Sunteți pe pagina 1din 17

Cursul 9

Legătura ionică / electrovalentă

• 1916 - Kossel:

9 Legătura ionică / e lectrovalentă • 1916 - Kossel: - atomii î şi pot realiza

- atomii îşi pot realiza o structură stabilă prin cedare sau acceptare de electroni, deci prin formarea de ioni pozitivi şi negativi ce se atrag reciproc, realizând legătura ionică, respectiv compuşii ionici.

Legătura ionică = o atracţie electrostatică între ionii de semn contrar, care se realizează prin transfer de electroni între un metal şi un nemetal.

Metalul cedează parţial sau în totalitate electronii săi exteriori

Nemetalul captează aceşti electroni

săi exteriori Nemetalul captează aceş ti electroni anion cation Numărul de electroni cedaţ i / capta

anion

săi exteriori Nemetalul captează aceş ti electroni anion cation Numărul de electroni cedaţ i / capta

cation

Numărul de electroni cedaţi / captaţi = electrovalenţa elementului.

1

• Ex:

Exemplul clasic de legătură ionică îl oferă NaCl:

Exemplul clasic de legătură ionică î l oferă NaCl : - Na = atomul donor -

- Na = atomul donor - Cl = atomul acceptor de electroni.

legătură ionică î l oferă NaCl : - Na = atomul donor - Cl = atomul
2
2
• Stabilitatea legăturii ionice e determinată de intensitatea atracţ iei electrostatice dintre ionii de semn

Stabilitatea legăturii ionice e determinată de intensitatea atracţiei electrostatice dintre ionii de semn contrar.

Compuşii ionici există numai în stările de agregare condensate ale materiei (solidă sau lichidă).

• În condiţii normale de temperatură şi presiune, ei sunt în stare solidă, în care perechile de ioni se ordonează astfel încât să se respecte:

- condiţia de neutralitate (în imediata vecinătate a unui ion se vor afla doar ioni de semn contrar)

- condiţia geometrică impusă de raportul razelor ionice.

• Deoarece ionii între care se stabileşte legătura ionică nu au structuri perfecte de miezuri atomice, o parte a norului electronic “comun” este deplasată spre cation.

legătura ionică are întotdeauna o cotă parte de legătură covalentă”.

spre cation . legătura ionică are î ntotdeauna o cotă parte de legătură “ covalentă ”.

3

Compuşii ionici:

- oxizii şi hidroxizii metalelor cu

- sărurile.

N.O. 3

Proprietăţile compuşilor ionici:

• temperaturi ridicate de fierbere şi topire

• sunt solubili în solvenţi polari şi insolubili în solvenţi nepolari

conductibilitate electrică în soluţie şi topitură.

în solven ţ i nepolari • conductibilitate electrică în solu ţ ie şi topitură . 4

4

Legătura covalentă

Legătura covalentă - se stabile ş te între atomii de nemetale prin punerea în comun de

- se stabileşte între atomii de nemetale prin punerea în comun de electroni exteriori;

- electronii “comunizaţi” ce formează o legătură covalentă trebuie să aibă spini opuşi.

Ex:

- molec. diatomice:

H 2 , Cl 2 , N 2 , HCl, etc.

- unele molec. poliatomice:

CH 4 , CH 3 Cl, CH 3 OH

molec. poliatomice: CH 4 , CH 3 Cl, CH 3 OH au atomii componen ţ i

au atomii componenţi legaţi prin legături covalente.

Covalenţa unui atom = numărul de legături covalente pe care acesta le stabileşte cu partenerii într-un compus dat.

5

Ex: • H 2 : fiecare atom de H î şi realizează o configuraţie electronică

Ex:

H 2 : fiecare atom de H îşi realizează o configuraţie electronică stabilă, de dublet:

o configuraţie electronică stabilă , de dublet: • Cl 2 : Fiecare atom de Cl î

Cl 2 : Fiecare atom de Cl îşi realizează o configuraţie electronică stabilă, de octet:

o configuraţie electronică stabilă , de octet: • N 2 : atomii de N pun în

N 2 : atomii de N pun în comun cȃte 3 electroni:

:

2 : atomii de N pun în comun c ȃ te 3 electroni: : • Legături

Legături covalente se stabilesc şi între atomi neindentici, ca în cazul moleculei de HCl :

Legături covalente se stabilesc ş i între atomi neindentici, ca în cazul moleculei de HCl :

6

e - puşi în comun de

către un atom pentru formarea de covalenţe şi pentru dobândirea configu- raţiei de gaz rar.

Valenţa = nr.

Legătura covalentă poate fi:

nepolară dacă cei doi atomi legaţi prin covalenţă sunt identici, caz în care perechea de electroni comuni se află la mijlocul distanţei dintre cele două nuclee.

polară dacă atomii sunt diferiţi, caz în care perechea de electroni ce formează covalenţa este atrasă către atomul mai electronegativ.

Ex: Cl = monovalent O = bivalent N = trivalent.
Ex:
Cl = monovalent
O
= bivalent
N
= trivalent.
Ex: Cl = monovalent O = bivalent N = trivalent. Tipuri de leg ături covalente .
Ex: Cl = monovalent O = bivalent N = trivalent. Tipuri de leg ături covalente .

Tipuri de legături covalente.

7

• Într- o legătură covalentă polară , în jurul atomului mai electronegativ apare o densitate

• Într-o legătură covalentă polară, în jurul atomului mai electronegativ apare o densitate electronică mai mare

mai electronegativ apare o densitate electronică mai mare aceast ă legătură are o cotă parte de

această legătură are o cotă parte de legătură “ionică”.

Legătura covalentă este specifică substanţelor organice.

• Atomul de C are cea mai pronunţată tendinţă de a forma legături covalente, deoarece el are 4 e - de valenţă (are caracter electroneutru).

8

• În combinaţiile organice se întâlnesc atomi uniţi prin două sau trei covalenţe.

Ex:

atomi uni ţ i prin două sau trei covalenţ e . Ex: • Î n aceste
atomi uni ţ i prin două sau trei covalenţ e . Ex: • Î n aceste

• În aceste legături multiple (duble sau triple) se disting:

- electronii σ, care formează primul

dublet

- electronii π care formează următorii dubleţi.

• Electronii π

dubletul lor e mai uşor de desfăcut, şi ca urmare ei participă primii la reacţiile chimice.

sunt mai mobili, iar

Regula covalenţei maxime - Sidgwick:

- hidrogenul poate forma o singură covalenţă;

- elem. perioadei a doua max. 4 covalenţe;

- elem. din perioadele trei şi patru max. 6 covalenţe;

- celelalte elem. max. 8 covalenţe.

9

Legătura coordinativă

Legătura coordinativă = u n caz particular de legătură covalentă : se realizează prin punerea în

= un caz particular de legătură covalentă: se realizează prin punerea în comun a unei perechi de electroni care provin de la un singur atom.

Pentru formarea unei legături coordinative este necesar ca un atom dintr-o moleculă să conţină cel puţin un dublet electronic liber, neparticipant la legături chimice, pe care-l poate pune în comun cu un cation sau cu un atom ce are deficit de electroni.

Donor = atomul sau ionul care cedează perechea de electroni Acceptor = atomul sau ionul care primeşte electronii donorului.

Formarea legăturii coordinative în cazul atomului de azot:

Atomul de N (grupa V A):

- are 5 electroni pe stratul de valenţă

- pentru a dobândi structura de octet are nevoie de încă 3

- el angajează 3 electroni în covalenţe normale

- un dublet electronic rămâne liber

- acest dublet poate forma o legătură coordinativă cu un proton sau cu un atom ce are stratul exterior incomplet.

10

Ex:

Formarea clorurii de amoniu din amoniac şi acid clorhidric :

clorurii de amoniu din amoniac ş i acid clorhidric : • Obs: Moleculele care con ţ
clorurii de amoniu din amoniac ş i acid clorhidric : • Obs: Moleculele care con ţ

• Obs: Moleculele care conţin în structura lor şi legături coordinative au în general denumirea în sufixul “oniu”.

11

Legătura metalică

Atomii metalelor având un număr mic de electroni de valenţă

metalelor având un număr mic de electroni de valenţă nu se pot lega între ei nici

nu se pot lega între ei nici prin legături covalente, nici prin legături ionice, neavând posibilitatea de a-şi completa octetul electronic prin formarea de asemenea legături.

Legătura metalică

- se

metalelor numai

agregare condensate (lichidă sau solidă)

- constă în colectivizarea totală a electronilor exteriori ai atomilor

stabileşte

între atomii

în

stările de

ai atomilor stabile ş te între atomii î n stările de - o distribu ţie ordonată

- o distribuţie ordonată de miezuri atomice, cu o întindere infinită

+

- un gaz electronic ce aparţine tuturor miezurilor.

12

Lucrul mecanic de extracţie a electronului L ex = en. nec. pentru îndep. unui e - de pe supr. unui metal.

en. nec. pentru îndep. unui e - de pe supr. unui metal. • Energia de ionizare

Energia de ionizare E i = en. nec. pentru a expulza 1 e - din acelaşi atom liber, în fază gazoasă.

1 e - din acela ş i atom liber, î n fază gazoasă . L ex
L ex < E i
L ex < E i

• Explicaţia emiterii uşoare de electroni de către metale, la temperaturi ridicate:

- electronii nu se desprind din atomi singulari, ci din comunitatea de electroni apaţinând tuturor atomilor.

Sarcina pozitivă remanentă nu e localizată la atomi singulari, ci se distribuie asupra tuturor atomilor, fracţiunea ce revine fiecărui atom fiind foarte mică.

13

4.1.2. Teoria mecanic-cuantică a legăturii chimice

4.1.2. Teoria mecanic- cuantică a legăturii chimice • Î n această teorie , electronului (cu caracter

• În această teorie, electronului (cu caracter dual, undă-corpuscul) i se ataşează o funcţie de undă Ψ, care este soluţie a ecuaţiei lui Schrödinger:

 m  e   ( ) r  2 ( EE ) 
m
e
( )
r
2
(
EE
)
( )
r 
0
2
p

ecuaţia staţionară a lui Schrödinger

 

2

x

2

2

y

2

2

z

2

= operatorul lui Laplace

Ψ probab.de a găsi e - într-o anumită regiune în jurul nucleului;

→ implică renunţarea la traiectoriile clasice precise.

• În funcţie de aproximările folosite la rezolvarea ecuaţiei lui Schrödinger, în teoria mecanic-cuantică se disting două metode:

14

Metode:

1). M.L.V. = metoda legăturii de valenţă

- Walter Heitler

(1904-1981)

- Linus Pauling

(1901-1994)

- Walter Heitler (1904-1981) - Linus Pauling (1901-1994) - Fritz London (1900-1954) - John Slater (1900-1976)
- Walter Heitler (1904-1981) - Linus Pauling (1901-1994) - Fritz London (1900-1954) - John Slater (1900-1976)

- Fritz London

(1900-1954)

- John Slater

(1900-1976)

- Walter Heitler (1904-1981) - Linus Pauling (1901-1994) - Fritz London (1900-1954) - John Slater (1900-1976)
- Walter Heitler (1904-1981) - Linus Pauling (1901-1994) - Fritz London (1900-1954) - John Slater (1900-1976)
- Walter Heitler (1904-1981) - Linus Pauling (1901-1994) - Fritz London (1900-1954) - John Slater (1900-1976)

1515

2). M.O.M. = metoda orbitalilor moleculari

- Friedrich Hund

(1896-1997)

- Robert Andrews Mulliken

(1868-1953)

orbitalilor moleculari - Friedrich Hund (1896-1997) - Robert Andrews Mulliken (1868-1953) - Erich Hückel (1896-1980) 1616
orbitalilor moleculari - Friedrich Hund (1896-1997) - Robert Andrews Mulliken (1868-1953) - Erich Hückel (1896-1980) 1616

- Erich Hückel

(1896-1980)

orbitalilor moleculari - Friedrich Hund (1896-1997) - Robert Andrews Mulliken (1868-1953) - Erich Hückel (1896-1980) 1616
orbitalilor moleculari - Friedrich Hund (1896-1997) - Robert Andrews Mulliken (1868-1953) - Erich Hückel (1896-1980) 1616

1616

MLV

+

consideră că:

MOM

MLV + consider ă că : MOM - la formarea legăturii chimice are loc o combinare

- la formarea legăturii chimice are loc o combinare a funcţiilor de undă orbitale atomice “exterioare” ale atomilor ce interacţionează.

- în combinare intră funcţiile de undă caracteristice stării fundamentale.

1717
1717