Studiu de caz asupra bursei si tranzactiilor din cadrul pietei titlurilor

financiare

Capitolul I.
PIAŢA TITLURILOR FINANCIARE

1. Piaţa de capital. Descriere, trăsături specifice

1.1. Conceptul de piaţă de capital

Piaţa de capital realizează legătura între emitenţii hârtiilor de valoare şi investitorii
individuali şi instituţionali. Totalitatea relaţiilor dintre diferitele categorii privind circulaţia şi
fructificarea capitalurilor formează pieţele de capital.
Potrivit celei mai acceptate delimitări a structurii pieţelor de capital distingem:
piaţa capitalurilor sau piaţa financiară;
piaţa monetară;
piaţa valutară.
În cadrul pieţei capitalurilor obiectul tranzacţiilor îl constituie activele financiare pe
termen mediu şi lung. Cererea de fonduri pe termen mediu şi lung provine de la următoarele
categorii:
statul şi autorităţile locale care emit obligaţiuni pe piaţa de capital în vederea finanţării
deficitului bugetar sau a diferitelor cheltuieli;
societăţile comerciale cu capital de stat sau cu capital privat care se manifestă pe piaţa
de capital în momentul constituirii sau dezvoltării acestora, prin emisiunea de acţiuni sau de
obligaţiuni pentru finanţarea capitalului de împrumut;
băncile şi societăţile financiare care intervin pe această piaţă pentru finanţarea activităţii
proprii dar mai ales pentru asigurarea lichidităţii primare.
Oferta de fonduri pe termen lung provine din economisire. Agenţii economici posesori
de economii au două posibilităţi de plasarea a capitalurilor:
prin depunerea la bănci şi constituirea de active bancare;
prin plasarea directă sub forma investiţiilor reale (maşini, utilaje, echipamente,
instalaţii) sau sub formă de titluri financiare;

Pagina 1 din 112

 Investitorii, deci cei care participă cu fonduri pe piaţa de capital, se împart în două
grupe:
individuali respectiv persoane fizice sau juridice care realizează tranzacţii modeste, de
volum mic;
instituţionali care operează cu un volum mare de titluri financiare. Aici se includ:
băncile, societăţile de investiţii, societăţile de asigurare şi reasigurare.
Piaţa monetară cuprinde tranzacţiile cu active financiare pe termen scurt (max. 1 an),
de către societăţile financiare.
Instrumentele tranzacţionate cuprind:
depozite bancare la vedere şi la termen ale persoanelor fizice sau juridice;
bilete la ordin: cambii, cecuri, certificate de depozit;
alte titluri mobiliare pe termen scurt.
Piaţa monetară la rândul ei cuprinde:
piaţa monetară clasică;
pieţele paralele.
Pe piaţa monetară clasică au loc următoarele categorii de operaţiuni:
mobilizarea disponibilităţilor monetare de la întreprinderi şi persoane fizice şi dirijarea
acestora către instituţiile de credit pe de o parte iar pe de altă parte acordarea de credite de
către bănci firmelor sau persoanelor. Destinaţia acestor sume este constituită de satisfacerea
necesităţilor curente legate de finanţarea cheltuielilor de producţie sau pentru circulaţia
mărfurilor. Beneficiari mai pot fi familiile pentru construcţia de locuinţe sau bunuri de consum;
băncile îşi împrumută una alteia sumele necesare pentru echilibrarea raporturilor
interbancare zilnice provenind din operaţiuni reciproce. Termenele de acordare a acestor
credite sunt de 24 de ore sau mai mari în funcţie de necesităţi;
Pieţele paralele au apărut după cel de-al doilea război mondial. Sunt pieţe independente
şi cu canale de comunicaţie restrânse cu cele ale pieţei monetare propriu-zise de aici şi
denumirea de pieţe paralele. Acestea cuprind:
piaţa eurodevizelor ce include creanţele exprimate în valută ale unei ţări utilizate în
afara graniţelor naţionale de către nerezidenţi. Participanţii sunt băncile autorizate în operaţiuni
valutare ale fiecărei ţări. Resursele provin de la: exportatori în general, mari societăţi
transnaţionale, băncile comerciale şi cele de emisiune din diverse ţări pentru astfel de
operaţiuni.
piaţa creditului între firme. Aceasta reprezintă o formă de dezintermediere care asigură
totodată şi un randament mai ridicat al participanţilor;

Pagina 2 din 112

 piaţa societăţilor financiare specializate pe operaţiuni de leasing, factoring;
piaţa ipotecară în legătură cu constituirea resurselor şi utilizarea creditelor ipotecare.
Piaţa valutară cuprinde fluxurile de capital din şi înspre interior.
Pieţele de capital pot fi grupate în funcţie de anumita caracteristici, cum sunt: tipul
valorilor mobiliare tranzacţionate, procedurile de tranzacţionare utilizate, localizarea fizică a
pieţei. Grupând aceste criterii distingem:
piaţa primară - piaţa pe care sunt negociate pentru prima oară emisiunile noi de valori
mobiliare;
piaţa secundară - piaţa pe care sunt tranzacţionate valori mobiliare aflate deja în
circulaţie;
piaţa obligaţiunilor - este piaţa pentru instrumente de orice fel;
piaţa acţiunilor - piaţa pentru acţiuni comune şi preferenţiale aparţinând întreprinderilor
private. Spre deosebire de obligaţiune, care permite plăţi periodice ale cuponului şi
rambursarea sumei împrumutate la scadenţă şi care are prioritate asupra veniturilor
emitentului, o acţiune comună nu promite nici o plată periodică, ci conferă doar un drept
rezidual asupra veniturilor emitentului;
Piaţa de licitaţie - piaţa în care tranzacţionarea este condusă de o parte terţă, în funcţie
de suprapunerea preţurilor la ordinele primite de a cumpăra sau vinde a anumită valoare
mobiliară. Persoana care tranzacţionează este un agent de piaţă. Tranzacţiile se realizează la
acele preţuri pentru care există atât cerere, cât şi ofertă. Cumpărătorii şi vânzătorii nu
tranzacţionează unul cu celălalt şi în general, nu cunosc identitatea celeilalte părţi. Piaţa este
impersonală.
Piaţa de negocieri - piaţa în care cumpărătorii şi vânzătorii negociază între ei preţul şi
volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie prin intermediul unui broker sau dealer;
Piaţă organizată - piaţa cu reguli de tranzacţionare fixate. Funcţionează într-un sediu
cu o localizare fizică centrală unde tranzacţionarea se realizează în general prin licitaţie. Este o
piaţă specifică acţiunilor;
Piaţa la ghişeu - piaţa localizată la birourile brokerilor, dealerilor şi emitenţilor de
valori mobiliare secundare, cum sunt băncile comerciale sau societăţile de asigurări. Deoarece
tranzacţiile au loc în mai multe locuri, este o piaţă prin telefon, telex sau computer. Este o
piaţă specifică oligaţiunilor;
Piaţa la vedere este piaţa pe care valorile mobiliare sunt tranzacţionate pentru livrare şi
plată imediată, aceasta însemnând o variaţie de la o zi la o săptămână, în funcţie de tipul valorii
mobiliare. Este uneori numită piaţă în numerar;

Pagina 3 din 112

 Piaţa contractelor la termen (futures) este piaţa pe care valorile mobiliare se
tranzacţionează pentru livrare şi plată viitoare. Instrumentul tranzacţionat este numit contract
la termen. Valorile mobiliare ce fac obiectul contractului pot fi deja în circulaţie sau pot fi
emise înainte de scadenţa contractului. Dacă un contract la termen este tranzacţionat la ghişeu,
prin negociere, se numeşte contract forward;
Piaţa opţiunilor (options) este piaţa în care se tranzacţionează valori mobiliare pentru
livrare viitoare condiţionată. Instrumentul tranzacţionat este numit contract pe opţiuni;
Contractul este executat la opţiunea deţinătorului. Cele mai des întâlnite tipuri de
contracte de opţiuni sunt: opţiunile call (de cumpărare) şi opţiunile put (de vânzare).O opţiune
call permite deţinătorului să cumpere o anumită valoare mobiliară, de la vânzătorul sau
emitentul opţiunii, la un anumit preţ, înainte de o anumită scadenţă. O opţiune de vânzare
permite deţinătorului să vândă, o anumită valoare mobiliară, către emitentul opţiunii, la un
anumit preţ şi un anumit moment. Contractul de opţiuni nu este obligatoriu a fi executat,
putând fi păstrat chiar până la scadenţă.
1.2. Structura pieţei de capital.
Piaţa financiară asigură negocierea valorilor mobiliare şi serveşte schimbului de active
financiare. Astfel piaţa financiară asigură o relaţie directă între deţinătorul şi utilizatorul de
fonduri şi se prezintă ca un mecanism de legătură între investitori şi emitenţi, a căror decizie de
investire vizează, în principal două obiective:
rentabilitatea aceasta însemnând un grad cât mai ridicat de valorificare al capitalurilor;
lichiditatea deci posibilitatea de transformare rapidă în bani.
Piaţa financiară prin natura sa este o piaţă deschisă, în sensul că plasamentul este
efectuat în marea masă a investitorilor, iar tranzacţiile cu valori mobiliare au caracter public.
Prin intermediul primului segment al acesteia - piaţa primară - constituie un circuit de finanţare
specializat. Această piaţă permite transformarea directă a economiilor în resurse pe termen
lung, de care vor beneficia colectivităţile publice sau private. Pe piaţa primară se emit valori
mobiliare ce conferă anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori
de fonduri. Prin intermediul pieţei primare, se pun în evidenţă mişcările de capitaluri dintr-o
economie, generate de emitenţi, în calitatea lor de solicitatori de capitaluri. Ea permite
finanţarea agenţilor economici.
Participanţii pe piaţa primară, în cadrul căreia se vând şi se cumpără valori mobiliare
nou emise sunt:
solicitanţii de capital: statul şi colectivităţile locale, întreprinderile publice şi cele
private;

Pagina 4 din 112

 ofertanţii de capital: persoane particulare, agenţii economici, bănci, case de economii,
societăţi de asigurare;
intermediarii: societăţi de valori mobiliare, bănci comerciale, societăţi de investiţii
financiare care prin reţeaua proprie asigură vânzarea titlurilor.
Piaţa primară are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt în
capitaluri pe termen lung.
Piaţa secundară asigură prin intermediul bursei de valori mobiliare şi a pieţelor
extrabursiere, atât buna funcţionare a pieţei primare, cât şi lichiditatea şi mobilitatea
economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, în orice moment, acţiunile şi
obligaţiunile deţinute în portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare.
Piaţa secundară concentrează cererea şi oferta derivată manifestată după constituirea
piaţa valorilor mobiliare.
1.3. Bursa de valori.
Bursa este o piaţă pe care se oferă şi se desfac, după o procedură specială, mărfuri sau
valori mobiliare. Denumirea instituţiei se pare că vine de la numele unei vechi familii de hangii,
Van der Busen, care a înfiinţat la Bruges, în Flandra - Belgia de azi, un local numit Hotel de
Bourses, în holul căruia se negociau metale preţioase (aur, argint, platină) precum şi hârtii de
valoare.
Cel mai frecvent termenul de bursă desemnează o instituţie a economiei de piaţă care
se bucură de interes în lumea afacerilor, în măsura în care asigură un cadru organizat pentru
realizarea tranzacţiilor şi un sistem de principii şi norme care să garanteze încheierea şi
executarea contractelor, în condiţii de exactitate, corectitudine şi transparenţă.
Bursa se prezintă ca o instituţie care dispune de spaţii pentru tranzacţii unde se
concentrează cererea şi oferta de valori mobiliare, realizându-se negocierea, contractarea şi
executarea contractelor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut. Acest
mod de organizare a activităţii bursiere presupune centralizarea tranzacţiilor prin intermediul
unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile de piaţă şi la
efectuarea operaţiunilor, exclusiv în cadrul acestui mecanism. În mod tradiţional, acesta s-a
realizat prin concentrarea ordinelor de vânzare şi cumpărare într-un spaţiu special amenajat
denumit sală de negociere a bursei. În această incintă se efectuează tranzacţiile de către un
personal specializat.
Privite prin prisma conţinutului activităţii, bursele de valori mobiliare reprezintă
segmentul cel mai important al pieţei secundare de capital. Fiecare tranzacţie este generată de
interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor şi la rândul ei produce efecte asupra cursului valorilor

Pagina 5 din 112

mobiliare. Se poate concluziona deci că bursa este cea care asigură lichiditatea şi mobilitatea
capitalurilor.
Prin intermediul bursei, agenţii economici care şi-au plasat capitalurile pe piaţa primară
pot reintra în posesia capitalurilor, înainte de scadenţă.
În funcţie de varietatea tranzacţiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi generale şi
specializate. În cadrul burselor generale se tranzacţionează o gamă variată de mărfuri sau hârtii
de valoare. Bursele specializate mijlocesc tranzacţii numai cu mărfuri sau numai cu hârtii de
valoare. Funcţiile bursei de valori mobiliare sunt:
concentrarea cererii şi ofertei de valori mobiliare pe o anumită piaţă la un moment dat;
efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare în conformitate cu ordinele adresate de
clienţi;
urmărirea sistematică a cursului valorilor mobiliare înregistrate la cota bursei;
reflectarea conjuncturii economice, într-o anumită perspectivă, determinată atât de
factori specifici pieţei în cauză, cât şi de factori externi.
Rolul bursei este complex. Bursa asigură o circulaţie liberă şi internă a anumitor valori
mobiliare, interes motivat de competitivitatea economică şi financiară a emitentului, ca şi
valoarea de piaţă a titlului respectiv.
Principalul rol al bursei îl constituie, efectuarea de tranzacţii cu hârtii de valoare emise
de agenţii economici şi plasate de agenţii de schimb, acestea punând fi comercializate datorită
caracterului lor negociabil.
Activitatea pe piaţa bursieră este urmărită prin intermediul cursului valorilor mobiliare
şi indicelui bursier. Aceşti indicatori sunt consideraţi barometre ale stării economice din ţara
respectivă. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de ordin economic, financiar-monetar,
social, politic. Ea pune în evidenţă, aşadar, starea economiei naţionale în cadrul căreia
funcţionează bursa la un moment dat.
1.4. Piaţa extrabursieră.
Caracteristicile pieţei extrabursiere
Spre deosebire de bursa de valori, ce se caracterizează printr-o funcţionare
centralizată, piaţa extrabursieră este o piaţă de negocieri, unde confruntarea cererii cu oferta
se realizează prin intermediul unui mare număr de comercianţi de titluri.
Piaţa extrabursieră este denumită generic „Over the Counter”(OTC) sau piaţă „la
ghişeu”. Prin tradiţie, societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi o performanţă notabilă
sunt listate la bursă. Celelalte având dimensiuni mai mici, se tranzacţionează pe o piaţă difuză,
nelocalizată într-un anumit sediu, ci concretizată prin ghişeele societăţilor de intermediere.

Pagina 6 din 112

 Piaţa OTC este o piaţă electronică, ce preia în mare măsură tehnicile de tranzacţionare
şi exigenţe bursiere. Numărul societăţilor listate pe piaţa OTC este mare, tranzacţionarea se
face de la distanţă, din sediile societăţilor de intermediere, iar accesul în sistem este simplu.
Cel mai relevant exemplu de piaţă OTC este piaţa Nasdaq din SUA.
Sistemul Nasdaq este o reţea de comunicaţii între comercianţii (dealerii) şi următoarele
faze: ordinul dat de client-direct sau printr-un broker - unui comerciant de titluri care „face
piaţa”(market maker); comunicarea de către acesta din urmă a cotaţiilor „ask-bird”; încheierea
contractului. Firmele de brokeri introduc, prin terminalele lor, preţurile pe care le cotează,
astfel încât dealerii şi brokerii integraţi în sistem pot vedea, pe propriile terminale, în orice
moment, cotaţiile tuturor firmelor „market-maker”, pentru toate titlurile introduse în Nasdaq.
Tranzacţiile pe piaţa Nasdaq se desfăşoară astfel: investitorul dă ordin de
vânzare/cumpărare de titluri unei firme broker/dealer, ordinul fiind preluat de un agent bursier
al firmei (trader). Dacă firma respectivă este market-maker pe acel titlu, ea poate să încheie
tranzacţia, executând ordinul pe cont propriu la cotaţiile afişate pe terminale, obţinând un
„spread” (diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare) în calitate de dealer.
Dacă firma broker-dealer nu are calitatea de market-dealer sau nu este dispusă să
încheie tranzacţia în cont propriu, ea îşi consultă terminalul pentru a identifica firma market-
maker cu cel mai bun preţ şi telefonează acelei firme pentru a executa ordinul. În acest caz, ea
va percepe un comision, pentru că acţionează ca broker.
Firma market-maker poate prezenta preţurile sale în două moduri:
ca o cotaţie fermă (bids/offers), când se obligă să cumpere/vândă un anumit volum de
titluri la preţurile ask şi bid afişate; cotaţiile ferme se obţin numai prin contact direct cu firma
maker;
ca o cotaţie facultativă (subject quote), când preţurile urmează să fie confirmate de
către market-maker; preţurile cotate în „foile roz” (pink sheets) ale Biroului Naţional de
Cotaţii (National Quotation Bureu-NBQ) au acest caracter.

2. Piaţa de capital în România.

2.1. Premisele şi cadrul realizării unei pieţe financiare moderne în România după 1989
În cei peste cinci zeci de ani de economie centralizată, sistemul economic centralizat şi-
a dovedit incapacitatea de a satisface aspiraţiile membrilor societăţii. Recunoaşterea acestui
fapt a condus la necesitatea înlocuirii sistemului. Experienţa ţărilor dezvoltate a demonstrat că

Pagina 7 din 112

economia de piaţă reprezintă soluţia oportună. Trecerea la economia de piaţă, presupune
instituirea mecanismelor specifice unei astfel de economii.
Un astfel de mecanism îl reprezintă piaţa de capital. Constituirea şi dezvoltarea unei
pieţe de capital este legată de procesul de privatizare al întreprinderilor cu capital de stat, din
diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerţ, turism, alimentaţie publică, etc. În
paralel, apariţia unor firme cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la
accelerarea procesului de creare a unei veritabile pieţe de capital.
Premisa declanşării procesului de privatizare o constituie adoptarea Legii nr. 31 din 16
noiembrie 1990, care prevede constituirea de societăţi comerciale, ca persoane juridice, sub
una din următoarele forme:
Societate în nume colectiv, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul
social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
Societate în comandită simplă, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul
social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor, comanditarii răspunzând numai
până la concurenţa aportului lor;
Societate în comandită pe acţiuni, al cărei capital social este împărţit în acţiuni, iar
obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a
asociaţilor comanditaţi. Comanditarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor;
Societate pe acţiuni, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social;
acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor;
Societate cu răspundere limitată, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social; asociaţii sunt obligaţi numai la plata părţilor sociale.
Pentru piaţa de capital, o importanţă deosebită o au societăţile pe acţiuni şi societăţile
în comandită pe acţiuni, la care capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate,
nominative sau la purtător.
Pentru iniţializarea procesului de privatizare, s-au înfiinţat 5 societăţi de natură
financiară pe acţiuni, numite Fondurile Proprietăţii Private (FPP) şi o instituţie publică, cu
caracter comercial şi financiar, Fondul Proprietăţii de Stat (FPS).
Fondurile Proprietăţii Private deţin iniţial 30% din capitalul social al societăţilor
comerciale organizate conform Legii nr. 15/1990 şi sunt organizate sub formă de societăţi
comerciale, la care acţionarii sunt cei care deţin certificate de proprietate distribuite gratuit.
Atribuţiile principale ale Fondului Proprietăţii Private sunt:
emisiunea de certificate de proprietate;
urmărirea maximizării profiturilor care revin deţinătorilor de certificate de proprietate;

Pagina 8 din 112

 stabilirea modalităţilor de utilizare a certificatelor de proprietate în vederea obţinerii de
acţiuni la societăţilor comerciale;
asigurarea de servicii de brokeraj, în scopul schimbării certificatelor de acţiuni, pe piaţa
secundară de capital;
restructurarea portofoliului de acţiuni astfel încât să se maximizeze valoarea de piaţă a
certificatelor;
accelerarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale arondate, inclusiv prin
vânzare publică de acţiuni.
Fondul Proprietăţii de Stat a deţinut iniţial 70% din capitalul social al societăţilor
comerciale, exercitând, în calitate de acţionar, toate drepturile şi obligaţiile ce-i revin, potrivit
reglementărilor legale. Atribuţiile Fondului Proprietăţii de Stat sunt:
reducerea participării statului la capitalul social al societăţilor comerciale subordonate,
până la privatizarea completă a acestora;
restructurarea şi reabilitarea societăţilor comerciale sau eventual, lichidarea societăţilor
nerentabile;
conlucrarea cu Fondului Proprietăţii Private pentru accelerarea privatizării;
stabilirea criteriilor de evaluare financiar-contabilă a societăţilor comerciale scoase la
privatizare;
depunerea veniturilor de evaluare financiar-contabilă a societăţilor comerciale scoase la
privatizare;
depunerea veniturilor obţinute în conturi purtătoare de dobânzi;
realizarea de investiţii având ca scop restructurarea, retehnologizarea şi rentabilizarea
societăţilor comerciale;
acordarea de credite persoanelor fizice sau juridice pentru cumpărarea de acţiuni ale
societăţilor care se privatizează;
întocmirea anuală a unui program de privatizare pentru cel puţin 10% din acţiunile
deţinute iniţial.
Agenţia Naţională pentru Privatizare (ANP) este organul guvernamental responsabil cu
îndrumarea, coordonarea şi controlul de privatizare a societăţilor comerciale cu capital de stat.
Atribuţiile acestui organism cuprind:
distribuirea certificatelor de proprietate către cetăţeni;
stabilirea criteriilor privind acţiunile de privatizare înainte de constituirea Fondului
Proprietăţii Private şi Fondului Proprietăţii de Stat;

Pagina 9 din 112

 aprobarea vânzărilor de acţiuni ale societăţilor comerciale înainte de constituirea
fondurilor;
elaborarea normelor metodologice privind condiţiile de organizare şi desfăşurare a
vânzărilor de acţiuni;
asigurarea de asistenţă tehnică societăţilor comerciale implicate în procesul de
privatizare;
controlul asupra actelor juridice de trecere a societăţilor în procesul de privatizare;
controlul asupra actelor juridice de trecere a societăţilor în proprietate privată;
editarea periodică a unui buletin informaţiv.
Au fost privatizate cu prioritate societăţile comerciale din sectoarele cu mai puţine
probleme structurale şi cu atractivitate mai mare pentru investitori, din: agricultură, industrie
alimentară, comerţ, turism, industria textilă şi confecţii, prelucrarea lemnului, transporturi,
construcţii şi materiale de construcţii, industrie locală şi servicii de interes local. Treptat,
procesul de privatizare a fost extins şi la societăţile comerciale din celelalte sectoare.
2.2. Perspectivele pieţei de capital în România.
Perspectivele dezvoltării pieţei de capital în România sunt influenţate de următoarele
aspecte:
a) Dezvoltarea sectorului particular
O componentă deosebit de importantă a procesului de reformă economică în România
o constituie crearea şi dezvoltarea unui puternic sector privată de firme mici şi mijlocii,
organizate prin liberă iniţiativă.
Obiectivele de bază în domeniul sectorului firmelor private sunt:
creşterea semnificativă a numărului de întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi a rolului
acestora în ansamblul economiei naţionale;
încurajarea, cu prioritate, a apariţiei de noi firme cu caracter productiv, de talie mică şi
mijlocie, în ramurile care înregistrează ritmuri medii şi înalte de dezvoltare şi pentru care există
cerere pe piaţa internă sau externă, cu posibilităţi de creştere în viitor;
elaborarea şi punerea în aplicare a unor mecanisme, la nivel naţional, de susţinere atât
în faza de înfiinţare, cât şi în cea de dezvoltare. Măsurile care trebuie luate pentru atingerea
obiectivelor fixate vizează trei mari direcţii: cadrul juridic, cadrul organizaţional - funcţional şi
cadrul financiar.
b) Atragerea capitalului străin
Activitatea de promovare a unei politici investiţionale prin atragerea de capital străin
constituie una din modalităţile importante de creare a sectorului proprietăţii private şi de

Pagina 10 din 112

scurtare a perioadei de trecere la economia de piaţă. Principalele domenii în care infuzia de
capital străin reprezintă o prioritate sunt: infrastructura, transporturile, telecomunicaţiile,
industria energetică, construcţia de maşini, turismul, producţia de bunuri de larg consum şi
serviciile.
Agenţia Naţională de Dezvoltare, împreună cu Fondul Proprietăţii de Stat, este
organismul abilitat în dezvoltarea relaţiilor cu partenerii externi, în vederea atragerii de capital,
fie pentru dezvoltarea unor societăţi existente, fie prin crearea de societăţi noi sau mixte.
Rezultatele activităţii de promovare a României, ca potenţială piaţă investiţională atractivă,
depind de performanţele economice înregistrate , precum şi de stabilitatea economică, politică
şi socială a ţării. Reducerea inflaţiei, reglementarea cursului de schimb al monedei naţionale şi
stabilizarea macroeconomică sunt factori determinanţi în evoluţia ascendentă a volumului
investiţiilor străine în tara noastră.

Pagina 11 din 112

 Capitolul II
VALORILE MOBILIARE

1. Acţiunile

1.1. Definire, clasificare, elemente caracteristice

Conform Legii 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, valorile
mobiliare pot fi: acţiunile, obligaţiunile precum şi instrumentele financiare derivate sau orice
alte titluri de credit, încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în această categorie.
Acţiunile sunt valori mobiliare emise de o societate comercială, care reprezintă o cotă
parte din capitalul social al unei societăţi şi care încorporează drepturi sociale patrimoniale.
După drepturile pe care le generează acţiunile pot fi:
acţiuni ordinare;
acţiuni preferenţiale.
Acţiunile ordinare reflectă mărimea capitalului social, ele reprezentând dovada
participării la societate. Atunci când persoana cumpără acţiuni ale unei societăţi ea dobândeşte
drepturi şi obligaţii ca asociat cum ar fi:
a) Răspundere limitată dacă societatea va da faliment, răspunderea acţionarilor fiind
limitată la valoarea investiţiei lor;
b) Transferul acţiunilor ceea ce înseamnă că acţionarii au dreptul de a vinde,
tranzacţiona sau transfera acţiunile altor persoane;
c) Declararea dividendelor - când Consiliul directorilor unei societăţi declară
dividendul, acţionarul are drept la acest dividend;
d) Dreptul de a beneficia de rapoarte anuale, drept prin care acţionarul are dreptul să
primească o situaţie anuală a societăţii, care trebuie să cuprindă bilanţul exerciţiului precedent,
însoţit de contul de profit şi pierderi;
e) Dreptul la vot - numărul de voturi fiind determinat de numărul de acţiuni deţinute.
Dreptul de vot poate fi transmis unor terţi, în condiţiile prevăzute de statutul societăţii.
Acţiunile preferenţiale au caracteristici care le disting de cele ordinare. Astfel acţionarii
au dreptul la dividende fixe, care se plătesec înaintea celor ordinare. Acţionarii nu dispun de
dreptul la vot, în afară de cazul în care a fost dispus altfel prin contract, caz în care acţiunile
preferenţiale dau dreptul de vot.
Acţiunile preferenţiale pot fi:

Pagina 12 din 112

 cumulative - dacă societatea nu poate plăti dividendele într-un an, atunci ele se
cumulează şi vor fi plătite în momentul în care societatea va avea profituri suficiente;
necumulative - acţionarii vor primi un dividend fix în fiecare an, iar în eventualitatea că
societatea nu plăteşte dividendele respective, nu există o acumulare a restanţelor;
participative - acţionarii primesc un dividend fix, corespunzător acţiunilor lor
preferenţiale în fiecare an şi mai pot primi o parte suplimentară din profit, după ce s-au plătit
dividendele acţionarilor ordinari.
După forma de prezentare acţiunile se împart în :
acţiuni nominative - au înscris numele deţinătorilor şi pot fi transmise unei alte
persoane, numai prin transcrierea tranzacţiei într-un registru la societatea emitentă;
acţiuni la purtător - nu poartă nici un nume şi se pot transmite fără nici o formalitate,
cel care le deţine fiind recunoscut ca acţionar.
În practică se întâlnesc şi alte tipuri, în afara celor prezentate astfel:
acţiuni fără valoare nominală;
acţiuni noi ce sunt emise în cursul unui exerciţiu şi nu dau dreptul la un dividend întreg;
acţiuni SICAV ce sunt achiziţionate de la societăţile de investiţii cu capital variabil
(SICAV), da către micii investitori care doresc să-şi recicleze în mod avantajos capitalurile sau
economiile disponibile.
Acţiunea este un titlu negociabil, ce conferă deţinătorului o serie de drepturi ce pot fi
grupate în două categorii:
drepturi patrimoniale
Dreptul de proprietate asupra unei cote valorice din capitalul social, corespunzător
sumei subscrise;
Dreptul de a participa la împărţirea profitului;
Dreptul de a primi o parte corespunzătoare din activul social rămas după lichidarea
societăţii;
drepturi personale nepatrimoniale
Dreptul de a primi un înscris care conţine dreptul de proprietar al deţinătorului;
Dreptul de a dispune liber de acţiuni;
Dreptul de a participa la elaborarea deciziilor;
Drepturi de control şi informare;
Dreptul de preemţiune sau de menţinere a calităţii de proprietar în funcţie de mărimea
capitalului investit;

Pagina 13 din 112

 Pentru exemplificarea diferitelor aspecte în cadrul proiectului se vor folosi date
aparţinând S.I.F.. Transilvania S.A.. Astfel S.I.F.. Transilvania S.A. are emise un număr de
546.071.666 de acţiuni, nominative, indivizibile, dematerializate, fiecare având o valoare
nominala de 1.000 lei.
Potrivit actelor constitutive ale S.I.F.. Transilvania S.A., aceste acţiuni sunt obişnuite
(simple), în sensul că ele conferă deţinătorilor lor doar drepturile prevăzute de actele
constitutive si, în mod complementar, de legislaţia în vigoare.
Nici una dintre acţiunile emise de S.I.F. Transilvania S.A. nu conferă priorităţi sau
privilegii unor deţinători, în raport cu alţii.
Drepturile conferite de valorile mobiliare, conform statutului S.I.F. Transilvania, sunt
următoarele:
1 ) Acţiunile, fiind de valoare egala, acorda acţionarilor drepturi egale şi societatea
recunoaşte un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând dintr-o acţiune;
2) Acţiunile sunt negociabile şi liber transferabile, în condiţiile respectării prevederilor
legale;
3) Dreptul asupra acţiunilor va putea fi transmis şi prin acte pentru cauza de moarte,
precum şi prin orice alte acte juridice translative de drepturi, în condiţiile legilor în vigoare;
4) Este interzis oricărei persoane fizice sau juridice, inclusiv persoanelor implicate, aşa
după cum defineşte această situaţie Legea 52/1994 şi reglementările în materie emise de
CNVM, să dobândească acţiuni ale S.I.F. Transilvania, dacă printr-o operaţiune de dobândire,
respectiva persoana dobânditoare va deţine mai mult de 0,1% din totalul capitalului social ori
al drepturilor de vot, inclusiv a celor exercitate ca mandatar al altor acţionari ai societăţii
emitente;
5) în cazul în care, indiferent de modalitatea de dobândire, un acţionar va deţine acţiuni
într-un procent mai mare de 0,1 % din totalul capitalului social, acesta nu va avea drept de vot
pentru acţiunile deţinute peste cota precizată, nici în nume propriu şi nici ca mandatar al altui
acţionar, însă va avea dreptul corespunzător la dividende, în raport cu data de referinţa
stabilită de către consiliul de administraţie;
6) Acţionarul care va depăşi cota de acţiuni maximală, este obligat să şi-o reducă la
nivelul admis, în termen de cel mult un an de la data ultimei dobândiri de acţiuni;
7) în cazul pierderii certificatului de acţionar, acţionarul va publica pierderea în presă,
iar după două luni de la publicare, societatea îi va emite un nou certificat, pe cheltuiala
acţionarului în cauză.

Pagina 14 din 112

 În funcţie de treapta atinsă în îndeplinirea rolului lor de autofinanţare, acţiunile cunosc
urătoarele stadii:
Acţiuni autorizate ce reprezintă numărul maxim de acţiuni ce poate fi emis, numărul
fiind stabilit prin statut;
Acţiuni neemise reprezintă acea parte din numărul total de acţiuni autorizate care încă
nu au fost emise în vederea comercializării şi care, constituie potenţialul de autofinanţare al
societăţii;
Acţiuni emise reprezintă cuantumul acţiunilor autorizate care au fost emise şi
comercializate sau se află în procesul distribuţiei;
Acţiuni de trezorerie sunt acţiunile proprii pe care societatea şi le răscumpără de pe
piaţă pentru a le revinde atunci când preţul acestora creşte;
Acţiuni puse în vânzare sunt acţiuni emise şi aflate în procesul distribuţiei pentru care
societatea nu plăteşte încă dividende şi a căror contravaloare urmează a fi încasată;
Acţiuni aflate pe piaţă, sunt acţiunile emise şi vândute care se află în posesia
acţionarilor şi pentru care societatea plăteşte dividende;
După forma de prezentare, acţiunile pot fi
materializate printr-un înscris;
dematerializate caz în care sunt înregistrate în cont.
Principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor implicate, sunt înscrise pe faţa acţiunii sub
forma clauzelor şi menţiunilor. Elementele precizate sunt următoarele:
numele emitentului;
tipul acţiunii;
adresa emitentului;
numărul autorizaţiei de funcţionare;
valoarea nominală;
seria şi numărul înscrisului;
data emisiunii;
semnătura şi ştampila emitentului.
Pe lângă aceste date se mai înscriu menţiuni sub forma unor clauze. Astfel de clauze
pot fi:
clauza de revocare sau răscumpărare ce permite emitentului să-şi retragă de pe piaţă
titlurile prin răscumpărarea lor de la deţinători;

Pagina 15 din 112

 clauza de protejare a investitorului ce stabileşte perioada de timp în care emitentul nu
are voie să-şi exercite dreptul de revocare, perioadă în care , investitorul se poate bucura de
drepturile prevăzute în contract.
Această clauză trebuie menţionată în mod obligatoriu, dacă în contract există o clauză
de revocare cum ar fi:
convertibilitatea conform căreia se pot schimba contra unui număr oarecare de alte
certificate, de obicei acţiuni comune, ale aceluiaşi emitent;
clauza emitentului ce desemnează în exclusivitate persoana juridică a emitentului, ca
fiind răspunzătoare de îndeplinirea contractului stipulat. Acţionarii sau membrii de conducere
sunt exoneraţi de orice răspundere.
Se prezintă pentru exemplificare situaţia S.I.F.. Transilvania S.A.
Fondul Proprietăţii Private III Transilvania (F.P.P. III Transilvania), a fost înfiinţat ca
societate comercială pe acţiuni la data de 21.10.1992 în conformitate cu Certificatul de
Înmatriculare nr. 3668 din data de 21.10.1999 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului
Braşov.
Societatea de Investiţii Financiare Transilvania (S.I.F. Transilvania) s-a înfiinţat ca
societate comercială pe acţiuni la data de 01.11.1996, în baza prevederilor Legii nr. 133/1996,
prin transformarea Fondului Proprietăţii Private III Transilvania.
Ca urmare a înregistrării modificării numelui societăţii comerciale din Fondul
Proprietăţii Private III Transilvania în Societatea de Investiţii Financiare Transilvania s-a
eliberat Certificatul de Înmatriculare nr. 543003 din 15.11.1996 care păstrează datele iniţiale
de identificare ale societăţii comerciale FPP III Transilvania, respectiv data înfiinţării
21.10.1992 şi numărul de înregistrare la Registrul Comerţului.
S.I.F. TRANSILVANIA este înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie Braşov -
Oficiul Registrului Comerţului cu numărul J 08/3306/1992 şi are codul fiscal 3047687. în data
de 15.11.1996 Camera de Comerţ şi Industrie Braşov - Oficiul Registrului Comerţului a
eliberat Societăţii de Investiţii Financiare Transilvania certificatul de înmatriculare seria A nr.
543003.
În momentul înfiinţării conform prevederilor Legii nr. 133/01.11.1996 prin
reorganizarea şi transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, denumirea societăţii a fost
stabilită ca fiind SOCIETATEA DE INVESTIŢII FINANCIARE TRANSILVANIA.
La data înfiinţării, prin Cererea de Înmatriculare nr. 4919/20.10.1992, s-a înregistrat
capitalul social al Fondului Proprietăţii Private III Transilvania în valoare de 114.674.000.000

Pagina 16 din 112

lei, reprezentând certificate de proprietate FPP III Transilvania cu o valoare nominală unitară
de 5000 unităţi de valoare.
Ca urmare a efectelor HG 26/1992, privind reevaluarea mijloacelor fixe, asupra
societăţilor comerciale arondate, la data de 13.04.1995 s-a majorat capitalul social al FPP III
Transilvania de la 114.674.000.000 lei la valoarea de 694.260.590.388 lei,
La transformarea Fondului Proprietăţii Private III Transilvania în Societatea de
Investiţii Financiare Transilvania S.A. capitalul social a fost de 549.595.065.000 lei, obţinut
printr-o reducere a capitalului social de la valoarea de 694.260.590.388, modificare
înregistrată prin Cererea de Înscriere de Menţiuni nr. M5113/14.08.1997. Acest capital social
de 549.595.065.000 lei divizat în549.595.065 acţiuni cu o valoare nominală de 1.000 lei,
astfel:
459.172.740.000 lei - valoarea acţiunilor obţinută prin însumarea valorii titlurilor de
privatizare (certificate de proprietate şi cupoane nominative de privatizare) subscrise la F.P.P.
III Transilvania conform Legii nr. 55/1995.
90.422.325.000 lei - valoarea acţiunilor emise în contul dividendelor obţinute de către
F.P.P. III Transilvania în perioada 1992-1996 conform art. 4 din Legea nr. 133/1996.
Tabelul 2.1.
Număr acţionari Descriere Valoare unitară Capital Social
fondatori (lei)
467.663 din care: Cereri de subscriere - 459.172.740.000
462.044 Cupoane nominative 975.000 450.492.900.000
de privatizare
330.084 Carnete cu Certificate 25.000 8.252.100.000
de Proprietate
85.548 Certificate de 5.000 427.740.000
proprietate

Numărul acţionarilor fondatori corespunzător capitalului social de 549.595.065.000 lei

înregistrat la înfiinţarea S.I.F.. Transilvania a fost, aşa cum rezultă mai sus, de 467.663
acţionari.
Adunarea Generala a Acţionarilor a hotărât în şedinţa din data de 03.04.1999
modificarea capitalului social al S.I.F. TRANSILVANIA în sensul reducerii acestuia. în acest
sens, în actul adiţional privind modificarea şi completarea unor prevederi ale actelor
constitutive se stabileşte diminuarea capitalului social al Societăţii de Investiţii Financiare
Transilvania de la 549.595.065.000 lei la 546.071.666.000 lei.

Pagina 17 din 112

 Suma de 3.523.399.000 lei care a dus la reducerea capitalului social de la valoarea de
549.595.065.000 lei la valoarea de 546.071.666.000 reprezintă:
compensarea diminuării aferentă fracţiunilor de acţiune nedistribuibile rămase în urma
procesului de alocare a acţiunilor în contul dividendelor obţinute de F.P.P. III
TRANSILVANIA în perioada 1992-1996;
majorarea corespunzătoare finalizării procesului de privatizare în masă, conform
prevederilor legale în vigoare.
Urmare acestor modificări numărul de acţiuni emise conform art. 4 din Legea nr.
133/1996 s-a redus de la 549.595.065 la 546.071.666, valoarea lor nominală rămânând
neschimbata (1.000 lei/acţiune).
Situaţia centralizatoare a registrului acţionarilor S.I.F. Transilvania corespunzătoare
capitalului social de 546.071.666.000 la data de 09.03.1999 prin care numărul acţionarilor a
fost suplimentat cu 142 acţionari rezultaţi din disfuncţionalităţi şi cu 9.085.501 acţionari ce vor
primi acţiuni în contul dividendelor, se prezintă în tabelul 2.2 :

Tabelul 2.2.
Acţionari Nr. acţiuni
TOTAL 9.276.377 acţionari unici* din care: 546.071.666
Fondatori 467.851, din care: 467.710 – iniţiali 459.361.665
142 – din disfuncţionalităţi
Acţionari în contul 9.085.501 86.710.001
dividendelor

F.P.P. III Transilvania în conformitate cu prevederile statutului aprobat prin O.G. nr.
10/07.08.1992 şi H.G. nr. 443/07.08.1992 a avut drept obiect de activitate realizarea
atribuţiilor prevăzute de lege şi a acţionat în special pentru:
administrarea acţiunilor deţinute în societăţile comerciale, care i-au fost arondate
potrivit legii;
îndeplinirea în calitate de acţionar a atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile legale în
vigoare, precum şi cele prevăzute în acordul acţionarilor;
luarea de măsuri pentru maximizarea profiturilor şi capitalizarea acestora în vederea
creşterii valorii certificatelor de proprietate; o parte din profiturile rezultate vor putea fi
distribuite, cu titlu de dividende;
gestionarea portofoliului de acţiuni şi efectuarea de noi investiţii în vederea maximizării
valorii de piaţă a certificatelor de proprietate;

Pagina 18 din 112

 luarea de măsuri pentru accelerarea privatizării societăţilor comerciale în care este
acţionar, inclusiv prin vânzarea de acţiuni, chiar dacă aceste acţiuni aparţin Fondului
Proprietăţii de Stat, pe baza modalităţilor şi condiţiilor definite în acordul acţionarilor;
asigurarea de servicii de brokeraj în vederea schimbării certificatelor de proprietate pe
acţiuni ale societăţilor comerciale; examinarea, ţinând seama de condiţiile de piaţă, a
modalităţilor şi determinarea procedurilor de schimb ale certificatelor de proprietate;
efectuarea de orice alte operaţiuni comerciale, financiare, mobiliare sau imobiliare,
direct sau indirect, necesare realizării obiectului său de activitate; participarea la constituirea
de societăţi comerciale şi încheierea de contracte; darea şi primirea oricărui fel de asigurări şi
garanţii necesare realizării obiectului său de activitate, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Potrivit prevederilor actelor constitutive, obiectul de activitate al Societăţii de Investiţii
Financiare Transilvania, menţionat în cererea de înscriere de menţiuni nr. 5113/14.08.1997 ce
cuprinde operaţiunile corespunzătoare înfiinţării societăţii, este reprezentat de:
administrarea şi gestionarea acţiunilor la societăţi comerciale pentru care au fost emise
acţiuni proprii corespunzătoare certificatelor de proprietate şi cupoanelor nominative de
privatizare subscrise de cetăţenii români în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 6 din Legea
nr. 55/1995;
gestionarea portofoliului propriu de valori mobiliare şi efectuarea de investiţii în valori
mobiliare în conformitate cu reglementările în vigoare;
mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoane fizice şi juridice şi plasarea
lor în valori mobiliare;
alte activităţi auxiliare şi adiacente în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
Capitalul social
Capitalul social S.I.F.. Transilvania S.A. este în valoare de 546.071.666.000 lei, divizat
în 546.071.666 acţiuni cu o valoare nominală de 1.000 lei (tabelul 2.3)
Tabelul 2.3.
Număr acţionari Număr total acţiuni deţinute Total capital social
9.276.377 546.071.666 546.071.666.000

Nu exista acţionari semnificativi ai S.I.F. Transilvania S.A., procentul maxim de acţiuni

deţinut de un acţionar S.I.F.. Transilvania fiind de aproximativ 0,025%. Societatea de Investiţii
Financiare Transilvania nu a avut emisiuni diferite de acţiuni pentru capitalul social şi nici nu
are acţiuni rezervate.
Structura capitalului social

Pagina 19 din 112

 În prezent la S.I.F. Transilvania S.A. deţin acţiuni numai persoane fizice, acţiunile fiind
obţinute prin una din următoarele modalităţi:
prin subscriere directa la F.P.P. III Transilvania conform Legii nr. 55/1995;
prin rectificarea unor disfuncţionalităţi la înregistrarea cererilor de subscriere în
desfăşurarea procesului de privatizare cu titlu gratuit;
în contul dividendelor F.P.P. III Transilvania, conform art. 4 din Legea nr. 133/1996;
prin transferul acţiunilor deţinute prin una din modalităţile mai sus menţionate de la o
persoana decedată către moştenitorii acesteia.
Conform statutului S.I.F. Transilvania este interzis oricărei persoane fizice sau juridice,
inclusiv persoanelor implicate, aşa după cum defineşte această situaţie Legea 52J1994 şi
reglementările în materie emise de CNVM, să dobândească acţiuni ale S.I.F. Transilvania, dacă
printr-o operaţiune de dobândire, respectiva persoană dobânditoare va deţine mai mult de
0,1% din totalul capitalului social ori al drepturilor de vot, inclusiv a celor exercitate ca
mandatar al altor acţionari ai societăţii emitente.
1.2. Evaluarea acţiunilor
Valoarea unei acţiuni poate fi considerată sub următoarele forme:
a) Valoarea nominală (VN) care este egală cu suma capitalului social (CS) divizată la
numărul de acţiuni emise (N):
CS
VN 
N
Pentru SIF Transilvania situaţia se prezintă în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4.
Număr acţionari Număr total acţiuni deţinute Total capital social
9.276.377 546.071.666 546.071.666.000

Valoarea nominală = 546.071.666.000 / 546.071.666 = 1000 lei

Valoarea nominală este o valoare convenţională, pe baza căreia este împărţit capitalul
între asociaţi. În funcţie de această valoare, este prevăzută prin statut o remunerare a
acţionarilor.
b) Valoarea patrimonială, se exprimă în două moduri şi anume: Valoarea contabilă
reflectă partea din activul net ce revine pe o acţiune:
An
Vvt 
N
Activul net este reprezentat de partea din activele întreprinderii neafectate de datoriile
contractate de aceasta:

Pagina 20 din 112

 An = At - Dt
unde: An - activul net;
At- activul total;
Dt - datorii totale.
Valoarea intrinsecă, exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active
latente ce revin pe o acţiune. Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care
nu au apărut în exerciţiul încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri.
A nc
VI 
N
unde: VI - valoarea intrinsecă;
Anc - activul nat corectat;
N - numărul de acţiuni.
În tabelul 2.5 se prezintă modul de calcul al valorii activului net în cazul SIF
Transilvania la 31.12.1998 şi 30.06.1999.
c) Valoarea de rentabilitate, interpretată ca valoare financiară şi valoare de randament.
Valoarea financiară exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend,
comparabil cu rata medie a dobânzii pe piaţă:
D
Vf 
R md
unde: Vf – valoarea financiară;
D – dividend;
Rmd – rata medie a dobânzii pe piaţă.
Prin hotărârile Adunărilor Generale ale Acţionarilor Societăţii de Investiţii Financiare
Transilvania s-au distribuit dividende în fiecare an de la înfiinţarea acesteia prin transformarea
din F.P.P. III Transilvania.
Valoarea dividendelor nete a fost următoarea:
1996 (lunile noiembrie şi decembrie de funcţionare ca societate de investiţii financiare)
- 20 lei / acţiune;
1997 - 100 lei / acţiune;
1998 - 130 lei / acţiune.
Pentru anul 1996 dividendele pentru toţi acţionarii S.I.F. Transilvania din subscriere
directă au fost distribuite prin mandat poştal în lunile iulie - august 1997.

Pagina 21 din 112

 Tabelul 2.5
Modul de calcul al valorii activului 31.12.1998 30.06.1999
net
1 ACTIVE IMOBILIZATE 1.136.742.002.326 1.145.740.631.662
1.1 Imobilizări necorporale 67.210.024 106.768.860
1.2 Imobilizări corporale 46.344.869.272 54.835.312.936
1.3 Imobilizări financiare, din care: 1.090.329.923.030 1.090.798.549.866
1.3.1 - acţiuni cotate 602.089.687.858 588.829.926.859
1.3.2 - acţiuni necotate 448.689.850.550 452.845.741.463
1.3.3 - obligaţiuni ale societăţilor - -
1.3.4 comerciale - -
1.3.5 - titluri de stat 39.550.384.622 49.122.881.544
- alte imobilizări financiare
2 ACTIVE CIRCULANTE, din care: 239.546.676.088 397.872.620.491
2.1 Stocuri 4.771.145.877 8.392.338.899
2.2 Creanţe 22.901.169.701 54.942.559.809
2.3 Disponibilităţi 2.550.205.162 11.985.717.678
2.4 Titluri de plasament, din care: 209.097.304.631 321.687.884.931
2.4.1 - acţiuni cotate 42.826.315.399 19.057.598.279
2.4.2 - acţiuni necotate 156.251.000.432 233.805.786.652
2.4.3 - obligaţiuni ale societăţilor 1.310.850.000 -
2.4.4 comerciale - -
2.4.5 - titluri de stat 3.681.000.000 68.824.500.000
- depozite bancare şi alte titluri emise
2.4.6 de către societăţile comerciale 5.028.138.800 -
2.5 - alte titluri de plasament 226.850.717 864.119.174
Alte active circulante
3 Conturi de regularizare şi asimilate 81.850.439 65.636.942
4 Total activ 1.376.370.528.853 1.543.678.889.095
5 Capital propriu, din care: 2.430.947.652.788 2.068.704.063.331
5.1 Capital social 546.071.666.000 546.071.666.000
5.2 Prime legate de capital - -
5.3 Diferenţe de reevaluare - -
5.4 Rezerve 1.822.573.942.113 1.863.813.029.319
5.5 Rezultatul raportat - -
5.6 Rezultatul exerciţiului 91.295.885.063 96.685.560.803
5.7 Repartizarea profitului 91.295.885.063 6.248.286.206

Pagina 22 din 112

5.8 Fonduri (inclusiv imobilizări primite 62.302.044.675 108.382.093.715
5.9 gratuit) - -
Provizioane reglementate
6 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - -
7 Total datorii, din care: 113.831.282.258 114.662.367.519
7.1 Împrumuturi şi datorii asimilate - -
7.1.1 - furnizori şi conturi asimilate 1.233.027.827 364.835.376
7.1.2 - clienţi-creditori 8.039.178.850 12.023.543.205
7.2 Alte datorii 104.559.075.581 102.273.988.938
8 Conturi de regularizare şi asimilate 10.397.180.324 25.450.757.514
9 Total pasiv 2.555.176.115.370 2.748.817.188.664
10 ACTIV NET 1.262.539.246.595 1.429.016.521.576
11 Număr acţiuni emise 546.071.666 546.071.666
12 Valoarea unitară a activului net 2.312 2.617
(lei/acţiune)

Ulterior, după restituirea de către Poşta Româna a dividendelor nedistribuite, la

solicitarea acţionarului sau în baza informaţiilor primite de S.I.F. Transilvania, acestea au fost
parţial plătite prin diverse modalităţi (caserie, reexpediere prin mandat poştal, conturi bancare,
procuri, etc.).
Din experienţa anului 1996, la distribuirea prin mandat poştal a dividendelor pentru
anul 1997 pentru acţionarii S.I.F. Transilvania din subscriere directă au fost exceptaţi acţionarii
decedaţi şi acţionarii pentru care nu s-a cunoscut motivul restituirii de către Poşta Româna.
Perioada de distribuire a fost iunie - iulie 1998.
Pentru persoanele pentru care a existat cerere de distribuire în conturi bancare sau au
existat procuri autentice pentru distribuirea dividendelor expedierea s-a realizat conform
solicitării acţionarului.
Pentru persoanele pentru care nu s-a efectuat în prima etapă distribuirea dividendelor
pe anul 1997 acestea au fost expediate conform solicitării acţionarului prin aceleaşi modalităţi
ca şi dividendele pe anul 1996.
Dividendele pe anul 1998 cumulate cu dividendele pe anii 1996 - 1998 aferente
acţiunilor obţinute în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 133/1996, pentru
acţionarii din subscriere directă, vor fi distribuite prin aceeaşi modalitate ca şi dividendele pe
anul 1997. Perioada de distribuire este iulie - august 1999.
Pentru acţionarii din disfunctionalităţi, primiţi în primăvara acestui an, se va realiza
distribuirea cumulată şi a dividendelor pe anii 1996 şi 1997.

Pagina 23 din 112

 Pentru acţionarii care deţin acţiuni numai în conformitate cu prevederile art. 4 din
Legea nr. 133/1996 şi a căror valoare a dividendelor pe anii 1996 - 1998 nu justifică
expedierea prin mandat poştal urmează a se stabili modalitatea de plata a dividendelor.
Considerând pe perioada distribuţiei dividendelor o rată medie a dobânzii de 60% pe
an obţinem următoarele valori ale valorii financiare (tabelul 2.6):
Tabelul 2.6
Anul Dividend distribuit (lei) Valoarea financiară
1997 100 167
1998 130 216

Valoarea de randament este considerată o formă de exprimare a valorii financiare, fiind

calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acţiune şi rata medie a dobânzii
pe piaţă:
Pna
Vr 
R md
unde: Vr - valoarea de randament;
Pna - profit net pe acţiune;
Rmd - rata medie a dobânzii pe piaţă.
Vânzarea acţiunilor în momentul emisiunii sau în orice moment pe piaţa de capital, se
realizează la preţul de emisiune şi respectiv, la preţul pieţei. Astfel se deosebesc:
d) Valoarea negociată sau preţul de emisiune, determinat prin adăugarea la valoarea
nominală a primei de emisiune
PE=VN+Pe
unde: PE - preţul de emisiune;
VN - valoarea nominală;
Pe- prima de emisiune.
e) Valoarea de piaţă este preţul la care se efectuează schimbul de acţiuni. Această
valoare se prezintă sub forma cursului bursier. Cursul este rezultatul raportului dintre cerere şi
ofertă, fiind influenţat de:
situaţia economică şi financiară a emitentului, caracterizată prin rata de creştere a
rezultatelor financiare;
evoluţia pieţei bursiere naţionale şi internaţionale;
fenomene pur bursiere ce influenţează cererea şi oferta.

Pagina 24 din 112

 Pentru un investitor pe piaţa de capital, decizia de investire este influenţată de
informaţiile pe care le poate obţine privind evaluarea acţiunilor lor la un moment dat. În acest
scop, se procedează fie la evaluarea financiară a acţiunilor, fie la evaluarea tehnică a acestora.
Evaluarea financiară se realizează pe baza unor indicatori financiari cum ar fi:
a) profitul net pe acţiune ce exprimă capacitatea emitentului de a crea profit şi se
calculează cu relaţia:
Pn
Ppa 
N
unde: Ppa - profit net pe acţiune;
Pn - profit net;
N - numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
Calculul profitului net pe acţiune se prezintă în tabelul 2.7:
Tabelul 2.7
Indicator 1998 1999 2000
Profit net/acţiune 167 176 190

b) rata de distribuire a dividendului, care reflectă partea din profitul exerciţiului

financiar distribuită acţionarilor:
Dn
d 100
Pn
unde: d - rata de distribuire a dividendului;
Dn - ividendele nete, calculate după plata impozitului asupra dividendelor;
Pn - profitul net.
Mărimea acestui indicator depinde de decizia privind distribuirea profitului şi anume:
dacă dc0 rezultă preocuparea emitentului pentru asigurarea autofinanţării prin
reinvestirea profitului;
dacă dacţiona100%, rezultă preocuparea pentru menţinerea interesului acţionarilor în a
deţine acţiunile societăţii care distribuie dividende mari;
dacă d=100% societatea emitentă nu încorporează în rezervă nici o unitate monetară
din profitul obţinut;
dacă d>100% se apelează la rezervele acumulate anterior, în vederea distribuirii lor ca
dividende.
c) Dividendul pe acţiune, calculat atât ca dividend brut repartizat, cât şi ca dividend
net:

Pagina 25 din 112

 Pnr
DPA 
N
unde: DPA - dividend pe acţiune;
Pnr - profit net repartizat acţionarilor;
N - numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
Dividendul pe acţiune reprezintă, pentru posesorul acţiunii, venitul produs de investiţia
sa, deci un flux financiar. Spre deosebire de acesta, profitul pe acţiune, reprezintă pentru
emitent un element important al valorizării unei acţiuni.
Calculul dividendului pe acţiune în cazul SIF Transilvania se prezintă în tabelul 2.8:
Tabelul 2.8.
Indicator 1998 1999 2000
Dividend/acţiune 129 136 145

d) Randamentul unei acţiuni este produs atât de dividende, cât şi de creşterea valorii de
piaţă a acţiunii:
D  C1  C0
R  100
C0
unde: R - randamentul unei acţiuni;
D - dividendul repartizat;
C1 - cursul la revânzarea acţiunii;
C0 - cursul la cumpărarea acţiunii.
e) Coeficientul „PER” reprezintă indicatorul cal mai utilizat pentru a plasamentului în
acţiuni:
C
PER 
Pn
în care:PER - coeficientul multiplicator al capitalizării;
C - curs bursier mediu al acţiunii;
Pn - profitul net pe acţiune.
Calculul indicatorului PER în cazul SIF Transilvania se prezintă în tabelul 2.9:
Tabelul 2.9.
Indicator 1998 1999 2000
PER 5,98 5,68 5,26

f) dividendele aşteptate în viitor, calculate prin actualizarea fluxurilor de trezorerie,

reprezentând fructificarea viitoare a plasamentului prin dividende.

Pagina 26 din 112

 
D
CV ,
i 1 (1  k)

unde: V - valoarea unei acţiuni;

Di - dividendele la momentul i, înţelese ca fluxuri de trezorerie aşteptate în viitor;
K - rentabilitatea cerută de acţionari;
i = 1, 2, …, .
Tabelul 2.10
Indicator 1998 1999 2000
Valoarea estimată pe acţiune prin metoda capitalizării 1.290 1.360 1.450

Evaluarea tehnică şi evaluarea financiară au ca scop selectare acelor valori mobiliare

din mulţimea celor existente pe piaţă, susceptibile de a deveni obiectul unei investiţii
profitabile. Denumită şi evaluare „chartistă” , această metodă constă în efectuarea unui studiu
pe un anumit interval de timp. Din această reprezentare grafică se poate desprinde o anumită
tendinţă în evoluţia cursului. Reprezentarea grafică indică cel mai mare şi cel mai mic nivel de
curs, ultimul curs cotat precum şi volumul tranzacţiilor.
Pentru evidenţierea acestor elemente, se construiesc două drepte numite linii de
tendinţă:
linia suport se obţine prin unirea a două puncte reprezentând cel mai scăzut nivel de
curs;
linia de rezistenţă care se obţine prin unirea punctelor indicând cel mai ridicat nivel al
cursului.

Fig. 2.1 Evoluţia preţului şi volumului acţiunilor

Evoluţia în timp a cursului unei acţiuni poate înregistra tendinţă crescătoare,
descrescătoare sau orizontală. Principalele configuraţii care pot fi observate din evoluţia
cursului sunt:
a) configuraţia „cap-umeri” formată pe o perioadă de 2-3 luni;
b) configuraţia „cap-umeri inversată” formată pe aceeaşi perioadă;
c) configuraţia „W” ce se formează prin studierea cursului de-a lungul unei perioade de
4-5 săptămâni;
d) configuraţia „M”
e) configuraţia în formă de „colţ” formată pe un interval de 1-4 luni;
f) configuraţia în triunghi

Pagina 27 din 112

 1.3. Efectele emisiunii de acţiuni

Emisiunea de acţiuni se realizează atât la înfiinţare, cât şi în timpul funcţionării

societăţii. La înfiinţare, efectul pentru emitent îl constituie formarea capitalului social, iar
pentru investitor, efectul se manifestă în viitor, fiind dat de randamentul investiţiei: capacitatea
de a produce dividende, precum şi posibilitatea de a obţine un câştig din diferenţa de curs.
În timpul funcţionării unei societăţi, emisiunea de acţiuni realizată pentru majorarea
capitalului social produce efecte nedorite pentru vechii acţionari, cunoscute sub denumirea de
efecte de diluţie, care afectează valoarea acţiunii, profitul pe acţiune şi dreptul la vot al
posesorului acţiunii.
Pentru atenuarea acestor efecte, societatea emitentă calculează un drept preferenţial,
denumit drept de subscriere de care beneficiază foştii acţionari. Dreptul de subscriere se
determină ca diferenţă între valoarea de piaţă a acţiunilor vechi şi noi, după majorarea
capitalului social.
Mărirea dreptului de subscriere depinde de numărul acţiunilor nou emise şi de preţul la
care se realizează prima vânzare a acţiunilor noi. Dacă vânzarea noilor acţiuni se realizează la
preţ de emisiune, mărimea teoretică a dreptului de subscriere este:
n
DS (C  Pe)
(N  n)
unde: DS - dreptul de subscriere;
C - cursul acţiunilor vechi;
Pe - preţul de emisiune al noilor acţiuni.
Dreptul de subscriere cotează la bursă. Posesorul lui îl poate vinde, la un preţ de piaţă
ce diferă de mărimea teoretică a dreptului de subscriere, încasând o sumă în numerar prin care
este protejat împotriva efectelor de diluţie.
Dividendul şi politica de dividend
Deţinătorii acţiunilor ordinare încasează un dividend anual, stabilit în funcţie de
mărimea profitului şi în conformitate cu politica de dividend adoptată, în timp ce deţinătorii
acţiunilor privilegiate au dreptul la obţinerea unui dividend fix, indiferent de mărimea profitului
obţinut.
Dividendul este partea din profit cuvenită sau repartizată acţionarilor şi calculată,
procentual, faţă de capitalul subscris:
d
D  VN 
100

Pagina 28 din 112

 unde: D - dividend repartizat;
VN - valoarea nominală a acţiunii;
d - rata de distribuire a dividendelor.
Distribuirea dividendelor are ca efect aşa numita opoziţie dintre firmă, ca entitate
economică şi asociaţi. Această opoziţie dispare în timp, pe măsură ce acumularea de capital
devine sursă de obţinere a profitului pe termen lung. Distribuirea dividendelor privează firma
de lichidităţi, de aceea decizia de distribuire a dividendelor este legată de politica de finanţare
şi de structura de creştere a capitalului. Parametrii deciziei de dividend sunt:
rata de distribuire a dividendului, adică raportul dintre dividende şi profitul net;
rata de creştere a dividendului pe acţiune.
Decizia urmăreşte, în general, să atenueze fluctuaţia dividendului unitar, în cazul
variaţiilor sensibile ale profitului de la o perioadă la alta. A stabili suma dividendului ce
urmează a fi distribuită înseamnă , în acelaşi timp, a stabili suma folosită pentru autofinanţare.
În cadrul politicii de dividend, obiectivul urmărit îl constituie randamentul, deci
menţinerea interesului acţionarilor pentru păstrarea acţiunilor deţinute. În practica
internaţională, legat de acest lucru s-au conturat trei tipuri de politică de dividend şi anume:
politica reziduală. În cadrul acesteia emitentul tratează obligaţia de plată a dividendului
ca o variabilă reziduală. Dacă profitul este mare, resursele de trezorerie sunt mari, deci se
poate plăti un dividend ridicat. Nivelul acestuia poate fi redus în conformitate cu nevoia de
reţinere a profitului pentru autofinanţare;
politica ratelor. Conform acesteia emitentul distribuie anual un anumit procent din
profitul realizat. Dividendul variază de la un an la altul, în funcţie de variaţia profitului şi în
conformitate cu rata de distribuire stabilită;
politica stabilizată prin care nu se ajustează decât parţial creşterea dividendului şi se
evită diminuarea lui în cazul deteriorării situaţiei financiare a emitentului. Dividendele vor
creşte numai dacă adunarea generală a acţionarilor mizează pe şanse suficiente de a putea
continua să distribuie în viitor dividende cel puţin de acelaşi nivel. Creşterea dividendelor
indică creşterea încrederii în rezultatele pozitive ce vor urma. Piaţa înţelege astfel că,
societatea în cauză dispune de multiple posibilităţi de investiţii rentabile.
Formele sub care se distribuie dividendul sunt:
dividend anual, determinat ca rezultat al politicii de dividend;
dividend fix, încasat de deţinătorii acţiunilor privilegiate;
dividend provizoriu, ce se repartizează înainte de încheierea bilanţului, cu un avans din
dividendul definitiv ce se va repartiza ulterior, după închiderea şi publicarea bilanţului;

Pagina 29 din 112

 dividend repartizat sub formă de noi acţiuni. În acest caz, societatea emitentă
calculează dreptul de atribuire. Fiecare acţionar va primi un număr de acţiuni noi, proporţional
cu dreptul său la dividend. Calculul valorii dreptului de atribuire este similar cu cel al dreptului
de subscriere, dar în acest caz, preţul de emisiune este zero, distribuirea noilor acţiuni fiind
gratuită:
n
Da  C 
( N  n)
unde: Da - dreptul de atribuire;
C - cursul acţiunilor vechi;
n - numărul acţiunilor vechi;
N - numărul acţiunilor noi.
Fiecare acţionar va beneficia de acţiuni gratuite în funcţie de numărul acţiunilor
posedate. Fiecărei acţiuni îi este ataşat un drept de atribuire, care poate fi negociat la bursă,
dacă cel căruia i se cuvine nu doreşte să participe la majorarea de capital.

2. Obligaţiunile

2.1. Definire, clasificare şi trăsături caracteristice

Obligaţiunea este un înscris, reprezentând un titlu de creanţă negociabil, care certifică

deţinătorului său calitatea de creditor. Sunt titluri reprezentative ale unei creanţe a
deţinătorului lor asupra emitentului care poate fi statul, un organism public sau o societate
comercială. Acestea dau deţinătorului, dreptul de încasare a unei dobânzi. Sunt răscumpărate
la scadenţă de către emitent, investitorul recuperându-şi astfel capitalul avansat în schimbul
obligaţiunilor.
Pentru emitent obligaţiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de
împrumut. În calitate de emitenţi statul şi colectivităţile locale sau agenţii economici procură în
acest mod resurse renunţând astfel la creditul tradiţional sau complementar. Investitorii în
astfel de titluri pot fi persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate care deţin disponibilităţi
băneşti.
obligaţiuni garantate - sunt garantate cu anumite active. Sunt caracterizate de un înalt
grad de protecţie în cazul în care societatea nu îşi efectuează plăţile;

Pagina 30 din 112

 obligaţiuni negarantate - reprezintă împrumuturi pe termen lung şi sunt emise de către
societăţi fără nici o garanţie specifică. Emisiunea lor se bazează pe încrederea de care se
bucură societatea emitentă şi nu sunt garantate cu fondurile fixe ale societăţii;
obligaţiuni nominative - au înscris numele deţinătorului şi se prezintă sub forma unui
certificat nominativ, dând posibilitatea la operaţiuni de transfer în registrul emitentului, în cazul
unei schimbări a dreptului de creanţă;
obligaţiuni la purtător ce sunt confecţionate şi imprimate după norme stricte, având
cupoane detaşabile;
obligaţiuni de tezaur, sunt titluri emise de stat sau de administraţia publică de stat. Sunt
purtătoare de dobânzi, prin al căror plasament mobilizează importante active monetare
disponibile necesare acoperirii cheltuielilor bugetare curente. Acestea asigură un nivel al
dobânzii competitiv, diferenţiat în funcţie de durata împrumutului, fapt ce îl atrage pe
deţinătorul de disponibilităţi;
Principalele caracteristici ale obligaţiunilor sunt:
este un instrument al investiţiei de capital;
exprimă creanţa deţinătorului asupra ansamblului activelor emitentului;
exprimă angajamentul unui debitor faţă de creditorul care pune la dispoziţia primului,
fondurile sale.
Pe lângă obligaţiunile clasice întâlnim şi tipuri noi de obligaţiuni:
Obligaţiuni cu bonuri de subscriere, formă care combină o obligaţiune clasică simplă cu
un drept negociabil. Acest drept negociabil permite să se achiziţioneze ulterior, la un preţ
anterior fixat, acţiuni ale firmei emitente;
Obligaţiuni de participare în cadrul cărora rata dobânzii şi preţul de rambursare sunt
fixate la un nivel minim în momentul emisiunii, dar acestea pot fi majorate în conformitate cu
rezultatele financiare obţinute de debitor. Deţinătorul obligaţiunii este protejat împotriva
pierderii prin garantarea unui câştig minim;
Obligaţiuni convertibile în acţiuni. Deţinătorul acestui tip de obligaţiune are dreptul ca,
în cadrul unui termen fixat prin contractul de emisiune (2-4 luni), să-şi exprime opţiunea de
convertire a titlurilor în acţiuni. Această opţiune se manifestă atunci când veniturile din
dividende depăşesc dobânzile atribuite. Obligaţiunile convertibile comportă două tipuri de rată
a dobânzii:
rată variabilă pe perioada ce se scurge din momentul emiterii obligaţiunii şi data
începerii dreptului la convertire, rată la stabilirea căreia se ţine seama de faptul că deţinătorul
are acest avantaj, fiind mai mică decât cea a pieţei;

Pagina 31 din 112

 O rată egală cu dobânda pieţei practicată la obligaţiunile ce nu vor fi convertite în
perioada de opţiune şi care, la expirarea acestei perioade, devin obligaţiuni clasice sau
ordinare;
Obligaţiuni indexate, în care emitentul îşi asumă obligaţia de a actualiza valoarea
acestor titluri în funcţie de un indice, de comun acord cu investitorul. Indexarea se aplică:
Asupra dobânzii;
Asupra preţului de rambursare;
Asupra ambelor elemente
Scopul indexării este acela de a asigura investitorului posibilitatea recuperării reale a
capitalului investit şi implicit, realizarea unor venituri comparabile cu alte tipuri de plasament;
Obligaţiuni cu dobândă variabilă. În acest caz emitentul modifică rata dobânzii pe
durata existenţei obligaţiunii, pentru a asigura o fructificare a plasamentului în conformitate cu
condiţiile pieţei;
Obligaţiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit - OSCAR. Acestea permit
deţinătorului să aleagă între a primi cupon de dobândă în numerar sau a primi obligaţiuni
identice cu cele iniţiale.

2.2. Elemente tehnice ale obligaţiunilor

Principalele elemente tehnice ale obligaţiunilor sunt:

a) Valoarea nominală- aceasta reprezentând raportul dintre împrumutul lansat pe piaţă
şi numărul obligaţiunilor emise:
I
VN 
N
unde: VN - valoarea nominală;
I - mărimea împrumutului,
N - numărul obligaţiunilor;
b) Valoarea la subscriere sau preţul de emisiune, este determinată de emitent, de
regulă, sub valoarea nominală, pentru a se asigura atractivitatea investiţiei:
Pe = VN - pe
unde: Pe - preţul de emisiune;
VN - valoarea nominală;
pe - prima de emisiune.

Pagina 32 din 112

 c) Termenul de rambursare este intervalul cuprins între momentul subscrierii şi cel al
răscumpărării.
d) Rata nominală a dobânzii, este acea rată care aplicată asupra valorii nominale,
permite determinarea cuponului de dobândă.
e) Cuponul de dobândă reprezintă fructificarea plasamentului în raport de valoarea
nominală a obligaţiunii.
Rd
CD  VN
100
unde: CD - cuponul de dobândă;
VN - valoarea nominală a obligaţiunii;
Rd - rata nominală a dobânzii;
Dacă plata cuponului se face la intervale mai mici de un an, atunci cuponul de dobândă
se determină după relaţia:
n
CD  VN  R d 
100  360
unde: CD - cupon de dobândă;
VN - valoarea nominală a obligaţiunii;
Rd - rata nominală a dobânzii.
f) Rata dobânzii la termen, este rata dobânzii fixate în momentul actual, pentru un
contract de împrumut a cărui execuţie va avea loc în viitor. Între rata dobânzii şi termenul care
reflectă maturitatea fluxurilor de lichiditate, există o relaţie pusă în evidenţă de structura ratei
dobânzii în funcţie de termen. Astfel, se deosebesc:
structura plată, când rata dobânzii nu depinde de termen; - structura acsendentă, când
rata dobânzii creşte în timp;
structura descendentă, când rata dobânzii descreşte în timp;
structura complexă, când rata dobânzii diferă de la un moment la altul, sensul variaţiei
fiind ascendent sau descendent.
g) Cursul obligaţiunii este preţul de piaţă al acesteia:
100
C  P
VN
unde: C - cursul obligaţiunii;
P - preţul de piaţă al obligaţiunii;
VN - valoarea nominală a obligaţiunii;
Cursul se exprimă în procente şi poate fi egal, mai mare sau mai mic decât valoarea
nominală.

Pagina 33 din 112

 h) Cursul rambursării. Dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului.
Rambursarea se face cel puţin la valoarea nominală. Dacă rambursarea se realizează la o sumă
mai mare decât valoarea nominală, costul rambursării este determinat de nivelul primei de
rambursare:
Pr=VRr-Pe
unde: Pr - preţul de rambursare;
VRr - valoarea reală de rambursare;
Pe - preţul de emisiune.
i) Modalităţile de rambursare:
o singură dată la scadenţă, când întregul împrumut este rambursat în ultima zi a duratei
de viaţă;
rambursarea prin anuităţi constante, adică restituirea în fiecare an a unei sume
constante, reprezentând rambursarea şi dobânda aferentă;
restituirea în rate anuale egale.
VN
Ra 
T
unde: Ra - rata de rambursat;
VN - valoarea nominală a obligaţiunii;
T - numărul de ani pentru care se contractează împrumutul;
Cuponul de dobândă anual se calculează în acest caz la valoarea rămasă de rambursat:
n
CD (VN   Ra)Rd
i 1

unde: Ra - rata de rambursat;

CD - cuponul anual de dobândă;
Rd - rata dobânzii.
- rambursarea sub forma cuponului unic, caz în care dobânzile nu se plătesc anual, ci
sunt capitalizate şi reglate odată cu rambursarea sumei împrumutate la finele perioadei.
Modalitatea de rambursare influenţează mărimea preţului de emisiune astfel încât
fluxurile generate de emisiune intră în calculul valorii reale de plasament:
n
At
Pe   t
i 1 (1  i)
n
DS (C  Pe)
( N  n)
unde: Pe - preţul de emisiune;

Pagina 34 din 112

 At - anuitatea în anul t (dobândă în anul t plus rata de rambursat în anul t);
i - rata dobânzii la termen;
n - durata de viaţă a împrumutului;
j) Scopul urmărit de investitori este cel al unei valorificări cît mai avantajoase a
activelor lor financiare atrase prin emisiunea de obligaţiuni.
Plasamentul efectuat de investitori poate fi apreciat pe baza unor indicatori cum sunt: -
produsul nominal sau rata nominală a dobânzii;
100
In  D 
VN
unde: In - produsul nominal;
D - dobânda încasată de deţinătorii de obligaţiuni;
VN - valoarea nominală a obligaţiunii.
produsul curent reprezintă venitul anual exprimat ca procent faţă de preţul de
emisiune:
100
Ic  D  ;
P Ic>In dacă Pe<VN
unde: Ic - produsul curent;
D - dobânda încasată;
Pe - preţul de emisiune.
- produsul efectiv este preţul de vânzare al obligaţiunii în anul n. Se calculează ca o
valoare actualizată a obligaţiunii:
R1 R2 Rn
Ie   2
...
(1  i) (1  i) (1  i) n
unde: Ie produsul efectiv;
R1, R2, …, Rn - dobânda încasată anual plus rambursarea;
i1, i2, …, in - rata dobânzii la termen.
Împrumutul obligatar
Împrumutul obligatar constituie modalitatea fundamentală de îndatorare a agenţilor
economici pe termen lung. El se distinge faţă de împrumutul clasic prin următoarele
caracteristici:
în cazul unui împrumut clasic, creditorul este unic în timp ce emisiunea de obligaţiuni
reuneşte un mare număr de creditori.
obligaţiunea fiind un titlu de creanţă negociabil, este cotată pe pia~a secundară. Spre
deosebire de împrumutul clasic, recuperarea investiţiei în obligaţiuni se poate efectua înainte

Pagina 35 din 112

de scadenţă, la preţul pieţei, ce diferă de preţul plătit în momentul plasării capitalului în
obligaţiuni.
Pentru investitorul care revinde obligaţiunea înainte de scadenţă, venitul adus de
obligaţiune vizează două componente:
- venitul direct
100
np  V 
C
unde: np - venitul direct;
V - vărsământ anual;
C - curs;
- venitul de plasament
d
V
np  n
C  100
2
unde: np - venitul de plasament;
V - vărsământ anual;
d/n - agio/disagio(+disagio, -agio);
d = VR-VN (diferenţa dintre valoarea reală şi valoarea nominală a obligaţiunii);
n - durata restantă exprimată în ani până la scadenţa obligaţiunii;
100 - cursul de paritate.
Principalele elemente tehnice ale împrumutului obligatar sunt:
suma împrumutată şi numărul obligaţiunilor emise, în funcţie de care se determină
valoarea nominală;
termenul de rambursare, ce corespunde duratei de viaţă a obligaţiunilor;
preţul de emisiune care cuprinde costul operaţiunilor de emitere a titlurilor şi de plasare
a lor;
costul împrumuturilor, generat de obligaţiunile emitentului faţă de creditor cu privire la
dobânda şi suma de rambursat;
condiţiile rambursării datoriei, în funcţie de care se stabileşte planul de amortizare a
împrumutului.
Randamentul plasamentului în obligaţiuni
Un investitor care cumpără o obligaţiune, doreşte să cunoască rata de randament
global ce va fi realizată în funcţie de preţul plătit.

Pagina 36 din 112

 Pentru o obligaţiune cu cupon zero, a cărei valoare provine numai din rambursare la
scadenţă rata de randament acturial este rata la care investitorul îşi plasează fondurile P pentru
care i se va rambursa o sumă egală cu 100, peste n ani.
100
P
(1  r)
Pentru o obligaţiune clasică cu cupon de dobândă anual, calculul este mai complicat.
Valoarea unei obligaţiuni este valoarea actuală a încasărilor succesive sperate de deţinătorul ei.
Aceste încasări sunt determinate de cuponul de dobândă şi de preţul de revânzare. Deci, rata
de randament acturial este rata de actualizare care egalizează suma plasamentului cu suma
actualizată a veniturilor pe care le generează acel plasament.
Maturitatea unei obligaţiuni este media diferitelor durate la sfârşitul cărora sunt
încasate cash-flowrile Maturitatea exprimă intervalul de timp în care se recuperează
plasamentul prin intermediul rambursării împrumutului. În cazul unei obligaţiuni cu cupon
zero, maturitatea este tocmai scadenţa finală, pentru că obligaţiunea nu dă naştere decât la un
flux unic. Pentru celelalte tipuri de obligaţiuni, maturitatea este media lunară a scadenţelor de
rambursare.
Durata unei obligaţiuni, reprezintă măsura maturităţii obligaţiunii. Durata reprezintă
media scadenţelor fiecărui flux, ponderat cu ceea ce reprezintă fluxul respectiv în valoarea
obligaţiunii:
1 C C C
D (1  1  2  2 ... n  n )
p 1 r 1 r 1 r
Durata permite şi măsurarea sensibilităţii obligaţiunii, adică riscul de rată a dobânzii.
Sensibilitatea S a unei obligaţiuni faţă de modificările ratei dobânzii este egală cu durata
influenţată de inversul factorului de actualizare:
1
S D
1 r
unde: S - sensibilitatea obligaţiunii;
r - rata de actualizare;
D - durata.
Riscul de rată a dobânzii pentru o obligaţiune cu dobândă fixă este, deci, proporţional
cu durata sa. Sensibilitatea surprinde raportul invers proporţional dintre rata dobânzii şi cursul
obligaţiunii. Sensibilitatea este cu atât mai mare, cu cât durata este mai mare.

3. Titlurile derivate.

Pagina 37 din 112

 Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte bursiere încheiate între
emitent şi beneficiar şi care dau dreptul cumpărătorului asupra umor active ale emitentului, la
o anumită scadenţă viitoare, în condiţiile stabilite prin contract.

3.l. Contracte futures.

Au cunoscut o dezvoltare apreciabilă în ultimii ani datorită trăsăturilor ce

caracterizează acest tip de contract şi anume:
permite eliminarea sau transferarea riscului legat de fluctuaţiile preţului;
generează o creştere puternică a lichidităţii pieţei financiare;
reduce costul intermedierii;
permite creşterea considerabilă a posibilităţilor de speculaţii, dar şi de acoperire;
nu permite îmbogăţirea unor investitori şi sărăcirea altora, ci repartizaeză riscurile şi
ameliorează lichiditatea pe piaţa financiară.
Cursul unui contract la termen este egal cu cursul activelor suport din care se scade
suma dintre rata dobânzii pe termen scurt şi rata dobânzii pe termen lung.
Pentru a oferi fiecărui participant posibilitatea respectării angajamentelor sale, se cere
constituirea unui depozit de garanţie numit „marjă iniţială”. Mărimea acestei depozit depinde
de mărimea riscului. În momentul în care mărimea depozitului de garanţie atinge un nivel
minim numit „marjă de menţinere” se va apela la o marjă a clientului. De regulă, marja de
menţinere reprezintă între 70% şi 80% din marja iniţială. În cazul în care un client n-a efectuat
vărsămintele corespunzătoare, poziţia sa va fi lichidată. Perioada de contabilizare a câştigurilor
şi pierderilor unui contract fiind redusă, riscul ce însoţeşte acest tip de contract este diminuat.
Toate contractele „futures” se derulează, prin intermediul unei camere de compensaţie.
Astfel, apare un contract între cumpărător şi camera de compensare care are rolul de vânzător
şi un contract între vânzător şi camera de compensare, care joacă rol de cumpărător. În caz de
faliment al participanţilor la contract, camerei de compensare îi revine obligativitatea onorării
contractelor trecute.
Ca şi celelalte instrumente financiare la termen, contractele „futures” nu permit
acoperirea împotriva unui riscurilor pe piaţă. Aceste riscuri sunt: riscul „mismatch” şi riscul de
lichiditate. Riscul „mismatch” apare datorită onor neconcordanţe ce se ivesc în caracteristicile
contractului, referitoare la scadenţă, activul suport şi suma ce trebuie acoperită. Riscul de

Pagina 38 din 112

lichiditate este legat de o eventuală ineficienţă a cererii sau a ofertei asupra contractului pentru
ziua în care operatorul doreşte amânarea poziţiei de pe piaţă la termen.
Asupra contractului „futures „pot fi adoptate următoarele poziţii: de acoperire, de
arbitraj şi de speculaţie.

3.2. Opţiunile

Opţiunea reprezintă dreptul de a cumpăra sau a vinde un activ la un anumit preţ şi în

decursul unei perioade anterior stabilite. Activul care face obiectul contractului poate fi un
activ financiar (acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur, contracte la termen, devize, indici
bursieri) sau un activ nonfinanciar (materii agricole, materii prime minerale).
Preţul de exerciţiu al unui astfel de contract reprezintă preţul la care poate fi cumpărat
sau vândut activul suport. Perioada de exerciţiu reprezintă perioada în care este deţinut activul
care face obiectul contractului.
Din punct de vedere tehnic se disting opţiuni americane şi opţiuni europene. În cazul
opţiunilor americane, deţinătorul contractului poate exercita dreptul său în orice moment, în
timp ce în cazul opţiunilor europene , posesorul opţiunii poate executa dreptul său numai la o
dată precizată numită dată de exerciţiu.
Distingem astfel opţiuni de cumpărare şi opţiuni de vânzare. Opţiunea de cumpărare
(call în engleză) reprezintă o promisiune de vânzare, acordată de vânzătorul opţiunii de
cumpărare către cumpărătorul opţiunii. În mod similar, opţiunea de vânzare (put în engleză)
poate fi analizată ca o promisiune de cumpărare, acordată de vânzătorul opţiunii de vânzare
către cumpărătorul opţiunii.
Valoarea la care o opţiune se cumpără sau se vinde se numeşte primă. Această sumă
este vărsată de către cumpărător vânzătorului.
Factorii care determină valoarea unei opţiuni sunt:
a) cursul titlului suport. Valoarea primei se află în relaţie de proporţionalitate cu cea a
titlului suport astfel: prima opţiunii de cumpărare este o funcţie crescătoare a valorii titlului
suport în timp în cazul opţiunii de vânzare prima este o funcţie descrescătoare a valorii suport.
b) Preţul de exerciţiu al opţiunii. Prima unei opţiuni de cumpărare este cu atât mai
mare cu cât preţul de exerciţiu este mai scăzut. Invers, prima unei opţiuni de vânzare este o
funcţie crescătoare a preţului de exerciţiu.
c) Data scadenţei opţiunii. Prima unei opţiuni este o funcţie crescătoare a valorii timp.
Valoarea este cu atât mai ridicată, cu cât durata de viaţă a opţiunii este mai mare.

Pagina 39 din 112

 d) Volatilitatea acţiunii suport. Volatilitatea măsoară amplitudinea variaţiei cursului
titlului suport.
Rezultatele obţinute de cumpărători sunt cu atât mai importante, cu cât cursul titlurilor
variază în sensul creşterii sau în sensul scăderii. Primele opţiunilor de cumpărare şi de vânzare,
reprezintă o funcţie crescătoare a volatilităţii acţiunilor suport.
e) Plata dividendelor. Distribuirea dividendelor este urmată de o scădere a cursului
titlului. Această situaţie trebuie să fie anticipată de către operatorii cu opţiuni. Diminuarea
cursului va antrena o reducere a valorii opţiunilor de cumpărare şi o creştere a valorii
opţiunilor de vânzare. Cumpărătorii opţiunilor de cumpărare vor avea interesul de a-şi exercita
opţiunea înainte de vânzarea dividendelor, în timp ce cumpărătorii opţiunilor de vânzare nu-şi
vor exercita dreptul lor decât după plata cupoanelor.
f) Rata dobânzii pe termen scurt. Cumpărătorul opţiunii varsă vânzătorului suma
primei, aceasta fiind singura plată efectuată de cumpărător până la executarea opţiunii. Pentru
cumpărătorul unei opţiuni de cumpărare, cu cât rata dobânzii de referinţă este mai mare, cu
atât valoarea actuală a preţului de exerciţiu al opţiunii este mai scăzută. Ca urmare, opţiunile
de cumpărare sunt cu atât mai atractive cu cât ratele dobânzii pe termen scurt sunt mai mari.

4. Riscul şi rentabilitatea unui portofoliu de titluri.

Pe piaţa financiară, investitorii raţionali utilizează pentru obţinerea unor performanţe

maxime portofolii de valori mobiliare. Portofoliul de valori mobiliare poate cuprinde în
componenţa sa orice titlu financiar având ponderi diferite. Opţiunea unui investitor pentru o
anumită categorie de titluri se manifestă în mod deosebit, în funcţie de atitudinea sa faţă de
risc. Investitorul poate avea următoarele poziţii faţă de risc: aversiune faţă de risc, indiferenţă
sau înclinaţie pentru risc.
Problema fundamentală care se ridică este aceea a alegerii unui portofoliu eficient.
Această problemă nu are o rezolvare simplă datorită unui sistem de cauze dintre care se
detaşează faptul că mediul în care se acţionează este prin excelenţă un mediu incert,
caracterizat de o sumă de variabile.
Selecţia unui portofoliu optimal se poate realiza după mai multe metode, considerate
clasice. Fiecare metodă a fost o continuare şi în acelaşi timp o dezvoltare a modelelor
precedente, astfel:
în 1952, Hrry Markovitz înlocuieşte ipoteza maximizării rentabilităţii cu cea a creşterii
criteriului rentabilitate-varianţă;

Pagina 40 din 112

 în 1963, William Sharpe simplifică metodologia de selecţie a portofoliului, creând
„modelul diagonal”;
pe baza realizărilor anterioare, William Sharpe fundamentează modelul de evaluare a
valorii titlurilor financiare Capital Assets Prices Model considerat a fi unul dintre cele mai utile
modele din teoria financiară;
în 1973, Stephen A. Ross propune teoria arbitrajului pentru evaluarea valorii titlurilor
financiare (The Arbitraje Theory of Capital Asset Pricing), în care evidenţiază mai mulţi factori
de influenţă asupra valorii titlurilor financiare.

Pagina 41 din 112

 Capitolul III.
CARACTERISTICI ALE TRANZACŢIILOR, CU VALORI MOBILIARE.

1. Definirea şi clasificarea tranzacţiilor bursiere

Tranzacţiile bursiere cuprind toate contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte

active financiare, încheiate pe piaţa secundară, indiferent dacă acestea se tranzacţionează la
bursa propriu-zisă sau pe pieţele interdealeri.
În sens restrâns, tranzacţiile bursiere se referă la contractele încheiate în incinta
burselor de valori, prin intermediul agenţilor de bursă şi în conformitate cu reglementările
pieţei bursiere.
După momentul executării contractului, se disting tranzacţii specifice pieţelor de tip
american şi tranzacţii încheiate la bursele de tip european. La bursele de tip american, se
derulează următoarele categorii de tranzacţii:
a) tranzacţii cu lichidare imediată, când executarea are loc chiar în ziua încheierii
contractului;
b) tranzacţii cu lichidare normală, care conduc la finalizarea operaţiunilor într-un
anumit număr de zile bursiere, din momentul încheierii contractului;
c) tranzacţii cu lichidare pe bază de aranjament special, caz în care lichidarea are loc la
o scadenţă, dată în funcţie de opţiunea vânzătorului.
O categorie aparte a tranzacţiilor de tip american sunt vânzările scurte (short sales),
adică vânzarea la bursă a unor valori mobiliare cu executarea contractului după formula
lichidării normale, dar pe bază de titluri împrumutate.
La bursele de tip european se deosebesc următoarele tipuri de tranzacţii:
a) tranzacţii la vedere, respectiv acelea la care executarea contractului are loc imediat
sau în câteva zile de la încheierea tranzacţiei la bursă;
b) tranzacţii la termen sau „cu reglementare lunară”, care se încheie în bursă la un
moment dat, urmând să fie executate la o dată fixă, în perioada de lichidare a lunii în curs, sau
într-una din lunile următoarele;
c) Tranzacţii condiţionale, care se execută la termen, dar spre deosebire de cele cu
reglementare lunară, permit cumpărătorului să aleagă între două posibilităţi: executarea
contractului sau abandonarea acestuia prin plata unei prime către vânzător.
Un rol deosebit pe pieţele bursiere au căpătat în ultimele două decenii operaţiunile cu
titluri financiare derivate, respectiv contractele futures şi cu opţiuni pe instrumente financiare.

Pagina 42 din 112

Operaţiunea futures constă în asumarea prin contract de către participanţi, în general mari
instituţii financiare, a obligaţiei de a cumpăra sau a vinde o sumă în valută sau titluri financiare
la o dată viitoare, preţul fiind stabilit în momentul încheierii contractului; obiectivul principal
contractului nu este primirea sau livrarea efectivă a valutei sau hârtiilor de valoare, ci obţinerea
unei diferenţe favorabile la cursul de schimb sau la dobândă, între ziua încheierii contractului şi
scadenţa acestuia.
Opţiunile pe titluri financiare se realizează cu valute, contracte futures sau indici de
bursă şi pot fi opţiuni de cumpărare sau de vânzare.
După scopul urmărit, operaţiunile de bursă pot fi clasificate, după cum urmează:
a) operaţiuni simple, generate de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor. Acestea
izvorăsc din nevoia de deplasare a capitalurilor disponibile, precum şi din intenţia de
modificare a structurii portofoliului de valori mobiliare deţinute sau pentru transformarea
activelor financiare în lichidităţi;
b) operaţiuni de arbitraj, prin acre se urmăreşte obţinerea unui câştig din diferenţa de
cursuri, fără ca practic arbitrajorul să-şi asume riscul preţului;
c) operaţiuni de acoperire, prin care se urmăreşte evitarea pierderilor generate de
evoluţia nefavorabilă a cursului bursier. În condiţiile unei pieţe instabile, se încearcă
conservarea valorii activelor şi chiar obţinerea unui câştig. Acestea sunt operaţiuni de hedging.
d) Operaţiuni speculative, având drept scop obţinerea unui profit din diferenţa de
cursuri între momentul încheierii şi momentul lichidării operaţiunii. Contractantul îşi asumă, în
mod corespunzător, şi un risc, deoarece evoluţia cursului bursier nu poate fi anticipată cu
precizie. Principiul pe care se bazează astfel de operaţiuni este acela de a cumpăra ieftin şi de a
vinde scump
e) Operaţiuni cu caracter tehnic, care sunt efectuate de agenţii de bursă pentru
menţinerea echilibrului şi stabilităţii pieţei. Cei care efectuează astfel de tranzacţii joacă rolul
de creatori de piaţă. Aceştia vând titluri pe cont propriu, atunci când se manifestă o cerere
neacoperită pe piaţă, respectiv cumpără când oferta este excedentară. Urmărind chiar
obţinerea unui profit din diferenţe de cursuri, creatorii de piaţă acţionează, implicit, în sensul
echilibrării pieţei.

2. Tranzacţii la vedere sau „pe bani gata”

Tranzacţiile la vedere sunt cunoscute şi sub denumirea de tranzacţii „cash” sau „pe bani
gata”, tranzacţiile la vedere se caracterizează prin aceea că, persoana care adresează ordinul de

Pagina 43 din 112

vânzare sau cumpărare îşi asumă obligaţia, ca imediat, sau în perioada de lichidare normală, să
pună la dispoziţia partenerului titlurile vândute sau suma de bani reprezentând preţul
tranzacţiei. Aceste tranzacţii se derulează pe baza contului „cash” deschis de client la firma
broker. Astfel, un investitor poate cumpăra valori mobiliare, cu condiţia să plătească integral
contravaloarea acestora. Un client care vinde „cash” trebuie să predea valorile mobiliare
contractate în cadrul aceluiaşi termen, primind contravaloarea integrală a acestora în contul
său.
În situaţia în care clientul nu-şi respectă obligaţiile asumate, brokerul va proceda la
lichidarea poziţiei clientului său, după cum urmează:
prin vânzarea titlurilor respective la valoarea lor de piaţă, din momentul în care
obligaţia scadentă de depunere a fondurilor nu a fost îndeplinită;
prin cumpărarea titlurilor de pe piaţă, la cursul curent, în vederea lichidării poziţiei unui
client care nu a predat integral titlurile vândute.
Orice diferenţă nefavorabilă rezultată din astfel de operaţiuni când lichidarea poziţiei
prin vânzarea titlurilor se realizează la un curs mai redus decât cel la care au fost cumpărate,
sau când cumpărarea acestora are loc la un curs mai mare decât cel din momentul angajării
poziţiei, este suportată de client.

3. Tranzacţii în marjă

Tranzacţiile în marjă reprezintă o variantă a tranzacţiilor la vedere. Constă în cumpărări

de titluri primare pe datorie, caz în care, brokerul acordă clientului său, în anumite limite, un
credit pentru realizarea operaţiunii bursiere.
Acestea nu se efectuează la Bursa de Valori Bucureşti datorită gradului mare de risc pe
care îl presupun.
Contul de siguranţă se deschide atunci când un client cumpără mai multe titluri cu
aceeaşi sumă de bani sau acelaşi număr de titluri cu o sumă iniţială mai mică. Aceste titluri sunt
folosite ca gaj pentru împrumut.
Mecanismul acestui tip de tranzacţie constă în următoarele: investitorul dă ordin de
cumpărare a unui volum de acţiuni fără a achita firmei broker contravaloarea titlurilor. Acesta
trebuie să depună în termenul prescris pentru lichidarea normală numai o parte din
contravaloarea acestor titluri. Diferenţa până la valoarea contractului este constituită de
împrumutul pe care clientul îl obţine de la broker pentru tranzacţia respectivă.

Pagina 44 din 112

 Prin tranzacţiile în marjă se creează o capacitate financiară suplimentară pentru client.
În funcţie de nivelul marjei aceasta poate cu o anumită sumă avansată în operaţiune să câştige
ori să piardă mai mult decât într-o tranzacţie cash. Se produce efectul de levier.
Pentru efectuarea unor astfel de tranzacţii clientul trebuie să ofere o garanţie iar
aceasta este reprezentată de titlurile care fac obiectul contractului şi care rămân la broker.
Dacă investitorul doreşte să intre în posesia titlurilor el trebuie să restituie creditul inclusiv
dobânda adică să anuleze debitul său la broker. Aceste titluri ce servesc drept garanţie se
numesc colateral.
Diferenţa dintre valoarea colateralului (V/C) şi datoria clientului la broker (D)
reprezintă capitalul avansat de client (CP) sau marja absolută.
VC-D=CP
Raportul dintre marja absolută CP şi valoarea de piaţă a titlurilor existente în contul
clientului în calitate de colateral VC reprezintă marja returnabilă (m):
CP
m
VC
În cursul derulării operaţiunii, mărimea marjei curente variază în mod continuu în
funcţie de valoarea de piaţă a titlurilor care formează colateralul, precum şi de intrările şi
ieşirile din contul din marjă.
Cerinţa esenţială pentru funcţionarea contului în marjă este ca, pentru fiecare client
valoarea colateralului să fie tot timpul mai mare decât debitul pe care acesta îl are la broker.
Marja determinată ca diferenţă între valoarea colateralului şi datorie, este un mijloc de
acoperire a brokerului împotriva riscului de scădere a valorii de piaţă a titlurilor ce formează
colateralul.
Operatorul ce deţine un cont în marjă poate să realizeze mai multe cumpărări şi vânzări
pe baza contului respectiv, fără să efectueze plata pentru fiecare cumpărare, ori să primească
contravaloarea pentru fiecare vânzare; tranzacţiile de sens opus se compensează reciproc,
astfel încât brokerul urmăreşte soldul contului clientului.
Contul în marjă este un mijloc de achiziţionare de titluri cu plata în tranşe. Astfel,
clientul devine debitor faţă de broker. În continuare. El poate să depună periodic în contul său
fonduri băneşti, reducând continuu datoria sa, până când împrumutul brokerului este restituit.
Toate câştigurile obţinute de client din derularea operaţiunii se varsă în contul în marjă, ceea ce
contribuie la reducerea împrumutului acordat de broker.
În urma unei cumpărări în marjă, poziţia clientului se prezintă astfel:

Pagina 45 din 112

 este o poziţie long pe titluri întrucât din momentul executării operaţiunii titlurile
aparţin clientului investitor; dividendele acţiunilor respective sunt colectate de broker şi trecute
în contul clientului;
este o poziţie de debitor pentru fondurile împrumutate de la broker şi pentru care este
obligat să-i plătească dobânda. Nivelul dobânzii se stabileşte în raport cu rata la care brokerul
se refinanţează de la bancă, adăugându-se la acesta un spread;
Înregistrarea în cont a operaţiunilor se face astfel:
în creditul contului: acoperirea adusă de client în numerar sau formă de titluri;
veniturile din vânzări de titluri; dividendele aduse de acţiuni.
în debitul contului: valoarea de piaţă a titlurilor cumpărate în marjă; dobânda la creditul
acordat de broker.
Comparând efectul asociat plasamentului (profitul) în cele două cazuri, se remarcă
„efectul de levier” creat pentru investitor de fondurile împrumutate pe care se bazează
tranzacţia în marjă.
Astfel, la tranzacţiile în marjă, profitul, respectiv pierderea potenţială, se multiplică.
Efectul multiplicator se determină pe baza relaţiei:
1
k
m%
unde: m% este marja.
Cumpărarea în marjă este profitabilă atât timp cât piaţa este în creştere. În caz contrar,
riscul este cu atât mai mare, atât pentru operator, cât şi pentru firma broker cu care lucrează,
cu cât volumul datoriilor este mai mare, respectiv marja este mai mică.

4. Tehnica vânzărilor scurte

În cazul acestui tip de tranzacţie participanţii sunt: clientul, brokerul, bursa şi casa de
compensaţie. Operaţiunea se realizează tot printr-un cont în marjă deschis de client la broker,
fiind necesară respectarea normelor privind nivelul marjei. În SUA marja reprezintă 50% din
valoarea tranzacţiei pentru marja iniţială şi 30 % pentru marja permanentă, motiv pentru care
şi în această situaţie, contul în marjă este tot un cont de siguranţă. Cât timp poziţia clientului
rămâne deschisă, brokerul urmăreşte marja curentă a contului acestuia, astfel încât să se
asigure respectarea marjei permanente. Tranzacţia presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) clientul dă ordin de vânzare „scurtă”, iar brokerul execută ordinul, deci încheie
contractul. În acest moment, clientul vinde titluri pe care nu le deţine(sau le posedă, dar vrea

Pagina 46 din 112

să execute contractul cu ele) şi pe care, până în ziua executării contractului, urmează să le
obţină printr-un împrumut dintr-o sursă terţă.
b) Brokerul împrumută titlurile în contul clientului de la un alt broker şi informează că
acest împrumut a fost executat în contul clientului său;
c) Brokerul execută contractul, adică livrează titlurile la casa de compensaţie, în
conformitate cu scadenţa operaţiunilor cu lichidare normală. În calitate de vânzător, primeşte
de la casa de compensaţie contravaloarea titlurilor respective la cursul din contract. El depune
fondurile cash drept garanţie pentru împrumutul contractat sub formă de titluri. În acest fel,
contractul a fost executat în bursă, iar clientul a rămas dator cu titlurile respective având
contul de titluri blocat, la dispoziţia împrumutătorului;
d) Când consideră oportun, clientul dă ordin de cumpărare a titlurilor respective,
ordinul este executat, restituindu-se împrumutătorului titlurile primite. în acest fel, clientul face
o acoperire a poziţiei sale scurte, închizând contul de titluri
În urma unei vânzări „scurte” poziţia clintului se prezintă astfel:
este o poziţie short pe titluri întrucât în urma executării, clientul rămâne dator faţă de
broker cu titlurile respective, până în momentul în care se va acoperi, va cumpăra titlurile şi le
va restitui brokerului;
este o poziţie long pe fondurile băneşti, reprezentând contravaloarea titlurilor vândute
la cursul din contract; aceste fonduri reprezintă garanţia pentru împrumutul în titluri.
Înregistrarea în cont a operaţiunilor se face astfel:
în creditul contului: marja depusă de client; valoarea de piaţă a titlurilor vândute în
absenţă; dobânda pentru banii reţinuţi ca garanţie (când lichidităţile sunt rare pe piaţă);
în debitul contului: valoarea titlurilor cumpărate de client în vederea acoperirii poziţiei
sale de debitor pe titluri; prima ce se stabileşte pentru împrumuturile titlurilor (când titlurile
sunt rare pe piaţă).

5. Tranzacţii la termen

5.1. Caracteristici ale tranzacţiilor la termen

Tranzacţiile la termen se caracterizează prin aceea că, partenerii convin să-şi
îndeplinească obligaţiile peste o anumită perioadă de timp de la data încheierii tranzacţiei (1,3
sau 6 luni mai târziu).
Tranzacţiile se încheie la bursă într-o anumită zi, dar reglementările în conturi şi
livrarea titlurilor urmează să se facă la o dată viitoare. Dreptul de proprietate asupra titlurilor

Pagina 47 din 112

trece de la vânzător la cumpărător, chiar în momentul încheierii contractului. Valoarea
tranzacţiei se determină pe baza cursului la termen prestabilit indiferent de evoluţia cursului de
piaţă la termenul tranzacţiei.
Cotează la termen valorile mobiliare cele mai active pe piaţa la vedere cele pentru care
există o cerere şi o ofertă constant ridicate. Nu pot fi negociate la termen acţiunile societăţilor
comerciale care au fuzionat cu altele, obligaţiunile aferente împrumuturilor care încep să se
amortizeze, precum şi valorile mobiliare considerate a nu avea caracteristicile unui titlu la
termen, şi anume: un volum suficient de mare al tranzacţiilor, o anumită importanţă a poziţiilor
speculative la cumpărare şi la vânzare. În mod similar, lista valorilor mobiliare poate fi
completată cu titlurile care se dovedesc a fi cele mai dinamice pe piaţa la vedere.
Pentru garanţia lor şi a clienţilor, intermediarii bursieri impun constituirea unor
depozite în numerar sau sub formă de titluri blocate, pentru perioada în care clientul rămâne pe
poziţia de cumpărător sau de vânzător.
Negocierile la termen pot fi ferme şi condiţionate.
În cazul operaţiunilor la termen ferm, cumpărătorul şi vânzătorul sunt definitiv angajaţi
din ziua negocierii: primul de a plăti titlurile cumpărate, cel de-al doilea de a ceda titlurile
vândute. Lichidarea tranzacţiei având loc la o dată viitoare, tranzacţiile la termen creează
avantaje suplimentare pentru operator, în sensul că o cumpărare de titluri la termen ferm poate
fi urmată de revânzarea lor, iar vânzarea la termen ferm poate fi urmată de recumpărarea
titlurilor.
Caracteristici aparte prezintă tranzacţiile la termen de o lună, al căror mecanism de
derulare permite efectuarea unor operaţiuni specifice, cum ar fi: reportul, vânzarea pe poziţie
descoperit şi operaţiunile cu acoperire.
Tranzacţiile condiţionate sunt derulate la termen, dar finalizarea lor nu este obligatorie.
Aceasta depinde de decizia operatorului, care suportând un cost, are dreptul, fie să renunţe la
contract, fie să-şi definească poziţia de cumpărător sau de vânzător de titluri în funcţie de
evoluţia viitoare a titlurilor.
Tranzacţiile condiţionate derulate cu titluri primare sunt operaţiunile cu primă şi
stelaje. Tranzacţiile condiţionate cu titluri derivate sunt contractele de opţiuni.
5.2. Tranzacţii pe piaţa cu reglementare lunară
Tranzacţiile la termen de o lună se finalizează, din punctul de vedere al efectuării plăţii
şi livrării titlurilor la noii posesori, într-o perioadă prestabilită denumită perioadă de lichidare.
Principala caracteristică a acestei pieţe este faptul că, vânzările şi cumpărările efectuate
în orice zi până, inclusiv, în ziua de lichidare generală, au scadenţa chiar în ziua respectivă.

Pagina 48 din 112

Tranzacţiile care generează plăţi şi cedări de titluri în timpul lichidării lunii în care a fost
încheiată tranzacţia sunt denumite „operaţii pe bani gheaţă amânate”.
Operaţiunile la termen de o lună se derulează pe baza unui depozit ca garanţie.
În cazul operaţiunilor reportate de la o lichidare la alta, operatorul continuă tranzacţia
până când este satisfăcut de evoluţia cursului la care cotează titlurile respective. Reportul este
analizat ca o dublă operaţie de bursă:
o operaţie cu scadenţă şi lichidarea în luna în curs(numită lichidare încheiată) - o
operaţie cu scadenţa în lichidarea lunii următoare;
derularea operaţiuni de report presupune găsirea de către operatorul care-şi reportează
poziţia de cumpărător, a unui deţinător de fonduri care să accepte cumpărarea titlurilor la
lichidare cu angajamentul de a i le revinde la următoarea lichidare (clauza de retrocedare).
Operaţiunile de report se fac la un curs de compensaţie stabilit de bursă la nivelul
cursului mediu al primei ore de tranzacţii din ziua de lichidare. Reportatul vinde practic
reportorului, acţiunile la acest curs, apoi cumpără aceleaşi titluri pentru lichidarea următoare la
acelaşi curs, plus dobânda (reportul).
Pe pieţele bursiere dezvoltate pot fi iniţiate chiar şi operaţiuni de tip speculativ pe piaţa
cu reglementare lunară. Această posibilitate decurge din faptul că iniţiatorul unei astfel de
operaţiuni, în calitatea sa de vânzător ce nu deţine acţiunile tranzacţionate sau cumpărător ce
nu dispune de lichidităţile necesare plăţii, are la dispoziţie o lună pentru a-şi reglementa
situaţia. Se pot iniţia, astfel, două tipuri de operaţiuni:
a) vânzare pe poziţia descoperit. Deoarece operatorul beneficiază de un interval de o
lună pentru a livra titlurile, se pot vinde valori mobiliare pe care operatorul nu le posedă,
mizând pe posibilitatea de a le cumpăra mai ieftin, cel târziu până în ziua de lichidare a lunii
respective;
b) operaţiuni de acoperire. Atunci când un operator nu dispune de mijloacele de plată
suficiente pentru a efectua o tranzacţie pe piaţa la vedere. El va beneficia de avantajele pieţei
cu reglementare lunară de a efectua o operaţiune în marjă cu posibilitatea revânzării titlurilor
cumpărate până în ziua de lichidare a aceleiaşi luni. Dacă cursul evoluează în cursul lunii
respective în sensul creşterii lui se manifestă efectul de levier

5.3. Tranzacţii la termen ferm

Angajamentul părţilor fiind ferm, tranzacţia se derulează în două momente:
momentul t0 al iniţierii operaţiunii, când se stabileşte termenul tranzacţiei şi valoarea
acesteia, pe baza cursului predeterminat;

Pagina 49 din 112

 momentul tn al finalizării tranzacţiei când în funcţie de cursul zilei, se determină măsura
în care iniţiatorul operaţiunii se confruntă cu o pierdere sau obţine un câştig.
În cazul unei operaţiuni de cumpărare la termen, cumpărătorul, intrând efectiv în
posesia valorilor mobiliare la momentul tranzacţiei, este avantajat de creşterea în viitor. Dacă
la momentul în cursul „cash” este mai mare decât cursul la termen, cumpărătorul poate adresa
brokerului său în ordin de vânzare la vedere, a acţiunilor achiziţionate. O astfel de decizie
intervine atunci când nu se urmăreşte introducerea titlurilor în portofoliu, ci obţinerea unui
câştig din tranzacţii la termen.
Vânzările la termen ferm sunt iniţiate de operatori atunci când se estimează scăderea
cursului în viitor.

5.4. Tranzacţii cu primă

Tranzacţiile cu primă sunt operaţiuni bursiere de tip condiţionat, care pe măsura
apariţiei unor noi produse bursiere au fost în mod treptat înlocuite, pe marile pieţe bursiere, cu
contracte pe opţiuni.
În forma lor clasică tranzacţiile cu primă prezintă următoarele caracteristici:
scadenţa tranzacţiei este fixă;
preţul tranzacţiei este predeterminat, fiind dat de cursul la termen prestabilit pentru
scadenţa aleasă;
cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a plăti vânzătorului o primă;
prima reprezintă pierderea maximă pentru cumpărător, în cazul renunţării la contract;
riscul asumat de operator atunci când lucrează pe poziţia descoperit este limitat la
mărimea primei;
contractul nu poate fi lichidat la scadenţă, ceea ce înseamnă că până la data respectivă
marja contractului, constatând în prima plătită, trebuie menţinută;
pentru una şi aceeaşi primă aferentă a trei scadenţe diferite, preţul contractului este cu
atât mai mare, cu cât scadenţa este mai îndepărtată;
preţul de cumpărare într-o tranzacţie cu primă este, de regulă, mai mare decât pe piaţa
cu reglementare lunară, deoarece cumpărătorul dispunând de alternative ale deciziei sale,
trebuie - prin diferenţele de preţ - să compenseze avantajul pe care îl acordă vânzătorul;
tranzacţiile cu primă se încheie pentru o cantitate de 100 titluri
Tipuri de tranzacţii cu primă:
tranzacţie cu primă în scopul obţinerii de câştig
tranzacţie cu primă de tip arbitraj

Pagina 50 din 112

 tranzacţie cu primă de tip hedging

5.5. Tranzacţii de tip stelaj

Tranzacţiile de tip stelaj sunt operaţiuni care combină caracteristicile tranzacţiilor
ferme cu cele ale operaţiunilor de tip condiţionat.
Vânzătorul unui stelaj apreciază că până la scadenţă cursul valorilor mobiliare
tranzacţionate va fi stabil, în timp ce vânzătorul stelajului anticipează o fluctuaţie a cursului
titlului tranzacţionat, în sensul creşterii sau descreşterii acestuia.
Stelajul reprezintă o tranzacţie fermă, deoarece la scadenţă, operatorul are obligaţia să
execute contractul.
Operatorul care a achiziţionat un stelaj are dreptul ca la scadenţă să-şi stabilească
poziţia, în funcţie de evoluţia cursului. Acesta poate fi cumpărător al valorii mobiliare la preţul
cel mai mare prevăzut în stelaj, sau vânzător la preţul cel mai mic prevăzut în stelaj. Din acest
punct de vedere, stelajul are caracteristicile unei tranzacţii condiţionate la termen. Stelajul
comportă două cursuri, separate printr-un ecart. Limita inferioară şi cea superioară a cursului
sunt denumite bornele stelajului.
Tranzacţia de stelaj se încheie pe termen de 6 luni, dar operatorul poate executa
contractul chiar în lichidarea lunii următoare încheierii tranzacţiei, sau într-una din următoarele
cinci luni până la scadentă.
Dacă până la scadenţă cursul de piaţă al acţiunilor „A” nu fluctuează semnificativ,
cumpărătorul stelajului se confruntă cu o pierdere. La orice curs situat între bornele stelajului,
indiferent de poziţia adoptată, operatorul înregistrează o pierdere.
Dacă considerăm tranzacţia de stelaj din punctul de vedere al vânzătorului, acesta
mizează pe stagnarea în viitor a cursului acţiunilor tranzacţionate.
Stelajul este folosit şi ca modalitate de acoperire împotriva riscului de pierdere din
fluctuaţia cursului pentru valorile mobiliare deţinute în portofoliu.

Pagina 51 din 112

 Capitolul IV
TRANZACŢIILE CU VALORI MOBILIARE LA BURSA DE VALORI
BUCUREŞTI ŞI ROLUL ACESTORA

1.Scurt istoric privind activitatea bursieră în România

Începuturile activităţii bursiere în România datează din. Astfel în anul 1839 a fost
promulgat şi pus în aplicare, după Codul Comercial francez, „Codicele de comerţ al Ţării
Româneşti”. Pe baza acestui act normativ a fost înfiinţată Bursa de mărfuri care ulterior şi-a
extins activitatea prin tranzacţionarea efectelor de comerţ, schimburi valutare şi operaţiuni
bursiere.
În iunie 1881, a fost promulgată „Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi
mijlocitorilor de mărfuri”, care a pus bazele organizării activităţii bursiere. Deschiderea bursei
din Bucureşti a avut loc la 1 decembrie 1882.
Cadrul legislativ a fost îmbunătăţit prin „Legea asupra burselor de comerţ”, care a
aşezat activitatea bursieră pe principiul „libertăţii tranzacţiilor” între „membrii corporaţiunii
bursei”. Activitatea Bursei de Efecte, Acţiuni şi Schimb din Bucureşti, s-a întrerupt la sfârşitul
primei jumătăţi a secolului trecut. În momentul întreruperii activităţii, Bursa de Efecte, Acţiuni
şi Schimb din Bucureşti cum se numea la acea vreme avea la cotare 93 de societăţi, din care 24
bancare, 9 petroliere, 7 miniere, 12 din construcţii, 10 din industria alimentară, metalurgie,
chimie, transporturi, telecomunicaţii prin care se vehiculau capitaluri de peste 200 miliarde lei.

2. Constituirea Bursei de Valori Bucureşti

După o întrerupere de cinci decenii bursa a fost reînfiinţată pe piaţa de capital a

României, în anul 1995. Bursa de Valori din România este înfiinţată pe baza Deciziei nr. 20 din
21.04.1995 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM).
Decizia de înfiinţare a Bursei de Valori Bucureşti a fost dată în urma solicitării a 24 de
societăţi de valori mobiliare de a negocia la bursă. Conform Legii 52i1994 privind valorile
mobiliare şi bursele de valori, CNVM decide înfiinţarea unei burse de valori numai după ce
minim 5 societăţi de valori mobiliare au solicitat şi primit autorizaţia de negociere în bursă.
Calitatea de membru al bursei poate fi obţinută de orice societate de valori mobiliare
autorizată de CNVM şi care îndeplineşte următoarele condiţii:
să aibă ca activitate, exclusiv intermedierea de valori mobiliare;

Pagina 52 din 112

 75% din activele societăţii să fie active financiare;
să facă dovada unui minim de capital subscris şi integral vărsat, cu obligaţia de
menţinere a unui minim de capital net ce se stabileşte de CNVM.

3. Organizarea Bursei de Valori din Bucureşti

COMISARUL GENERAL
ASOCIAŢIA BURSEI
COMITETUL BURSEI
DIRECTOR GENERAL
CAMERA ARBITRALĂ
COMISII SPECIALE
DEPARTAMENT JURIDIC
DIRECTOR ADJI1NCT
ÎNSCRIERE LA ÎNREGISTRARE ŞI TRANZACŢIONARE INFORMAŢIC COTĂ
SUPRAVEGHERE ŞI SUPRAVEGHERE
MEMBRI PLATĂ DECONTARE REGISTRU RELAŢII CU PUBLICUL
ADMINISTRATIV ŞI CERCETARE
DEZVOLTARE
Fig. 4.1 Organigrama Bursei de Valori Bucureşti
Administratorul principal al Bursei de Valori Bucureşti este Inspectorul General numit
de CNVM pentru o perioadă de 5 ani, putând fi numit pentru mai multe mandate. Inspectorul
general participă la întrunirile bursei şi ale comitetului bursei, fără a avea drept de vot.
Comitetul bursei este ales pe o perioadă de 5 ani şi este compus din nouă membrii având
următoarele atribuţii:
numeşte şi demite pe Directorul General al Bursei;
adoptă şi modifică regulamentul de organizare şi funcţionare al bursei;
adoptă proiectul de buget al bursei;
stabileşte comisioanele şi tarifele practicate de bursă;
stabileşte garanţiile ce trebuie constituite de intermediari şi agenţii lor;
supraveghează la respectarea dispoziţiilor legale, a reglementărilor CNVM şi ale
Bursei.
În cadrul Bursei de Valori se instituie cu aprobarea CNVM, Asociaţia Bursei. Membrii
Asociaţiei bursei sunt societăţile de valori mobiliare autorizate să negocieze în bursa. În

Pagina 53 din 112

adunarea generală a Asociaţiei Bursei de valori fiecare membru are un vot. Adunarea are
următoarele atribuţii:
adoptă bugetul adoptat de Comitetul bursei de valori;
aprobă bilanţul adoptat de Comitetul Bursei de Valori;
desemnează persoanele care urmează a fi înscrise pe lista de arbitrii a camerei arbitrale
a bursei de valori.
Supravegherea şi controlul bursei, în cea ce priveşte administrarea şi funcţionarea, ca şi
regimul juridic al operaţiunilor, se exercită de Comisarul General al bursei de valori. Acesta
este numit de CNVM pentru un mandat de 5 ani, putând fi reinvestit cu mandate succesive.
Atribuţiile Comisarului General sunt următoarele:
participă fără drept de vot la toate adunările asociaţiei bursei;
asistă la şedinţele comitetului bursei de valori;
supraveghează operaţiunile de bursă, având acces liber la toate incintele, documentele,
informaţiile şi evidenţele bursei de valori;
transmite CNVM-ului constatările privind încălcarea dispoziţiilor legii şi raportul
trimestrial asupra activităţii bursei de valori.
În vederea desfăşurării activităţii bursa este organizată pe direcţii, fiecare dintre acestea
având anumite responsabilităţi reglementate prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al
BVB. Aceste direcţii sunt:
Direcţia membrii şi Emitenţi care coordonează activitatea legată de funcţionarea
societăţilor membre ale Asociaţiei bursei, precum şi a societăţilor emitente înscrise la cota
bursei;
Direcţia Operaţiuni bursiere, având drept scop coordonarea activităţii de tranzacţionare
şi supraveghere a pieţei, depozitare şi înregistrare a valorilor mobiliare, compensare şi control
al decontării;
Direcţia Relaţii cu publicul şi Cercetare - dezvoltare - coordonează activitatea
referitoare la relaţiile bursei cu publicul şi cele privind cercetarea-dezvoltarea activităţilor
bursiere;
Direcţia Informatică - coordonează activitatea reţelei de calculatoare din cadrul bursei
şi asigură suportul fizic de comunicare a sistemului informatic al bursei cu societăţile bursei,
precum şi cu alte sisteme;
Direcţia juridică care asigură cadrul legal necesar desfăşurării activităţii;

Pagina 54 din 112

 Direcţia Economică asigură premisele desfăşurării în mod optim a activităţilor bursei,
referitoare la evidenţa financiar-contabilă, selectarea de personal şi achiziţionarea dotării
materiale.

4. Mecanismul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti

4.1. Înscrierea valorilor mobiliare la cota bursei

Tranzacţiile bursiere se pot desfăşura numai în condiţiile înscrierii valorilor mobiliare la
cota bursei. Admiterea în cotaţia oficială trebuie să fie solicitată de emitent. Procedura de
admitere constă în parcurgerea a trei etape:
a) întocmirea dosarului de admitere care cuprinde contul de rezultate şi bilanţurile
contabile aferente ultimilor 3-5 ani;
b) asumarea unor obligaţii cum ar fi:
punerea la dispoziţia pieţei a unui număr minim de valori mobiliare chiar din ziua
introducerii în cotaţia oficială;
informarea autorităţilor bursiere, în timp util, asupra evenimentelor sociale care
afectează existenţa juridică a societăţii;
publicarea în presă, cel puţin o dată pe trimestru, a unor informaţii privind evoluţia
activităţii economico-financiare a societăţii emitente, inclusiv cifra de afaceri;
emiterea înscrisurilor în conformitate cu anumite norme impuse pe lan intern şi
internaţional - asigurarea la bănci sau societăţi de asigurare.
c) examinarea şi aprobarea cererii de către organismul de reglementare şi supraveghere
a pieţei bursiere. Prin intermediul unor servicii de studii financiare, emitentul care solicită
înscrierea valorilor mobiliare la cota bursei este examinat la sediul acesteia, din punct de
vedere al dotării tehnice, condiţiilor de muncă, modului de organizare a serviciilor
administrative şi comerciale.
Introducerea valorilor mobiliare la cotaţia oficială presupune şi o publicitate prealabilă
care să cuprindă: denumirea, naţionalitatea, sediul, obiectul, durata, capitalul, ultimul bilanţ,
pasivul obligatoriu, avantajele stipulate prin statut pentru investitori şi administratori.
Societatea care solicită admiterea la cota bursei, înaintează o cerere către aceasta prin
care solicită înscrierea valorilor mobiliare la cotă. Pe lângă această cerere societatea va depune
documentele cerute şi va plăti un comision nerambursabil.
În cazul în care societatea este admisă , aceasta primeşte din partea Comisiei de
Înscriere la Cotă, Decizia de Înscriere. Această decizie este însoţită de plata unui comision, a

Pagina 55 din 112

cărui valoare depinde de valoarea nominală totală a valorilor mobiliare emise şi aflate în
circulaţie. Comisionul de înscriere la cotă nu poate fi mai mic de 2 milioane lei pentru nivelul II
şi 3 milioane pentru nivelul I.
Cota Bursei de Valori Bucureşti este structurată pe mai multe sectoare: a) sectorul
valorilor mobiliare, emise de persoane juridice române;
b) sectorul obligaţiunilor şi a altor valori mobiliare, emise de stat, judeţe, oraşe,
comune, de către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi de către alte
autorităţi;
c) Sectorul internaţional, rezervat valorilor mobiliare emise de persoane juridice din
străinătate.
a) Înscrierea la cota Bursei în cadrul sectorului valorilor mobiliare emise de persoane
juridice române.
Există două niveluri diferite pe care o societate emitentă de valori poate solicita să fie
listată: categoria a I-a (de bază) şi categoria I. Cerinţele ce trebuie satisfăcute sunt
următoarele:
a) înregistrarea de către emitent a valorilor mobiliare la Oficiul de Evidenţă, a Valorilor
Mobiliare, organizat de CNVM;
b) valorile mobiliare înscrise la cotă trebuie să fie liber transmisibil;
c) înscrierea la cotă se face pentru:
valorile mobiliare evidenţiate prin înscriere în cont;
valori mobiliare emise în formă fizică şi imobilizate conform procedurii bursei;
d) emitentul va furniza deţinătorilor de valori mobiliare servicii adecvate, în vederea
asigurării protecţiei investitorilor;
e) se impune plata comisioanelor de înscriere la cotă;
f) emitentul va numi persoane care să menţină o legătură permanentă cu bursa.
Societatea care solicită aprobarea pentru înscrierea la cotă în categoria I, trebuie să
îndeplinească, pe lângă condiţiile de mai sus şi următoarele condiţii:
să funcţioneze de cel puţin trei ani;
să aibă profituri în ultimii 2 ani de funcţionare, fără a lua în calcul profitul aferent
venitului financiar;
să aibă cel puţin 15% din numărul acţiunilor emise şi aflate în circulaţie în posesia a cel
puţin 600 de acţionari excluzând persoanele implicate şi angajaţii emitentului. Fiecare dintre
aceşti 600 de acţionari trebuie să deţină un număr de acţiuni a căror valoare totală trebuie să

Pagina 56 din 112

fie de 300.000 lei. Procentul minim de 15% menţionat mai sus, trebuie să reprezinte minim
75.000 de acţiuni.
Toate societăţile necuprinse în această categorie vor fi listate la categoria a II-a (de
bază). Societăţile care solicită listarea obligaţiunilor acestora, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) cel puţin 30% din numărul obligaţiunilor emise şi aflate în circulaţie trebuie să fie
deţinute de cel puţin 1000 de deţinători, excluzând persoanele implicate şi angajaţii
emitentului. Fiecare din aceşti 1000 de deţinători trebuie să aibă un număr de obligaţiuni a
căror valoare totală minimă să fie de 300000 lei;
b) procentul de minim 30%, menţionat mai sus, trebuie să reprezinte minim 50.000 de
obligaţiuni.
b) Înscrierea la cota bursei în cadrul sectorului obligaţiunilor şi a altor valori mobiliare,
emise de stat, judeţe, oraşe, comune, de către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi
locale şi de către alte autorităţi
Obligaţiunile emise de către stat, judeţe, oraşe, comune, de către autorităţi, sunt de
drept admise la cotă la primirea de către Bursă a respectivului document de emisiune şi a plăţii
comisionului prevăzut.
Decizia privind înscrierea la cotă. a acestor valori mobiliare este luată de Comisia de
Înscriere la Cotă, în urma analizei Cererii de Înscriere la cota Bursei de Valori Bucureşti a
valorilor mobiliare şi a documentului de emisiune care o însoţeşte.
c) Înscrierea la cota Bursei în cadrul sectorului internaţional
În cadrul acestui sector se înscriu valorile mobiliare emise de persoane juridice străine.
Condiţiile necesare înscrierii sunt aceleaşi ca şi pentru emitenţii autohtoni, cu menţiunea de a
avea valorile mobiliare depozitate la o societate comercială de depozitare colectivă a valorilor
mobiliare, societate desemnată de Bursă.
Pentru înscrierea la cotă a acestor valori mobiliare, acestea trebuie înscrise la cotă pe o
piaţă organizată din ţara în care au fost emise şi recunoscută de Bursa de Valori Bucureşti.

4.2. Menţinerea valorilor mobiliare la cota bursei

Menţinerea la cotă a valorilor mobiliare începe odată cu intrarea în vigoare a deciziei
de înscriere a acestora. Atâta timp cât se menţin la cotă valorile mobiliare, societatea care le-a
emis trebuie să răspundă unor cerinţe impuse de Bursă cum ar fi:
societatea are obligaţia de a informa Bursa cu privire la orice fapt care ar afecta piaţa
sau preţul valorilor mobiliare;

Pagina 57 din 112

 societatea va pune la dispoziţia Bursei rapoartele anuale, semestriale, trimestriale sau
alte rapoarte;
taxa de menţinere a listării va fi plătită la fiecare 12 luni de la data listării;
Bursa are dreptul de a suspenda sau retrage de la cotă valorile mobiliare ale oricărui
emitent dacă:
emitentul nu respectă condiţiile angajamentului de înscriere sau menţinere la cotă;
nu se mai poate restabili sau menţine o piaţă a valorilor mobiliare;
acţionarii decid retragerea de la cotă;
emitentul nu plăteşte comisioanele datorate bursei în termen de 2 luni de la scadenţă;
emitentul nu prezintă situaţiile financiare solicitate;
în cazul în care emitentului i s-a instituit procedura de faliment;
În cazul bursei există posibilitatea retrocedării valorilor mobiliare de la prima categorie
la cea de-a doua. Astfel se poate proceda la retrocedare, în următoarele cazuri:
a) nu sunt îndeplinite cerinţele referitoare la profitul net;
b) nivelul minim de acţiuni emise şi aflate în circulaţie scade sub 10% sau numărul
acţionarilor scade sub 500, iar valoarea totală a acţiunilor deţinute de fiecare acţionar scade
sub 250.000 lei.
c) Nivelul minim necesar de obligaţiuni emise şi aflate în circulaţie scade la mai puţin
de 20% sau numărul de deţinători de obligaţiuni la mai puţin de 800, iar valoarea totală a
obligaţiunilor deţinute de fiecare deţinător este sub 250.000 lei.

4.3. Intermedierea de valori mobiliare

Intermedierea de valori mobiliare este o activitate realizată de persoane autorizate şi
constă în cumpărarea sau/şi vânzarea de valori mobiliare şi drepturi aferente lor sau derivând
din acestea, precum şi în operaţiuni conexe autorizate de CNVM. Intermedierea cuprinde:
vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare pe contul clientului;
vânzarea şi cumpărarea de acţiuni pe cont propriu;
garantarea plasamentului de valori mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare;
transmiterea ordinelor clienţilor;
deţinerea de fonduri şi/sau valori mobiliare ale clienţilor, în scopul executării ordinelor
privind valorile mobiliare;
administrarea conturilor de portofolii proprii, individuale şi de valori mobiliare ale
clienlilor;

Pagina 58 din 112

 alte activităţi de intermediere de valori mobiliare prevăzute în reglementările emise de
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Intermedierea de valori mobiliare se realizează de către intermediarii autorizaţi de
CNVM, societăţi de valori mobiliare, având ca formă juridică, societatea pe acţiuni, iar ca
obiect de activitate exclusiv intermedierea de valori mobiliare.
Societăţile de valori mobiliare realizează activitatea de intermediere prin persoane
fizice, angajaţi sau reprezentanţi exclusivi, acţionând ca agenţi de valori mobiliare. Aceste
persoane fizice îşi desfăşoară activitatea în numele şi pe contul societăţii de la care au primit
ordine de tranzacţii şi nu pot angaja în nume şi/sau pe cont propriu servicii de intermediere de
valori mobiliare.
Societatea de valori mobiliare poate acţiona la Bursă în două moduri principale:
ca intermediar, în acest caz se numeşte broker, adică vinde şi cumpără pe contul
clienţilor din afara bursei. Câştigul în acest este comisionul practicat;
pe cont propriu, în acest caz se numeşte dealer, adică societatea are un stoc propriu de
acţiuni, pe care le poate vinde şi cumpăra în contul său. Câştigul în acest caz este diferenţa
dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o societate de valori mobiliare pentru a
obţine autorizaţie de efectuare a intermedierii sunt:
să aibă ca activitate exclusivă intermedierea de valori mobiliare;
să facă dovada unui minim de capital subscris şi integral vărsat;
să se încadreze în coeficienţii de risc cu privire la active;
cel puţin 75% din totalul activelor deţinute să fie recunoscute ca active ale pieţelor de
valori mobiliare;
să nu deţină ea sau acţionarii săi semnificativi nici un fel de participare într-o altă
societate de valori mobiliare.
CNVM nu va autoriza ca agent de valori mobiliare o persoană care:
a deţinut autorizaţia de agent de valori mobiliare şi aceasta I-a fost retrasă;
a fost sancţionat de CNVM cu interdicţia de a desfăşura orice activitate profesională
reglementată prin lege, cât timp această interdicţie nu a expirat sau nu a fost ridicată;
este funcţionar public sau salariat al unei agenţii sau instituţii guvernamentale.

Fig. 4.2. Intermedierea de valori mobiliare

1. Primirea ordinelor de vânzare-cumpărare;

Pagina 59 din 112

 2. Completarea ordinelor de vânzare-cumpărare şi transmiterea acestora la
Departamentul Tranzacţii;
3. Transmiterea ordinelor agenţilor de bursă;
4. Introducerea tuturor ordinelor în sistemul de tranzacţionare al bursei;
5. Primirea raportului de tranzacţionare şi raportului de decontare;
6. Transmiterea raportului de tranzacţionare şi a raportului de decontare la
Departamentul Tranzacţii, pentru verificare;
7. Transmiterea ordinelor de vânzare-cumpărare cu date aferente tranzacţiei;
8. Transmiterea raportului de tranzacţionare şi a raportului de decontare la
departamentul contabilitate pentru verificare şi efectuarea evidenţei în contabilitate;
9. Transmiterea raportului de tranzacţionare şi a raportului de decontare confirmat,
precum şi a ordinului de plată ( în cazul societăţilor plătitoare), la Departamentul de decontare
în cadrul bursei;
10. Transmiterea raportului de decontare şi a ordinului de plată la Banca de Decontare;
11. Virarea banilor necesari decontării tranzacţiilor din contul curent în contul de
decontare;
12. Transmiterea confirmării clienţilor, cel mai târziu a doua zi după efectuarea
tranzacţiei;
13. Transmiterea la sfârşitul lunii a extraselor de cont.

4.4. Ordinele de bursă

Iniţierea unei tranzacţii bursiere se bazează pe o operaţiune preliminară prin care se
deschide un cont în favoarea clientului la firma de brokeri aleasă, în calitate de intermediar.
Pentru toate tranzacţiile pe care le execută, brokerul percepe un comision care recompensează
serviciile sale. Comisionul se adaugă la preţul de cumpărare şi se scade din preţul de vânzare.
A doua fază a iniţierii tranzacţiei bursiere este plasarea ordinului de către client., prin
legătura personală sau telefonică cu brokerul. Ordinul trebuie să cuprindă o serie de elemente:
sensul operaţiunii;
produsul bursier;
cantitatea oferită sau comandată;
tipul tranzacţiei (la vedere sau la termen), în cazul celor la termen precizându-se
scadenţa.

Pagina 60 din 112

 Cea mai importantă indicaţie este cea legată de preţ, respectiv cursul la care se oferă
sau se comandă produsul bursier. Din acest punct de vedere, în practică s-au consacrat
următoarele tipuri de ordine:
ordinul la piaţă: este un ordin de vânzare-cumpărare la cel mai bun preţ oferit de piaţă.
Ordinul la piaţă poate fi executat oricum, atâta timp cât piaţa funcţionează. Practic, un ordin
de cumpărare impune obţinerea celui mai scăzut preţ existent în bursă, în momentul în care
brokerul de incintă primeşte instrucţiunea de executare al ordinului. Un ordin de vânzare la
piaţă trebuie executat la cel mai mare preţ existent când brokerul de incintă primeşte ordinul.
Dacă brokerul nu reuşeşte să execute ordinul în condiţiile respective, se spune că a pierdut
piaţa iar firma de brokeraj este obligată să despăgubească pe client pentru pierderile suferite de
acesta din eroare profesională a brokerului său.
ordinul limită, este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care înţelege să-l
plătească în calitate de cumpărător, respectiv preţul minim pe care î1 acceptă în calitate de
vânzător. Acest ordin nu poate fi executat decât dacă piaţa oferă condiţiile precizate în ordin.
Unui ordin cu limită de preţ îi este asociată întotdeauna clauza „la un preţ mai bun”; aceasta
înseamnă că dacă brokerul poate cumpăra titlurile la un preţ mai mic sau le poate vinde la un
preţ mai mare, el este obligat să o facă imediat. În caz contrar , brokerii sunt răspunzători
pentru pierderea pieţei.
ordinul stop este un ordin de vânzare-cumpărare, atunci când preţul titlului evoluează
în sens contrar aşteptării clientului, respectiv creşte sau scade la nivelul indicat. Astfel un ordin
stop de vânzare este plasat la un nivel inferior preţului curent al pieţei. Un ordin stop de
cumpărare este plasat la un nivel superior cursului curent al pieţei, urmărindu-se reducerea
pierderii la o poziţie de vânzare luată anterior.
ordinul cu menţiuni speciale: “în jurul”, „cu atenţie”, „cu grijă”, sunt ordine ce reflectă
o anumită convenţie între client şi intermediar. Ordinul ` în jurul” comportă o limită de curs,
dar lasă intermediarului o oarecare latitudine de a efectua operaţiunea când se ajunge în jurul
cursului indicat de client. Ordinul „cu atenţie”, „cu grijă”, permite intermediarului să execute
ordinul în una sau mai multe şedinţa de bursă, în funcţie de posibilităţile pieţei.
Ordinul de bursă transmis către BVB este de două tipuri:
a) Ordin limită;
b) Ordin la piaţă.
Preţul specificat în ordinul limită este considerat la cumpărare, ca preţ maxim, iar la
vânzare, ca preţ minim. Ordinul la piaţă este ordinul care se doreşte a fi executat imediat, la cel
mai bun preţ al pieţei.

Pagina 61 din 112

 Clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul său, oricând, înainte de
executarea acestuia. Ordinele primite de la client de broker sunt înscrise într-un formular
special numit tichet de ordine. Acelaşi formular se află şi în posesia agentului din incinta bursei,
acesta notând, în momentul executării ordinului, principalele elemente ale tranzacţiei încheiate.
În executarea ordinelor de bursă, una din obligaţiile esenţiale ale brokerilor este
respectarea regulilor de prioritate. Prin prioritate de preţ, se înţelege faptul că agenţii trebuie
să execute ordinele de cumpărare la preţuri mai mari, înaintea celor date la preţuri mai mici;
similar ordinele de vânzare la preţuri mai mici vor fi executate înaintea celor la preţuri mai
mari. În cazul ordinelor date la aceleaşi preţuri, se procedează conform următoarelor reguli:
prioritatea în timp, înseamnă că primul ordin plasat va fi primul executat;
prioritatea de volum, arată că primul ordin executat va fi cel cu volumul mai mare;
executarea pro-rata, înseamnă că toate ordinele la acelaşi preţ vor fi executate în raport
cu volumul lor; această regulă se aplică atunci când piaţa nu permite executarea integrală a
ordinelor, alocându-se pentru fiecare o rată din volumul disponibil al pieţei.
La Bursa de Valori Bucureşti ordinele se transmit printr-un sistem computerizat care
permite interacţiunea dintre ordinele de vânzare şi cele de cumpărare. Ordinul introdus de un
agent de bursă este preluat şi transmis spre executare de către societăţile membre ale bursei,
cu respectarea următoarelor condiţii:
ordinele de cumpărare în nume propriu trebuie să poată fi onorate, fără să afecteze
capitalul minim net ce trebuie menţinut de fiecare societate de valori mobiliare, membră a
bursei;
pentru ordinele de cumpărare în numele clienţilor, trebuie să fie asigurată existenţa în
cont a disponibilului necesar acoperirii valorii tranzacţionate.
Bursa utilizează pentru efectuarea tranzacţiilor un program asistat de calculator,
denumit Sistem de Tranzacţionare şi Execuţie Automată (STEA), care permite accesul la două
tipuri de pieţe: piaţa continuă şi piaţa intermitentă. Accesul la STEA este permis de la
terminalele din incinta sălii de tranzacţionare sau cele conectate la sistem, situate la sediul
societăţilor membre ale Asociaţiei Bursei.
Ordinul de bursă este preluat şi transmis spre executare de către societatea membră
numai dacă:
a) s-a constatat existenţa în contul clientului a disponibilului bancar necesar acoperirii
valorii tranzacţiei, specificate în ordinul de cumpărare;
b) contul de valori mobiliare al clientului acoperă în întregime cantitatea specificată în
ordinul de vânzare.

Pagina 62 din 112

 Modificarea preţului unui ordin este considerată ca reprezentând un nou ordin,
pierzându-se avantajul priorităţii obţinute anterior.
Ordinele de bursă pot fi transmise în numele şi pe contul societăţilor membre, fie în
numele societăţii membre şi pe contul clientului. Ordinele clienţilor vor fi întotdeauna
executate înaintea ordinelor membrilor.

4.5. Tehnici de cotare

Sistemul de cotare al Bursei de Valori Bucureşti este un sistem computerizat de
transmitere a ordinelor, care permite interacţiunea ordinelor de vânzare şi plata în cadrul pieţei.
Sistemul de tranzacţionare şi execuţie automată permite efectuarea tranzacţiilor
bursiere pe două tipuri de piaţă bursieră: piaţa intermitentă şi piaţa continuă.
Tranzacţiile cu valori mobiliare înscrise la Cota bursei, dar care se derulează în afara
sistemului de cotare automat, sunt considerate tranzacţii speciale. În această categorie se
include:
tranzacţii efectuate sub incidenţa Legii 52l1994, respectiv oferta publică şi preluările;
tranzacţii cu titluri listate, efectuate în cadrul procedurii „Call market” în valoare de
peste 10 milioane lei, pentru care un membru a găsit atât un cumpărător, cât şi un vânzător.
Operaţiunea trebuie raportată bursei în cadrul sesiunii suplimentare;
tranzacţii cu titluri listate, negociate de un membru acţionând ca agent şi având a
valoare ce depăşeşte 500.000 lei sau un număr de acţiuni depăşind 5 % din capitalul
emitentului.

4.6. Formarea cursului bursier

Cursul bursier se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta prin intermediul
societăţilor de bursă şi a unor persoane calificate în astfel de tranzacţii, agenţii de bursă.
În cadrul şedinţei de negocieri, agenţii de bursă concentrează ordinele de vânzare şi
cele de cumpărare, le pun faţă în faţă, iar din această confruntare rezultă un preţ care exprimă
realitatea pieţei, respectiv echilibrul dintre cerere şi ofertă. Pe pieţele intermitente, unde
negocierile se realizează într-o perioadă delimitată în cursul zilei, cursul se stabileşte prin fixing
- în fiecare zi se stabileşte un curs oficial la o anumită oră.
Ordinele privind o anumită valoare cotată sunt centralizate, apoi sunt ordonate după
sensul operaţiei vânzare sau cumpărare şi după limita de curs permisă.

4.7. Sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti

Pagina 63 din 112

 Formarea cursului la Bursa de Valori Bucureşti, se realizează prin licitaţie la preţ unic.
În conformitate cu reglementările bursei, mecanismul este diferit, în funcţie de categoria în
care s-a înscris la Cotă fiecare valoare mobiliară, şi anume:
mecanismul de licitaţie la preţ unic, folosit pentru titlurile din categoria de bază;
mecanismul de tranzacţionare continuă, pentru titlurile listate la categoria I.
În cazul tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa intermitentă, în care se utilizează
mecanismul de licitaţie la preţ unic, şedinţa de tranzacţionare poate fi formată din una sau mai
multe sesiuni de tranzacţionare.
În cazul sesiunii de tranzacţionare, se disting trei etape:
1. Sesiunea principală;
2. Alocare;
3.Sesiunea suplimentară.
Sesiunea principală cuprinde:
introducerea ordinelor;
licitaţia în care :
Se identifică tranzacţiile posibile;
Se calculează şi se afişează cursul;
Se efectuează alocarea.
Sesiunea suplimentară conţine următoarea succesiune a operaţiilor:
introducerea ordinelor;
negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacţionate;
alocarea.
La sfârşitul zilei, înaintea închiderii pieţei se introduc tranzacţiile speciale şi se editează
rapoartele de tranzacţionare şi decontare.
Pe piaţa continuă, o sesiune de tranzacţionare cuprinde:
Predeschiderea respectiv introducerea ordinelor în STEA
deschiderea care se referă la:
identificarea tranzacţiilor posibile, calcularea şi anunţarea cursului de deschidere;
alocarea.
Sesiunea de tranzacţionare continuă se desfăşoară, după cum urmează:
afişarea ordinelor rămase neexecutate;
introducerea şi executarea ordinelor în piaţa continuă;
raportarea continuă a tranzacţiilor şi transmiterea informaţiilor de piaţă;
închiderea cuprinde:

Pagina 64 din 112

 tipărirea raportului de tranzacţionare;
afişarea preţurilor valorilor mobiliare tranzacţionate;
introducerea ordinelor destinate următoarelor şedinţe de tranzacţionare, având
termenul de valabilitate cel puţin până la data efectuării acesteia.
Priorităţile de executare a ordinelor în piaţa continuă, sunt:
cel mai bun preţ, respectiv cel mai mare preţ la cerere şi cel mai mic la ofertă;
ordinele clienţilor în faţa pro-ordinelor, la acelaşi preţ;
dacă mai mulţi clienţi au dat ordin la acelaşi preţ, ordinea de execuţie se face pe
principiul precedenţei (primul venit-primul servit);
dacă mai multe pro-ordine au acelaşi preş, ordinea de execuţie se face pe principiul
precedentei.

5. Registrul Bursei de Valori Bucureşti

În registrul Bursei de Valori din Bucureşti sunt înregistrate numai valorile mobiliare
emise în forma dematerializată sau/şi cele emise în forma fizică şi imobilizate. Registrul conţine
informaţii referitoare la :
numele şi prenumele persoanelor fizice şi denumirea persoanelor juridice;
numărul de identificare al persoanelor fizice şi juridice, care vor fi stabilite prin
procedurile Bursei;
cetăţenia/naţionalitatea persoanelor înregistrate;
domiciliul/reşedinţa persoanelor fizice şi sediul social al persoanelor juridice;
tipul şi clasa valorilor mobiliare deţinute;
numărul valorilor mobiliare deţinute. Registrul este organizat pe cele trei secţiuni:
Secţiunea 1 - secţiunea contului clienţilor care nu au cont deschis la o societate de
valori mobiliare;
Secţiunea 2 - secţiunea contului clienţilor care au cont deschis la o societate de valori
mobiliare;
Secţiunea 3 – secţiunea conturilor proprii ale societăţilor de valori mobiliare.
Deschiderea în Registru a contului clienţilor care au cont deschis la o societate de
valori mobiliare se va face la cererea acestora, astfel:
fie prin transferarea valorilor mobiliare din secţiunea 1 în secţiunea 2 când clientul
deţine valori mobiliare în secţiunea 1;
fie direct, când clientul nu deţine valori mobiliare în secţiunea l;

Pagina 65 din 112

 În vederea deschiderii contului în secţiunea 2, deţinătorii de valori mobiliare vor trebui
să completeze o cerere tip de transfer a valorilor mobiliare din secţiunea 1 în secţiunea 2 a
Registrului. Această cerere se va completa la sediul societăţii de valori mobiliare unde clientul
îşi va deschide cont.
În vederea transferului valorilor mobiliare ale unui client din contul unei societăţi de
valori mobiliare în contul altei societăţi de valori mobiliare, aceştia completează şi depun o
cerere de transfer la societatea ce deţine contul, care va aviza acest transfer. Cererea avizată va
fi depusă de client la societatea la care doreşte să-şi transfere valorile mobiliare. La rândul ei ,
aceasta va aviza cererea şi o va transmite Registrului Bursei de Valori. Pe baza cererii
menţionate anterior, Registrul va efectua transferul şi va confirma în scris acest lucru.
Transferul valorilor mobiliare achiziţionate în nume propriu de către societăţile de
valori mobiliare şi înscrise în secţiunea 1 a registrului, cu ocazia introducerii datelor din lista
deţinătorilor de valori mobiliare ai societăţilor emitente, se va face de către Registru, fără a fi
necesară o cerere în acest sens.
Modificarea datelor înscrise în Registru se va face de societăţile de valori mobiliare
numai pe baza instrucţiunilor clienţilor. Registrul va furniza situaţii societăţii emitenta cu
ocazia:
Adunăriii Generale ordinare şi/sau extraordinare;
plăţii dividendelor şi a dobânzilor, respectiv rambursarea împrumutului obligatar.
Registrul pune la dispoziţia societăţilor de valori mobiliare, lunar sau ori de câte ori va
fi nevoie, situaţia clienţilor acestora în vederea înscrierii şi confirmării aceloraşi informaţii în
evidentele societăţilor de valori mobiliare.
Fiecare societate de valori mobiliare va efectua următoarele operaţii necesare
compensării-decontării:
deschide cont de decontare la banca de decontare desemnată de Bursa de Valori
Bucureşti;
menţine în contul de decontare un disponibil suficient pentru stingerea obligaţiilor
rezultate în urma tranzacţiilor bursiere;
depune o scrisoare de garanţie la Banca de decontare, acceptată de către aceasta, în
favoarea contului de decontare al societăţilor de valori mobiliar;
depune la Bursa de Valori un ordin de plată în alb şi specimenele de semnături precum
şi amprenta ştampilei societăţii de valori mobiliare.
Operaţiunea de decontare se realizează în patru momente după cum se poate observa
în figura următoare.

Pagina 66 din 112

 Momentul T
După încheierea tranzacţiei, Serviciul de Tranzacţionare şi Supraveghere a Pieţei din
cadrul Bursei de Valori, elaborează pentru fiecare societate de valori mobiliare Raportul de
tranzacţionare, continuând toate tranzacţiile încheiate de acesta.
Există două tipuri de rapoarte de tranzacţionare:
a) rapoarte specifice pentru fiecare societate de valori mobiliare, conţinând suma netă
zilnică ce urmează a fi plătită şi încasată, pe fiecare tip de valoare mobiliară şi pe total;
b) raportul de decontare global, ce va fi remis Băncii de Decontare. Acest raport va
conţine numele tuturor societăţilor de valori mobiliare, sumele încasate, sumele de plată şi
sumele nete de încasat sau de plată pentru fiecare societate de valori mobiliare.
Bursa de Valori transmite fiecărei societăţi de valori mobiliare Raportul de
Tranzacţioanre, Raportul de Decontare şi Raportul de compensare.

6. Compensarea şi decontarea la Bursa de Valori Bucureşti

Momentul T+1
Societatea de valori mobiliare verifică raportul de tranzacţionare, raportul de
compensare şi pe cel de decontare procedând astfel:
dacă societatea de valori mobiliare are obiecţii faţă de datele din rapoarte, va comunica
Bursei de Valori în scris aceste obiecţii împreună cu cele două rapoarte;
dacă societatea de valori mobiliare nu comunică obiecţiile faţă de datele din rapoarte,
acestea se consideră a fi confirmate.
Societăţile de valori mobiliare debitoare transmit împreună cu documentele necesare şi
un ordin de plată care va fi emis în favoarea contului de decontare al Bursei de Valori şi care
va avea înscrise suma de plată din Raportul de decontare. Bursa va verifica conformitatea
sumelor înscrise în ordinul de plată cu cele don Raportul de Decontare. În baza raportului de
decontare Global, bursa va emite un ordin de plată în contul de decontare al societăţii de valori
mobiliare creditoare, Banca de Decontare preia documentele transmise de Bursa de Valori şi
efectuează operaţiile prevăzute în contractul încheiat.

Fig. 4.3 Decontarea tranzacţiilor la Bursa de Valori Bucureşti

Momentul T+2
Banca de Decontare informează Bursa de Valori asupra existenţei sau inexistenţei
disponibilităţilor suficiente din contul fiecărei societăţi de valori mobiliare.

Pagina 67 din 112

 Momentul T+3
Banca de decontare verifică informaţiile Bursei de Valori asupra existenţei sau
inexistenţei disponibilităţilor suficiente din contul fiecărei societăţi de valori mobiliare. Dacă
există disponibilităţi suficiente în contul de decontare al societăţii de valori mobiliare debitoare,
Banca de Decontare va efectua:
a) viramentul sumelor din contul de decontare al societăţii de valori mobiliare
debitoare, în contul de decontare al bursei de valori;
b) viramentul sumelor din contul de decontare al bursei de valori, în contul de
decontare al societăţii de valori mobiliare creditoare.
Dacă se constată că nu există suficiente disponibilităţi în contul de decontare al
societăţii de valori mobiliare, Banca de Decontare are obligaţia de a credita contul societăţii de
valori mobiliare cu o sumă care nu va depăşi valoarea înscrisă în garanţia bancară a acesteia,
mai puţin comisionul şi dobânda pe perioada creditului.
O dată cu confirmarea plăţilor, Bursa de Valori va transfera valorile mobiliare din
contul vânzătorilor în contul cumpărătorilor existenţi în Registru.
Fondul de garantare este constituit, deci, în scopul asigurării lichidităţii integrale şi la
scadenţă a obligaţiunilor de plată se rezultă în urma încheierii tranzacţiilor.
El reprezintă un cont deschis la Banca de Dezvoltare în numele BVB şi se constituie pe
baza contribuţiilor membrilor Asociaţiei Bursei:
contribuţia iniţială reprezintă 3% din valoarea capitalului social al societăţilor de valori
mobiliare;
contribuţia ulterioară reprezintă5% din totalul celor mai mari trei sume nete realizate
din tranzacţiile efectuate în nume propriu în perioada luată în calcul.
Stingerea obligaţiilor reciproce între membrii Asociaţiei bursei rezultate în urma
tranzacţionării, se realizează prin operaţiunea de compensare multilaterală.
Operaţiunea are la bază Raportul de Tranzacţionare întocmit de Bursă care conţine
termenii şi condiţiile contractelor de vânzare-cumpărare de valori mobiliare încheiate în Bursă
la o anumită dată, iar rezultatele acesteia, respectiv obligaţiile şi drepturile băneşti ale
membrilor Asociaţiei Bursei rezultate în urma compensării tranzacţiilor, sunt evidenţiate în
Raportul de Compensare-Decontare.
Ambele rapoarte sunt prezentate, după încheierea şedinţei de tranzacţionare, membrilor
Asociaţiei Bursei pentru confirmare, după care, în vederea stingerii obligaţiilor rezultate din
Raportul de Compensare-Deconatre, societăţile membre debitoare emit ordine de plată în
favoarea contului de decontare al bursei, cu suma netă de lată înscrisă în acel raport.

Pagina 68 din 112

 7. Studiu de caz privind cotarea acţiunilor SIF Transilvania

DOCUMENTUL DE PREZENTARE A EMITENTULUI

1. Denumire emitent
În conformitate cu prevederile actelor constitutive avizate de către Comisia Naţionala a
Valorilor Mobiliare în data de 24.01.1997 denumirea emitentului este: Societatea de Investiţii
Financiare Transilvania
Cod Fiscal: 3047687; Număr înmatriculare: J08/3306/1992 Telefon: 068/40.11.39 Fax:
068/47.32.16
Fondul Proprietăţii Private III Transilvania (F.P.P. III Transilvania), a fost înfiinţat ca
societate comerciala pe acţiuni la data de 21.10.1992 în conformitate cu Certificatul de
Înmatriculare nr.3668 din data de 21.10.1999 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului
Braşov.
Societatea de Investiţii Financiare Transilvania (S.I.F. Transilvania) s-a înfiinţat ca
societate comercială pe acţiuni la data de 01.11.1996, în baza prevederilor Legii nr. 133/1996,
prin transformarea fostului Fond al Proprietăţii Private III Transilvania.
2. Schimbări ale capitalului
La data înfiinţării, prin Cererea de Înmatriculare nr. 4919/20.10.1992, s-a înregistrat
capitalul social al Fondul Proprietăţii Private III Transilvania în valoare de 114.674.000.000 lei
, reprezentând certificate de proprietate FPP III Transilvania cu o valoare nominală unitară de
5000 unităţi de valoare.
Prin Cererea de Înscriere de Menţiuni nr. 1328/ 13.04.1995 s-a majorat capitalul social
al FPP III Transilvania de la 114.674.000.000 lei la valoarea de 694.260.590.388 lei, ca urmare
a efectelor HG 26/1992, privind reevaluarea mijloacelor fixe, asupra societăţilor comerciale
arondate.
La transformarea Fondului Proprietăţii Private III Transilvania în Societatea de
Investiţii Financiare Transilvania S.A. capitalul social a fost de 549.595.065.000 lei, obţinut
printr-o reducere a capitalului social de la valoarea de 694.260.590.388, modificare
înregistrată prin Cererea de Înscriere de Menţiuni nr. M5113/14.08.1997. Acest capital social
de 549.595.065.000 lei divizat în 549.595.065 acţiuni cu o valoare nominală de 1.000 lei, aşa
cum a fost înregistrat în actele constitutive iniţiale ale societăţii şi în cererea de înscriere de
menţiuni nr. M5113/14.08.1997, a fost format astfel:

Pagina 69 din 112

 - 459.172.740.000 lei - valoarea acţiunilor obţinută prin însumarea valorii titlurilor de
privatizare (certificate de proprietate şi cupoane nominative de privatizare) subscrise la F.P.P.
III Transilvania conform Legii nr. 55/1995 aşa cum este prevăzut în Procesul Verbal din
06.06.1997 încheiat între Institutul de Management şi Informatică şi S.I.F. Transilvania:
Tabelul 4.1.
Număr acţionari Descriere Valoare unitară conform Capital Social (lei)
fondatori proces verbal IMI (lei)
467.663 din care: Cereri de subscriere - 459.172.740.000
462.044 Cupoane nominative de 975.000 450.492.900.000
privatizare
330.084 Carnete cu Certificate de 25.000 8.252.100.000
Proprietate
85.548 Certificate de Proprietate 5.000 427.740.000

- 90.422.325.000 lei - valoarea acţiunilor emise în contul dividendelor obţinute de către

F.P.P. III Transilvania în perioada 1992-1996 conform art. 4 din Legea nr. 133/1996.
Numărul acţionarilor fondatori corespunzător capitalului social de 549.595.065.000 lei
înregistrat la înfiinţarea S.I.F. Transilvania a fost de 467.663 acţionari.
Ulterior capitalul social S.I.F. Transilvania a suferit modificări în mai multe etape,
datorate:
corecţiilor efectuate de Institutul de Management şi Informatica Bucureşti la lista
persoanelor care au subscris titluri de privatizare la F.P.P. III Transilvania în cadrul
programului de privatizare în masă;
modificărilor legislative;
convertirii în acţiuni a sumelor aferente dividendelor F.P.P. III Transilvania ce reveneau
conform art. 4 din Legea nr. 13311996 subscriitorilor de certificate de proprietate în cadrul
programului de privatizare în masă, în baza listelor trimise de LM.I. Bucureşti (operaţiune care
a impus rotunjirea numărului de acţiuni ce revine fiecăruia dintre aceştia la un număr întreg ).
Adunarea Generala a Acţionarilor a hotărât în şedinţa din data de 03.04.1999
modificarea capitalului social al S.I.F. TRANSILVAMA în sensul reducerii acestuia. în acest
sens, în actul adiţional privind modificarea şi completarea unor prevederi ale actelor
constitutive se stabileşte diminuarea capitalului social al Societăţii de Investiţii Financiare
Transilvania de la 549.595.065.000 lei la 546.071.666.000 lei
Suma de 3.523.399.000 lei care a dus la reducerea capitalului social de la valoarea de
549.595.065.000 lei la valoarea de 546.071.666.000 reprezintă :

Pagina 70 din 112

  compensarea diminuării aferentă fracţiunilor de acţiune nedistribuibile rămase în urma
procesului de alocare a acţiunilor în contul dividendelor obţinute de F.P.P. III TRANSILVAMA
în perioada 1992-1996;
 majorarea corespunzătoare finalizării procesului de privatizare în masă, conform
prevederilor legale în vigoare.
Urmare acestor modificări numărul de acţiuni emise conform art. 4 din Legea nr.
133/1996 s-a redus de la 549.595.065 la 546.071.666, valoarea lor nominală rămânând
neschimbată (1.000 lei/acţiune).
Situaţia centralizatoare a registrului acţionarilor SIF Transilvania este prezentată în
tabelul4.2:
Tabelul 4.2.
ACŢIONARI Nr. Acţiuni
TOTAL 9.276.377 acţionari unici * din care: 546.071.666
Fondatori 467.851, din care: 467.710 – iniţiali 459.361.665
142 – din
disfuncţionalităţi
Acţionari în contul 9.085.501 86.710.001
dividendelor

3. Obiectul de activitate
F.P.P. III TRANSILVANIA în conformitate cu prevederile statutului aprobat prin OG
nr.l0/07.08.1992 şi HG nr. 443/07.08.1992 a avut drept obiect de activitate realizarea
atribuţiilor prevăzute de lege şi a acţionat în special pentru:
 administrarea acţiunilor deţinute în societăţile comerciale, care i-au fost arondate
potrivit legii îndeplinirea în calitate de acţionar a atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile legale în
vigoare, precum şi cele prevăzute în acordul acţionarilor
 luarea de masuri pentru maximizarea profiturilor şi capitalizarea acestora în vederea
creşterii valorii certificatelor de proprietate; o parte din profiturile rezultate vor putea fi
distribuite, cu titlu de dividende
 gestionarea portofoliului de acţiuni şi efectuarea de noi investiţii în vederea
maximizării valorii de piaţa a certificatelor de proprietate
 luarea de masuri pentru accelerarea privatizării societăţilor comerciale în care este
acţionar, inclusiv prin vânzarea de acţiuni, chiar dacă aceste acţiuni aparţin Fondului
Proprietăţii de Stat, pe baza modalităţilor şi condiţiilor definite în acordul acţionarilor

Pagina 71 din 112

  asigurarea de servicii de brokeraj în vederea schimbării certificatelor de proprietate
pe acţiuni ale societăţilor comerciale; examinarea, ţinând seama de condiţiile de piaţă, a
modalităţilor şi determinarea procedurilor de schimb ale certificatelor de proprietate
 efectuarea de orice alte operaţiuni comerciale, financiare, mobiliare sau imobiliare,
direct sau indirect, necesare realizării obiectului sau de activitate; participarea la constituirea
de societăţi comerciale şi încheierea de contracte; darea şi primirea oricărui fel de asigurări şi
garanţii necesare realizării obiectului sau de activitate, cu respectarea dispoziţiilor legale.
4. Capitalul social
Capitalul social S.I.F. Transilvania S.A. este în valoare de 546.071.666.000 lei, divizat
în 546.071.666 acţiuni cu o valoare nominală de 1.000 lei.
În prezent la S.I.F. Transilvania S.A. deţin acţiuni numai persoane fizice, acţiunile fiind
obţinute prin una din următoarele modalităţi:
din subscriere directă la F.P.P. III Transilvania conform Legii nr. 55/1995;
din rectificarea unor disfuncţionalităţi la înregistrarea cererilor de subscriere în
desfăşurarea procesului de privatizare cu titlu gratuit, în conformitate cu prevederile O.U.G.
nr. 54/1998;
în contul dividendelor F.P.P. III Transilvania, conform art. 4 din Legea nr. 133/1996;
prin transferul acţiunilor deţinute prin una din modalităţile mai sus menţionate de la o
persoana decedată către moştenitorii acesteia.
Nu exista acţionari semnificativi S.I.F. Transilvania S.A., procentul maxim de acţiuni
deţinut de un acţionar S.I.F. Transilvania fiind de aproximativ 0,025%.
Conform statutului S.I.F. Transilvania este interzis oricărei persoane fizice sau juridice,
inclusiv persoanelor implicate, aşa după cum defineşte aceasta situaţie Legea 52/1994 şi
reglementările în materie emise de CNVM, sa dobândească acţiuni ale S.I.F. Transilvania, daca
printr-o operaţiune de dobândire, respectiva persoana dobânditoare va deţine mai mult de
0,1% din totalul capitalului social ori al drepturilor de vot, inclusiv a celor exercitate ca
mandatar al altor acţionari ai societăţii emitente.
5. Datorii şi creanţe
5.1. Datorii şi creanţe directe.
Structura datoriilor directe ale S.I.F. Transilvania este în conformitate cu datele din
tabelul 4.3:
Tabelul 4.3
Datorii directe mii lei 31.12.1998 30.06.1999
Furnizori 1.233.028 364.835
Clienţi creditori 8.039.179 12.023.543

Pagina 72 din 112

Datorii cu personalul şi asigurările 2.100.752 2.164.210
sociale
Impozit pe profit 5.959.890 12.585.506
T.V.A. 35.480 218.349
Dividende de plată 87.787.816 79.881.436
Creditori diverşi 446.934 411.078
Alte impozite şi taxe 8.228.205 7.013.409
TOTAL DATORII DIRECTE 113.831.284 114.662.366

Structura creanţelor directe ale S.I.F. Transilvania este în conformitate cu datele din
tabelul
Tabelul 4.4
Creanţe directe mii lei 31.12.1998 30.06.1999
Furnizori debitori 2.131.353 765.933
Clienţi 21.181 22.875
Debitori diverşi 21.683.677 55.500.173
Decontări din operaţiuni în participaţie 6.106.346 5.067.366
Creanţe imobilizate 20.735 49 122.882
Alte creanţe - 18.459
Cheltuieli înregistrate în avans 81.436 65.637
TOTAL CREANŢE DIRECTE 30.044.728 110.563.325

5.2. Datorii şi creanţe indirecte

Din cele 516 societăţi comerciale aflate în portofoliul S.I.F. Transilvania la data de
34.06.1999, 342 sunt societăţi deschise iar restul de 174 sunt societăţi închise.
Urmare faptului că sunt societăţi deschise, cele 342 societăţi sunt supuse obligaţiilor de
raportare curenta şi continua, acţiunile lor se tranzacţionează pe o piaţă reglementata iar orice
informaţie legată de aceste societăţi este reflectată în preţul de piaţă al respectivelor acţiuni.
Pentru acele societăţi închise din cele 174 aflate în portofoliu, în care S.LIF.
Transilvania deţine:
o poziţie de control, care reprezintă minim 15 mld. Lei
o poziţie majoritară, care reprezintă minim 5 mld. lei
c) un pachet de acţiuni care nu conferă dreptul la o poziţie de control, dar reprezintă
cel puţin 5% din valoarea activului net al societăţii sau peste 15 mld. lei
Prezentam în continuare (tabelu14.5) situaţia datoriilor şi creanţelor indirecte ale S.I.F.
Transilvania la data de 31.12.1998:
Tabelul 4.5
Denumire Cota deţinută Total Creanţe Total Datorii
de SIF 31.12.1998 (mii 31.12.1998 (mii lei)

Pagina 73 din 112

 Transilvania lei)
Banca Comercială Română 6% 14.294.413.936 23.115.198.482
„BCR”
Banca Romana pentru Dezvoltare 5% 7.423.710.846 1.100.840.002
„BRD”
SC Sere Codlea SA 30% 1.919.402 35.842.518
SC Cristiana SRL Braşov 69.09% 3.735.811 234.642
SC Ialpesco SA Slobozia 100% 373.639 725.104
SC ITC SA Braşov 87.18% 789.722 906.924
SC Vinicola SA Focşani 50.51% 5.905.944 46.397.132

5.3. Sume datorate şi creanţe

În cadrul obligaţiilor societăţii, în suma de 114.662.366 mii lei la 30.06.1999,
reprezentative sunt „Dividende de plată” cu o pondere de 70%, adică 79.881.436 mii lei,
restante ce au la baza motive obiective. Plata dividendelor pe anul 1998 aferente acţionarilor
din subscriere directă la S.I.F. Transilvania şi a celor din disfuncţionalităţi, inclusiv dividendele
aferente acţiunilor obţinute prin subscrierea de certificate de proprietate în cadrul Procesului
de Privatizare în Masa, a început în luna iunie 1999 într-o prima etapa, prin expediere cu
mandat poştal prin Regia Poşta Română. În etapa a doua, începând cu luna septembrie, se vor
plăti la sediul central şi al reprezentantelor dividendele restituite ca neplătite de către Poşta în
etapa întâi.
Impozitul pe profit, având un sold de 12.585.506 mii lei la 30.06.1999, aferent
perioadei ianuarie-iunie 1999 are termen legal de plata în cursul anului curent.
Datoriile legate de salarii în suma de 518.846 mii lei sunt cele constituite în luna iunie
1999 şi scadente în luna iulie 1999 cu ocazia chenzinei a doua.
Obligaţiile faţă de furnizorii de imobilizări, prezentând un sold de 336.252 mii lei
reprezintă materiale furnizate peste contractele iniţiale şi pentru care urmează să se
întocmească un act adiţional.
Alte impozite şi taxe, cu un sold de 7.013.409 mii lei, reprezintă exclusiv impozit pe
dividendele constituite din profitul anului 1998.
S.I.F. Transilvania, la data de 31.12.1998 şi 30.06.1999, nu are contractate credite
bancare pe termen scurt sau lung.
Creanţele din mijloace circulante ale societăţii la data de 30.06.1999 erau de
61.440.443 mii lei.
Ponderea cea mai mare o deţine contul „Debitori diverşi” - în proporţie de 76.6%, iar
în cadrul acestora - debitori pentru dividende neîncasate în suma totala de 47.062.400 mii lei,
cu următoarea structură:

Pagina 74 din 112

  3.980.934 mii lei - pentru perioada 1992 - 1995; 2.189.209 mii lei - pentru anul
1996;
 11.646.876 mii lei - pentru anul 1997; 29.245.382 mii lei - pentru anul 1998.
Suma dividendelor rămasă de încasat reprezintă la data de 30.06.1999 un procent de
23,80 % din totalul dividendelor cuvenite. Neplata dividendelor cuvenite se datorează
blocajului financiar existent în economia naţională care a generat o acută lipsa de lichidităţi la
nivelul agenţilor economici. Pentru încasarea sumelor cu titlu de dividende restante, S.I.F.
Transilvania a acţionat societăţile debitoare în instanţele de judecata, solicitând şi daune
constând în actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei. în foarte multe cazuri s-au obţinut şi
titluri executorii, insa, realizarea efectiva a acestora este uneori imposibila, presupunând chiar
declararea societăţilor debitoare în stare de incapacitate de plata.
Contul Decontări din operaţiuni în participaţiune care are la 30.06.1999 un sold de
5.067.366 mii lei, cu o vechime de peste un an, este reprezentat de asocierile în participaţiune
încheiate cu 2 firme din Braşov: S.C. ROMRADIATOARE S.A. şi S.C. FARTEC S.A.
Furnizorii-debitori, însumează la 30.06.1999 765.933 mii lei, reprezentând sumele
avansate de S.I.F. TRANSILVANIA diferiţilor furnizori, în principal de imobilizări, pentru
lucrarea de extindere a sediului.
6. Natura activităţii
Activitatea de baza a S.I.F. Transilvania are în vedere realizarea obiectului sau de
activitate, conform actelor sale constitutive , de obţinere a unor performante economice
optime pentru:
administrarea şi gestionarea acţiunilor la societăţile comerciale din portofoliul
constituit conform prevederilor art. 4, al. 6 din Legea nr. 55/1995
gestionarea eficienta a portofoliului propriu de acţiuni şi efectuarea de investiţii
financiare în vederea maximizării valorii acţiunilor proprii şi a dividendelor aferente acestor
valori mobiliare în conformitate cu reglementările în vigoare.
7. Suma veniturilor în ultimii 3 ani.
Societatea de Investiţii Financiare Transilvania S.A. s-a înfiinţat la data de 01.11.1996,
în baza prevederilor Legii nr. 133/1996, prin transformarea fostului Fond al Proprietăţii Private
III TRANSILVANIA. La data înfiinţării s-a întocmit Bilanţul Contabil de deschidere,
evidenţiindu-se în mod distinct realizările aferente celor doua luni de funcţionare ca Societate
de Investiţii Financiare.
În tabelul 4.6, sunt prezentate veniturile şi structura acestora, realizate în anii 1996 (2
luni), 1997 şi 1998.

Pagina 75 din 112

 Tabelul 4.6
Nr. crt. Specificaţie 1996 1997 1998
0 A 1 2 3
0 Venituri Totale, dintre care: 27.386 134.958 172.560
I Venituri financiare – total din care: 19.789 76.422 97.376
1. – venituri din participaţii (dividende) 562 31439 60615
2. – venituri din dobânzi bancare 12214 37059 17751
3. – alte venituri financiare 4006 7924 19010
(dividende de curs valutar, obligaţiuni, titluri
fd. mutuale, etc.)
II Venituri din operaţiuni de capital şi 7603 58080 74383
excepţionale – total din care:
1. venituri din vânzarea de titluri 7600 57649 75541
2. alte venituri cu caracter excepţional 3 431 1842
(penalităţi, garanţii, avansuri şi garanţii
pierdute, vânzări mijloace fixe)
III Venituri din exploatare – total (chirii, etc) 1 456 801

8. Cash - flow
Cash-flow-ul realizat de S.I.F Transilvania în exerciţiul financiar 1998 este redat în
tabelul 4.7:
Tabelul 4.7.
Nr. crt. Elemente de calcul Milioane lei
1 Profit net 91.296
2 Amortizări şi provizioane 794
3 Variaţia stocurilor (+,-) 4.607
4 Variaţia creanţelor (+,-) -2.480
5 Variaţia furnizorilor (+,-) -85
6 Variaţia clienţilor creditori (+,-) 7.890
7 Variaţia altor datorii (+,-) 39.875
8 Flux de numerar din activitatea desfăşurată 137.643
Rândul (1+2-3-4+5+6+7)
9 Variaţia altor elemente de activ (+,-) 1.798
10 Variaţia altor elemente de pasiv -24.479
11 Flux de numerar din alte activităţi -29.277
Rândul (10-9)
12 Disponibilităţi băneşti la începutul anului 81.955
13 Flux de numerar net. Rândul (8+11+12) 190.321
14 Disponibilităţi băneşti la 31.12.1998 192.321

Pagina 76 din 112

 9. Situaţia economico - financiara potrivit conturilor anuale încheiate la finele
exerciţiului financiar 1998
În conformitate cu datele cuprinse în ultimul bilanţ contabil încheiat la 31.12.1998, a
contului de profit şi pierderi şi a anexelor la bilanţ, situaţia economico - financiara a SIF
Transilvania se prezintă astfel (tabelul 4.8):
Tabelul 4.8
Nr. Indicatori Realizat BVC Realizat %
col. 4/2 col. 4/3
crt. (mii lei) 31.12.97 1998 1998
0 1 2 3 4 5 6
1. Venituri totale, din 134.958.42 248.555.00 172.559.52 127,86 69,43
care: 5 0 0
- din exploatare 456.391 805.000 801.013 175,51 99,50
- financiare 76.421.914 97.600.000 97..375.30 127,42 99,76
- excepţionale 58.080.120 150.150.00 9 128,07 49,54
0 74.383.198
2. Cheltuieli totale, 42.331.132 128.555.00 60.142.523 142.08 46,78
din care: 0
- din exploatare 11.875.748 31.805.000 18.726.337 157,69 58,88
- financiare 779.101 12.600.000 439.523 56,41 3,49
- excepţionale 29.676.283 84.150.000 40.976.663 138,08 48,70
3. Rezultat brut 92.627.293 120.000.00 112.416.99 121,36 93,68
0 7
4. Impozit pe profit 15.976.674 31.160.000 21.121.112 132,20 67,78
5. Rezultatul net al 76.653.619 88.840.000 91.295.885 119,10 102,76
exerciţiului

Realizarea rezultatului financiar net în valoare de 91.295.885 mii lei fata de prevederea
cuprinsa în bugetul de venituri şi cheltuieli de 88.840.000 mii lei (gradul de realizare a
prevederilor bugetare fiind la acest indicator de 102,76 %), s-a obţinut pe următoarele căi :
înregistrarea ca venituri a 60.615.500 mii lei reprezentând dividende cuvenite, corelat
cu pachetele de acţiuni deţinute la diferite societăţi comerciale;
înregistrarea ca venituri a 17.751.000 mii lei reprezentând dobânzile încasate de la
băncile comerciale pentru disponibilităţile băneşti plasate în depozite la termen în cursul anului
1998;
realizarea unor venituri financiare în valoare de 15.362.000 mii lei ca urmare a vânzării
unor titluri de investitor deţinute la fondurile mutuale;

Pagina 77 din 112

 realizarea altor venituri financiare, în valoare de 3.648.000 mii lei, reprezentând
atingerea maturităţii unor obligaţiuni, diferenţe favorabile de curs valutar şi alte categorii de
venituri financiare;
vânzări de titluri de participare din care s-au obţinut venituri de 72.541.000 mii lei;
venituri nespecifice însumând 801.000 mii lei chirii aferente spaţiilor aflate în
proprietate şi altele.
Profitul net realizat la 31.12.1998 a fost de 91.295.885 mii lei. în conformitate cu
prevederile Legii nr. 31/1990 republicată şi a O.G. nr. 70/1994, din profitul brut s-au
constituit, în limita a 5 %, rezervele legale în suma de 5.621.000 mii lei, profitul de 85.675
milioane lei rămas după deducerea impozitului pe profit şi a rezervelor legale fiind repartizat
astfel:
dividend brut acordat acţionarilor de 78.404.000 mii lei, asigurând distribuirea unui
dividend net pe o acţiune de 130 lei, cu 30 % mai mult decât în anul precedent şi cu 4 % mai
mult faţă de prevederile din buget;
surse proprii de finanţare de 5.771.000 mii lei, pentru dezvoltarea în continuare a
societăţii prin achiziţii de imobilizări corporale şi financiare;
fond de participare a salariaţilor, administratorilor şi cenzorilor la profitul realizat, în
suma de 1.500.000 mii lei.
În ceea ce priveşte plata dividendelor cuvenite acţionarilor S.I.F. Transilvania, aceasta
s-a realizat începând cu data de 1 iulie, eşalonat pe judeţe aşa cum s-a dat publicităţii în
cotidiene de circulaţie centrală şi locală.
10. Obiective de perspectivă
Direcţii strategice de acţiune ale SIF Transilvania.
Obiectivele curente precum şi cele de perspectiva ale SIF Transilvania şi direcţiile
strategice de acţiune vizează în principal realizarea în cele mai bune condiţii a obiectului sau de
activitate, conform actelor constitutive, astfel:
administrarea şi gestionarea acţiunilor la societăţile comerciale pentru care s-au emis
acţiuni proprii;
gestionarea eficienta a portofoliului de acţiuni şi efectuarea de investiţii financiare în
vederea maximizării valorii acţiunilor proprii şi a dividendelor aferente acestora.
Obiectivul central al SIF Transilvania din care rezidă strategiile punctuale de urmat în
perioada curentă şi în perspectivă este crearea unui portofoliu optim de acţiuni, deziderat
desprins din ştiinţa modernă a managementului de portofoliu, care să asigure o rentabilitate

Pagina 78 din 112

globală ridicată, corelată cu un risc asumat mediu sau scăzut, obiectiv ţinta care este propus a
fi realizat prin:
l. restructurarea portofoliului de acţiuni deţinut în prezent, după criterii de rentabilitate
şi diversificare a riscului, astfel încât să realizăm exigenţele unei funcţii de maxim vizând
rentabilitatea şi a unei funcţii de minim privind riscul asumat;
2. creşterea ponderii titlurilor cu lichiditate ridicată cotate pe pieţele secundare de
capital (Bursa de Valori Bucureşti şi piaţa RASDAQ);
3. scăderea ponderii titlurilor cu lichiditate redusă, a titlurilor deţinute în societăţi
comerciale închise, prin vânzarea respectivelor pachete de acţiuni;
4. realizarea de investiţii pe piaţa de capital cu lichiditate ridicată şi risc diminuat, la
care se va identifica un potenţial de creştere pe termen scurt sau mediu;
5. identificarea de sectoare economice în expansiune economică şi efectuarea de
investiţii în societăţi comerciale din sectoarele respective;
6. vânzarea pachetelor de acţiuni deţinute în societăţi comerciale fără potenţial
economic, aflate în dificultăţi financiare şi alocarea valorilor obţinute spre plasamente
monetare sau plasamente pe piaţa de capital în societăţi comerciale cu un ridicat potenţial de
distribuire de dividende ;
7. analiza riguroasa a tendinţelor pieţei de capital şi creşterea rolului SIF Transilvania
pe aceasta piaţa prin emiterea operativă de decizii de vânzare şi/sau cumpărare de valori
mobiliare, astfel încât să fie pe deplin fructificate oportunităţile pieţei de capital pe tot
parcursul anului;
8. urmărirea permanentă a performanţelor investiţiilor financiare proprii realizate de
SIF Transilvania şi recuperarea sumelor investite în cadrul termenelor aprobate, cu menţiunea
ca acestea pot constitui obiectul unor tranzacţii de vânzare daca rezultatele economice nu sunt
pe măsura celor aşteptate sau dacă strategia generală va impune o astfel de decizie ;
9. apărarea integrităţii patrimoniului SIF Transilvania de efectele unor reglementări
care lezează interesele proprietăţii private sau care se abat de la prevederile constituţionale ;
10. maximizarea valorii acţiunilor proprii şi a dividendelor aferente acestora, urmare a
ansamblului de măsuri cu caracter strategic menţionate mai sus.
Structura participaţiilor existente în portofoliul de gestiune al SIF Transilvania, din
punct de vedere al posibilităţilor de tranzacţionare a acţiunilor pe una din pieţele secundare de
capital, este următoarea:
a) după numărul de societăţi comerciale la care deţinem participaţii (tabelul4.9):
Tabelul 4.9

Pagina 79 din 112

 Nr. Tipul (starea) societăţii comerciale Nr. de %
societă
ţi
1 Societăţi cotate la Bursa de Valori 8 1.5503
Bucureşti 9
2 Societăţi cotatele pe piaţa RASDAQ 323 62.596
9
3 Societăţi deschise dar necotate 2 0.3876
4 Societăţi închise 154 29.845
5 Societăţi în lichidare L 64/95 13 2.5193
8
6 Societăţi în dizolvare L 31/90 1 0.1938
7 Societăţi în reorganizare 1 0.1938
8 Societăţi închise operaţional 14 2.7131
8
Total 516 100

b) după valoarea titlurilor deţinute de SIF Transilvania la 30.06.1999, repartiţia

societăţilor comerciale funcţie de piaţa de capital este următoarea (tabelul 4.10):
Tabelul 4.10
Nr. Tipul (starea) societăţii comerciale Capital social deţinut %
de SIF Transilvania (mii
lei)
1 Societăţi cotate la Bursa de Valori 109432404 4.39816243
Bucureşti 6
2 Societăţi cotatele pe piaţa RASDAQ 1813779823 72.8970395
7
3 Societăţi deschise dar necotate 590150 0.02371852
8
4 Societăţi închise 478790164 19.2429009
8
5 Societăţi în lichidare L 64/95 81131865 3.26074460
5
6 Societăţi în dizolvare L 31/90 114625 0.00460685
6
7 Societăţi în reorganizare 2365900 0.09508712
3
8 Societăţi închise operaţional 1934277 0.07773990
3

Pagina 80 din 112

 Total 2488139208 100

Reprezentarea grafică a repartiţiei valorii titlurilor deţinute de SIF Transilvania la data

de 30.06.1999 pe pieţele de capital, este cea de mai jos :

Nr. Data de calcul Factor de risc Categoria de risc

crt.
1 30.01.1999 4,02 risc ridicat
2 28.02.1999 4,00 risc ridicat
3 31.03.1999 3,94 risc mediu
4 30.04.1999 3,93 risc mediu
5 31.05.1999 3,87 risc mediu
6 30.06.1999 3,80 risc mediu

Determinarea factorului de risc al activelor SIF Transilvania s-a realizat conform

reglementărilor speciale ale CNVM, pe baza următoarelor categorii de risc :
risc 0: numerar, disponibil în cont şi titluri de stat;
risc 1: depozite bancare şi certificate de depozit;
risc 2: obligaţiuni la societăţi comerciale deschise;
risc 3: valori mobiliare tranzacţionate pe pieţele organizate;
risc 4: valori mobiliare netranzacţionate ale societăţilor comerciale deschise;
risc 5 : acţiuni şi obligaţiuni la societăţi comerciale închise.
Riscul activelor SIF Transilvania, calculat la 30.06.1999 de 3,8 deşi se situează pe un
trend descendent poate fi apreciat totuşi ca unul rezonabil, urmând a fi luate în calcul masuri
de restructurare a portofoliului, astfel încât acesta să se situeze în jurul valorii de 2,50 - 3,00.
11. Indicatori de analiză economico-financiară aferenţi SIF Transilvania SA Braşov
(tabelul 4.12):
Tabelul 4.12
Nr. Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003
0 1 2 3 4 5 6 7
1 Marja profitului brut (la 20,59 21,72 23,81 26,55 29,30 32,96
total venituri)
2 Rentabilitatea 46,24 48,79 53,48 59,65 65,82 74,04
capitalului propriu
- comercială 65,15 43,21 37,89 36,75 36,86 37,70
- managerială 0,01 0,01 0,01 0,02 0,02 0,02
- financiară 105,4 105,49 105,49 105,49 105,50 105,50
3 Analiza valorilor de

Pagina 81 din 112

 piaţă
PER 5,98 5,68 5,26 4,72 4,27 3,78
Dividend/acţiune 129 136 145 160 176 200
(lei/acţiune)
Profit net/acţiune 167 176 190 212 234 264
(lei/acţiune)
4 Acumulări nete 0 22.864 25.820 29.629 33.000 34.785
5 Activ net contabil 2.450.31 2.466.05 2.491.99 2.520.46 2.551.6 2.585.85
0 5 7 9 77 0
6 Profitabilitatea continuă 598.496 631.411 681.778 760.444 839.111 944.000
7 Valoarea estimată pe 2.452 2.500 2.575 2.682 2.791 2.931
acţiune (ANCC-PC)
8 Valoarea estimată pe 1.290 1.360 1.450 1.600 1.760 2.000
acţiune prin metoda
capitalizării

Din calculul principalilor indicatori economico - financiari aferenţi perioadei 1999 -

2003 se desprind următoarele
ponderea veniturilor din operaţiuni de capital devine principală, creşterea veniturilor
aferente operaţiunilor şi tranzacţiilor cu valori mobiliare devansând veniturile financiare ale
SIF Transilvania, venituri realizate din operaţiuni caracteristice pieţei monetare;
dinamica veniturilor din operaţiunile de capital are în vedere vânzarea valorilor
mobiliare existente în portofoliu care fac parte din strategia de restructurare a portofoliului,
pentru realizarea unui portofoliu relativ optim, caracterizat de rentabilitate maximă şi risc
minim;
marja profitului brut (calculată ca raport între profitul brut estimat şi capitalul social)
reflecta creşterea profitabilităţii societăţii prognozată pentru perioada de analiză;
analiza integrata DuPont determină rentabilitatea capitalului propriu care este defalcată
pe cei 3 factori : comercial (ca raport între profitul brut şi total venituri), managerial (ca raport
între total venituri şi total activ) şi financiar (ca raport între total activ şi capitalurile proprii);
PER - Price Earning Ratio - este indicatorul sintetic care reflectă atractivitatea
acţiunilor societăţii, fiind calculat ca raport între preţul de piaţă al acţiunilor şi profitul net
estimat pe acţiune; acest indicator este important şi prin faptul că apreciază creşterea valorii de
piaţă a acţiunilor şi nu numai valoarea dividendelor obţinute (a căror suma netă depinde atât
de rentabilitatea societăţii cât şi de modul de repartizare al profitului);
valoarea estimată a acţiunilor S.I.F. Transilvania a fost determinată prin două metode
diferite, respectiv ca medie ponderată între metoda patrimonială (metoda activului net contabil

Pagina 82 din 112

corectat) şi metoda de randament (profitabilitatea continuă) dar şi prin înmulţirea dividendului
anual estimat cu valoarea absolută a procentului de câştig aşteptat ca urmare a unei investiţii
cu risc minim (de exemplu dobânda la depozite bancare în valută).
12. Sucursale, filiale şi agenţi economici în care emitentul deţine poziţii de control
12.1 Lista societăţilor comerciale la care S.I.F. Transilvania deţine poziţii de control
a) Sucursale, filiale şi agenţi economici (societăţi închise) în care emitentul deţine
poziţie de control care reprezintă minim 15 mld. lei
S.I.F. Transilvania nu deţine poziţie de control care să reprezinte minim 15 mld lei la
nici o sucursală, filială, sau agent economic.
b) Sucursale, filiale şi agenţi economici (societăţi închise) în care emitentul deţine un
pachet de acţiuni care nu conferă drept la o poziţie de control dar reprezintă peste 15 mld. lei
sau cel puţin 5% din valoarea activului net (tabelul 4.13);
Tabelul 4.13
Denumire Data Document Natura Structura capital social (mii lei)
Total SIF FPS Alţii
înfiinţă e de activităţii
rii constituire
1 Banca 1990 HGR Operaţiuni 840,5 50.43 588.3 201.73
Comercială 1195/1990 bancare şi 6 4 9
Română – BCR Statut financiare
Certif.
Înmatricula
re
J40/90/91
2 Banca Română 1990 HGR Operaţiuni 486,6 24.33 72.31 389.97
pentru 1178/1990 bancare şi 1 1 1
Dezvoltare – Statut financiare
BRD Certif.
Înmatricula
re
J40/608/91
3 SC Sere Codlea 1991 HGR Agricultur 61,43 18.43 43.00 -
SA 103/12.02. a, 2 0 3
91 Statut producţie
Certif. vegetală
Înmatricula

Pagina 83 din 112

 re
J08/368/91

d) Sucursale, filiale şi agenţi (societăţi închise) în care emitentul deţine poziţie

majoritară care reprezintă minim 5 mld. lei (tabelul 4.14)
Tabel 4.14
Denumire Data Document Natura Structura capital social (mii lei)
Total SIF FPS Alţii
înfiinţării e de activităţii
constituire
1 SC Cristiana 1995 Certif. Prestări 33.000 22.79 - 10.20
SRL Braşov Înmatricula servicii 9 1
re
J08/808/95
2 SC Ialpesco SA 1990 HGR Piscicultură 6.525 6.525 - -
Slobozia 1353/1990
Certif.
Înmatricula
re J21/9/91
3 SC ITC SA 1995 Certif. Centru 26.895 23.44 - 3.449
Braşov Înmatricula comercial 6
re
J08/1461/9
5
4 SC Vinicola SA 1991 HGR Agricultură 25.945 13.10 12.022 819
Focşani 194/22.03. 4
91 Certif.
Înmatricula
re
J08/368/91

12.2 Procentul deţinerilor de capital la agenţi economici la care S.I.F. Transilvania

deţine poziţii de control
a) Sucursale, filiale şi agenţi economici (societăţi închise) în care emitentul deţine
poziţie de control care reprezintă minim 15 mld. lei

Pagina 84 din 112

 S.I.F. Transilvania nu deţine poziţie de control care să reprezinte minim 15 mld lei la
nici o sucursală, filială, sau agent economic
b) Sucursale, filiale şi agenţi economici (societăţi închise) în care emitentul deţine un
pachet de acţiuni care nu conferă drept la o poziţie de control dar reprezintă peste 15 mld . lei
sau cel puţin 5% din Valoarea Activului Net (tabelul 4.15)
Tabelul 4.15
Denumire Structura capital social (deţineri procentuale)
SIF FPS Alţii
1 Banca Comercială Română – BCR 6% 70% 24%
2 Banca Română pentru Dezvoltare – BRD 5% 14,86% 80,13%
3 SC Sere Codlea SA 30% 70% 0%

c) Sucursale, filiale şi agenţi economici (societăţi închise) în care emitentul deţine

poziţie majoritară care reprezintă minim 5 mld. lei (tabelul 4.16)

Tabelul 4.16
Denumire Structura capital social (deţineri procentuale)
SIF FPS Alţii
1 SC CRISTIANA SRL Braşov 69% 0% 30,01%
2 SC Ialpesco SA Slobozia 100% 0% 0%
3 SC ITC SA Braşov 87,18% 0% 12,82%
4 SC Vinicola SA Focşani 50,61% 46,34% 3,16%

12.3 Proprietăţi imobiliare

Societatea de Investiţii Financiare TRANSILVANIA S.A. Braşov deţine în proprietate
deplină un număr de 6 spaţii administrative, cu o suprafaţă totală desfăşurată de 3.578,95 mp.,
şi 5 terenuri aferente acestor imobile în suprafaţă totală de 2.323,06 mp. Dintre acestea, un
număr de 2 imobile, cu o suprafaţă desfăşurată totală de 2.135 mp. şi terenurile aferente în
suprafaţă totală de 2.009,6 mp., se află în proprietate exclusivă, iar 4 spaţii administrative, cu
o suprafaţă desfăşurata de 1.443,95 mp, sunt situate în cadrul unor clădiri. Pentru 3 din aceste
spaţii administrative S.I.F. TRANSILVANIA deţine şi titlu de proprietate asupra unei suprafeţe
totale de teren de 313,46 mp., în cotă-parte indiviza.
Situaţia detaliată a proprietăţilor imobiliare deţinute de Societatea de Investiţii
Financiare TRANSILVANIA S.A. Braşov este următoarea:
a) clădiri aflate în proprietate (tabelul 4.17)

Pagina 85 din 112

 Tabel 4.17
Nr. Denumire imobil Localitate Descriere Mod folosire Deţinere
crt. proprietat
e
1 Clădire sau sediu Braşov Suprafaţă administrativ deplină
central desfăşurată:1681,00 m.p
SIF Transilvania regim înălţime:
S+P+3Et+garaj
2 Parter clădire bloc Braşov Suprafaţă administrativ deplină
Bloc K1 (parţial) desfăşurată:205,29 m.p
regim înălţime: S
3 Clădire sediu Focşani Suprafaţă desfăşurată:454 administrativ deplină
Reprezentanţă Vrancea m.p regim înălţime: S+P
4 Clădire sediu Tg. Mureş Suprafaţă desfăşurată: administrativ deplină
Reprezentanţă Mureş 203,45 m.p regim înălţime:
S+P
5 Clădire sediu Bucureşti Suprafaţă desfăşurată: administrativ deplină
Reprezentanţă 313,03 m.p regim înălţime:
Bucureşti S+P+M1
6 Clădire sediu Târgu Jiu Suprafaţă desfăşurată: administrativ deplină
Reprezentanţă Târgu 722,18 m.p regim înălţime:
Jiu P+Et.
TOTAL Suprafaţă desfăşurată: 3578,95 mp.

b) Terenuri aflate în proprietate (tabelul 4.18)

Tabelul 4.18
Nr. Denumire Localitate Suprafaţă Modul de Deţinere
crt. m.p. folosire proprietate
1 Teren sediu central Braşov Braşov 1681,00 m.p. administratztiv
2 Teren bloc K1 Braşov Braşov 97,00 m.p. administratztiv
3 Teren sediu Focşani Focşani 328,60 m.p. administratztiv
reprezentanţă
4 Teren sediu Tg. Mureş Tg. Mureş 108,46 m.p. administratztiv
reprezentanţă
5 Teren sediu Tg. Jiu Tg. Jiu 108,00m.p. administratztiv
reprezentanţă
Total 2323,06 mp

Pagina 86 din 112

 După cum se poate observa din cele expuse mai sus S.I.F. Transilvania nu are clădiri
sau terenuri gajate sau ipotecate.
13. Investiţii în valori mobiliare
Investiţiile în valori mobiliare, au fost făcute în principal pentru maximizarea valorii
portofoliului SIF Transilvania, şi în mică proporţie în scopuri speculative, datorita faptului ca
S.I.F. Transilvania nu doreşte să înregistreze o expunere ridicată la risc, ci doreşte să menţină
nivelul riscului la cote medii şi controlabile, cu obţinerea unei rate ridicate de rentabilitate a
plasamentelor.
Din valoarea totală investită în semestrul I al anului 1999 de cca 22 miliarde lei,
majoritatea sunt investiţii directe, concretizate în majorări de capital social prin emisiune de
noi acţiuni. Principalele sectoare de activitate unde s-au canalizat aceste investiţii, au fost
acelea unde rentabilitatea sectorului excede media rentabilităţii pe economie, respectiv:
sectorul financiar-bancar, sector prestări servicii (leasing), turism şi industrie chimică.
Investiţiile de portofoliu au avut o pondere scăzută, dat fiind nelichiditatea pieţei de
capital, şi existenta unui număr foarte restrâns de societăţi listate cu performanţe economice
notabile. Investiţiile efectuate de SIF Transilvania în valori mobiliare se grupează în două mari
categorii:
a) Investiţii în valori mobiliare emise de societăţi comerciale „deschise” cotate şi
tranzacţionate pe piaţa de capital supravegheată, respectiv piaţa RASDAQ sau Bursa de Valori
Bucureşti după cum urmează (tabelul 4.19):
Tabelul 4.19
Nr. Simbol Sold V.M. Valoare Preţ Valoare Ultima Valoare
crt V.M. nominală mediu achiziţie cotaţie actualizat
. achiz. 30.06.99 30.06.99
1 Arma gaz 2,882 1,000 550 1,585,100 110 317,020
Mediaş
2 Avicola 107,907 25,000 22,955 2,477,015,900 8,000 863,256,000
Braşov
3 Banca 58,609 16,000 16,000 1,488,032,000 11,400 1,060,222,800
Agricolă
Bucureşti
4 Bere 14,020 1,000 955 55,966,450 480 28,132,320
Griviţa
Bucureşti
5 Bere 196 1,000 587 8,231,400 150 2,103,000
Rahova

Pagina 87 din 112

 Bucureşti
6 Ciocârlia 1,635 25,000 3,040 595,800 9,000 1,764,000
Ploieşti
7 Dafora 5,445 1,000 417 682,250 190 310,650
Mediaş
8 IAR 36,600 25,000 22,957 124,999,000 10,500 57,172,500
Braşov
9 Imur 1,161,362 25,000 25,000 915,000,000 2,500 91,500,000
Ghindari
10 IUS 31,242 1,000 1,473 1,710,457,140 670 778,112,540
Braşov
11 Manpel 2,000 1,000 660 20,604,840 430 13,434,060
Tg. Mureş
12 Moldova 10,514 25,000 25,000 50,000,000 3,000 6,000,000
Iaşi
13 Neptun 6,585 25,000 7,260 76,332,100 21,500 226,051,000
Olimp
14 Peco 3,849,245 1,000 495 3,256,610 495 3,259,575
Dâmboviţa
Târgovişte
15 Rulmentul 69,500 1,000 852 3,278,693,390 190 731,356,550
Braşov
16 Şantierul 1,080,000 25,000 14,000 973,000,000 12,000 834,000,000
Naval
Orşova
17 Suinprod 120,000 25,000 25,000 27,000,000,000 2,000 2,160,000,000
Sercaia
18 Turism 8,332 25,000 25,000 3,000,000,000 13,000 1,560,000,000
Covasna
19 Turism 7,395,000 25,000 13,786 114,862,200 16,500 137,478,000
Felix Băile
Felix
20 THR 22,390 25,000 1,001 7,402,586,800 420 3,105,900,000
Pravova
Ploieşti
21 Zahărul 25,000 17,494 391,684,750 550 12,314,500
Luduş
49,093,585,730 11,672,684,515

Pagina 88 din 112

 b) Investiţii în valori mobiliare emise de societăţi comerciale „închise” care nu sunt
listate pe nici o piaţa supravegheata, astfel (tabelul 420):
Tabelul 4.20
Nr Denumire Nr. Valoare VN*nr. Cost participaţie Valoare
societate acţiuni acţ. actualiyată
1 Atinvest Braşov 680 680,000,000 680,000,000 1,020,000,000
2 Ardaf Cluj-Napoca 9,549,112 9,549,112,000 14,803,150,800 22,917,868,800
3 Banc Post 3,152,496 3,152,496,000 3,152,496,000 15,762,480,000
Bucureşti*
4 Banca Albina 518,438 5,184,380,000 4,442,040,000 5,184,380,000
Bucureşti
5 Banca Astra 27,000 2,700,000,000 2,700,000,000 4,590,000,000
Braşov
6 Banca Comercială 1,801,998 18,019,980,000 18,019,980,000 360,399,600,000
Română*
7 Banca Dacia Felix 900,000 4,500,000,000 5,220,000,000 5,220,000,000
Cluj-Napoca
8 Bancorex 271 37,940,000 37,971,945 56,910,000
Bucureşti*
9 Grup Bianca 95,582 4,779,100,000 4,977,840,000 13,859,390,000
Braşov
10 Banca 460,440 4,604,400,000 3,289,607,000 18,859,390,000
Internaţională a
Religiilor
Bucureşti
11 Bursa Maritimă şi 600 60,000,000 60,000,000 5,525,280,000
de Mărfuri
Constanţa
12 Banca Româna 398,503 9,962,575,000 9,962,572,620 60,000,000
pentru Dezvoltare
Bucureşti
13 Comisvam Braşov 3,520 88,000,000 88,000,000 89,663,175,000
14 Complex Hotelier 182,400 4,560,000,000 4,560,000,000 88,000,000
Dâmboviţa
15 Continental 206,414 6,811,662,000 7,843,732,000 4,560,000,000
Bucureşti
16 Cristina Braşov 22,799 22,799,000,000 22,799,000,000 20,434,800,000
17 Demirbank 4,906 4,906,000,000 6,689,993,310 8,340,200,000
România Bucureşti
18 Editip Tulcea 5,000 500,000,000 500,000,000 500,000,000

Pagina 89 din 112

 19 Icamar Impex 2,216 55,400,000 437,196,000 437,196,000
Sibiu
20 International Trade 523,058 13,076,450,000 13,076,450,000 26,152,900,000
Center Braşov
21 Latina Plastics 9,518,478 9,518,478,000 7,298,861,899 19,036,956,000
Bucureşti
22 Leasing Grup 34,980 3,498,000,000 3,498,000,000 3,948,000,000
Bucureşti
23 Parching Bucureşti 30 3,000,000 3,000,000 3,000,000
24 Quelle Tg. Jiu 30,000 3,000,000,000 3,000,000,000 9,000,000,000
25 Complex Savoy 33,100 3,508,600,000 3,508,600,000 5,262,900,000
Mamaia
26 Transilvania 1,223 6,115,000,000 6,115,000,000 9,172,500,000
Leasing Braşov
141,669,573,000 146,763,491,574 658,104,521,800

14. Sediul central şi alte sedii

Societatea de Investiţii Financiare TRANSILVANIA S.A. îşi desfăşoară activitatea într-
un sediu central, care este şi sediul social, stabilit în Braşov , str. Nicolae Iorga nr. 2, şi prin
intermediul a 6 sedii secundare cu statut de reprezentantă, după cum urmează (tabelul 4.21):
Tabelul 4.21
Nr. crt. Denumire Adresa Telefon/Fax
1 Reprezentanţă Bucureşti Bucureşti, str. Traian nr. 2 tel. (01) 322.32.81
fax (01) 322.50.25
2 Reprezentanţă Constanţa Constanţa, str. 1 Decembrie 1918 nr. tel. (041) 69.11.83
21 fax (041) 61.46.95
3 Reprezentanţă Buzău Buzău, Bd. Unirii bl. E1-E2 tel. (038) 71.74.50
fax (038) 72.15.99
4 Reprezentanţă Mureş Târgu Mureş, Piaţa Teatrului nr. 1 tel. (065) 16.51.74
fax (065) 16.74.51
5 Reprezentanţă Sibiu Sibiu, Piaţa Unirii nr. 10 tel. (069) 21.46.50
fax (069) 21.50.10
6 Reprezentanţă Vrancea Focşani, Bd. Independenţei nr. 6 tel. (037) 22.62.72
fax (037) 22.62.66

15. Acţionari semnificativi

Societatea de Investiţii Financiare Transilvania S.A. nu are ca acţionari, persoane
juridice. Acţionarul care deţine cel mai mare număr de acţiuni este dl. OLARU RADU care

Pagina 90 din 112

deţine un număr de 137.402 acţiuni în valoare nominală de 1.000 lei fiecare, reprezentând
0,025% din capitalul social.
S.I.F. Transilvania nu are acţionari semnificativi.
16. Lichiditate
Societatea de Investiţi Financiare TRANSILVANIA are în circulaţie un număr de
546.071.666 acţiuni în valoare de 1.000 lei, fiecare, deţinute de 9.276.377 acţionari.
Angajaţii S.I.F. TRANSILVANIA deţin împreună un număr de 46.454 acţiuni, în
valoare nominală de 1.000 lei fiecare, ceea ce reprezintă 0,0085% din capitalul social total al
societăţii. Societatea de Investiţii Financiare TRANSILVANIA, îndeplineşte condiţiile
prevăzute de art. 313 din Regulamentul nr. 3 privind înscrierea valorilor mobiliare la cota
Bursei. Îndeplinirea acestor condiţii rezultă în mod evident din analiza structurii deţinerilor de
acţiuni ale S.I.F. Transilvania, astfel:
a) un număr de 254.843 acţionari deţin 47,0418% din numărul acţiunilor emise şi aflate
în circulaţie fiind astfel îndeplinită condiţia ca cel puţin 15% din acţiunile emise şi aflate în
circulaţie să fie deţinute de cel puţin 18.000 de acţionari.
b) fiecare din cei 254.843 acţionari deţin 1.008 acţiuni a căror valoare nominala totală
este de 1.008.000 lei, fiind îndeplinită condiţia ca cel puţin 1.800 de acţionari să deţină un
număr de acţiuni a căror valoare totală minimă să fie de 100.000 lei.
c) procentul de 47,0418% menţionat mai sus reprezintă 256.881.774 de acţiuni
deţinute de către 254.843 acţionari care, deţin fiecare câte 1.008 acţiuni; rezulta ca 15% din
numărul acţiunilor emise şi aflate în circulaţie reprezintă 81.910.750 de acţiuni fiind îndeplinită
condiţia ca procentul de minim 15% din acţiuni să reprezinte minim 75.000 de acţiuni.
Analiza evoluţiei preţului şi volumului de tranzacţionare a acţiunilor S.I.F.
TRANSILVANIA S.A. la Bursa de Valori Bucureşti
În perioada 31.12.1998-30.06.1999, valoarea nominală a portofoliului de acţiuni SIF
Transilvania a avut o evoluţie pozitivă de la 2.421.166,6 milioane lei la 31.12.1998 la
2.488.139,2 milioane lei la 30.06.1999, înregistrând o creştere în valoare absolută de 66.972,5
milioane lei, în condiţiile în care au fost vândute acţiuni în valoare 37.069,5 milioane lei.
Analizând influenta factorilor ce au determinat evoluţia valorii nominale a portofoliului
se constată:
creşterea cea mai importantă a valorii nominale a portofoliului (52.5%) a fost
determinată de includerea în capitalul social al societăţilor comerciale din portofoliu a
diferenţelor rezultate din reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi a terenurilor ca
urmare a aplicării prevederilor HG 983/1998, modificată şi completată prin HG 95/1999;

Pagina 91 din 112

 o creştere semnificativă a fost dată şi de plasamentele de capital, destinate în principal
consolidării şi creşterii valorii participaţiilor SIF Transilvania în societăţile strategice din
portofoliul sau, în special în sectorul financiar-bancar, turism şi industrie alimentară;
o altă sursă importantă de majorare a valorii nominale a portofoliului a fost preluarea
de la FPS a unor pachete de acţiuni în valoare totala de 21.195 milioane lei, în baza OG
54/1998. Suma respectivă reprezintă valoarea capitalului social pierdut de FPP III
Transilvania, în perioada 19921997, în temeiul unor hotărâri de guvern prin care active aflate
în patrimoniul unor societăţi comerciale din portofoliu au fost transferate cu titlu gratuit în
proprietatea diferitelor instituţii ale statului;
în cursul primului semestru al anului 1999 s-a finalizat procesul de regularizare a
cotelor de capital social cu FPS Bucureşti în conformitate cu prevederile Legii 55/1995, Legii
50/1994 şi HG 12/ 1997;
o creştere valorica de 5.118 milioane lei a reprezentat majorarea capitalului social al
societăţilor comerciale cu valoarea terenurilor;
principalele deţineri ale SIF Transilvania la 30.06.1999, structurate pe ramuri de
activitate sunt următoarele (tabelul 4.2.):

Pagina 92 din 112

 Structura portofoliului de acţiuni grupat pe ramuri ale economiei naţionale.

Se constată că în primele 6 luni ale anului 1999 nu s-au produs modificări majore în
structura portofoliului SIF Transilvania pe ramuri ale economiei naţionale.
Analiza portofoliului de acţiuni al S.I.F. Transilvania în funcţie de mărimea pachetului
de acţiuni deţinut în societăţile comerciale la data de 30.06.1999 se prezintă astfel (tabelul
4.23):
Tabelul 4.23
Cota deţinută din 31.12.1998 30.06.1999
Nr. Valoare Pondere în Nr. Valoare Pondere în
capitalul social al
soc (mii lei) portofoliu soc (mii lei) portofoliu
emitentului
. .
Până la 5% total, din 31 28773834 1.18 31 51621235 2.07
care:
din care: 21 19964684 0.82 21 19720480 0.79
-societăţi deschise 10 8827080 0.36 10 31900755 1.28
-societăţi închise
Între 5%-33,33% total: 32 1366271533 56.43 32 1383869942 55.62
din care: 4 4
-societăţi deschise 992436643 40.99 1012341789 40.69
-societăţi închise 18 373834890 15.44 18 371528153 14.93
9 9
13 13
5 5
Între 33,34%-50% 112 612568867 25.30 99 623243118 25.04
total:
din care: 10 586197475 24.21 88 589306875 23.68
-societăţi deschise 1 26371392 1.09 11 33941243 1.36
-societăţi închise 11
Peste 50,01% total 69 413552427 17.08 62 429399913 17.26
din care:
-societăţi deschise 51 330185152 13.64 47 360779413 14.50
-societăţi închise 18 83367275 3.44 15 68620500 2.76
TOTAL, din care: 53 2421166661 100.00 51 2488138208 100.00
-societăţi deschise 6 1928766024 79.66 6 1982148557 79.66
-societăţi închise 36 492400637 20.33 34 505990651 20.33

Pagina 93 din 112

 2 2
17 17
4 4

Astfel, S.I.F. Transilvania la data de 30.06.1999 a deţinut pachete semnificative de

acţiuni la un număr de 324 societăţi comerciale, pachete de control la un număr de 99 societăţi
comerciale şi pachete majoritare de acţiuni la un număr de 62 societăţi comerciale.
Din numărul total de 516 societăţi comerciale aflate în portofoliul S.I.F. Transilvania la
data de 30.06.1999, un număr de 342 societăţi comerciale erau de tip „deschise” reprezentând
79,66 % din valoarea nominală a portofoliului.
Distribuţia teritorială a societăţilor comerciale din portofoliul S.I.F. Transilvania la data
de 30.06.1999 este următoarea (tabelul 4.24):

Rezultă ca în profil teritorial cea mai însemnată parte a deţinerilor de acţiuni ale S.I.F.
Transilvania se concentrează în societăţile comerciale din judeţele Constanţa şi Braşov,
respectiv 62,36 % din valoarea nominală a portofoliului, în 239 societăţi comerciale.
Totalul activelor existente în portofoliul S.I.F. Transilvania la data de 30.06.1999 sunt
structurate astfel:
valori mobiliare (acţiuni) - 88.32 %
lichidităţi (numerar, depozite şi alte titluri bancare) - 5.23 %
alte active - 6.45 %
Folosind metoda de determinare a riscului la care sunt expuse activele unei societăţi de
investiţii aşa cum este prezentată în Regulamentul nr. 9/1996 emis de CNVM (practicată
actualmente de fondurile deschise de investiţii) rezulta că activele din portofoliul administrat la
data de 30.06.1999 se încadrează în categoria de „risc mediu” înregistrând valoarea de 3.8 pe
o scară cuprinsa între 0 şi 5.
Preţul şi volumul acţiunilor SIF Transilvania pe perioada analizată sunt prezentate în
ANEXA 1.
Emise iniţial la valoarea nominală de 25.000 de lei, acţiunile SIF3, în urma deciziei
Adunării Generale a Acţionarilor au trecut la valoare nominala de 1.000 de lei, numărul total
de acţiuni emise de SIF3 multiplicându-se cu 25. Cotarea acestora pe Bursa de Valori
Bucureşti, a fost aşteptată mult timp de către acţionari, aceasta fiind previzionată pentru
sfârşitul anului 1997 şi concretizându-se de fapt abia la sfârşitul anului 1999. Această întârziere

Pagina 94 din 112

s-a datorat în special neclarificării protofoliului societăţii, şi numeroaselor compensări între
SIF3 şi FPS, compensări care au durat foarte mult.
Societatea SIF TRANSILVAMA a fost privită încă de la data cotării acesteia ca un
„blue chip” al Bursei, date fiind rezultatele financiare de excepţie, aşa cum reiese din
prezentarea societăţii.
Reacţia pieţei, totuşi, la momentul cotării a fost destul de precaută, în contradicţie cu
previziunile exprimate de către specialişti. Astfel, cotarea acţiunilor a început de la nivelul de
390 de lei, urcând însă vertiginos până la nivelul de 1400 în numai o săptămână de
tranzacţionare. Volumul de acţiuni tranzacţionate a rămas în continuare modest, având un
minim de 360.000 de acţiuni pe zi şi un maxim de 3.000.000 acţiuni pe zi. După atingerea
preţului maxim de 1400 de lei pe acţiune, acţiunile au cunoscut o scădere la fel de vertiginoasa
ca şi urcarea iniţială. Începând cu data de 07.12.1999 şi terminând cu 31.12.1999 acţiunile s-
au cotat intre 470 şi 550 de lei. Câteva explicaţii ale acestei evoluţii ar fi următoarele:
urcarea vertiginoasă din prima săptămână se datorează „febrei” de care erau cuprinşi
investitorii şi totodată creşterii zilnice a venitului rezultat în urma vânzării certificatelor de
acţionar. La nivelul de 1400 de lei, deja acţiunile au devenit prea scumpe pentru investitori,
aceştia diminuându-şi interesul odată cu creşterea ofertei la vânzare. Deci căderea la fel de
bruscă este o consecinţă a raportului cerere-ofertă care devenise subunitar.
majoritatea investitorilor au avut în vedere dividendul acordat pe acţiune (care se
prevedea a fi mare) precum şi data de referinţă a acordării dividendelor (care se aştepta a fi
31.12.1999).
trebuie menţionat că SIF Transilvania are menţionat în statutul său că nici o persoană,
fizică sau juridică, nu are voie să deţină mai mult de 0,1% din totalul acţiunilor emise de
societate. Dacă totuşi, cineva cumpără acţiuni peste această limită, este obligat să le vândă în
decurs de un an, având drept la dividende conform totalului acţiunilor deţinute, dar neavând
drept de vot decât conform pragului de 0,1 %. Aceasta măsură a descurajat marii investitori
(care există pe piaţa romanească), fiind unul din cele mai discutate puncte de pe ordinea de zi a
Adunării Generale a Acţionarilor. SIF Transilvania a motivat aceasta prevedere declarând prin
reprezentanţii săi că aceasta a fost luată în vederea protejării micului investitor.
Cursul acţiunilor la începutul anului 2000 nu a fost marcat modificări majore, data fiind
şi apropierea Adunării Generale a Acţionarilor. În urma desfăşurării lucrărilor Adunării
generale a Acţionarilor, au existat două puncte votate cu majoritatea de voturi, de importanţă
pentru acţionari:

Pagina 95 din 112

 1. Pragul de deţinere de maxim 0,1% din totalul acţiunilor emise de către societate nu a
fost modificat, în ciuda recomandărilor făcute de către Bursa de Valori Bucureşti de a se
modifica acest procent;
2. Dividendul pe anul 1999 a fost stabilit la nivelul de 160 de lei pe acţiune. Acest nivel
al dividendului a transformat investiţia în acţiuni SIF3 în una:
profitabilă pentru cei care au cumpărat acţiuni la preţul de maxim 650 de lei, având în
vedere faptul că preţul acţiunilor a evoluat până la nivelul de 550, profitul pe acţiunea vândută
la acest din urmă preţ a fost de 60 de lei pe acţiune;
neprofitabilă pentru cei care au cumpărat acţiuni la un preţ mai mare de 710 de lei, prin
vânzarea la 550 de lei sau la un preţ mai mic, profitul a fost zero sau s-a transformat în
pierdere.
Până la data de 17.04.2000 preţul acţiunilor SIF Transilvania nu a mai cunoscut variaţii
semnificative (în primul rând datorită menţinerii preţului de 0,1% admis) iar volumul de
tranzacţionare a avut o singură variaţie majoră, crescând într-o săptămână de tranzacţionare de
la nivelul de 1.000.000 pe zi de acţiuni la cel de 9.800.000 acţiuni pe zi, după care a scăzut, tot
într-o săptămână la 1.056 acţiuni în data de 20.03.2000. O astfel de evoluţie este greu de
explicat, singura explicaţie (vehiculată dealtfel şi în piaţa) ar fi ca s-a efectuat un transfer de
proprietate între câţiva acţionari care se cunoşteau în afara pieţei (ceea ce reprezintă una dintre
încălcările principiilor tranzacţionării pe o piaţa organizată, unde părţile nu se cunosc).
La ora actuală, Comitetul Bursei de Valori insistă pentru modificarea pragului de
deţinere de acţiuni, de la 0,1% la nivelul de 5%, aşa cum este prevăzut în legislaţia privind
Fondurile de Investiţii şi Societăţile de administrare a fondurilor. Modificarea acestui prag ar
avea efecte vizibile şi rapide asupra evoluţiei acţiunilor la cota Bursei de Valori Bucureşti,
sporind interesul marilor investitori de a achiziţiona aceste acţiuni chiar la preturi mult mai
mari celor actuale.
În continuare, atât acţiunile SIF TRANSILVANIA cât şi cele ale celorlalte patru SIF-
uri din România reprezintă una dintre cele mei bune investiţii pe termen lung de pe piaţa de
capital din România.

Pagina 96 din 112

 Capitolul V
TRANZACTIILE CU VALORI MOBILIARE PE PIAŢA RASDAQ

l. Caracteristici ale funcţionării pieţei Rasdaq

Spre deosebire de bursa de valori, ce se caracterizează printr-o funcţionare

centralizată, piaţa extrabursieră deşi este tot o piaţă secundară, unde are loc confruntarea
cererii cu oferta, activitatea se desfăşoară prin intermediul unui număr mare de comercianţi de
titluri.
Piaţa extrabursieră este denumită generic „Over the Counter” (OTC) sau piaţă „la
ghişeu”. Prin tradiţie, societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi cu o performanţă
notabilă sunt listate la bursă. Celelalte se tranzacţionează pe o piaţă difuză, nelocalizată într-un
anumit sediu, ci existentă la „ghişeele” societăţilor de intermediere (firme de dealeri).
Piaţa OTC este o piaţă electronică, ce preia în mare măsură, tehnicile de tranzacţionare
bursiere. Numărul societăţilor listate pe piaţa OTC este mare, tranzacţionarea se face de la
distanţă, din sediile societăţilor de intermediere, iar accesul este simplu.
Pe piaţa extrabursieră sunt tranzacţionate valorile mobiliare neincluse în Cota Bursei de
Valori Bucureşti şi anume:
acţiunile societăţilor incluse în Programul de Privatizare în Masă încheiat în 1996;
acţiunile societăţilor comerciale româneşti distribuite deja pe calea ofertelor publice
iniţiale sau prin programele de privatizare, care fac obiectul regimului de furnizare periodică de
date financiare al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi care nu sunt cotate la bursă;
orice alte acţiuni sau valori mobiliare a căror includere în sistem va fi probată de
CNVM ŞI ANSVM (Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare).

2. Organizarea pieţei Rasdaq

Piaţa românească de capital este organizată şi reglementată după modelul celei mai
dezvoltate pieţe de acest fel la ora actuală, cea americană. La început Rasdaq a fost conceput
pentru tranzacţionarea acţiunilor rezultate din programul de privatizare în masă (circa 5774
societăţi comerciale şi circa 14000000 de acţionari).
Având ca model piaţa americană de capital, după înfiinţarea Bursei de Valori Mobiliare
a decis înfiinţarea unei pieţe de tip OTC în România, piaţă ce poartă numele de Rasdaq. Vor
putea tranzacţiona pe această piaţă numai societăţile de valori mobiliare membre ale ANSVM.

Pagina 97 din 112

 Rolul acestei pieţe este complex. Piaţa extrabursieră asigură o circulaţie liberă a
titlurilor de valoare la un curs negociat, care reflectă interesul investitorilor pentru deţinerea
anumitor titluri, interes motivat de competitivitatea economică şi financiară a emitentului.
De asemenea piaţa extrabursieră are rolul de a mobiliza resursele financiare disponibile
în cadrul economiei, asigurând astfel circulaţia capitalurilor financiare şi cea mai bună formă de
utilizare a surplusului de capital.
Un alt rol major în constituie utilizarea resurselor sistemului pentru vânzarea
pachetelor principale şi reziduale ale Fondului Proprietăţii de Stat, pentru privatizarea
societăţilor cu capital majoritar de stat din România.
Negocierea titlurilor constă în trimiterea unor oferte în sistem, afişarea unor cotaţii
ferme şi prin contractarea telefonică a societăţilor de valori mobiliare membre ale sistemului,
pentru suplimentarea informaţiei şi a deciziei de încheiere a unei tranzacţii.

2.1.Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM)

Rolul ANSVM este acela de a căuta posibilităţi care să faciliteze formarea de capital în
sectoarele public şi privat din România. Obiectivul principal al acestei organizaţii este acela de
a crea prima piaţă de valori mobiliare din România atât pentru societăţile privatizate, cât şi
pentru societăţile în curs de formare. Astfel ANSVM contribuie la dezvoltarea activităţii
speculative de capital, cu grade diferite de risc, din România. ANSVM contribuie la apariţia
unei pieţe cu potenţial rapid de dezvoltare,
Obiectivul ANSVM este acela de a fi furnizorul cel mai important de servicii şi
reglementări de piaţă oneste, competitive şi inovatoare pentru membrii săi, pentru emitenţi şi
investitori. Totodată acest organism are capacitatea de a detecta şi rezolva eventualele
probleme ce pot apărea în activitatea membrilor săi şi de a le rezolva.
În vederea atingerii obiectivelor sale, CNVM a instituit un set de reguli cunoscute ca
„Regulile de Practică Onestă ale AVSVM” care stau la baza regulilor şi regulamentelor
interioare elaborate şi implementate de Asociaţie.

2.2. Registrul Român al Acţionarilor (RRA)

Registrul Român al Acţionarilor este o entitate privată, independentă construită la

iniţiativa a opt bănci comerciale şi anume: BRD, BCR, BA, BANCOREX, BC Ion Ţiriac,
Banc Post, Mindbanc, BIR.

Pagina 98 din 112

 Registrul Român al Acţionarilor este prima societate registru privat independent
autorizat de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. RRA are ca scop oferirea de
servicii specializate de evidenţă a acţionariatului pentru societăţile emitente de valori mobiliare
şi efectuează, pentru realizarea acestui obiectiv, toate operaţiunile aferente evidenţei şi
transferului de proprietate asupra acţiunilor. Registrul poate oferi în cel mai scurt timp situaţia
acţiunilor şi proprietarilor lor, precum şi alte servicii legate de relaţia emitent-acţionar.
Activitatea Registrului vizează:
monitorizarea valorilor mobiliare emise pentru a împiedica sub sau supra-emisiunea;
înregistrarea transferului de valori mobiliare în fişierul central;
alte activităţi considerate de CNVM ca fiind activităţi de registru.
Avantajele utilizării serviciilor unui registru autorizat prezintă următoarele avantaje:
gestionarea profesionistă a registrului asigură integritatea acestuia;
integritatea registrelor unei societăţi este esenţială pentru integritatea financiară a
acesteia şi satisfacţia acţionariatului;
serviciile furnizate de o entitate privată independentă asigură un serviciu loial emitent;
operaţiunile centralizate, uniforme, asigură reducerea cheltuielilor legate de această
activitate;
integritatea registrului companiilor ca şi gestionarea profesionistă a registrelor şi
transferurilor creează premisa atragerii capitalului străin.
Fiind gestionar al evidenţei acţiunilor societăţii, Registrul asigură cunoaşterea de către
societate, în orice moment, a acţionariatului şi a situaţiei acţiunilor, ceea ce în conferă acesteia
exactitate în consemnarea voturilor în probleme importante ale emitentului ca şi rigurozitatea
în distribuirea de dividende, eliminând problemele legate de pierderea, din evidenţă. De
acţionari sau acţiuni. Efectuarea cu promptitudine a modificărilor în evidenţa acţionariatului pe
baza tranzacţiilor private garantează faptul că proprietarii de acţiuni vor fi satisăcuţi de
registru contractate de societatea emitentă.
Ca entitate profesionistă care gestionează registrele societăţilor comerciale, RRA oferă
servicii către, pentru şi în numele acţionarilor.
RRA este privat şi independent. RRA nu este nici proprietatea Guvernului, nici
controlat de acesta şi nici nu se află sub controlul comunităţii societăţilor de valori mobiliare
sau a depozitarului central. Este o entitate legată separată, care este deţinută de un consorţiu
de bănci, cu consiliu de administraţie care menţine un comitet consultativ pentru a recepţiona
opiniile emitenţilor şi a le include în proiectele sale de dezvoltare.

Pagina 99 din 112

 RRA oferă societăţilor eficienţa operaţiunilor şi reducerea cheltuielilor corespunzător
serviciilor centralizate. RRA, ca organizaţie privată, funcţionează pe principiul minimizării
cheltuielilor. Din acest motiv, Registrul este conceput să funcţioneze pe o bază automată,
dematerializată în cea mai mare măsură. Datorită faptului că serviciile sale sunt oferite în mod
uniform tuturor societăţilor din cadrul marii privatizări, costurile pe societate sunt sensibil mai
mici decât costurile pe care o societate individuală ar trebui să le suporte dacă şi-ar gestiona
propriul registru.
Registrul are un rol important în desfăşurarea ofertei publice. Ulterior emisiunii de
titluri pe piaţa primară, societăţile pot dori să îşi majoreze capitalul prin realizarea unei oferte
publice. Utilizarea Registrului este esenţială pentru o societate care a realizat o ofertă publică
în sensul în care tranzacţionarea şi transferul titlurilor pe piaţa secundară vor fi permanent
evidenţiate în Registru şi, astfel, emitentul poate avea situaţia clară a componentei
acţionariatului său în orice moment.
Valorile mobiliare cu care registrul poate opera sunt numai în formă dematerializată,
acţiunile emise în formă materială urmând a fi dematerializate înainte de a se opera cu ele.
Dematerializarea acţiunilor se face de către Registru, care solicită emitentului să ăi pună la
dispoziţie o listă a acţionariatului actualizată şi exactă şi să înceteze imediat orice activitate de
registru. Registrul impune în acel moment o restricţie de transfer asupra oricărei acţiuni.
Această restricţie este ridicată atunci când fiecare acţionar a predat certificatul andosat unei
societăţi de intermediere sau direct Registrului, iar Registrul a primit certificatul andosat şi l-a
anulat.
Registrul menţine evidenţa la zi a drepturilor de proprietate ale acţionarilor pentru
fiecare societate. Pentru fiecare nouă înregistrare în fişierul central al deţinătorilor de valori
mobiliar, Registrul înregistrează cel puţin următoarele date:
1. Numele şi adresa clientului;
2. Numărul de înregistrare al emitentului la Registrul Comerţului;
3. Numărul, adresa şi numărul de buletin al deţinătorului, de acţiuni sau valoarea
principalului în cazul obligaţiunilor, seria acestora, cod de identificare a emisiunii, numărul de
înregistrare la Registru.
4. Condiţii care afectează transferabilitatea şi orice limitare a răspunderii emitentului.
Registrul înştiinţează posesorii de valori mobiliare deţinute în nume propriu despre transferul
dreptului lor de proprietate în contul Depozitarului sau altui cont în Registru. Înştiinţarea
conţine numele proprietarului, denumirea valorii mobiliare, data transferului şi participantul
direct sau corespondent al Depozitarului.

Pagina 100 din 112

 Registrul are un sistem ce permite societăţilor de intermediere sau membrului
corespondent de compensare să ceară confirmarea dreptului de proprietate al clientului înainte
de acceptarea ordinului de vânzare.
Registru ţine la zi următoarele:
1. O evidenţă conţinând datele de primire şi cele de transmitere sau soluţionare ale
instrucţiunilor şi cererilor;
2. O evidenţă lunară conţinând: numărul de instrucţiuni sau cereri primite, numărul de
instrucţiuni sau cereri care au fost soluţionate în intervalele de timp prevăzute în Regulament,
numărul de instrucţiuni sau cereri care nu au fost soluţionate în acest interval de timp
3. Copii ale tuturor cererilor scrise şi ale răspunsurilor aferente;
4. Toate cererile de restricţionare a transferului dreptului de proprietate şi încetare a
unor astfel de restricţii
5. Un registru cronologic al tuturor modificărilor făcute în fişierul central al
deţinătorilor de valori mobiliare, numărul de acţiuni, data transferului, contul în care au fost
transferate şi participantul direct sau corespondent al Depozitarului.
6. Documentaţia obţinută de la fiecare emitent, care să conţină numărul total de acţiuni
sau valoarea principalului pentru obligaţiuni ori numărul total de alte titluri autorizate şi
numărul total al acestora, emis şi aflat în circulaţie conform autorizaţiei emitentului
Aceste evidenţe sunt păstrate timp de cel puţin 10 ani şi trebuie să permită accesul în
72 de ore de la cererea CNVM.

2.3. Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare

Societatea Naţională de Compensare Decontare şi Depozitare pentru Valori Mobiliare

(SNCDD) este persoană juridică română constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni care
îndeplineşte activităţi de utilitate publică. Societatea are ca obiect de activitate prestarea de
servicii utilizatorilor direcţi, pe bază de comision. Aceste servicii includ: decontarea
tranzacţiilor cu valori mobiliare, păstrarea în siguranţă a valorilor mobiliare, transferul
proprietăţii asupra valorilor mobiliare, servicii de înregistrare şi plata valorilor mobiliare şi
orice operaţiuni conexe.
Acţionarii iniţiali ai Societăţii sunt în număr de 82 de societăţi care se încadrează în una
dintre următoarele categorii: SVM autorizate, bănci şi alte instituţii de credit, societăţi de
asigurări, burse de valori, asociaţii profesionale de valori mobiliare şi alte categorii de persoane
juridice autorizate de CNVM să devină acţionari ai societăţii. Admiterea de noi acţionari se

Pagina 101 din 112

face semestrial prin emiterea de noi acţiuni pe baza ofertelor de cumpărare adresate în
prealabil Societăţii. De asemenea, noi acţionari se pot admite pe baza vânzării de acţiuni de
către acţionarii existenţi. Asupra acţiunilor nou emise se poate exercita dreptul de preemţiune,
drept de care nu beneficiază ANSVM şi BVB. Toate acţiunile se emit în formă dematerializată,
sunt nominative şi indivizibile.
Societatea deţine un registru cu toţi acţionarii şi poziţia lor în structura capitalului
social şi informaţii privind mişcarea acţiunilor societăţii. Acţiunile pot fi transferate numai
persoanelor îndreptăţite să fie acţionari, conform Statutului Societăţii, Contractului de
Societate şi avizului CNVM în cazul în care acesta ar duce într-un fel la modificarea structurii
capitalului social pe categorii de acţionari. Acţiunile conferă proprietarului lor dreptul la o cotă
parte din acţiunile deţinute. Acţionarul are dreptul să devină utilizator direct al serviciilor
Societăţii dacă îndeplineşte criteriile stabilite de Consiliul de Administraţie. În cazul în care un
acţionar deţine mai mult de 3% din acţiunile societăţii, numărul său de voturi va fi limitat la
numărul corespunzător proporţiei de 3%.
SNCDD oferă servicii persoanelor juridice care îndeplinesc anumite condiţii, solicită
acest lucru şi care au contribuit la Fondul de Garanţie în conformitate cu regulile în vigoare.
Societatea poate aproba cererea oricărui solicitant, fie necondiţionat, fie temporar în baza unor
condiţii corespunzătoare, fie în alţi termeni în cazul în care societatea apreciază conduita
solicitantului sau persoanei asociate ca fiind astfel încât aprobarea cererii nu este împotriva
intereselor societăţii.
Admiterea de noi participanţi se supune unei proceduri care urmăreşte aspecte
referitoare la:
capacitatea minimă financiară definită ca minimum de capital social( pentru SVM-uri
participanţi direcţi 300 mil. lei, pentru SVM-uri participanţi corespondenţi 450 mil. lei, pentru
bănci 12 mld. lei, pentru companii de asigurări 1 mld. lei, pentru fonduri mutuale 1 mld. lei);
experienţa de minimum 2 ani în domeniu şi 3 angajaţi;
utilităţi de birou: sisteme informaţionale cu configuraţie minim PC Pentium cu
Windows 95 şi aparat fax, sistem de ţinere de evidenţe, adresa permanentă a biroului, un
exemplar al formularului de proceduri referitor la activităţi zilnice;
nivelurile de investiţii în capitalul social al companiei;
programe de instruire;
îndatoririle solicitantului;
îndatoririle companiei.

Pagina 102 din 112

 Fiecare participant va face un depozit la Fondul de Garanţie. Nivelul depozitului minim
obligatoriu este fixat de societate în conformitate cu una sau mai multe formule stabilite de
Consiliul de Administraţie. Depozitul minim obligatoriu este de 5 mil. lei în numerar. Pe lângă
acesta, participanţii contribuie cu un depozit obligatoriu adiţional la fond reprezentând o sumă
egală cu 1 % din media zilnică a decontărilor.
Participantul poate să facă un depozit voluntar la fond. Societatea în deplină libertate
poate permite ca o parte din depozitul obligatoriu la Fond al participantului să fie constituit din
titluri de valoare nominative sau la purtător ale Guvernului României neajunse la scadenţă
(valori mobiliare calificative).
O parte din depozitul obligatoriu la fond poate fi făcut sub forma unor scrisori de
credit irevocabile emise în numele participantului în favoarea Societăţii. Utilizarea Fondului
este limitată la recuperarea pierderilor sau prejudiciilor aduse Societăţii legate de îndeplinirea
obiectului de activitate al acesteia. Societatea poate utiliza de asemenea o parte din depozitul
real al participantului la Fond în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte anumite obligaţii
contractuale făcute de Societate. Societatea dispune de autoritatea de a gaja, de a transfera, de
a obţine un titlu de garanţie din una sau toate valorile vărsate în Fondul de Garanţie sau
veniturile rezultate din următoarele valori: depozite în numerar, valori mobiliare în care s-a
investit numerar, valori mobiliare calificabile şi scrisori de credit.
Valori mobiliare admisibile pot fi numai emisiuni de valori mobiliare care , atunci când
sunt transferate la societate pot face în mod legal. Obiect al transferului prin înscriere în
evidenţe conform legilor în vigoare.
Societatea acţionând în conformitate cu instrucţiunile autorizate din partea
participantului, prestează următoarele servicii:
creditează scriptic contul participantului cu valorile mobiliare pentru care acesta a
dispus o cerere de informaţii şi una de transfer Registrului corespunzător;
efectuează transferuri scriptice în contul participantului;
efectuează transferuri scriptice la Societate pe baza instrucţiunilor referitoare la valorile
mobiliare ale participantului;
dă instrucţiuni Registrului pentru a transfera valorile mobiliare ale participanţilor din
fişierul participantului sau al persoanei desemnate de acesta, prin transfer în Registru;
livrează dividende, distribuţii, drepturi, valori mobiliare, împuterniciri sau alte valori şi
documente, primite de Societate în legătură cu valorile mobiliare ale unui participant;
efectuează plăţi pentru şi de la participanţi în legătură cu tranzacţiile; oferă informaţii şi
extrase de cont referitoare la activitatea lor de afaceri cu Societatea.

Pagina 103 din 112

 Sistemul CNS este un sistem pentru ţinerea evidenţei şi decontarea contractelor CNS
într-o valoare mobiliară, în care tranzacţiile decontate ale participanţilor sunt compensate şi fac
obiectul unei inovaţiuni astfel încât referitor la fiecare emisiune de valori mobiliare în care
participantul are activitate, este fie obligat să livreze un anume volum (o poziţie scurtă) sau
este îndreptăţit să primească un anumit volum de valori mobiliare (o poziţie lungă), obligaţia
de livrare fiind în favoarea Societăţii şi dreptul de a încasa faţă de Societate.
Societatea poate să ceară tuturor participanţilor să efectueze plăţi suplimentare de
actualizare la preţul pieţei (mark to the market) în orice poziţie lungă sau scurtă. Înaintea datei
de decontare, Societatea poate să ceară, de asemenea, efectuarea unor plăţi de actualizare cu
privire la tranzacţii.
La fiecare dată de decontare, Societatea va întocmi un Raport de Decontare Real care
reflectă pentru fiecare valoare mobiliară CNS în acre a existat activitate în acea zi, tranzacţiile
şi transferurile în şi din poziţia sa liberă şi poziţiile separate, precum şi poziţia lungă sau scurtă
de închidere pentru ziua respectivă în fiecare valoare CNS evaluată la preţul de decontare.
Sistemul Tranzacţie cu Tranzacţie - este un sistem de listare şi decontare a contractelor
tranzacţie cu tranzacţie conform căruia participantul este obligat, fie să livreze unităţi din
fiecare valoare mobiliară în care are o activitate (o poziţie scurtă), pentru respectiva perioadă
de decontare, fie este îndreptăţit să primească unităţi din acea valoare mobiliară(poziţie lungă)
cu obligaţia de livrare aparţinând participantului care vinde, iar dreptul de primire fiind al
participantului care vinde, iar dreptul de primire fiind al participantului care cumpără.
La data de decontare, Societatea efectuează automat prin notaţii de intrare scriptice,
livrarea de valori mobiliare în scopul compensării tranzacţiilor decontate. În fiecare zi
lucrătoare Societatea întocmeşte pentru fiecare participant câte un Raport de tranzacţii detaliat
care va arăta pentru fiecare valoare mobiliară T/T contractele T/T luate în evidenţă în ziua
lucrătoare anterioară şi care trebuie decontate în maximum 2 zile lucrătoare. La fiecare dată de
decontare se întocmeşte un Raport de tranzacţie reală care reflectă poziţia participantului şi
activitatea sa într-o anumită valoare mobiliară T/T.
Plăţile băneşti între participanţi se vor face prin intermediul unui cont deschis special în
acest scop la BNR. în fiecare zi lucrătoare societatea compensează net toate debitele şi
creditele la conturile fiecărui participant.
După încheierea anului calendaristic, Societatea va furniza fiecărui participant şi
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare bilanţul contabil al societăţii, precum şi contul de
venituri şi cheltuieli auditate de experţi contabili externi independenţi, înregistraţi la CNVM şi
aleşi de CA pentru anul respectiv. Situaţii interne neauditate se pot furniza pe tot parcursul

Pagina 104 din 112

anului. Societatea menţine pe tot parcursul anului liste de valori mobiliare admisibile şi le poate
modifica conform regulilor în vigoare.

2.4.Sistemul de tranzacţionare RASDAQ

RASDAQ este un sistem electronic de tranzacţionare, fiind componenta cea mai

importantă a pieţei extrabursiere. Activitatea sa constă în operarea şi menţinerea sistemului
electronic de tranzacţionare a valorilor mobiliare. Sistemul electronic de tranzacţionare
utilizează o variantă adaptată a programului PORTAL utilizat în SUA , adaptat la condiţiile
interne.
Caracteristicile sistemului RASDAQ sunt următoarele:
capacitatea de listare, acest sistem având o capacitate de a stoca tranzacţiile existând
un istoric al acestora. Sistemul permite listarea a peste 5000 de societăţi.
capacitatea de procesare a tranzacţiilor. Sistemul RASDAQ poate procesa nivele
distincte ale tranzacţiilor executate şi raportate. Aceste nivele sunt: 3000 de tranzacţii în
primele 30 de minute de la deschiderea pieţei, 2000 de tranzacţii în ultimele minute ale
activităţii(închiderea pieţei) şi 3000 tranzacţii pe oră pe durata unei zile normale de
tranzacţionare;
obţinerea preţului. Sistemul permite brokerilor/dealerilor să anunţe electronic ofertele
de cumpărare şi vânzare de acţiuni la anumite preţuri, stabilind astfel cel mai bun preţ la care
se poate tranzacţiona o anumită valoare mobiliară. De asemenea sistemul permite efectuarea
tuturor etapelor de la negociere până la executarea tranzacţiilor;
transparenţa acest lucru însemnând capacitatea sistemului de a analiza informaţiile în
timp real rezultatele fiind puse la dispoziţia celor interesaţi fără discriminare;
supravegherea - sistemul va menţine un registru cu tranzacţiile efectuate şi astfel poate
depista pe acei participanţi care nu respectă regulile de tranzacţionare;
accesul la distanţă-sistemul permite conectarea la reţelele de telecomunicaţii prin linii
telefonice şi prin satelit oferind posibilitatea accesului la distanţă indiferent de poziţia
geografică;
flexibilitate - sistemul este capabil să ţină pasul cu noutăţile din domeniul financiar.

3. Investitorii pe piaţa extrabursieră

Investitorii instituţionali

Pagina 105 din 112

 În România se întâlnesc două tipuri de organisme colective de plasament:
a) fondurile deschise de investiţii, numite şi fonduri mutuale, care sunt societăţi
constituite cu scop de investire a resurselor băneşti ale membrilor lor într-un portofoliu
diversificat de valori mobiliare. Aceste fonduri mutuale nu au personalitate juridică, ci
reprezintă o asociere de persoane ce pun laolaltă fonduri băneşti, în scopul investirii lor în
active ale pieţei de valori mobiliare şi care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei
societăţi de administrare a fondurilor.
Fondurile mutuale au ca obiect de activitate mobilizarea resurselor financiare atrase
prin emiterea de titluri de la persoane fizice sau juridice şi plasarea lor în valori mobiliare.
Profitul obţinut de pe urma investiţiei este reflectat de creşterea valorică pe care o
înregistrează titlul de participare faţă de momentul emiterii lui sau de momentul achiziţionării
sale.
b) societăţile de investiţii care sunt societăţi comerciale organizate sub forma
societăţilor pe acţiuni ce au ca obiect de activitate plasarea sumelor de bani aduse ca aport de
acţionarii societăţii în valori mobiliare în scopul obţinerii unor profituri. Acestea sunt
organizate sub formă de societăţi comerciale pe acţiuni al cărui obiect de activitate este
exclusiv şi constă în „mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoanele fizice şi
plasarea lor în valori mobiliare”.
Caracteristic pentru aceste societăţi este faptul că acestea trebuie să facă o majorare de
capital prin ofertă publică. În acest scop societatea trebuie să întocmească un prospect de
emisiune, iar după încheierea ofertei trebuie să se înscrie la cota unei burse de valori. Începând
din momentul înscrierii la bursa de valori, acţiunile societăţii de investiţii vor avea o valoare de
piaţă, putând fi achiziţionate de orice persoană şi automat acţionarii societăţii de investiţii au
posibilitatea înstrăinării acţiunilor în orice moment, prin oferirea lor spre vânzare la bursă.
Investitorii privaţi
Investitorii privaţi din România sunt rezultatul Programului de Privatizare în Masă.
Conform unei statistici efectuate de diferite publicaţii financiare de la noi din ţară, numărul
investitorilor reali, care au realizat plasamente în scopul mobilizării surplusurilor financiare de
care dispuneau, este de circa 1% din populaţia ţării, ceea ce denotă un neajuns grav al
informării publicului atât din partea autorităţilor statului, cât şi din partea autorităţilor statului.
Cât şi din partea autorităţilor pieţei de capital.

4. Mecanismul tranzacţiilor efectuate pe piaţa Rasdaq

Pagina 106 din 112

 Tranzacţiile pe această piaţă sunt efectuate numai de către intermediarii de valori
mobiliare, respectiv de către societăţi de valori mobiliare autorizate şi supravegheate de
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Societăţile de valori mobiliare pot fi grupate în următoarele categorii:
a) societăţi de valori mobiliare care acţionează numai în contul clienţilor (BROKERI)
Acestea sunt societăţi care prin agenţii lor de valori mobiliare-persoane fizice-vând sau
cumpără valori mobiliare în numele şi pe contul clienţilor. O astfel de societate îşi desfăşoară
activitatea prin agenţi de valori mobiliare(brokeri) care sunt persoane fizice ce acţionează în
numele şi în interesul societăţii, având obligaţia să satisfacă în cele mai bune condiţii ordinele
clienţilor lor.
b)societăţi de valori mobiliare care acţionează pe cont propriu (DEALERI)
Acestea sunt societăţi de valori mobiliare care pot cumpăra sau vinde titluri pentru/din
portofoliul propriu, în scop speculativ sau care acţionează în numele şi pe contul clienţilor.
Aceste societăţi îşi desfăşoară activitatea prin agenţi de valori mobiliare (dealeri şi
brokeri). După semnarea unui contract de intermediere cu societatea de valori mobiliare,
traseul operaţiunilor client se desfăşoară astfel:
plasarea ordinului către broker, ordin în care sunt specificate cel puţin următoarele
informaţii
codul clientului;
sensul operaţiunii (vânzare/cumpărare);
denumirea valorii mobiliare;
cantitatea;
preţul;
comisionul perceput;
data de expirare a ordinului;
tipul de client
tipul de ordin
verificarea ordinului de către broker pentru a observa lipsa oricăruia dintre aceste
elemente, lipsa de acoperire a contului în numerar (în cazul cumpărării) şi existenţa valorilor
mobiliare în soldul contului client (în cazul vânzării).
introducerea ordinului în sistemul de evidenţă al societăţii şi înaintarea spre execuţie
către serviciul corespunzător pieţei pe care a fost plasat ordinul
confirmarea de către traderul sau agentul de bursă a executării 8parţială sau integrală)
ordinului şi preţul de execuţie.

Pagina 107 din 112

 după execuţia şedinţei, conform raportului de tranzacţionare şi a ordinelor de execuţie
confirmate, după verificarea tuturor datelor va fi confirmată în scris starea ordinului şi va
executa înregistrările necesare în contul clientului, iar la cererea brokerului sau a clientului, va
emite şi un extras de cont cu operaţiunile efectuate.
Decontarea reprezintă ultima etapă în efectuarea unei tranzacţii. Fiecare operator din
sistemul SNCDD are un cont deschis la acesta. Contul respectiv conţine trei subconturi:
subcontul agregat unde sunt înregistrate valorile mobiliare ale clienţilor;
subcontul free unde sunt ţinute valorile mobiliare proprii operatorului şi prin
intermediul căruia are loc decontarea;
subcontul transfer-in, cu rol de tranzit, destinat unor operaţiuni speciale.
Societatea de valori mobiliare operează cu aceste subconturi după cum urmează:
la cererea clientului mută acţiunile din contul deţinut la o societate registrată de către
acesta, în subcontul segregat propriu din cadrul SNCDD, în scopul vânzării acestora;
operaţiunea inversă se produce atunci când, după o cumpărare sau o operaţiune eşuată
de vânzare, clientul doreşte să renunţe la serviciile oferite de operator;
pentru realizarea decontării impuse de tranzacţiile realizate în numele clientului, în
cazul unei vânzări acţiunile vor fi mutate din subcontul segregat în subcontul free, de unde
sistemul va face automat transferul valorilor mobiliare către societatea de valori mobiliare
contraparte a tranzacţiei respective;
operaţiunea inversă se produce după momentul realizării compensării de valori
mobiliare dintre membri de către sistem şi are ca scop evidenţierea şi separarea valorilor
mobiliare deţinute de societatea de valori mobiliare de cele deţinute în custodie pentru clienţii
săi.
o altă operaţiune are loc între subconturile de transfer-in aferente a două societăţi ca
urmare a transferului valorilor mobiliare ale unui client care schimbă intermediarul cu care
lucrează sau operaţiunile de împrumut dintre societăţile de valori mobiliare.

5. Studiu de caz privind cotarea SC IUS SA Braşov pe piaţa RASDAQ

Date sintetice S.C. IUS S.A. Braşov

Data listării Rasdaq 7 februarie 1997
Adresa: Str. Harmanului 58, Braşov
Cod fiscal 1109309
Nr. Registrul Comerţului J8/30/1991
Cod CAEN 2862

Pagina 108 din 112

Obiect principal de activitate Fabrica sculelor de mână
Acţiuni distribuite prin procesul de Privatizare în masă 9641359
Nr. total de acţiuni 45970045
Capital social (lei) 45970045000 lei
Valoare nominală 1000 lei
Număr total de tranzacţii 5335
Nr. total de acţiuni tranzacţionate 30133266 acţiuni
Valoare totală de tranzacţionare 33109546835 lei
Ultimul preţ de tranzacţionare 670 lei
Ultima zi de tranzacţionare 07 iulie 2000
-preţ minim de tranzacţionare 670 lei
-preţ maxim de tranzacţionare 670 lei
-preţ mediu 670 lei

Sursa: Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare Data de referinţă: 30.04.2000

Nr. Acţionar Nr. acţiuni %
crt.
1 Romanian Investment Company 4394625 9,56%
2 Hendaya Investments Inc. 9721130 21,15%
3 Forges de la Loire et de Milourd SA 22212931 48,32%
4 Acţionari deţinători de mai puţin de câte 9641359 20,97%
5% din totalul acţiunilor
Total 45970045 100,00%

La momentul cotarii, societatea avea capital majoritar de stat, Fondul Proprietăţii de

Stat deţinând la acea ora 70% din totalul acţiunilor emise de către societate.
Primele tranzacţii au fost făcute la preturi sub 50% din valoarea nominala, însă cu o
lichiditate scăzută, ceea ce se poate explica prin lipsa de interes la acea dată investitorilor de a
achiziţiona acţiunile societăţii, precum şi metodei de privatizare practicată la acea dată de către
FPS, adică vânzarea pachetelor majoritare deţinute prin negocieri directe, fără a apela la
pieţele organizate de tranzacţionare. Astfel, preţul de tranzacţionare fiind scăzut, nu
impulsiona nici acţionarii mici (cei care dobândiseră acţiuni în cadrul Procesului de Privatizare
în Masa, cu titlu gratuit) să îşi valorifice certificatele de acţionar.
În scurt timp de la cotare însă, preţul de tranzacţionare a intrat pe un curs ascendent,
determinând astfel şi creşterea lichidităţii acţiunilor. Aceste fenomene au fost o consecinţă a
scrisorilor de intenţie transmise FPS-ului de către trei investitori străini interesaţi în
achiziţionarea pachetului majoritar la S.C. IUS S.A. Era deja cunoscut la acea data ca

Pagina 109 din 112

societatea obţinuse standardul de calitate ISO 9002, standard care poziţiona societatea printre
primele 7 societăţi din România deţinătoare al acestui standard şi totodată în elita societăţilor
producătoare de echipamente şi scule de mână, din Europa.
Deoarece negocierile între F.P. S. şi potenţialii investitori au trenat, dată fiind faza
incipientă în care se afla procesul de privatizare în România, investitorii au început să
achiziţioneze acţiuni de pe piaţa organizată Rasdaq, apelând la serviciile societăţilor de valori
mobiliare, singurele abilitate să opereze pe această piaţă, sub stricta supraveghere a Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare. Evident că intrarea pe piaţa organizată a investitorilor străini,
care dispuneau de o forţă financiară net superioara investitorilor români, a determinat o
creştere a preţului de tranzacţionare a acţiunilor, acesta atingând în lunile martie-aprilie 1997
maximul de 2200 de lei. Acest preţ a stimulat acţionarii mici, care au început să vândă masiv,
ceea ce a dus la o oferta mare de acţiuni pe piaţa. Reacţia cumpărătorilor a fost cea normală,
adică au început să coboare preţul de cumpărare prin majorarea ofertei, întrucât până la nivelul
de 1300-1400 de lei pe acţiune, acestea constituiau încă un venit tentant pentru vânzători.
Acest nivel al preţului s-a menţinut până la jumătatea anului 1997, după care a început să
scadă treptat, ajungând la sfârşitul anului în jurul cifrei de 1100 de lei pe acţiune. Această
scădere ar putea fi justificată prin trei motive:
1. negocierile intre investitorii străini şi FPS nu se soldaseră cu nici un rezultat concret,
ceea ce a dus la crearea unui climat de neîncredere din partea investitorilor;
2. este cunoscut faptul ca spre sfârşitul anului investiţiile din partea marilor societăţi
erau aproape stopate, datorită necesităţii realizării unui nou plan de investiţii pentru anul
următor;
3. rezultatele financiare ale societăţii IUS S.A. evidenţiau un profit nesemnificativ faţă
de cifra de afaceri şi nivelul producţiei, ceea ce evidenţia existenta stocurilor mari, deci o piaţă
de desfacere nesatisfăcătoare. Se impunea ca pentru creşterea cifrei de afaceri şi implicit a
profitului găsirea de pieţe de desfacere externe. În 1997 societatea nu a distribuit dividende
către acţionarii existenţi.
În cursul anului 1998, cursul acţiunilor a fost relativ stabil, situându-se sub nivelul a
1000 de lei, cu două creşteri fulminante, determinate în principiu de speculaţii efectuate de
către societăţile de brokerage sau de către diverşi investitori de nivel mic, interesaţi în investiţii
pe termen scurt. Spre sfârşitul anului 1998, FPS semnează contractul de vânzare-cumpărare a
48,32% din totalul acţiunilor emise de către S.C. IUS S.A., cu societatea franceză Forges de la
Loire et de Milourd S.A. Odată cu semnarea acestui contract, FPS a lăsat negocierile deschise

Pagina 110 din 112

cu încă doi investitori, pentru vânzarea a încă 30,5% din acţiuni, aflate încă în portofoliul
acestuia. La începutul anului 1999, FPS semnează vânzare acestui pachet după cum urmează:
9,56%, reprezentând 4.394.625 de acţiuni, către Romanian Invesment Company;
21,15%, reprezentând 9.721.130 de acţiuni, către Hendaya Investments Inc.
Iată că la începutul anului 1999, societatea IUS S.A. a devenit integral privată, având
doi acţionari semnificativi (peste 5%) şi un acţionar cu poziţie de control (peste 33%).
Evoluţia preţului acţiunilor pe piaţă a fost influenţată în continuare de strategia celor
trei acţionari menţionaţi. Deţinând împreună 80% din societate, nu au mai fost interesaţi în
achiziţionarea altor acţiuni de pe piaţă, decât la un preţ relativ scăzut, ceea ce a dus la o
menţinere a preţului de tranzacţionare în intervalul cuprins intre 450 şi 750 de lei. Structura
acţionarială nu a mai cunoscut modificări până în prezent, însă există posibilitatea schimbării
acesteia, prin ieşirea unuia dintre marii acţionari şi cesionarea acţiunilor deţinute de acesta
unuia dintre ceilalţi doi. Intrarea unui nou acţionar în societate, în situaţia actuală, este puţin
probabilă, dat fiind că acesta nu ar putea să intervină printr-o decizie a sa în mersul societăţii,
confruntându-se cu o politică a celorlalţi trei deja bine stabilită şi aplicată deja de aproape doi
ani.
În ceea ce priveşte politica aplicată de către grupul majoritar de acţionari, aceasta este
benefică pentru societate, lucru care se poate constata analizând datele financiare la jumătatea
anului 1999, unde se poate observa că faţă de anul precedent, când societatea încheia anul cu
o pierdere de circa 1.200.000.000 lei, la sfârşitul lui iunie 1999 societatea nu numai că
acoperise pierderea, dar avea şi un profit de circa 38.000.000 lei. Acest profit a crescut până la
nivelul a 250.000.000 lei până la sfârşitul anului 1999, însă Adunarea Generală a Acţionarilor a
decis ca acesta să nu fie distribuit sub formă de dividende ci să fie reinvestit în vederea
modernizării şi retehnologizării societăţii. Aceasta decizie se încadrează în mersul firesc al
lucrurilor, ţinând cont ca nivelul dividendelor ar fi fost nesemnificative pentru acţionari, în timp
ce reinvestirea profitului va avea în mod sigur rezultate benefice asupra întreprinderii.
În perspectivă, este de aşteptat ca societatea, în cazul în care se vor face în continuare
injecţii de capital şi investiţii în modernizarea şi retehnologizarea acesteia, să devină o societate
profitabilă, ajungând să îndeplinească criteriile de cotare a acesteia la Bursa de Valori
Bucureşti la categoria I.

Rezultate financiare la data 30.06.1999

Indicatori din contul de profit şi pierdere

Pagina 111 din 112

Pagina 112 din 112