Sunteți pe pagina 1din 14

O VATR DE MO NENI DIN JUDE UL SAAC:

VALEA LOPATNEI

Alexandru Ionu Cruceru

Rezumat. Între v ile râurilor Teleajen i Buz u se g se te Valea Lopatnei, unitate mai pu in cunoscut a Subcarpa ilor de Curbur , dar la fel de relevant sub aspectul a ez rilor umane. Relativa izolare i al i factori de natur obiectiv au f cut ca aceasta s nu constituie, din p cate, obiectul unor cercet ri am nun ite, chiar dac în lumina documentelor de arhiv se prezint ca o vatr str veche de sate libere. A ez rile de pe Valea Lopatnei au f cut parte de la momentul constituirii rii Române ti, pân la 1 ianuarie 1845, din fostul jude Saac, i au adus cel mai semnificativ aport la economia acestuia, pân în a doua jum tate a secolului al XVI, cât vreme a fost în folosin ocna de la Lopatna. Vama Lopatnei este atestat documentar în anul 1482, când domnul Basarab cel Tân r ( epelu ) o încredin a m n stirii Snagov. Matei Basarab a r mas cel mai apropiat de Valea Lopatnei dintre domnii rii Române ti, prin mo iile achizi ionate în nume personal la Surani i l sate sub form de danie m n stirii C ld ru ani. Articolul de fa urm re te dinamica satelor de pe Valea Lopatnei i î i propune s identifice elementele socio-economice care au stat la baza func ion rii sale, pân la începutul veacului al XVIII-lea. Cuvinte cheie: Valea Lopatnei, Pravova, Buz u, Subcarpa ii de Curbur .

***

Introducere Lopatna este unul dintre principalii afluen i ai Cricovului S rat i br zdeaz dealurile de la r s rit de Teleajen. De-a lungul acestei v i, începând de la Mati a pân la C rbune ti, se dezvolt o depresiune sinuoas , gâtuit din loc în loc de dealuri. Printre cele mai înalte puncte din regiune se remarc Vf. C ld ru anca (730 m), Vf. Poieni a (565 m), Vf. Corbu (504 m), Muchia Înalt (453 m), Vf. M gura (424 m) i Vf. Teiu Mare (403 m) 1 . Altitudinile descresc relativ de la nord c tre sud, pân ce relieful cap t un aspect relativ uniform în depresiunea Podenilor. În cursul c tre confluen a cu Cricovul S rat, râul Lopatna mai intercepteaz apele câtorva pâraie secundare, cu ap dulce cât i s rat ,

1 Harta Topografic a României, 1:25.000. Datum Dealul Piscului 1970.

351

cum sunt: S rata, Pineanca, Lopatni a, Mati a, S r elu i Rahova. Un aspect regretabil, care surprinde în leg tur cu Valea Lopatnei, este c de i se g se te în plin zon subcarpatic i prezint un poten ial istoric i cultural aparte, a r mas aproape complet necunoscut speciali tilor. Mai mul i factori au contribuit la aceast stare, dar un rol decisiv credem c l-a avut pozi ia între drumurile principale, care o ocoleau prin vest, nord i est. Doar în cazuri excep ionale, i destul de târziu, vom reg si a ez rile de pe Valea Lopatnei men ionate în izvoarele narative, i atunci, f r a afla prea multe detalii despre ele. De la sfâr itul secolului al XVIII-lea, dateaz Memoriile generalului rus Bauer, care atest printre altele i satele Surani (Suran), C rbune ti (Karbunescheti), Mati a (Gura Maliti), Podenii Noi (Lapoteni Novi), i P cure i (Pekurez) 2 . Nici materialele cartografice nu sunt mai generoase pân la apari ia h r ii lui Specht în 1790-91, care poate fi, într-adev r, socotit un material informativ de mâna întâi, pentru epoca în care a fost conceput . H r ile sintetice ale Valahiei, debutând cu cea a Stolnicului Constantin Cantacuzino (1700), au omis acest nucleu de sate libere. În consecin , adev rata profunzime a rela iei dintre locuitori i acest teritoriu se reflect în actele s te ti i domne ti. Prin ele se constat o discrepan major între func iile îndeplinite de a ez ri pân la începutul secolului al XVIII-lea i cele din perioada urm toare. Din acest punct de vedere, putem admite dou faze în evolu ia satelor de pe Valea Lopatnei: una veche, în care factorul modelator principal l-au constituit mo nenii, i una nou , în care s-au stabilit aici p storii ungureni. În ceea ce prive te starea economic a a ez rilor, cu cât vom privi mai departe în trecut, cu atât diferen a dintre ceea ce a fost i ceea ce este ni se va prezenta mai pronun at . Motivul ar putea fi urm torul: cât timp a trecut pe aici un drum al s rii, adic un drum comercial, a ez rile au înregistrat progrese. Când aceast stare de fapt nu a mai fost valid , a ez rile au dec zut i au început s resimt din ce în ce mai acut izolarea geografic , ajungând la starea de ast zi. Statistic vorbind, Valea Lopatnei i v ile adiacente au ad postit din veacul al XV-lea pân în prezent circa 32 de a ez ri rurale 3 , din care

2 Friedrich Wilhelm Von Bauer, Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie, 1778, p. 128.

3 Iat denumirile lor i data primei atest ri în cazul celor medievale care se cunosc:

Albinari (<1580-82>), Arice ti (<1580-82>), B l e ti (1637), B rzila, Bl ge ti (1633), C rbune ti (1601), Cenu ari (<1580-82>), Curm tura, Ghiocel, Ize ti (1632), Lopatna (1482), Mati a (1629), M gura (1634), Mehedin a (<1526-27>), Negoe ti (<1580-82>),

352

aproximativ 10 (Bl ge ti, Cenu ari, Negoe ti, Opri oru, P tr cani, Pl tica, Podure, R te ti, S r ti, St ncule ti) au disp rut ori au fost înglobate de altele. Mai bine de jum tate din ele sunt atestate din secolele XV-XVII, în timp ce restul par a fi legate genetic de secolele urm toare. R mâne o problem deschis localizarea a ez rilor care nu mai au actualmente un corespondent în spa iu. Dac în cazul satului Lopatna, leg tura cu actualul sat Lopatni a este destul de evident , pentru altele, cum ar fi Bl ge ti, Cenu ari, Negoe ti, Opri oru, P c le ti, R te ti i altele, lucrurile r mân înc incerte. În ciuda toponimiei bogate, care în multe locuri s-a p strat aproape neschimbat , procesul de localizare i reconstituire r mâne un obiectiv extrem de dificil de atins. Studiile care vor urma vor fi datoare s l mureasc , mai mult decât am putut face în paginile urm toare, ce a ez ri i-au schimbat denumirea - cum se crede c s-a întâmplat cu satul P c le ti, devenit S lcioara 4 , i care au disp rut f r urm ori s-au alipit altora, devenind simple p r i de sat. Chiar dac cercet rile în aceast direc ie sunt abia la început, iar întreb rile pe care studiul de fa le ridic sunt mai numeroase, probabil, decât aspectele l murite, avem suficiente dovezi s sus inem c Valea Lopatnei merit mai mult aten ie din partea cercet torilor, în calitate de fost regiune salifer a rii Române ti i parte constituent a jude ului Saac.

Valea Lopatnei, o vatr de locuire str veche Închegarea primelor comunit i umane pe Valea Lopatnei va fi precedat, ca i în alte p r i ale jude ului Saac, momentul constituirii rii Române ti. Prin amplasarea geografic i diversitatea resurselor naturale, Valea Lopatnei a asigurat toate condi iile necesare dezvolt rii unui nucleu dinamic i complex de a ez ri. Pe firul evolu iei lor, epoca medieval a constituit o etap foarte important prin apari ia izvoarele scrise, în virtutea c rora le putem în elege mai bine trecutul i prezentul. A ez rile de pe Valea Lopatnei au fost la origine sate libere, genealogice , dup expresia lui N. Iorga, adic sate în care to i locuitorii se considerau descenden ii unui mo (Fig. 1). Patrimoniul natural-economic local sau, în tot cazul, cea mai mare parte a sa,

Nevesteasca, Opri oru (<1580-82>), P c le ti (1633), P cure i (1633), P tr cani (1636), Pl tica (<1596>), Podeni (1567), Podenii Noi (1636), Podul lui Galben, Rahova, R te ti (1437), S r ti (1632), Sf c ru, Slavu, St ncule ti (1605), Surani (1647), oimari (1545), Valea Dulce. 4 Melentina Bâzgan, Jude ele rii Române ti pân la mijlocul secolului al XVIII-lea, Cartea Universitar , 2004, p. 205.

353

apar inea în zorii epocii medievale cetelor de mo neni i se exploata în dev lm ie. Pentru perioada analizat , documentele indic o libertate i autonomie teritorial mai crescut a comunit ilor locale, bazate pe privilegii ancestrale. Ca i pe Valea Teleajenului sau cea a Drajnei, i aici mo iile satelor erau stabilite i delimitate prin hotare cel pu in din secolul al XIV-lea. În secolele XVI-XVII ele erau înc rotunde , adic neregulate, i delimitate prin semne dovad a arhaismului lor - iar nu geometrice, a a cum vom vedea c se întâmpl în cazul mo iilor însur rite de mai târziu. Câteva ocolni e elocvente, despre care vom vorbi mai pe larg în rândurile urm toare, ni s-au p strat pentru satele Albinari (1580), P c le ti, (1609) i Opri oru (1644). Pe temeiul vechimii lor i a cuno tin elor dobândite cu privire la realit ile funciare ale locului, mo nenii v ii Lopatnei îndeplineau adesea rolul de martori la vânz rile i cump r rile de mo ii 5 . O tr s tur atipic a a ez rilor de pe Valea Lopatnei este c acestea nu aveau acces direct la munte pentru p une, nici m car cele aflate în bazinul superior al râului. Configura ia geografic i contexul socio-istoric fuseser potrivnice, în nord, p mântul apar inând de la întemeierea rii mo nenilor chiojdeni. Totu i, este cert practicarea unui p storit local între limitele hotarelor s te ti, pe locurile special amenajate (cur turi, seciuri, ar i e). Este greu de stabilit o cronologie a a ez rilor. Din documente reiese c printre a ez rile cu drepturi depline asupra p mântului, garantate de domnii rii Române ti, s-au num rat, cel pu in pân la o vreme, satele Albinari, Arice ti ( Arce ti ), Bl ge ti, Cenu ari, Surani, Opri orul, oimari, Lopatna, P c le ti, P tr cani, R te ti, Negoe ti, i B l e ti. Disputele ap rute pe seama hotarelor inters te ti ajungeau uneori s fie judecate chiar de domni, care, dup ce stabileau a cui era dreptatea, aveau obiceiul s înt reasc , adic s recunoasc prin noi hrisoave, privilegiile precedente. O asemenea situa ie reg sim la Opri orul (sat disp rut, lâng Surani), în vremea lui Matei Basarab care a acordat un inters deosebit regiunii. În anul 1644, acesta le înt re te locuitorilor din Opri orul, lui Voicu cu nepotul s u Oprea i altora, satul cu hotarele sale: Malul Lastunilor, Malul Lungu, Gorgan, Malul Scroafii, drumul B scei, Dealul lui M n il , Valea lui M n il , piscul Scumpii,

5 Vezi actul de vânzare a unei vii la Nucet, în V rfol arul , semnat de popa Tiodor din C rbune ti la 1601. DIR, Veacul XVII, B. ara Româneasc , 1601-1610, 1951, p. 19-20, doc. 22.

354

Sleamea Corbului, Dealul Stîrcului 6 . Matei Basarab îl nume te sat slobod i în pace dinspre oimarul , întrucât este de mo tenire de la mo ii lor, dat de Dobroslav i Bârseanu 7 . În zilele acestui domn au avut pâr oamenii din Opri orul (adic Voicu, Oprea i ceilal i) cu Dumitru, Spîrlea i cu Neagul de la oimarul, pentru hotarele c lcate de oimari, cu o carte veche a lui Neagoe Basarab. În rezolvarea pricinii au adus înainte dou hrisoave vechi i stricate 8 , unul de la Neagoe Basarab, din 1518, i altul de la Mihnea Turcitul, din 1582 9 . Megie ii oimari i opri oreni se învecinau în nord cu Albinarii i Negoe tii, iar c tre sud cu vechile sate de mo neni (azi disp rute) P c le ti i R te ti. Cât de vechi erau aceste sate ne putem da seama din actele de cancelarie. La 14 iunie 1521, Neagoe Basarab le înt rea lui Cîrstea i fiilor s i ocin la R te ti, în urma unor judec i cu Galbenul, pentru c le sînt vechi i drepte ocini i dedine, înc din zilele r posatului Dan Voievod 10 . Drepturile mo nenilor din R te tii de pe Lopatna coborau, a adar, pân în vremea domnitorului Dan I (cca.1385-1386), fratele lui Mircea cel B trân 11 . Nu încape îndoial c în acest fel au stat lucrurile, de vreme ce, la 1 august 1437, Vlad Dracul le confirma slugilor sale (Nan, Tatul i Stanciul) satul lor R te ti, scutindu-i de toate impozitele i presta iile 12 . Tot o garan ie a perenit ii satelor de pe Valea Lopatnei ne ofer un act din 1609, prin care voievodul Radu erban le înt rea mo nenilor tot satul P c le ti 13 . O alt referin interesant i destul de timpurie a unui fapt petrecut pe Valea Lopatnei, este cea prin care voievodul Vladislav al II- lea îi înt rea lui Dragomir i altora ocin la Negoe ti (sat disp rut, lâng Arice tii Zeletin) 14 . Actul din 1454-1455 prezint cump rarea mo iei de la trei mo neni (Tudor, Badea i Oancea), cu urm toarele hotare: de la mal pîn la s lcii i pîn la ulmul, pîn la matca v ii, pîn la ob r ia v ii, de aici pîn la piscul de jos, pîn unde este Guia i pân la hotarul lui util i

6 Catalogul Documentelor rii Române ti din Arhivele Statului, vol. V (1640-1644), Bucure ti, 1985, p. 421-422, doc. 984.

7 Ibidem.

8 Înc lcate, nerespectate.

9 Ibidem.

10 DRH, B. ara Româneasc , vol. II (1501-1525), 1972, p. 400-402. doc. 208. 11 Merit precizate toponimele folosite pentru hotare: Lacul lui Bucov, Vadul Podi orului, Piscul M gurii, Lopatna Dulce, Seciul lui Mastic.

12 DRH, B. ara Româneasc , vol. I (1247-1500), 1966, p. 178-180. doc. 68.

13 DIR, Veacul XVII, B. ara Româneasc , 1601-1610, 1951, p.407, doc. 364.

14 DRH, B. ara Româneasc , vol. I (1247-1500), 1966, p. 195-196. doc. 112.

355

pân la râu 15 . Înc de la mijlocul secolului al XV-lea, a adar, ie irea din dev lm ie constituia un proces activ în zona central a S cuienilor. Voievozii f ceau alteori înt riri de mo ii oferindu-le recompens celor care îi slujeau cu credin . Astfel s-a întâmplat cu mo ia Albinari (sat în comuna Arice tii Zeletin) în timpul lui Mihnea Turcitul. La 1580- 82, voievodul îi înt rea mo ia lui Albin vel Sp tarul i feciorilor s i:

den vârful Pleavei pân jos la gârla Surani în hotarul Opri orenilor, de unde merge pe îngr di în sus pân în Chilii i pân în vârful stânii, de acolo trece Palanca pân în gârla S r rii. Îns den hotarul Predealului merge pân în hotarul Op ri enilor i V lenilor, pân în perii Ars ne tilor, la Scafe, apoi merge în lunc la pu ul Bol nului pe dup drumul piatrilor înhierate, pân în fundul gârlei i de acolo trece prin vârful Pineanchi pân în gârla Arce tilor în hotarul Negoe tilor i Cenu arii i iar merge în vârful Plevii 16 . Sintetizând, satul Albinari se învecina la sfâr itul secolului al XVI-lea cu urm toarele comunit i umane: Opri orul (sud), Predeal (vest), Op ri i (nord-vest), V leni (nord-vest), Drajna 17 (nord), Arce ti, Negoe ti i Cenu ari (est, sud-est). Una dintre concluziile importante ce decurg din acest act de înt rire se refer la statutul pe care îl avea satul Albinari la data men ionat . Spre deosebire de alte sate, acesta pare s fi devenit anterior o posesiune domneasc , fie prin cump rare direct , fie prin confiscare de la un boier hiclean . Altfel, nu se în elege cum le puteau fi înc lcate mo nenilor drepturile. Indirect, acesta constituie, cronologic, primul exemplu de sat c zut în erbie pe Valea Lopatnei. Fenomenul de rumânire se va intensifica în perioada urm toare ca urmare a cre terii obliga iilor fiscale. Într-un caz înregistrat mai târziu, cel care intra personal în posesia unor p mânturi pe Valea Lopatnei era însu i domnul rii. În anul 1652, fra ii Simion i Dimian din Surani, îi vindeau lui Matei Basarab ocin în sat, f r rumâni, opt p mânturi în mo ia hot rânt i

15 Ibidem.

16 Dup o copie de la Arhivele Statului pus la dispozi ie de c tre dl. Puiu Dobre, fost viceprimar la Arice tii Zeletin. Documentul a mai fost publicat în lucrarea Documente privind istoria României, veacul XVI, B. ara Româneasc , vol. IV (1571-1580), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucure ti, 1952, p. 498-499, doc. 488. Pentru studiul de fa s-a folosit versiunea transliterat de Arhivele Statului, deoarece ofer o interpretare mai veridic a toponimelor. 17 Indica ia spa ial din document este pu ul Bol nului . Bol ne tii sau Bolâne tii constituie una dintre cele dou cete principale de mo neni de la Drajna de Sus.

356

împietrit de Calot vornic i ase boieri 18 . Ce urm rea voievodul prin aceast achizi ie i prin cea de la Damaschin c lug rul, la care ne vom referi? O explica ie conving toare ni se pare aceea c dorea s le ofere de danie m n stirii C ld ru ani, pe care o ctitorise în 1638, dup izbânda de la Teleajen, împotriva lui Vasile Lupu 19 . Pomelnicul m n stirii, scris în jurul datei de 1810, men ioneaz daniile, f r a preciza de cine i când au fost f cute 20 . Indiferent când au devenit aceste mo ii averi nemi c toare ale m n stirii, cert este faptul c în raza satului Surani a existat pân spre a doua jum tate a secolului al XVIII-lea un schit al C ld ru anilor. La 9 ianuarie 1647, Damaschin c lug rul i fiul s u Tudor îi vindeau lui Matei Basarab un loc de cas cu gr din la Surani unde va s fie metohul sfintei m n stiri C ld ru anilor 21 . M n stirea C ld ru ani a dobândit succesiv între secolele XVII-XVIII numeroase posesiuni, printre care i la Arice ti i C rbune ti. Majoritatea reprezentau danii ale unor monahi sau mireni care doreau s fie pomeni i dup moarte la sfântul jertfelnic. La Arice ti, m n stirea de inea p r i de mo ie primite de la monahul Manasie la 29 octombrie 1703 i de la Stanciu, la 12 ianuarie 1719 22 . P mântul de la C rbune ti a ajuns, de asemenea, mai târziu printre posesiunile m n stirii, prima danie fiind f cut de jupâneasa Stanca, so ia lui C. Boli teanu, la 8 decembrie 1715, mo ie, moar , cas , pomet i loc cu p cur 23 . Întrerupem firul acestor tranzac ii, pentru a ne îndrepta aten ia c tre resursele naturale care sus ineau economic Valea Lopatnei. P cura dar mai ales sarea, erau în perioada evului mediu la mare c utare, nu numai în târgurile din ara Româneasc i Ardeal, ci i în afara lor, la Constantinopol. Aceste bog ii reg site pe arii extinse în jude ul Saac, au influen at semnificativ economia i dinamica a ez rilor. Primul document care ofer m rturie în acest sens a fost redactat la Gherghi a, în data de 23 martie 1482, i este cel prin care Basarab cel Tân r îi

18 Ace tia erau: Dan v taf din Berivoe ti (V lenii de Munte), Coad v taf din F c iani, Ion v taf din B l ti, Manea din Arce ti i Micul din B ceani. Catalogul Documentelor rii Române ti din Arhivele Na ionale, Vol VII (1650-1653), 1999, p. 252, doc. 727.

19 Preotul D. Cristescu, Sfânta M n stire Arnota, 1937, p. 107.

20 Prin hrisovul m riei sale au dat m n stirii toat vama din balta satului Ciorani, sud. Ialomi a i mo ia de la Ciorani cît iaste hot rît în balt i în Gura Gârlei ce s nume te Borcea. Ocin în Surani f r de rumâni, din mo ie a treia parte ce au cump rat de la Damaschin c lug rul i fii-s u Tudor de la Surani sud. Saac. Ocin iar în Surani ce au cump rat de la Simeon i brat ego Dimian . Nicolae Veniamin, M n stirea C ld ru ani. Monografie, Bucure ti, 1973, p. 126.

21 Ibidem, p. 45.

22 Ibidem, p. 48.

23 Ibidem, p. 54.

357

înt re te, printre altele, m n stirii Snagov, din vama Doamnei a patra

parte i din alt sfert jum tate i vama Lopatnei 24 . Este greu de crezut c aici se afla vama de hotar (schela) spre Transilvania, la sfâr itul secolului al XV-lea. Mult mai probabil, actul men ioneaz dijma perceput din venitul ocnei, întâlnit de asemenea sub numele de vam , care îi revenea domnului. Acesta avea dreptul s o d ruiasc oricui, sub forma unei mili sau a unui ajutor, cum s-a întâmplat ulterior i cu vama ocnei Ghitioara 25 . Registrele vigesimale ale Bra ovului privitoare la primele decenii ale secolului al XVI-lea, demonstreaz c exploatarea de sare de la ocna Lopatna era înc în desf urare la acea vreme. Printre numele satelor din ara Româneasc care între ineau rela ii comerciale cu Bra ovul, reg sim oiconime din jude ul S cuieni i chiar de pe Valea Lopatnei: Arice ti (1503-1509) 26 , Lopatna (1545, 1549, 1550, 1554), oimari (1545) i Negoe ti (1548) 27 . F r echivoc, satul cu cele mai multe i valoroase transpoturi era Lopatna, pe hotarul c ruia fiin a ocna. În anul 1545 avea loc un transport în valoare de 1040 de aspri efectuat de un singur participant 28 . În anii 1546 i 1550 valoarea m rfii se ridicase la

1700 de aspri, respectiv, 2500 de aspri, num rul participan ilor crescuse

la dou persoane, iar cel al transporturilor la trei pe an 29 . Al turi de

c r u ii din Lopatna, mai efectuau dou transporturi, în 1545, doi oameni din oimari 30 . În 1549, registrele Bra ovului men ioneaz , de

asemenea, satul Op ri i din apropiere, pentru un transport în valoare de

1600 de aspri 31 . Vechiul drum al s rii de pe Valea Lopatnei începea din

dreptul satelor oimari i Lopatna (Lopatni a de ast zi), i urma valea trecând prin Surani, C rbune ti, pân ce se intersecta cu drumul v ii Zeletinului. În sud, drumul mergea c tre Mati a, P c le ti, R te ti, iar de aici, o lua spre târgul Gherghi a. Vreme de câteva secole, ocna de la

24 DRH, B. ara Româneasc , vol. I, 1247-1500, 1966, p. 291, doc. 179.

25 Vezi documentul prin care Voievodul Alexandru Ilia înt re te tot unei m n stiri, anume Radu Vod , vama de la ocnele din Ghitioara i Telega. DRH, ara Româneasc , vol. XXII, 1628-1629, 1969, p. 155-161, doc. 73.

26 Informa ie îndoielnic . Vezi Ecaterina Zaharescu, Vechiul Jude al Saacului în lumina istoric i antropogeografic , în Buletinul Societ ii Regale Române de Geografie, Tomul XLI, Bucure ti, 1923, p. 160.

27 Radu Manolescu, Comer ul rii Romîne ti i Moldovei cu Bra ovul (secolele XIV-XVI), Editura tiin ific , Bucure ti, 1965.

28 Ibidem, p. 273.

29 Ibidem, p. 278, 293.

30 Ibidem, p. 274.

31 Ibidem, p. 288.

358

Lopatna a func ionat concomitent cu cele de la Tei ani, Ghitioara, S rari i Predeal. Pe lâng c r u ie, comunit ile se mai îndeletniceau cu diverse me te uguri i aveau chiar de împlinit obliga ii fa de Înalta Poart . A ez rile din bazinul superior al Lopatnei (Arice ti, C rbune ti, Surani i oimari), pân la începutul secolului al XIX-lea, au f cut parte din plaiul Teleajenului, fiind asemenea celorlalte a ez ri din partea nordic a jude ului, considerate sate de munte. Una dintre datoriile lor era prinderea oimilor pentru domn sau pentru împlinirea tributului turcesc. În trecut, oimul de vân toare era unul dintre semnele distinctive ale aristocra iei i nobilimii. În unele cazuri, reprezentan ii acestor clase ajungeau s pl teasc sume fabuloase pentru achizi ionarea p s rilor. De aceea, darurile cele mai valoroase ce se puteau face în trecut erau oimii 32 . V taful de oimari avea datoria s organizeze împreun cu s tenii prinderea lor. oim ritul este atestat pe teritoriul jude ului Saac odat cu numele satului omonim, la 1545, i îl g sim ca dajdie pân spre sfâr itul secolului al XVIII-lea. În 1565, solicitarea turcilor era de 1000 de oimi române ti de vân toare, aceasta, probabil, din cauza faptului c p s rile se bucurau de un renume peste hotare 33 . Totu i, de obicei, cerin ele erau mai sc zute. Aceast metod de vân toare ajunsese a avea întâietate în fa a celorlalte prin secolul al XVI- lea. Un aspect mai pu in cunoscut este c numele satului Surani sugereaz aceea i leg tur a locuitorilor cu p s rile de vân toare, reflectând culoarea acestora 34 . P durile ocupau suprafe e mult mai vaste decât în prezent, iar vânatul animalelor s lbatice, respectiv, prinderea lor, se num rau printre activit ile de baz . Câteva oiconime, legate de prezen a p durii, vin s confirme aceast realitate. Numele satului Albinari pare s fie legat mai degrab de aceast ocupa ie desf urat prin poieni i la marginea p durilor decât de numele Sp tarului Albin . Documentele medievale atest din secolul al XV-lea existen a unei d ri colective speciale, constând într-o parte din produc ia de miere i cear . Domnul Vlad Dracul, de pild , în scutirea pe care o acord de toate impozitele i presta iile în 1437, slugilor sale din R te ti, men ioneaz obliga iile pe care le aveau satele în vremea sa: Începând dela vama oilor, de vama porcilor, de albin rit, de g let rit, de gloabe, de cositul fânului, de posade, de

32 Gheorghe Nedici, Istoria vân toarei, 2003, p. 226.

33 Ibidem.

34 suran, , adj. (reg.) Despre penele p s rilor. Sur, cenu iu, gri, fumuriu.

359

transporturi, de c l uze 35 . Satele de pe Valea Lopatnei, dar nu numai ele, aveau obliga ia s pl teasc dijma cuvenit din animalele domestice, din produc ia de miere i fânul cosit, s stea de straj i s pun la dispozi ie oricând slujba ilor domne ti animale de transport ori c l uze. O alt îndeletnicire tradi ional , c rbun ritul, implica prelucrarea materialului lemnos i a condus la apari ia unor nume de a ez ri specifice: C rbune ti i Cenu ari. Cenu a de potasiu era ob inut prin arderea lemnului de p dure iar potasa, prin calcinarea cenu ii în cuptoare. Aceste produse naturale deveniser materii prime de mult pre , sarea de potasiu i silitra fiind folosite ca îngr mânt agricol, iar potasa, în industria sticlei 36 . Pentru ob inerea produselor erau necesare nu numai lemnele de p dure, ci i apa, pentru fierberea cenu ii, iar în acest scop se folosea apa din Lopatna. Al doilea apelativ, trecut în toponimie are în vedere o alt veche îndeletnicire, azi disp rut , i anume cea a producerii dohotului, unsoare necesar la ungerea carelor (catran, p cur fiind echivalente) 37 . În timp dohotul a fost înlocuit cu apelativul p cur , unsoare tot natural , extras pe Valea Lopatnei în arealul satului P cure i. Pe cursul inferior al râului, în depresiunea numit a Podenilor, ca urmare a caracteristilor diferite ale reliefului dar i a bog iei de ape curg toare, s-a putut dezvolta mai cu seam piscicultura. i de aceast dat , cea care confirm o atare realitate este toponimia, prin numele satului B l e ti, ce provine de la b l ile sau iazurile existente în acest areal, i Mati a, care nu înseamn altceva decât partea din fund a n vodului în care se strângeau pe tii prin i. C cele dou a ez ri sunt atestate sub aceste nume din veacul al XVII-lea. Acestora li se adaug satul Pl tica, atestat în 1596, la baza c ruia ar putea sta, ce e drept, i un antroponim, dar i o specie de pe ti de ap dulce care puteau popula iazurile. La data men ionat , voievodul Mihai Viteazul îi înt rea lui Stanciul din R te ti un vad de moar în satul Pl tica i o jum tate de moar gata, în urma unei judec i 38 . Nu exist m rturii în privin a practic rii extensive a viticulturii pe Valea Lopatnei, motivul fiind lesne de în eles, deoarece podgoriile nu

35 DRH, B. ara Româneasc , vol. I (1247-1500), 1966, p. 178-180. doc. 68. 36 Anatol Eremia, Revista Limba Român , nr. 4-6, anul XVII, 2007.

(http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=748)

Accesat pe data de 14.06.2015, orele 21.00

37 Nicolae Ion, Suditu Bogdan, Toponimie româneasc i interna ional , Editura Meronia, Bucure ti, 2008, p. 157.

38 DIR, Veacul XVI, B. ara Româneasc , vol. VI (1591-1600), 1953, p. 199-200, doc. 218.

360

aveau o extindere geografic atât de mare. În plus, a a cum s-a constatat din expunerea ocupa iilor anterioare, p mântul era acoperit mai ales de p duri alc tuite din arbori seculari. În schimb, mo nenii mai avu i i boierii intrau uneori în posesia câtorva poagoane de vie, în zonele specializate. O dovad în acest sens este actul din 1 ianuarie 1632, prin care Ianache din Arce ti cump ra de la Necula din Buz u patru pogoane de vie la Valea Teancului 39 . Profilul economic al satelor de pe Valea Lopatnei a cunoscut, de la o epoc la alta, cât i de la o regiune la alta, varia ii semnificative, dictate de contextul politic i economic al rii Române ti. Începând cu secolul al XVIII-le, printre mo eni se vor infiltra masiv românii transilv neni, a c ror activitate predominant pastoral va conduce la substituirea irevocabil a ocupa iilor anterioare i la remodelarea în ansamblu a peisajului geografic, prin extinderea p unilor în detrimentul p durii. Concluzii În lumina geografiei istorice, Valea Lopatnei se poate distinge ca una dintre vetrele principale de sate mo nene ti ale jude ului Saac. Pozi ia central , foarte favorabil în raport cu târgurile V leni i Gherghi a, i existen a resurselor de subsol (sare), i-au deschis calea dezvolt rii economice din veacul al XIV-lea pân în veacul al XVII-lea. F r îndoial , m rturiile care in de acest spa iu, din p cate prea pu in cunoscut în lumea tiin ific , sunt esen iale atât pentru în elegerea jude ului în componen a c ruia a intrat, cât i a rii Române ti. Începând cu cel mai vechi document local cunoscut, emis de Vlad Dracul în anul 1437, referitor la satul R te ti, i continuând cu cel care se refer la vama Lopatnei din 1482, i cele din vremea lui Matei Basarab, izvoarele scrise înf i eaz aspecte inedite din trecutul poporului nostru. Unul dintre ele este modul cum interac ionau comunit ile umane unele cu altele i cu mediul geografic, iar altul, se refer cu siguran la vechile îndeletniciri ale satelor specializate: Albinari, C rbune ti, Cenu ari, oimari, Surani, P cure i. De asemenea, nu trebuie neglijat predispozi ia a ez rilor din depresiunea Podenilor pentru piscicultur , reflectat în toponimie înc din secolele XVI-XVII.

39 DRH, B. ara Româneaac , vol. XXIII (1630-1632), 1969, p. 490, doc. 307.

361

Bibliografie:

Eremia, A., Revista Limba Român , nr. 4-6, anul XVII, 2007. (http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion =1&n=748). Accesat pe data de 14.06.2015, orele 21.00. Bauer, Friedrich Wilhelm Von, Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie, Francfort et Leipsic, 1778. Bâzgan, M., Jude ele rii Române ti pân la mijlocul secolului al XVIII-lea, Cartea Universitar , 2004. Catalogul Documentelor rii Române ti din Arhivele Na ionale, Vol VII, 1650-1653, întocmit de Marcel Dumitru Ciuc , Silvia V tafu- G itan, Melentina Bâzgan, Editura Semne, Bucure ti, 1999. Documente privind istoria României, Veacul XVI, B. ara Româneasc , vol. VI (1591-1600), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucure ti, 1953. Documente privind istoria României, Veacul XVII, B. ara Româneasc , 1601-1610, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucure ti, 1951. Documenta Romaniae Historica, B. ara Româneasc , vol. I (1247- 1500), volum întocmit de P. P. Panaitescu i Damaschin Mioc, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1966. Documenta Romaniae Historica, B. ara Româneasc , vol. II (1501- 1525), volum îngrijit de tefan tef nescu i Olimpia Diaconescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1972. Documenta Romaniae Historica, B. ara Româneasc , vol. XXII (1628- 1629), volum întocmit de Damaschin Mioc, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1969. Documenta Romaniae Historica, B. ara Româneasc , vol. XXIII (1630- 1632), volum întocmit de Damaschin Mioc, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1969. Iordache, Gh., Ocupa ii tradi ionale pe teritoriul României. Studiu etonologic, vol. II, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1986. Manolescu, R., Comer ul rii Romîne ti i Moldovei cu Bra ovul (secolele XIV-XVI), Editura tiin ific , Bucure ti, 1965. Nedici, Gh., Istoria vân toarei. Vân toarea în România, Editura Paideia, Bucure ti, 2003. Nicolae, I., Suditu, B., Toponimie româneasc i interna ional , Editura Meronia, Bucure ti, 2008. Preotul D. Cristescu, Sfânta M n stire Arnota, Tipografia Episcopul Vartolomei a Sfintei Episcopii Râmnicul-Vâlcii, 1937. Veniamin, N., M n stirea C ld ru ani. Monografie, Bucure ti, 1973.

362

Figura 1. Valea Lopatnei în secolele XIV-XVI. 363

Figura 1. Valea Lopatnei în secolele XIV-XVI.

363

A hearth of freeholders County Saac: Lopatna Valley Abstract. In between the valleys of Teleajen and Buz u the Lopatnei valley is found, a not so known part of the Curvature Subcarpathians, but as relevant for the human settlements as the other valleys. Due to its isolation and other factors it made it impossible to be further explored, even though in the archives it is said to represent the old home of the free villages. The settlements of Lopatna Valley were part of former Saac County since the time of the formation of the Romanian state until January 1st 1845 and it heavily contributed to its economy until the second half of the 16th century, during the salt exploitation from Lopatna. Vama Lopatnei is documented beginning with year 1482 when lord Basarab the Young ( epelu ) gave it to Snagov Monastery. Nevertheless, Matei Basarab becomes the most attached lord of Loptana Valley through the obtained lands on his name in Surani which later donated to C ld ru ani Monastery. This article presents the dynamic of the villages from Lopatna Valley and identifies the socio-economic elements which were fundamental to a proper functioning until the beginning of the 18th century. Keywords: Lopatna Valley, Prahova, Buzau, the Subcarpathians Curvature.

drd. Alexandru Ionu Cruceru Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucure ti. Bd. Nicolae B lcescu, nr. 1, cod postal 010041, Sector 1, Bucure ti, România. e-mail: ionutcruceru88@gmail.com

364