Sunteți pe pagina 1din 5

SĂRBĂTORILE PRIMĂVERII TÂRGNEMŢENE

Tg. Neamţ

Sărbătorile, obiceiurile şi riturile sunt ansambluri de conduite şi de acte repetitive,


codificate, având o puternică încărcătură simbolică pe care comunităţile umane le practică pentru
a controla şi reglementa atât relaţiile din interiorul lor cât şi cele cu alte comunităţi. Ele se
desfăşoară într-un timp şi într-un loc bine determinate, conform unui scenariu cunoscut de
întreaga colectivitate, prin antrenarea folclorului muzical, coregrafic şi literar, dar şi prin
folosirea unor obiecte simbolice, a unei vestimentaţii specifice. Desfăşurarea practicilor este
coordonată de anumiţi responsabili, cu roluri importante, spre beneficiul persoanelor supuse
acţiunilor, dar şi a altor participanţi. Aceste practici sociale le conferă indivizilor sentimentul
apartenenţei la o comunitate, un grup, o instituţie. Totodată solidarizează comunităţile şi le
cultivă aderenţa la acelaşi sistem de valori, le fortifică sentimentul identităţii şi le sporeşte
coeziunea socială.
Sărbătorile, obiceiurile şi riturile au fost incluse în această listă ţinându-se cont de
criteriul contextualităţii (ex. obiceiuri calendaristice, obiceiuri familiale, sărbători comunitare),
criteriul sincretismului (ex. practica socială este percepută ca un ansamblu corelat al
manifestărilor verbale, muzicale, coregrafice, comportamentale, obiectual-simbolice, întregite
de sistemul de reprezentări despre lume) şi criteriul funcţionalităţii (desfăşurarea în cadrul unei
comunităţi pentru beneficiari concreţi, respectând scenariul consacrat prin tradiţie, calităţile
timpului şi ale spaţiului, cu ajutorul performerilor, recurgându-se la comportamente, recuzită şi
vestimentaţie simbolice).
Practicile sociale cuprind ciclul obiceiurile calendaristice, ciclul obiceiurilor familiale,
obiceiurile de întemeiere, obiceiurile de muncă şi sărbătorile comunitare. Obiceiurile de
primăvară-vară fac parte din ciclul obiceiurile calendaristice. Floriile şi Paştele împreună cu toate
practicile şi reprezentările asociate acestora sunt sărbători de primăvară-vară.
În duminica a şasea din postul Paştelui, cunoscută în popor şi ca Duminica Floriilor,
târgnemţenii sărbătoresc intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim. Floriile deschid
săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, aşa-numita Săptămână Mare, de după
cele 40 de zile de post.
Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi
arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr este
simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulţimile strânse la porţile
cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim. Sâmbăta din
ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor
decedate, obicei respectat cu sfinţenie în oraşul nostru precum şi în satele din împrejurimi. În
ajunul Floriilor se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care porneşte de la o biserică şi se
sfârşeşte la o alta, în amintirea ieşirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre
Ierusalim. Pelerinajul are şi rolul binecuvântării oraşului. Protopopiatul Târgu-Neamț
organizează în fiecare an un pelerinaj dedicat sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim. Preoții
din parohiile orașului și credincioșii se întâlnesc la ora 12.00 la Biserica Sfântul Ilie, după care
pornesc în procesiune spre Catedrala Adormirea Maicii Domnului, aflată în central oraşului.
Pelerinajul de Florii amintește, împreună cu Sfintele Evanghelii și cu slujbele Bisericii Ortodoxe,
de intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, acolo unde mulțimea l-a întâmpinat cu
osanale, ca pe un împărat, pentru ca apoi, în săptămâna următoare, să pătimească multe suferințe,
culminând cu Răstignirea Sa pe Cruce. Pelerinajul este o procesiune de mărturisire a credinței,
un semn al libertății și dorinței de a căuta sfințenia, o prevestire a Sfintelor Paști, o binecuvântare
și o bucurie de sărbătoare creștină. Târgnemţenii sărbătoresc ziua de Florii ca pe una de bucurie,
dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează, din Săptămâna Mare, sunt unele ale tristeţii.
Sărbătoarea
intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Floralia, de
unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării
Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural cât şi
în mediul urban. În ziua
Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie (mâţişori) la biserică, pentru a-L întâmpina pe
Hristos. Slujitorii bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri
înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul
că salcia are o putere mare de regenerare. După sfinţire, ramurile sunt luate acasă de către
credincioşi şi puse la icoane, având menirea de a-i feri de duhurile necurate, de fenomene
meteorologice extreme, de a aduce sănătate şi spor în casă. Oamenii împodobesc uşile,
ferestrele, intrările în grajduri, fântânile şi streşinile caselor, le pun şi pe pomii fructiferi, pentru
a-i ajuta să rodească, împodobesc stupii pentru ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.
Femeile mai obişnuiesc şi astăzi să le înfigă în semănături, să le pună în hrana animalelor sau să
le aşeze pe morminte. Ramurile sfinţite se păstrează peste an şi sunt folosite la tămăduirea
diferitelor boli. Bătrânele se încing cu salcia ca să nu le doară spatele. Există şi obiceiul ca
părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de salcie, când vin de la biserică. Se crede că aşa vor
creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Există credinţa printre târgnemţeni că e bine să te împărtăşeşti de Florii. Persoanele care
se împărtăşesc de Florii au mari şanse să li se împlinească orice dorinţă îşi vor pune când se vor
apropia de preot. Importanţa sărbătorii, nu numai la noi, este dată şi de severele interdicţii de
muncă, precum şi de sacrificiul ritual al peştelui, ziua fiind cunoscută şi ca dezlegare de peşte.
Duminica Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florin,
Viorel, Viorica, Brânduşa, Lăcrămioara ori Margareta.
De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale şi locale e îndreptată, pe lângă sărbătoarea
religioasă, către renaşterea vegetaţiei. Târgnemţenii ies la iarbă verde, culeg tot felul de flori de
primăvară şi le duc la biserică, pentru că aceasta e ziua florilor. Tradiţia mai spune că aşa cum va
fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşte.
Cultura tradițională a avut în timp o influență puternică asupra artei profesioniste
a României. Viețile și obiceiurile românilor de la țară au fost mult timp subiectul favorit
al scriitorilor români. Operele multor compozitori (Timotei Popovici, Gheorghe Cucu, Ioan
Popa, D. G. Kiriac, Ciprian Porumbescu, Anton Pann, George Sîrbu) au fost parțial inspirate din
muzica populară românească.
Astfel, în duminica Floriilor, în bisericile ortodoxe, se cântă colinde care vestesc intrarea
Mântuitorului în Ierusalim. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt: ,,Dimineaţa de Florii”, ,,Când
cina Iisus la masă”, ,,Veniţi, norii de mulţime”, ,,Mulţimea norodului”, ,,Azi cu toţi să
prăznuim”.
Săptămâna Mare are menirea împărtăşirii chinurilor lui Iisus. În această săptămână se
termină postul de 40 de zile şi natura renaşte. În Săptămâna Mare în toate gospodăriile se face
curăţenie generală: se mătură curţile, se adâncesc şi se curăţă şanţurile, se repară gardurile, se
curăţă gunoiul din adăposturile pentru animale, se lipesc şi se văruiesc casele, se spală perdelele
şi mobilierul, se şterg geamurile, se aerisesc toate hainele, aşternuturile şi covoarele.
În ziua de joi a Săptămânii Mari clopotele încetează să mai bată, vor mai bate doar
Sâmbăta Mare. Această zi este totodată şi începutul chinurilor Mântuitorului. În această zi se
înroşesc ouăle, afirmându-se că ouăle roşite şi fierte în această zi nu se strică pe tot parcursul
anului. În fiecare an, în Vinerea Mare, coborâm în mormânt, împreună cu Hristos, pentru ca, mai
apoi, să şi înviem împreună cu El, dobândind viaţa cea veşnică în Împărăţia Sa. Această coborâre
şi ridicare din groapa morţii se face în chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflată în mijlocul
bisericii (Sfântul Aer), pe care este aşezat Sfântul Epitaf. Sfântul Epitaf este un obiect de cult
confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana
punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos. Târgnemţenii respectă cu sfinţenie ziua de vineri.
Se spune că cel care ţine post negru în ziua de vineri a Marii Săptămâni, este ferit de boli,
necazuri şi nevoi. De asemenea, Vinerea Mare este considerată o zi de doliu a creştinătăţii
deoarece în această zi Iisus a fost răstignit şi a pătimit. Seara toată lumea participă la Prohod în
parohiile de care aparţin sau la mănăstirile din apropiere (Mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Secu,
Mănăstirea Sihăstria, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Văratec). Sâmbăta Mare este ultima zi de
pregătire a Paştilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale,
definitivează curăţenia şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere şi în
zilele de Paşti.
Împreună cu aspectele religioase, sărbătoarea Paștilor simbolizează renașterea și înnoirea
vieții de zi cu zi. Curățarea casei, înnoirea hainelor și o baie rituală înainte de mersul la biserică
sunt toate mărci ale noului început. Toată lumea, bogată sau săracă, se îmbracă în hainele sale
cele mai bune (în satele din împrejurimi bătrânii poartă costume naționale) și merge la slujba de
la miezul nopții.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioşii târgnemţeni merg la biserică cu
coşurile încărcate de bucate şi vin, pentru a fi sfinţite, iar după ce iau Lumina Sfântă, pornesc la
pas sau cu mașina spre cimitirele din oraş, unde luminează mormintele rudelor și cunoscuților
trecuți la cele veșnice. Oamenii pleacă apoi spre case cu lumânările încă aprinse, pentru a aduce
lumina în casele și apartamentele lor. Se spune că lumânările aprinse opresc fulgerul și tunetul de
la rănirea oamenilor pe drumul spre casă. Odată ajunși acasă, târgnemţenii continuă sărbătoarea
tradițională, cu o masă care include specialități ca pască, cozonac, drob, friptură de miel,
brânzeturi, şi nu în ultimul rând, ouă roşii. Măiestria încondeierii ouălor de Paști este o tradiție
din cele mai vechi timpuri ale românilor. La noi, pe cât posibil, gospodinele încearcă să păstreze
tradiţia încondeierii ouălor cu coji de ceapă şi frunze de pătrunjel, mărar sau ale altor plante de
primăvară.
Cum tradiția spune că în prima zi de Paște este bine să urci un deal, pentru a fi sănătos tot
anul, târgoveții, dar și turiștii care își petrec aici mini-vacanța urcă Culmea Pleșului până la
Cetatea Neamțului care străjuieşte oraşul de atâtea secole încoace.
Învierea Domnului este sărbătorită de majoritatea târgnemțenilor așa cum se
cuvine, în liniște și armonie, alături de familie și de prieteni, prin diferite festivaluri (Festivalul
Florilor, Festivalul Bucuria Luminii) organizate de primăria oraşului, Casa Culturii şi de şcolile
din localitate.