Sunteți pe pagina 1din 6

STRUCTURA UNUI PROGRAM TERAPEUTIC COMPLEX pentru ROTACISM

1. Modul de formare a R este o consoană vibrantă prepalatală din a doua regiune


sunetului R de articulare. Pronunţia lui necesită buzele deschise,
dinţii uşor distanţaţi între ei, limba vibrează.
Forma limbii la pronunţia lui R este de linguriţă cu
marginile sprijinindu-se apăsat pe molarii superiori, iar
vârful acesteia se ridică spre alveole, le atinge şi vibrează
sub presiunea aerului din laringe spre cavitatea bucală.
Vârful limbii este aplicat în partea anterioară a palatului.
Palatul moale se ridică, împiedicând pătrunderea aerului
şi evacuarea pe nas.

2. Tulburările pronunţiei Rotacismele: pronunţia incorectă sau nepronunţia clară a


lui R sunetului R.
Pararotacismele: înlocuirea sunetului R cu alte sunete (L,
I, etc.).

3. Metodele folosite Sunetul R este cel mai dificil de format, iar la copiii cu
probleme în dezvoltarea mintală învăţarea prin imitaţie
este imposibilă. Durata învăţării poate fi de la 2-3
săptămâni până la câţiva ani (în cazurile grave). Astfel,
terapia porneşte de la demonstraţia pronunţiei sunetului
făcută de logoped în faţa oglinzii, copilul încercând
imitarea. Când aceasta este imposibilă, se intervine cu
mijloace mecanice (spatula, deget sau vibrator) pentru a
face limba să vibreze sau se încearcă derivarea sunetului
din sunete apropiate ca articulare: L, D, T.

a) Etapele pregătitoare specifice terapiei lui R

1.Dezvoltarea motricităţii a) Exerciţii de respiraţie concomitente cu gimnastica


aparatului de articulare generală, cu accent pe exerciţii pe tipul: respiraţie
puternică şi slabă, cu gura închisă şi gura deschisă (la
începutul activităţii de recuperare)
b) Gimnastica limbii, efectuată prin demonstraţie din
partea terapeutului şi imitaţie din partea copilului în faţa
oglinzii:
- limba în forma de lopată, cu gura deschisă;
- limba în forma de lopată, între buze;
- limba în forma de lopată, sprijinindu-se pe buza
inferioară;
- limba în forma de lopată între dinţi şi până la
comisurile buzelor (sunt deschise în zâmbet);
- cu limba ca în cazul precedent se pronunţă
silabele: lea, rea;
- se suflă puternic pe limba lopată printre buze;
- exerciţii alternative: limba lopată- limba săgeată
(între buze);
- exerciţii alternative: limba lopată- limba săgeată
în interiorul gurii, gura fiind deschisă.

c) După buna însuşire a gimnasticii anterioare se execută


unul după altul fiecare exerciţiu precis, fără grabă,
neîntrerupt, de 3-4 ori, la fiecare început de activitate,
după gimnastica generală.

2. Educarea auzului fonematic a) Recunoaşterea sunetului R în cuvinte şi


propoziţii. Logopedul pronunţă un cuvânt cu
sunetul R în diferite poziţii, copilul recunoscând
locul lui fie prin bătăi prin palme, fie prin
expunere verbală.
b) Diferenţierea sunetului R de cele cu care se
confundă sau se poate confunda (R-L; R-N etc.
ramă-lamă, roz-loz, barcă-bancă, rac-lac) şi în
funcţie de pararotacismul existent.
c) Diferenţierile între R apical de R graseiat în
vorbirea înregistrată pe bandă magnetică a
diferitelor persoane.
d) Diferenţierea sunetului R în cuvinte şi propoziţii
pronunţate cu voce normală şi apoi şoptit.
e) Analize fonetice ale cuvintelor şi propoziţiilor,
folosindu-se metoda fonetică analitico-sintetică.
b) Etapa impostării sunetului

1. Procedee speciale pentru a) Pornind de la emiterea sonoră a unor onomatopee se


obţinerea sunetului R încearcă obţinerea sunetului; exemplu:
- cum face tractorul: trrr…..
- cum facem când e frig: brrr….
- Cum face fusul: sfrr…

b) În cazul în care sunetul nu se poate emite prin


onomatopee, se folosesc procedee mecanice de vibrare a
limbii, sau următorul procedeu în mai multe faze:
Faza 1- exersarea vibrării limbii: limba se scoate între
buze, obrajii se umflă puternic, aerul care iese sonorizat
să imprime limbii o vibraţie; pornind de aici se exersează
acest mod de pronunţie al fonemului prin asocierea la
fiecare suflare a unei vocale, până la emiterea lui R.
Dacă s-a reuşit, se poate trece mai departe.
Faza 2- limba stă tot între buze, dar de data aceasta
buzele vibrează, elevul fiind pus să sufle pentru a face
limba să vibreze.
Faza 3- limba se aşează pe incisivii superiori şi se suflă
cu putere, astfel încât vârful limbii ieşit afară începe să
vibreze. La acest nivel se foloseşte următorul exerciţiu-
pe vârful limbii se aşează confete sau bucăţele mici de
hârtie, copilul este pus să apese vârful limbii de cerul
gurii apoi, printr-o suflare bruscă să arunce hârtia afară.

c) Alt procedeu este cel al suflării într-o foaie de hârtie.


Faza 1-Copilul palpează cu degetul arătător aşezat pe
limba logopedului vibraţiile limbii, a laringelui, a
pieptului (osul stern).
Faza 2- Limba copilului fiind în poziţie corectă de
articulare, se inspiră şi se expiră fără a desprinde
marginile limbii de dinţi.
Faza 3- Se repetă acelaşi exerciţiu cu inspiraţie lină,
normală şi expiraţie din ce în ce mai puternică până la
desprinderea limbii cu vibraţii.
Faza 4- Se adaugă voce (vocale).
Faza 5- Limba fiind în poziţie corectă de articulare, se
suflă cu putere într-o foaie de hârtie ţinută vertical în faţa
gurii, până când hârtia vibrează.
Faza 6- Se execută acelaşi exerciţiu cu voce şi în şoaptă.
Faza 7-Exerciţiul se execută treptat, până se ajunge la
vibrarea hârtiei într-o singură expiraţie.
Faza 8- Se dau vocii tonalităţi diferite în exerciţiul de
mai sus, până când, treptat, se înlătură hârtia.
Faza 9- Se poate fredona o melodie simplă în exerciţiul
de mai sus.
Faza 10-Exerciţiul se realizează cu sunetul prelungit şi
cu intensificarea sau descreşterea treptată a vocii.

Când exerciţiile menţionate nu dau rezultate, se pot folosi


2. Procedee de obţinere a procedee mecanice şi de derivare a sunetului din sunetele
sunetului R prin derivare şi apropiate ca loc de articulare:
mecanic a) Se obţine cu ajutorul sunetelor cu aceeaşi
localizare: T, D.
- pronunţă: te, de, mai rar la început, iar apoi din ce
în ce mai rapid
- uneori se obţine un efect pozitiv indicând la acest
moment logopatului să nu-l pronunţe pe R
- se porneşte de la TUM şi DUM
b) Se pronunţă un H prelungit şi se continuă cu R:
hhhhrrrr
c) Se pronunţă rapid foneme ca: tdt, bdo, bda, cde,
ptu.
d) Se pronunţă rapid: jda, jta, sda, cdo etc.
e) Se pronunţă prelungit zzz şi se împinge limba cu
o spatulă sau cu degetul arătător al copilului la
locul de articulare a sunetului R.
f) Se pronunţă LLL şi se produce cu spatula sau cu
degetul copilului o mişcare laterală a vârfului
limbii.
g) Se ţine limba sus, pe alveole, cu spatula plasată
sub vârful ei şi se cere copilului să sufle puternic.
h) Se muşcă marginile limbii, vârful fiind liber şi se
pronunţă R.
i) Se produce vibrarea buzelor (fornăitul calului). Se
poate interveni mecanic cu degetul arătător, care
să se mişte repede de sus în jos, pe mijlocul
ambelor buze. Mişcarea de mai sus să se combine
cu vocalele.
j) Mişcarea de mai sus să fie precedată de consoane
ca P, B, Z urmate de U.
k) Limba lopată aşezată pe alveolele interioare este
aruncată în afară rapid şi des, asociindu-se vocii.
l) Limba se introduce între buze, pronunţându-se
încontinuu sunetul bilabial.
m) Se foloseşte vibratorul electric (care să aibă între
30-75 vibraţii pe secundă)
c) Consolidarea sunetului R

1. Introducerea în silabe Se pronunţă sunetul în silabe deschise, închise (cu


vocale, diftongi, triftongi) şi se trece apoi la pronunţia lui
precedentă de consoane
Exemplu:
Ra, re, ri, ro, ru, ră
Ar, er, ir,…
Ara, ere, iri, oro, uru
Tra, tre, tro, tru,
În funcţie de etapa de şcolarizare se foloseşte citirea şi
scrierea (prin copiere şi dictare), solicitând elevului să
sublinieze litera R, să explice noţiunile în cazul înlocuirii
lui, etc.

2. Introducerea în cuvinte a) Se pronunţă serii de cuvinte cu R în poziţie iniţială, de


mijloc şi finală, de la cuvinte monosilabice la cele
plurisilabice, de la un singur R la mai mulţi în acelaşi
cuvânt.
Exemple:
- rac, roz, rug, roi,….
- cor, par, măr…
- rapid, rade, roata, rudă,…
- pahar, umăr, zidar,….
- mare, ceară, soare, sărac…..
b) Asociere de vocale: ramă, repede, fir, dor, ceramică…
c) Asociere cu consoane: târg, sârg, carne, cadran, drapel,
drag, grasă, profesor, prin, tramvai, vrabie, praf, vrabie,
drum, fricos…..

3. Introducerea în propoziţii Exemple:


Radu râde. Ridic repede. Doru e sărac. Are un trandafir
roşu. Vara trecută gospodarul a avut o recoltă record.
Alexandru a transmis un reportaj despre tinerii noştri
scriitori………………
d) Diferenţierea
Se utilizează cuvintele paronime care au menirea să
Diferenţierea între R şi alte prilejuiască diferenţierea (prin compararea directă)
sunete apropiate consoanei R de alte foneme înrudite: L şi N:
Ramă-lamă Cară-cană
Cremă-clemă Tură-tună
Rob-lob Rană-nară
Rac-lac Barcă-bancă
Car-cal Bar-ban
Roz-loz

e)Automatizare

1. Scurte texte Exemplu:


Veveriţele:
În pădure este un stejar bătrân. În scorbura lui trăiesc
două veveriţe cu blăniţele roşcate. Toată ziua sar din
creangă în creangă şi strâng hrana pentru iarnă: alune şi
conuri de brad.

2. Poezii “Rică nu ştia să zică


Râu, răţuşcă, rămurică,
Dar de când băiatu-nvaţă
Poezia despre raţă,
Ştie Rică cum să zică
Râu, răţuşcă, rămurică”.

3. Proverbe şi ghicitori Stă în apă pân’ la brâu


Şi te trece peste râu.
(Podul)