1. Arahnophobia, teama patologica de păienjeni si de alte arahnide precum scorpionii.
Cauza fobiei este adeseori evoluționistă, ceea ce înseamnă că unele specii de păianjeni sunt mortale și este un răspuns natural al omului pentru a supraviețui. Dacă arahnofobii văd un păianjen, nu pot evita atacul de panică care este adesea asociat cu fobia lor. Unii oameni țipă, plâng, au izbucniri emoționale, întâmpină dificultăți de respirație, transpirație excesivă sau chiar palpitații ale inimii atunci când intră în contact cu o zonă în apropierea păianjenilor sau a rețelelor lor. În unele cazuri extreme, chiar și o imagine sau un desen realist al unui păianjen poate declanșa o teamă intensă. 2. Ofidiofobia, teama patologica de șerpi, este a doua a doua cea mai frecventă zoofobie și afectează aproape 1/3 din populația adultă. Spre deosebire de persoanele cărora nu le plac șerpii sau se tem de veninul lor și de pericolul inerent, un ofidiofob nu se teme doar de contactul direct, ci și să se gândească la șerpi, chiar să ii vadă la televizor sau în fotografii. Tinde de asemenea să evite activitățile in aer liber precum drumețiile sau campingul. 3. Acrofobia, teama irațională de înălțimi afectează aproximativ 2-5% din populație si este mai des întâlnita in rândul femeilor. Cercetătorii susțin că teama de înălțimi este un instinct găsit în multe mamifere, inclusiv în animale domestice și în oameni. Experimentele au arătat că sugarii și copiii mici, precum și alte animale de diferite vârste, sunt reticenți în a se aventura pe o podea de sticlă ce creează iluzia ca se afla la înălțime. În timp ce o prudență înnăscută de înălțimi este utilă pentru supraviețuire, o teamă extremă poate interfera cu activitățile vieții de zi cu zi, cum ar fi statul pe o scară sau scaun mai înalt, sau chiar urcatul pe un scări. 4. Agorafobia este o afecțiune în care suferinzii devin anxioși în medii nefamiliare sau în care percep că nu dețin controlul. Declanșatoarele acestei anxietăți pot include spațiile deschise, mulțimile (anxietate socială) sau călătoriile , chiar și pe distanțe scurte. Este o afecțiune debilitantă care in cazuri extreme împiedică fobicii să-și părăsească locuința. Individul simte o panică intensă la simplul gând ca va fi nevoit sa se aventureze in spatii deschise. Depresia este, prin urmare, un simptom comun al acestei fobii. 5. Cinofobia, teama patologică de câini, este a treia cea mai des întâlnita zoofobie, și, ca toate zoofobiile, este mai prevalentă in rândul femeilor. Vârsta de debut pentru cinofobie este de obicei în copilăria timpurie, între cinci și nouă ani, dar poate debuta si perioada adulta, in urma unui atac sau corelata cu alte zoofobii. Este chiar mai debilitantă decât teama de păianjeni și frica de șerpi datorită faptului că în majoritatea zonelor rezidențiale se întâlnesc câini. 6. Astrafobia, teama patologica de tunete si fulgere, poate apărea la orice vârstă. O persoană cu astrafobie se va simți adesea îngrijorată în timpul unei furtuni chiar și atunci când înțelege că amenințarea la adresa ei este minimă. Simptomele sunt cele întâlnite la multe fobii, cum ar fi tremurul, plânsul, , panica, greața și bătăile rapide ale inimii. Cu toate acestea, există unele reacții care sunt unice pentru astrafobie. De exemplu, aceste persoane caută sa fie protejate, iar simptomele se agravează atunci când sunt singure. Este de asemenea posibil să se ascundă sub un pat, într-un dulap, într-un subsol sau în orice alt spațiu unde se simt mai în siguranță. Un semn că cineva are astrafobie este un interes obsesiv în prognozele meteorologice. 7. Claustrofobia este frica de a fi închis într-un spațiu mic însoțita de senzația ca nu poți scăpa. Aceasta poate fi declanșată de multe situații sau stimuli, inclusiv ascensoarele aglomerate, camerele fără ferestre, mașini și chiar hainele strânse. Este de obicei clasificată ca o tulburare de anxietate, care de multe ori duce la atacuri de panică. Debutul claustrofobiei a fost atribuit mai multor factori, incluzând o diminuare a dimensiunii amigdalei, condiționării clasice sau o predispoziție genetică de a se teme de spații mici. Aproximativ 5 -7% din populația lumii suferă de claustrofobie.
8. Misofobia ,teama patologică de murdărie sau de contaminare, este adesea corelată cu
tulburarea obsesiv-compulsivă. Persoanele afectate repeta obsesiv acțiuni precum spălatul mâinilor sau băile prelungite și dese. Frica nesănătoasă de germeni determină fobicii să se teamă și de contaminarea alimentelor sau de expunerea la fluidele corporale ale celor din jurul lor. Izolarea este un simptom comun al acestei fobii. 9. Aerofobia este frica de zbor si avioane, care afectează aproape 6,5% din populația lumii. Este de obicei asociată cu alte fobii, cum ar fi agorafobia și claustrofobia. Călătoria cu avionul este aproape imposibilă pentru o persoană afectată. Simplul gând al unui zbor poate provoca o suferință intensă însoțită de atacuri de panică. În cazul în care este obligata sa călătorească, mai mult ca sigur va apela la calmante sau tranchilizante. 10. Musofobia, frica iraționala de șoareci si șobolani se deosebește de îngrijorarea rezonabilă privind contaminarea proviziile alimentare de către rozători. În multe cazuri, este un răspuns condiționat indus social, combinat cu tresărire (răspunsul la un stimul neașteptat), întâlnit în multe animale, inclusiv oameni, mai degrabă decât într-o tulburare reală. Însa, ca in majoritatea fobiilor, o frică ocazională poate genera sau evolua intr-o anxietate anormală care necesită tratament.