Sunteți pe pagina 1din 4

Metodologia de creditare bancară a activităţii de investiţii a

întreprinderilor

(pe exemplul Băncii Române de Dezvoltare - Groupe


Société Générale)

2.1. Principii şi reguli generale privind activitatea de creditare


bancară a întreprinderilor

În întreaga activitate de creditare, instituţiile de credit din România trebuie să respecte


prevederile Legii nr. 58/05.martie.1998 privind activitatea bancară, Legii nr.312/28.iunie.2004
privind statutul Băncii Naţionale a României, normele, regulamentele şi reglementările emise de
B.N.R. pe această linie, propriile norme şi proceduri de lucru.
În activitatea de creditare, conform normelor de creditare, băncile trebuie să respecte o
serie de principii1 şi anume:
 activitatea de creditare are la bază prudenţa bancară, în calitate de principiu
fundamental ce caracterizează întreaga activitate a unei bănci. Conform Legii bancare nr. 58/1998,
art.44 şi 45, la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru
rambursarea acestora la scadenţă, solicitând garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele
lor de creditare. Băncile trebuie să respecte cerinţele prudenţiale prevăzute prin reglementările
B.N.R., printre care: nivelul minim de solvabilitate; expunerea maximă faţă de un singur debitor;
nivelul minim de lichiditate; clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor e clauze se stabilesc
prin contractele de credite încheiate pe baza negocierii directe între bancă şi clienţii săi.
După aprobare, creditele se pun la dispoziţia clienţilor în condiţiile negociate prin
contractele de credit încheiate, înregistrând concomitent angajamentul în evidenţa extrabilanţieră a
băncii, la data, pe durata şi valoarea prevăzută în contract. Pentru a se putea urmări destinaţia
creditului acordat acesta nu se eliberează în numerar decât în cazuri foarte bine justificate cu
aprobarea conducerii unităţii băncii. Împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depăşi
cumulate 20% din capitalul şi rezervele băncii.
Pe măsura utilizării creditului se diminuează angajamentul din evidenţa extrabilanţieră şi
se urmăreşte derularea acestuia, până la rambursare.Banca verifică la toţi clienţii utilizarea

1
Boariu, Angela – „Creditarea bancară a activităţii de exploatare a întreprinderii”, Editura Sedcom Libris, Iaşi,
2003, pag. 168
creditelor potrivit destinaţiei, existenţa garanţiilor şi respectarea celorlalte clauze din contractele de
credite.
După aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decât în
cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale şi numai
după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile, care va fi comunicat în scris acestuia. Banca
poate întrerupe imediat utilizarea de către client a unui credit aprobat, în cazul în care situaţia
economico-financiară a acestuia nu mai asigură condiţii de garanţie şi rambursare. Banca nu acordă
credite pentru rambursarea altor credite scadente.2
În acordarea creditelor de către bancă3 este obligatoriu să se păstreze secretul profesional
(confidenţialitatea bancară), în sensul că personalul băncii nu are dreptul de a folosi sau dezvălui în
timpul activităţii şi după încetarea acesteia fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor
sau prestigiului clientului băncii. De asemenea, divulgarea obiectului creditului, poate aduce mari
prejudicii firmei şi uneori chiar falimentul acesteia, dacă concurenţa este foarte puternică pe piaţă
şi mai solidă din punct de vedere financiar.

2.2. Clienţii băncii şi sursele de informare cu privire la aceştia

Clienţii băncii4 luate în studiu (B.R.D.- Groupe Société Générale, sucursala Iaşi) sunt
persoanele juridice şi fizice ce au conturi deschise la bancă, respectiv:
 societăţile comerciale cu capital particular, cu capital de stat,cu capital mixt constituite
elor şi capacităţilor noi sau existente;
- cumpărarea de active fixe (clădiri, construcţii, unităţi de producţie, etc.);
- alte acţiuni de investiţii.
Beneficiarii creditelor de investiţii, conform nomelor de creditare ale băncii avute în
vedere, sunt:
 regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat,
pentru un credit de până la 60% din valoarea proiectului de investiţii, conform studiului de
fezabilitate, iar pentru maşini, utilaje, mijloace transport, pe baza preţurilor existente pe piată;
 societăţile comerciale cu capital majoritar privat, asociaţii familiale, persoane fizice
autorizate, fermieri agricoli şi asociaţii familiale, persoane fizice autorizate, fermieri agricoli şi
asociaţii agricole simple fără personalitate juridică conform Legii nr.36/1991 privind societăţile
agricole şi alte forme de asociere în agricultură, persoanele fizice liber profesioniste autorizate prin

2
Normele de creditare ale B.R.D. – Groupe Société Générale din 6 septembrie 2004, cap.1, secţiunea 1
3
Iuga, I.– „Operaţiuni preliminare acordării creditelor bancare ag. economici”,Ed. Aeternitas, Alba,2004, pg.18
4
Normele de creditare ale B.R.D. - Groupe Société Générale din 6 septembrie 2004, cap.2, secţiunea 1
lege, pentru un credit de până la 75% din valoarea proiectului de investiţii, potrivit studiului de
fezabilitate analizat şi acceptat de către bancă, iar pentru maşini, utilaje şi mijloace de transport, pe
baza preţurilor existente pe piaţă;
 creditarea peste nivelele sus-menţionate se va face cu aprobarea centralei băncii şi
numai pentru proiecte care prezintă o profitabilitate deosebită5.
În funcţie de specificul activităţii, durata ciclurilor tehnologice de fabricaţie, modalităţile
de vânzare şi plată, care determină situaţia economico-financiară şi capacitatea de rambursare a
fiecărui împrumutat, banca poate stabili în cadrul termenelor maxime de creditare, termene
intermediare de rambursare.6

2.4. Documentaţia şi garanţiile necesare pentru obţinerea


creditelor de investiţii

Scopul analizei creditelor este evitarea pierderilor din profit sau în afaceri din cauza
datoriilor de plată a dobînzilor, comisioanelor şi spezelor bancare aferente, cu condiţia ca fluxul de
lichidităţi al agenţilor economici împrumutaţi să fie cesionat băncii şi să se deruleze prin conturile
deschise la acesta.
Potrivit normelor bancare, valoarea minimă a garanţiilor acceptate de către bănci este egală
cu mărimea creditului aprobat şi dobânda datorată până la rambursarea primei rate din credit.
Garanţiile solicitate şi acceptate de băncile comerciale din România, potrivit reglementărilor
bancare, pot fi structurate, după natura lor, pe două categorii, respectiv:
 Garanţiile reale – reprezintă bunuri ale solicitantului de credite pentru a asigura
onorarea obligaţiilor asumate de acesta. Ele asigură băncilor întâietate în raport cu alţi creditori.
Într-o altă formulare, garanţiile reale conferă băncii: dreptul de preferinţă în temeiul căruia din
valoarea bunului respectiv se va asigura, în primul rând, satisfacerea integrală a creditorului
garantat; dreptul de urmărire, în baza căruia banca va putea urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla.
Garanţiile reale se pot concretiza în: gajul propriu-zis (cu deposedare sau fără deposedare), ipoteca
şi privilegiile.
 Garanţiile personale – sunt mijloace de garantare a obligaţiilor prin care una sau mai
multe persoane se angajează, printr-un contract accesoriu încheiat cu banca, să plătească datoria
debitorului, în situaţia de insolvabilitate a acestuia. Principalele forme de garanţii personale
aplicabile, conform legislaţiei sunt: cauţiunea (fidejusiunea); scrisorile de garanţie emise de bănci,

5
Normele de creditare ale B.R.D. – Groupe Société Générale din 29 iunie 2005 , cap.4, secţiunea 7.2
6
Berea, A.O.; Stoica, E.C. – „Creditul bancar – coordonate actuale şi perspective”,Ed.Expert,Buc.,2003, pg.108
instituţii financiare şi de asigurări, autorităţi administrative, companii internaţionale şi cesiune de
creanţă.
Rambursarea împrumuturilor şi a dobânzilor aferente este asigurată în primul rând, de ului
de credite restante. La credite restante se calculează şi încasează dobânzi majorate, potrivit
contractelor de credite încheiate cu clienţii, începând din ziua trecerii la restanţă până la data
rambursării lor. Ofiţerul de cont urmăreşte la scadenţă dacă creditele au fost rambursate în
cuantumul prevăzut în contract sau în graficul de rambursare, precum şi dacă cele nerambursate la
scadenţă au fost corect trecute la rest juridică încearcă să ramburseze creditul prea repede, s-ar putea
să rămână fără lichidităţi şi să nu poată să-şi desfăşoare corespunzător activitatea în continuare sau
chiar să dea faliment. Este de preferat ca rambursarea creditului să se realizeze în rate mai mici,
valoric, eşalonate pe o perioadă mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi într-un mod realist.
Banca realizează că este dificil să câştige suficient din alte activităţi bancare încât să acopere costul
unui credit neperformant, fiind preferabilă rambursarea în rate mai mici, decât forţarea rambursării
rapide, cu riscul de a nu se mai putea rambursa creditul. Referitor la perioada de rambursare a
creditului, este necesar asigurarea unui echilibru între fondurile de care dispune clientul în timp şi
reducerea perioadei de eşalonare a ratelor. Perioada de rambursare a creditului este legată de durata
de viaţă a obiectului creditului. Este foarte important ca timpul de finanţare să fie adecvat destinaţiei
creditului.