în regim:

 individual;
 în grup;
 de grup (ex. cuplu, familie).

Art. 20. Componentele unui proces de psihoterapie sunt:

 psihodiagnostic si evaluare clinica;


 conceptualizarea clinica;
 relatia psihoterapeutica;
 interventii psihologice individuale, de grup si în grup;
 evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.

Art. 21. Competentele psihoterapeutului deriva din componentele procesului de


psihoterapie si acestea sunt:

 evaluarea psihologica circumscrisa de forma specifica de psihoterapie;


 interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de psihoterapie):

- de optimizare, dezvoltare si autocunoastere;

- în probleme psihologice, psihopatologice si în situatii de risc;

- în mentinerea sanatatii (ex. educatia pentru sanatate, preventia primara etc.) si


confruntarea cu conditia de boala si impas existential (ex. tratament, preventie
secundara, tertiara, recuperare etc.);

- de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati.

 cercetare: în cadrul limitelor competentelor sale.


 educatie si training: poate organiza cursuri si workshop-uri în limitele
competentelor date de nivelele de specializare.

Art. 22. Modalitatile de psihoterapie recunoscute sunt cele stabilite de normele


internationale în domeniu. Aceste modalitati de psihoterapie pot fi grupate în urmatoarele
categorii, fiecare categorie incluzând mai multe scoli (care vor fi acreditate de Comisia
Clinica a CPR ):

 Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie rational-emotiva si


comportamentala, psihoterapie cognitiva, psihoterapie comportamentala etc.);
 Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitica, psihoterapia analitica, terapii
dinamice de scurta durata etc.);
 Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana
etc.);
 Psihoterapii scurte (ex. terapia scurta focalizata pe solutie, orientarea pe
competente si resurse, abordarile constructivist-colaborative si narative, etc);
 Psihoterapii umanist-existentiale-experientiale, sistemice si transpersonale (ex.
gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experientiala, analiza
tranzactionala, etc.).

Comisia Clinica a CPR poate propune si recunoasterea altor orientari psihoterapeutice


(prin vot majoritar simplu) pe baza reprezentarii lor în literatura si practica psihologica de
specialitate.

Hipnoza si sugestia, asemeni altor tehnici de interventie care se regasesc în mai multe
domenii de specializare si/sau forme de psihoterapie (ex. tehnici de relaxare), nu sunt
asimilabile ca modalitati de psihoterapie. Aceste competente se dobândesc prin asociati
profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR .

Art. 23. Procedura de atestare în psihoterapie se realizeaza în spiritul normelor internationale în domeniu:

a. Nivelul de psiholog practicant în psihoterapie

Atestarea la nivel de psiholog practicant în psihoterapie (numit psihoterapeut sub supervizare, sintagma
obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi psihologi sau asimilati) presupune ca prerechizite:

(1) 1800 de ore (cursuri, seminarii, practica, plus studiul asociat acestora) care sa includa în mod obligatoriu
cunostinte din domeniile:

 Diagnostic si evaluare clinica;


 Psihologie clinica si / sau medicala;
 Consiliere si psihoterapie;
 Psihiatrie si / sau psihopatologie;
 Psihologia sanatatii si / sau psihosomatica;
 Psihologia dezvoltarii.

Aceste 1800 de ore sunt acoperite de:

 Orele cuprinse în baza licentei în psihologie sau asimilata, sau, în conditiile Art. 1 litera c, prin
completarea studiilor cu un pachet de cursuri universitare de specialitate din domeniile mai sus
mentionate;
 500-800 de ore de pregatire teoretica si aplicativa într-o forma specifica de psihoterapie, realizate
la nivel de master si /sau prin asociatii profesionale, acreditate de Comisia Clinica a CPR ;
 Un minim de 150 de ore de autocunoastere si dezvoltare personala, individuala sau de grup (care
se vor continua pâna la încheierea analizei personale conform scolii în care se formeaza) organizate în
cadrul unor asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR.

În aceasta perioada cât lucreaza în supervizare îsi va continua si analiza personala.

b. Nivelul de psiholog specialist în psihoterapie


Atestarea la nivel de psiholog specialist în psihoterapie (numit psihoterapeut, sintagma obligatorie pentru cei
atestati la acest nivel fara a fi psihologi sau asimilati) presupune ca prerechizite:

 Competente de psiholog practicant în psihoterapie;


 Formare profesionala prin asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR:

- Parcurgerea a unui minimum de 100 de ore de autocunoastere si dezvoltare personala, individuala sau de
grup, în functie de scolile formative de apartenenta, în cadrul asociatiilor profesionale acreditate de
Comisia Clinica a CPR;

- 300-600 de ore de practica clinica supervizata cu clienti / pacienti, organizata prin asociatii profesionale
acreditate de catre Comisa Clinica a CPR în cadrul unei institutii medicale, în cabinete individuale pe baza
de libera practica, în alte institutii si organizatii guvernamentale, non-guvernamentale si private care
desfasoara activitati de psihoterapie si consiliere psihologica;

- 150 de ore de supervizare a practicii clinice efective, organizate prin asociatii profesionale acreditate de catre
Comisa Clinica a CPR .

Durata totala a procesului de formare este de minim 3 ani (în functie de orientarea scolii si evolutia
candidatului);

 Acceptarea programului de pregatire profesionala continua prin dovada a 25 de credite obtinute


dupa atestarea la nivelul de psiholog practicant în psihoterapie prin participari la cursuri, workshop-uri,
conferinte, publicatii etc.

c. Nivelul de psiholog principal în psihoterapie

Atestarea la nivelul de psiholog principal în psihoterapie (numit psihoterapeut supervizor-formator, sintagma


obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi psihologi sau asimilati) presupune ca prerechizite:

 Competente de psiholog specialist în psihoterapie;


 Formare ca supervizor-formator care cuprinde, în functie de specificul scolii, minim:

- 24 ore de cursuri teoretice sau aplicative în domeniul supervizarii;

- 50 ore de co-supervizare (cu un supervizor-formator deja atestat).

Training-ul are loc în cadrul unor asociatii profesionale acreditate de Comisia Clinica a CPR ;

 Activitati profesionale performante exprimate în cursuri, publicatii etc.;


 Acceptarea programului de pregatire profesionala continua prin dovada a 50 de credite obtinute
obtinute dupa atestarea la nivelul de psiholog specialist în psihoterapie prin prin participari la cursuri,
workshop-uri, conferinte, publicatii etc;

Atestarea în psihoterapie, asa cum este ea precizata în prezentul Regulament , a luat în calcul criterii minime
stabilite de normele internationale de specialitate. În functie de modalitatea specifica de psihoterapie în
care are loc formarea, numarul de ore de formare poate fi mai mare.