SITUL ARHEOLOGIC DE LA RUGINOASA “ DEALUL DRĂGHICI”

Localitatea Ruginoasa (reşedinţă de comună ) se află la circa 60 km nord vest de oraşul Iaşi. Din
punct de vedere administrativ, din componenţa comunei Ruginoasa fac parte mai multe sate: Ruginoasa,
Rediu, Vascani, Dumbrăviţa, Hărmăneşti (planşa 1 şi 2).

Aşezarea cucuteniană de pe Dealul Drăghici1) (planşa3) se află la circa 250 m de sat şi la 1,5 km

vest de staţia CFR Ruginoasa, fiind amplasat pe latura de nord-vest a unui promontoriu impunător aflat la
circa 250 m de sat, pe partea stângă a căii ferate (în direcţia Paşcani), parte a unei terase înalte, ce se
termină cu mai multe culmi pe latura de vest (spre Valea Siretului) şi pe cea nordică (spre satul Ruginoasa).
Datele GPS ale sitului sunt: N 47º 13' 5.03", E 26º 50' 16.35". Promontoriul oferă o privelişte de ansamblu
asupra unei zone largi spre nord (în direcţia Cucuteni), dar şi spre vest spre Siret, aflat la circa 4 km distanţă .
Latura de vest a promontoriului este foarte greu de escaladat (planşa 4), iar cea nordic nu este accesibil ,
fiind foarte abrupt , în timp ce laturile de est şi de sud comunică cu restul dealurilor. La poalele
promontoriului este un mic pârâiaş ce vine dinspre satul Dumbrăviţa, curge pe lângă latura sa vestică şi se
îndreaptă spre iazul Batogele, pârâu care î i dublează volumul în cazul unor ploi abundente, ca cea din anul
2005 . Am putea spune că pârâul menţionat face legătura dintre bazinele hidrografice ale Prutului şi
Siretului, situl de la Cucuteni – Cetăţuia fiind în apropiere de izvoarele sale.
Din punct de vedere geografic Ruginoasa se află în Podişul Moldovei, mai exact în subunitatea Podişul

Sucevei, în care se încadrează Şaua Ruginoasa-Strunga 2, alţii autori fiind de părere că şaua menţionată

este în apropiere de zona de contact dintre Podişul Sucevei şi Podişul Central Moldovenesc3. Şaua

Ruginoasa-Strunga este considerată ca reprezentând ultimul sector sudic al Podişului Sucevei (Culmea Bour –
Dealul Mare) prin care se face trecerea spre regiunea mai joasă a Podişului Bârladului. Este o zonă
caracterizată printr-un relief destul de fragmentat, de fapt o platformă de mari dimensiuni mărginită de
cueste, povârnişuri abrupte şi fragmentată de văi adânci.
Aşa cum s-a meţionat deja, formaţiunea geologic în discuţie este parte a Podişului Moldovei, formată
în bună parte în sarmaţianul mijlociu, mai exact în Bessarabian, conţinând nisipuri, pietrişuri, marne, argile
marnoase, calcare oolitice.
În partea superioară a dealului, până la şanţul de apărare se găseşte o fâşie de calcar oolitic în bună parte
erodat, numit calcar de Ruginoasa – Hărmăneşti, situat la o altitudine de 295 m la Hărmăneşti şi 300-301

1
Sătenii numesc locul Dealul Drăghici (denumire pe care am folosit-o şi noi) şi nu Colina Drăghici, termen folosit de alţi
autori: Chirica, Tanasachi 1985, p. 350; Chirica, Văleanu 2008, p. 13-14, 16, Boghian 2004, p. 41.
2
Conform Albu et alii on line, Şeile de pe stânga Siretului se datorează bazinelor hidrografice cu desfăşurare spre est, nord-
est, distruse treptat de aflueinţii din bazinul Jijiei ce au înaintat rapid.
3
Chirica, Văleanu 2008, p. 9.
m altitudine la Ruginoasa4. Solurile actuale sunt reprezentate de cernoziomuri levigate de aspect forestier,
soluri argiloiluviale cenuşii şi brune-cenuşii, argiloiluviale podzolice, exceptând şesurile cursurilor de apă a
albiilor majore unde predomin solurile aluviale şi lăcoviştile5. În zona şanţurilor de apărare pe care le-am
investigat calcarele apar la circa -1-1,10 m.
Caracteristicile geologice ale zonei au fost cercetate de-a lungul timpului de mai mulţi specialişti.
Prima evaluare asupra geologiei zonei Ruginoasa - Costeşti a fost făcută de geologul austraic Foetherle6, care
a cercetat această regiune, realizând studii necesare pentru construirea căii ferate Paşcani – Iaşi. El distingea
două orizonturi stratigrafice sarmaţiene: un orizont inferior format din argile şi un altul superior, format din
gresii şi nisipuri7. În 1883 Gr. Cobălcescu face un profil în care arată existenţa la Costeşti, deasupra unor
pături de argile şi de nisipuri, a calcarului (adică gresie oolitic ) la altitudinea de 160 m. De fapt, această
gresie oolitic este cu circa 90 m mai sus (adică la 240 m altitudine), dar neavând o hartă în detaliu, mai exact
nu a putut-o plasa corect.
Ulterior, în 1885 Gr. Ştefănescu meţionează formaţiuni Miocene spre nord de Ruginoasa şi la
Costeşti. În anul 1935, inginerul Virgil Starck, face un studiu pe baza unei schiţe geologice a regiunii Heleşteni

– Criveşti9.
V. Tufescu făcea referire la prezenţa unor flexuri tectonice în Masivul Dealul Mare, punând pe
seama acestora aspectul morfologic general al regiunii, autorul remarcând existenţa unor ondulări largi, sub
forma unor uşoare boltiri, cu diametre între 5-10 km, comparabile cu cele din Bazinul Transilvaniei10. Acelaşi
autor face un profil între Blăjeşti – Vascani - Cucuteni, stabilind în partea inferioară a acestui profil aşa
numitul orizont cu Mactre mari, format dintr-o succesiune de nisipuri, argile gălbui, argile nisipoase şi un
nivel oolitic. Peste nivelul oolitic se găsesc apoi conglomerate, argile şi nisipuri cu stratificaţie încrucişată ,
care încheie orizontul cu Mactre mari. Conform aceluiaşi autor, deasupra acestui orizont urmează un altul,
numit orizont cu Mactre mici, format din nisipuri, gresii oolitice şi argile roşcate. V. Tufescu considera că
separea celor dou orizonturi se face numai pe cale paleontologică , trecerea de la un orizont la altul având

loc treptat şi reprezentând de fapt o continuare de sedimentare11.

Din punct de vedere stratigrafic cele mai bune deschideri se găsesc spre vest, nord-vest şi nord -est
de Ruginoasa, adică pe Valea Hărmăneştilor şi pe Valea Bahluieţului 12. Profilul de pe Valea Hărmăneştilor se

continuă şi se poate recunoaşte şi la sud de satul Ruginoasa, în Dealul Drăghici, unde la

4
Macarovici, Turculeţ 1956, p. 29.
5
Obreja 1979, p. 197, apud Chirica, Văleanu 2008, p. 8.
6
Foetherle 1870.
7
Macarovici, Turculeţ 1956.
8
Macarovici, Turculeţ 1956.
9
Macarovici, Turculeţ 1956.
10
Tufescu 1937.
11
Tufescu 1937; despre Mactre: Ionesi B. et alii 1984; Ionesi L., Ionesi B. 1995.
12
Macarovici, Turculeţ 1956.
altitudinea de 250 m se observă ieşind la zi calcarele oolitice superioare de Hărmănşti. Uneori foste gropi de
carieră conţin diferite resturi de moluşte. Aceste calcare au o grosime de un metru, stau peste nisipuri
argiloase, iar deasupra lor sunt argile acoperite de nisipuri cu o grosime de circa 2 m. Alţi doi cercetători, N.
Macarovici şi I. Turculeţ au ajuns la concluzia că Sarmaţianul de la vest şi nord – vest de Ruginoasa, Valea
Hărmăneştilor, prezintă două nivele diferite de calcare oolitice (unul inferior şi altul superior), deasupra
acestora fiind încă un nivel de gresii oolitice. O astfel de succesiune de trei strate cu oolite se mai întâlneşte
încă în profilele aflate ceva mai la nord de regiunea în cauză , între Stolniceni şi Cotnari. Spre est, pe Valea
Bahluieşului, calcarul oolitic superior de Hărmăneşti se apropie foarte mult pe vertical de gresiile oolitice de
Criveşti, de deasupra lui. Prezenţa celor trei strate oolitice din regiunea Ruginoasa – Vascani şi respectiv
Stolniceni - Cotnari (unde V. Tufescu notează şi un al patrulea nivel) ne arată că din punct de vedere
paleogeografic regimul de ape marine a fost de lungă durată aici, la începutul Sarmaţianului mijlociu i-a
corespuns unor condiţii foarte prielnice pentru formarea de oolite. Conglomeratele de deasupra, oolitele
superioare de Hărmăneşti marchează la un moment dat o linie de ţărm care nu a persistat prea mult timp,
deoarece regiunea a continuat să se scufunde. Comparând oolitele de la Ruginoasa cu cele din Sarmaţianul
de pe dreapta Siretului dintre Dolhasca si Fălticeni, se constată că cele din urmă sunt anterioare ca timp,
adică aproape de Sarmaţianul inferior. Oolitele de la sud de Iaşi din Podişul Central Moldovenesc sunt
ulterioare ca depunere şi aparţin părţii superioare a Sarmaţianului mijlociu aşa cum a arătat I. Atanasiu16.
Oolitele din regiunea Ruginoasa – Vascani, Stolniceni - Cotnari au o vârstă intermediară , ceea ce echivalează
ca timp cu partea superioară a Sarmaţianului mediu. Pe măsura îndepărtării de Ruginoasa spre sud, faciesul
petrografic devine din ce în ce mai argilos.
Aşezarea cucuteniană de la Ruginoasa - Dealul Drăghici este cunoscut în literatura de specialitate
încă din perioada interbelică graţie cercetărilor organizate aici de Hortensia Dumitrescu în anul 1926 şi
publicate ulterior în revista Dacia13.
În prim vara anului 2001, din iniţiativa Primăriei Ruginoasa, în zona centrală a sitului a fost deschis o
carieră de piatră (Planşa 5) care a distrus circa 20% din suprafaţa aşezării. În vara aceluiaşi an, au fost sistate
lucrările pentru extragerea pietrei şi au fost recuperate o parte din obiectele ce au rezultat cu ocazia acestor
lucrări de către Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi prin M. C. Văleanu.
Conform deciziilor Ministerului Culturii şi Cultelor din 2001 s-au demarat săpături de salvare,
conduse de Cornelia-Magda Lazarovici, rezultatele fiind publicate în Cronica cercetărilor arheologice,
Campania 200114. Descoperirea mai multor complexe interesante, extrem de bogate, a impus trecerea la o să
pătură sistematică şi protejarea staţiunii. Cercetări arheologice pe Dealul Drăghici s-au desfăşurat în anii
2001, 2002, 2003, 2004, 2005 şi 2010. Fondurile pentru cercetarea sitului au fost asigurate de Ministerul
Culturii în intervalul 2001-2004, în 2005 de către Dr. Romeo Dumitrescu şi Fundaţia „Cucuteni pentru
mileniul III”, iar în anul 2010 s-a beneficiat de o sponsorizare din partea firmei S.C. FARMEXPERT DCI S.A.

13
Dumitrescu H. 1933, p. 56-7.
14
Lazarovici C.-M. et alii 2002, p. 272-273.
 Tuturor sponsorilor li s-a mulţumit pentru susţinerea lucrărilor de cercetare şi s-a regretat că Ministerul
Culturii şi Cultelor nu a susţinut mai mult continuarea investigaţiilor.
Materialele descoperite în intervalul 2001-2004 au intrat în inventarele Muzeului de Istorie a Moldovei din
cadrul Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi, iar cele care au rezultat din campaniile 2005 şi respectiv
2010 sunt în patrimoniul Centrului Interdisciplinar de Studii Arheoistorice aparţinând Facultăţii de Istorie a
Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, conform înţelegerii cu Dr. Romeo Dumitrescu, susţinătorul financiar (direct sau
indirect) al acestor lucruri.
La cercetările arheologice de la Ruginoasa au participat alături de Cornelia-Magda Lazarovici
(responsabil de şantier, Institutul de Arheologie Iaşi) şi Gheorghe Lazarovici (Universitatea „Eftimie Murgu”
Reşiţa, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu), muzeografi din cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei (Senica
Ţurcanu, Cătălin Hriban, Carmen Ungureanu), de la Laboratorul zonal de restaurare Iaşi (Arina Huşleag, Maria
Geba), studenţi, masteranzi şi doctoranzi de la universităţile Babeş -Bolyai din Cluj-Napoca (Sote Angeleski,
Roxana Vlad Angeleski, Oleg Chitic, Sandra Mantu, Patricia Serbac, Tatar Arpad, Paul Vrâncean), „Alexandru
Ioan Cuza” din Iaşi (Irina Ardelean, Letiţia Scarlat, Iulian Leonti, Radu Furnică , Andreea Vornicu, Bianca
Bulgaru, Silviu Cotiugă , Andreea Mîrzan ş.a.), „Eftimie Murgu” din Reşiţa (Negrei Dumitru), „Lucian Blaga”
din Sibiu (Sorin Tincu, Maria Bona), ca şi elevi din Ruginoasa, Iaşi sau din Sighetul Marmaţiei.
Pentru o investigare complexă a sitului s-a apelat şi la specialişti recunoscuţi în alte domenii de cercetare,
dup cum urmează : pentru prospectări magnetice s-a colaborat cu o echipă de la Institut für Ur –und
Frühgeschicte al Christian-Albrechts-Universität din Kiel, Germania, sub conducerea Dr. Carsten Mischka, şi cu
cei de la Universitatea de Vest din Timişoara, sub conducerea Dr. Dorel Micle; analiza materialului
paleofaunistic a fost realizat de Dr. Maria Ştirbu de la Centrul de cercetări biologice al Academiei
Romane Filiala Iasi ,identificarea pieselor din categoria IMDA a fost realizată de Conf. univ Dr. Lumini a
Bejenariu de la Facultatea de Biologie a Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi; analizele referitoare la mineralogia şi
chimismul ceramicii au fost realizate de Prof. univ. Dr. Corina Ionescu de la (Departamentul de Geologie,
Universitatea Babeş -Bolyai din Cluj-Napoca; Divizia Geografie şi Geologie, Universitatea Paris Lodron,
Salzburg, Austria) şi de Prof. univ. Dr. Volker Hoeck (Divizia Geografie şi Geologie, Universitatea Paris
Lodron, Salzburg, Austria; Departamentul de Geologie, Universitatea Babeş -Bolyai din Cluj-Napoca). Capitolul
referitor la descrierea geografică şi carcateristicile geologice au fost realizate cu geologul Ionela Ionescu de
la Prefectura Judeţului Iaşi. S-au colectat mai multe probe de cărbune pentru datare radiocarbon, care au fost
analizate graţie amabilităţii Prof. Dr. Svend Hansen de la Deutsche Archäologische Institut, Berlin. Materialul
ceramic a fost prelucrat statistic, ceea ce oferă posibilitatea obţinerii unor informaţii interesante.
Pentru o mai bună înţelegere a descoperirilor de pe Dealul Drăghici s-a avut în vedere şi descoperirile
anterioare, datorate Hortensiei Dumitrescu şi aflate în colecţia Institutului de arheologie „Vasile Pârvan” din
Bucureşti. În acest sens echipa a mulţumit D-lui Academician Alexandru Vulpe care le-a permis studierea
pieselor şi punerea lor în valoare în cadrul lucrării .
Conform unei informaţii a doamnei Silvia Teodor, o parte din materialele rezultate în urma
cercetărilor Hortensiei Dumitrescu au făcut parte din colecţia muzeului din Fălticeni. Echipa s-a deplasat la
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” de la Fălticeni unde s-au verificat piesele din această colecţie. Din păcate
multe dintre ele nu sunt marcate, nu conţin date cu privire la locul lor de provenienţă . Studiind registrul
inventar, s-au găsit însă şi materiale de la Ruginoasa, culese de diferiţi amatori în perioada interbelică .
Aşa cum se va vedea în paginile care urmează , aşezarea cucuteniană de la Ruginoasa - Dealul Dră-
ghici a oferit informaţii foarte interesante atât cu privire la sistemul de organizare al construcţiilor de locuit,
cât şi referitor la sistemele de fortificare. Materialele arheologice descoperite în intervalul 2001-2010
completează inventarul celor anterioare şi oferă o perspectivă mai complexă asupra vieţii comunităţii de
aici.
Aşa cum s-a menţionat în Introducere, primele cercetări arheologice sistematice la Ruginoasa - Dealul
Drăghici au fost realizate de Hortensia Dumitrescu în cursul verii anului 1926. Aşezarea de aici era cunoscută
anterior, informaţii cu privire la piesele descoperite (statuete din lut ars) fiind aduse la cunoştinţa Muzeului
de Antichităţi prin intermediul revizorului şcolar M. Drăguşanu din Drăguşeni15. Unele piese cucuteniene
(statuete, fragmente ceramice pictate, piese de silex) au fost aduse şi la muzeul din Fălticeni, pe care le-am
regăsit în colecţia actualului Muzeu de Artă „Ion Irimescu” din localitate.
Săpăturile propriu-zise, organizate în vara anului 1926, au durat 12 zile, cu acest prilej fiind trasate
mai multe secţiuni ce au fost amplasate în zonele care nu conţineau culturi agricole sau plantaţii de vie . Cu
această ocazie au fost investigaţi aproximativ 444 m², reprezentând circa 10% din totalul aşezării, apreciată
de H. Dumitrescu că ar avea o suprafaţă de circa 4000 m² 16.
Secţiunile au fost adâncite până la nivele diferite, în funcţie de constituţia geologică a terenului,
respectiv apariţia marilor dale de piatră (secţiunea A: -1,70 m latura de est, -1,30 m latura de vest; secţiunea
C: pân la -1,10 m; secţiunea F: pân la -1,65 m)17.
În ceea ce priveşte stratigrafia, H. Dumitrescu o rezumă astfel18:
- stratul de humus are o grosime de 0,25-0,40 m; aici apare ceramic Cucuteni, pictat sau nu, ca şi
fragemnte de vase cu protome zoomorfe, unelte de silex şi piatră , piese de os;
- între -0,40-0,0 m se constat cea mai mare concentraţie de material arheologic cucutenian (ceramic
mai ales pictat , statuete de lut ars, scoici, fragmente de chirpici cu impresiuni de nuiele)(Planşa6);
- între -0,0-1,20 m se observ diminuarea materialului arheologic, mai ales a ceramicii, fragmente de
chirpici şi oase de animale sunt încă prezente; se atinge stratul de pământ lutos şi pietrele calcaroase, care
uneori sunt de mari dimensiuni, şlefuite la partea superioar , atât de apropiate uneori, încât sublinia
autoarea, par a fi aranjate special;
- între -1,20-1,40 m au fost descoperite puţine fragmente ceramice, fiind atins solul steril şi
remarcându-se mari dale de piatră . Excepţie face secţiunea F, unde în taluzul sudic pân la -1,65 m s-au găsit
numeroase fragmente ceramice pictate, care presupunea H. Dumitrescu au putut cade dintr-un strat
superior.
15
Dumitrescu H. 1933, p. 56.
16
Dumitrescu H. 1933, p. 56-57.
17
Dumitrescu H. 1933, p. 57-60.
18
Dumitrescu H. 1933, p. 60-61.
Autoarea menţionată conchidea că zona investigată reflectă prezenţa unui singur strat cultural, ce
corespunde ceramicii pictate de tip A19.

Referitor la tipurile de locuinţe, deşi suprafeţele investigate nu i-au permis stabilirea contururilor
acestora, H. Dumitrescu era de părere că erau reprezentate de cabane (cabane, cf. Dicţionarului francez-
român, cabană , adăpost, bordei), de formă circulară sau pătrată , că unele erau ridicate deasupra solului şi
presupunea că dalele de piatră din structura geologică ar fi putut servi ca podele20; în susţinerea acestui tip
de locuinţă autoarea amintea şi prezenţa a unor fragmente de chirpici cu impresiuni de paie şi pari
descoperite în nivelurile superioare, ce apar uneori până la 0,80-1,00 m, ca şi a unui capitel21.

Probabil culturile agricole ce acopereau zona aşezării în momentul săpăturilor arheologice, ca şi

divizarea proprietăţilor au împiedicat-o să constate prezenţa mai multor şanţuri de apărare la Ruginoasa.
Din păcate documentaţia originală (planurile, profilele) cu privire la aşezarea de pe Dealul Drăghici s-
a pierdut în timpul celui de al doilea război mondial22, dar în colecţia Institutului de arheologie „Vasile
Pârvan” din Bucureşti s-a găsit majoritatea pieselor descoperite cu prilejul săpăturilor anterioare de aici,
ilustrate în articolul din Dacia.
Cercetătoarea bucureşteană a făcut o prezentare detaliată a materialului arheologic descoperit cu
acest prilej (arme şi unelte din silex, piatră şi os, obiecte diverse din argilă şi metal; ceramica; plastica)23,
asupra căruia se revine în continuare. La concluzii ea remarca asemănarea dintre siturile Cucuteni şi
Ruginoasa în ceea ce priveşte amplasarea pe boturi de deal predominante, apreciind stratul cultural de pe
Dealul Drăghici ca reflectând o locuire intensă şi de durată (uneori acesta atingând pân la 1,40 m), cu un
bogat material arheologic24.
În timpul celui de al doilea război mondial pe promontoriul pe care este amplasat a ezarea, Dealul
Drăghici, dar şi pe altele din zone au fost amenajate tranşee şi cuiburi de mitralieră pentru supravegherea
transportului feroviar şi a celui de pe şoseaua ce face leg tura între Iaşi şi Paşcani. Cu acest prilej, aşa cum
este prezentat în paginile ce urmează , o mare parte a aşezării a fost afectată de aceste amenajări. Totodată ,
interesul localnicilor pentru extragerea pietrei (fapt remarcat şi de H. Dumitrescu care semnaliza prezenţa
unor cariere pentru extragerea pietrei) de pe deal a rămas constant, iar ultima dovadă în acest sens sunt
lucrările neautorizate executate de primăria comunei Ruginoasa, deşi pe unul din pereţii vechii şcoli generale
era pictat Dealul Drăghici şi vase cucuteniene , deci era cunoscut faptul că dealul adăposteşte vestigii
preistorice.

19
Dumitrescu H. 1933, p. 60.
20
Dumitrescu H. 1933, p. 61.
21
Dumitrescu H. 1933, p. 61, fig. 3/2, chirpic cu amprente de nuiele şi piesă prezentată de ea drept capitel,
ce ar putea de fapt să fie un fragment dintr-o măsuţă realizată din ceramic grosier .
22
Informaţii amabile Silvia Marinescu-Bîlcu.
23
Dumitrescu H. 1933, p. 61-5.
24
Dumitrescu H. 1933, p. 6.
 Un alt moment legat de istoricul cercetărilor îl reprezintă investigaţiile legate de realizarea
repertoriului arheologic al judeţului Iaşi, lucrare realizată de V. Chirica şi M. Tanasachi. Cu acest prilej s-au
făcut noi cercetări de teren şi pe teritoriul comunei Ruginoasa, identificându-se noi puncte cu materiale
cucuteniene .
La nord de comuna Ruginoasa, pe partea stângă a şoselei Ruginoasa-Todireşti, în apropiere de
încrucişarea şoselelor Ruginoasa-Todireşti şi Todireşti-Paşcani, la limita cu comuna Todireşti, pe două
promontorii au apărut alături de materiale mai noi şi fragmente ceramice atipice Cucuteni A. La sud de
aceste promontorii, pe un alt promontoriu, la marginea Pădurii Holm, lâng lacul Iezerul au fost identificate
alte materiale ce pot fi atribuite culturii Cucuteni25;
În satul Dumbrăviţa, în punctul Bulhac-Bulhacul, la est de satul Boldeşti (comuna Todireşti), pe panta
unui deal (despărţit de punctul Bobeauca prin dealurile Chetrăria, Corhana şi În Lungime), alături de piese
litice paleolitice s-a găsit şi un fragment dintr-un vas Cucuteni26;
Tarlaua Iezerul. La circa 1,5 km nord de Dumbrăviţa, la vest de lacul Iezerul, în stânga şoselei
Ruginoasa-Todireşti, spre marginea podişului, pe o suprafa de circa 10 ha, între lac şi pădurea Holm, s-au
descoperit ceramic Cucuteni B, alături de piese din silex şi piatră 27;
În satul Vascani, în vatra satului şi în jurul grădinii lui Ion Iorgu s-au identificat materiale Cucuteni A
28
şi B ;
La nord-est de sat, pe platoul Podiş , între pâraiele Drăgoteni (Varniţa) şi Răgoaza (Pădureni), la nord
de Fabrica de telemea a fost identificat o aşezare de înălţime, apărată natural pe laturile de est şi vest, cu
materiale Cucuteni A şi B şi mai târzii29;
În marginea de est a satului Vascani, în locul numit Lutăria, pe partea dreaptă a drumului Vascani-
Giurgeşti, între pârâul Puiului şi Varniţa (Drăgoteni) s-a identificat o aşezare de înălţime cu resturi de
locuinţe, gropi menajere, cu materiale Cucuteni A-B şi B30;
Pe tarlaua Păşcănia, deasupra satului Drăgoteni, aflat la nord de sat,în stânga pârâului Drăgoteni
s-au descoperit materiale arheologice ce pot fi legate de aşezări aparţinând mai multor epoci, una din ele
fiind atribuit fazei Cucuteni B31.
În afară de punctele menţionate, cartate, autorii repertoriului amintesc alte două descoperiri
cucuteniene: pe dealurile Osoiul (la limita de sud-vest a comunei) şi Cetăţuia, unde au fost semnalate
materiale Cucuteni32; pe teritoriul satului Ruginoasa (punct neprecizat) s-a descoperit un mormânt de
înhumaţie, în care s-au găsit şi materiale Cucuteni.

25
Chirica, Tanasachi 1985, p. 352, punctul LXIV.1.B. (2).
26
Chirica, Tanasachi 1985, p. 352, punctul LXIV.2.A. (6).
27
Chirica, Tanasachi 1985, p. 352-353, punctul LXIV.2.C. ().
28
Chirica, Tanasachi 1985, p. 353, punctul LXIV.4.A. (11).
29
Chirica, Tanasachi 1985, p. 352, punctul LXIV.4.B. (12).
30
Chirica, Tanasachi 1985, p. 352, punctul LXIV.4.C. (13).
31
Chirica, Tanasachi 1985, p. 352, punctul LXIV.4.D. (14).
32
Chirica, Tanasachi 1985, p. 354, punctul LXIV.5.A. citează cercetarea făcută de D. Sturza, Gr. Tocilescu, D.
Butculescu şi N. Beldiceanu.
Trebuie să amintim şi alte câteva puncte de pe teritoriul satului Costeşti (astăzi reşedinţă de comună),
unde sunt documentate aşezări Cucuteni : Pietrăria din Valea Hainei39, aflat la 1 km nord-est de satul
Criveşti comuna Strunga, aşezare cu mai multe nivele, unul din ele, Cucuteni A; punctul Cier, aşezare
Cucuteni A-B şi B40; în Vatra satului41, pe terenul din jurul şcolii generale şi pe pantele estice ale
dealului şi în lungul văii s-au descoperit materiale Cucuteni A şi B; la aceste puncte se adaug alte
două, încă unul este tot în vatra satului Giugeşti42, în marginea de nord-est fiind amintită o aşezare
Cucuteni A; ultima aşezare Cucuteni A este menţionată pe Dealul Mănăstirii-Chetrosu-Sub Pădure de
pe teritoriul aceluiaşi sat43.
Punctele prezentate demonstrează că analizată, zona din jurul sitului de pe Dealul Drăgici era
destul de intens locuită în timpul culturii Cucuteni, atât în timpul fazei A, cât şi a fazei A-B.
După primele sondaje efectuate de către Hortensia Dumitrescu în anul 1926 noi descoperiri
se datorează invăţătorilor din comună, care au adunat piese arheologice la şcoală, astăzi pierdute. În
anul 2001 după cum s-a amintit Primăria din Ruginoasa deschide o carieră pentru piatră şi astfel este
distrusă o suprafală de cca. 1200 m2 (cariera şi pământul depozitat, cca. 25% din suprafaţă).
Alte cariere pentru piatră şi pietriş au afectat marginea de SV şi N a aşezării. Numeroase tranşee,
şanţuri de comunicare, gropi pentru artilerie au afectat cca. 10% din suprafaţa sitului. Săpături de
salvare şi apoi sistematice întreprind Magda şi Gheorghe Lazarovici (2001, 2002, 2004).
Aşezarea face parte dintr-un sistem fortificat ce inchide accesul din spre Valea Siretului, spre situl
aşezării eponime de la Cucuteni – "Cetăţuia" care se află pe firul văii şi peste culme, la cca. 12-13 km. În
zonă sunt menţionate alte 18 puncte arheologice, dintre care cca. 7 sunt neo-eneolitice, din care 4
sunt spre staţiunea de la Cucuteni. Stare de conservare: peste 35% din suprafaţa sitului
este afectată de diferite lucrări, 50% reprezintă teren agricol intensiv exploatat, iar restul de 15% este
acum păşune (fost arabil); stratul de cultură în această ultimă parte, unde se află cercetările, este
distrus.
Situl este important deoarece prezintă mai multe sisteme de fortificare, unele abandonate şi
transformate apoi în spaţii de locuit, cu caracter sezonier la început, de durată ulterior, cu o
arhitectură deosebită în lemn şi piatră . Obiectivele cercetării: În cele trei campanii
de săpături, obiectivul principal l-a constituit sistemul de fortificare şi locuirile ulterioare, amenajate
după abandonarea lui. Cercetarea a urmărit identificarea sistemelor de apărare, întinderea aşezării,
amplasamentul prin studierea fotografiilor aeriene.
Un obiectiv deosebit l-a constituit studiul şi reconstituirea arhitecturii şi dinamismul de locuire 5.
Rezultatele şi interpretarea lor: în campania 2004 a fost finalizată cercetarea primului nivel de locuire
din bordeiul 5 = B5 (cercetat în 2002)( Planşa7) şi alte două bordeie (B6 şi B7), precum şi o parte a
sistemului de fortificare,de sub bordeiul B6. Sistemul de fortificare. Este format dintr-un prim şanţ ce
taie un strat de calcare, de "Ruginoasa" , din Podişul Moldovenensc, de vârstă cretacică. În porţiunea
unde a fost amplasat şanţul de apărare, calcarele s-au păstrat. Spre S, SV, şi SE unde se întinde o altă
parte a sitului, afectată puternic de lucrările agricole, ele au fost erodate. După fotografiile aeriene,
şanţul pare a avea o formă semicirculară. Lăţimea sa la gură este de cca. 4,5 m (marginea de S a fost
afectată de tranşeele şi sistemele militare), este în formă de "V", cu un unghi de cca. 650 panta în
partea inferioară, şi 35% panta la gură (gura a fost parţial afectată de locuinţe şi bordeie). Adâncimea
şanţului este de -3,1 m faţă de stânca din amonte şi sub -2, m marginea din aval. Şanţul taie o porţiune
de cca. 0,7-0, m de calcare de "Ruginoasa", care clivează în lespezi groase de 15-35 cm, folosite pentru
placarea părţii inferioare a şanţului, pe o adâncime de cca. -1,6 -1, m, în zona de nisipuri.
La placare s-a folosit şi argila 7. Şanţul, înainte de abandonare şi umplerea cu resturi menajere
(fragmente de unalte, arme, ceramice, osteologice), a avut 4 perioade de funcţionare, curăţire şi
umplere, din care în două s-a folosit sistemul cu placare de lespezi de pietre.
Locuirea cu bordeie. Obiectivul campaniei 2004 a fost şi studierea arhitecturii locuirii cu bordeie. Chiar
pe traseul şanţului, folosind panta din amonte (nord) ca perete şi panta din aval (sud) ca loc de intrare,
au fost construite, în spaţiul cercetat pe o lungime de cca.14 m (pentru B1 şi B7 marginile nu au fost
delimitate) 4 bordeie. Lăţimea unui bordei era de cca. 3,2 m, la care se adaugă o tindă şi gârliciul spre
S. La bordeie vatra se găsea pe latura opusă intrării.
Toate bordeiele au avut mai multe nivele de funcţionare şi de refacere sau mutare a vetrei. În cazurile
studiate, bordeiele aveau o vatră mare, pe structură de pietre în ultimele etape de funcţionare, vetrele
fiind reparate de cel puţin două ori. Bordeiul 1 şi B7 aveau mai multe vetre, cu amplasament diferit în
cel puţin 3 etape de refacere a vetrei. Vetrele şi podeaua au fost întodeauna bătute.
Categoriile ceramice şi evoluţia lor. Au fost descoperite peste 12.000 de fragmente ceramice din
care au fost încărcate în bazele de date în acest stadiu aproape 4.000. Pe baza acestor prelucrări,
situaţia din complexe se prezintă astfel: cca. 70–75% ceramică semifină (categoriile diferă de la un
complex la altul şi pe măsura vechimii lor), 10-12% ceramică uzulă şi grosieră şi 13-14% ceramica fină.
Din totalul ceramicii, cea pictată reprezintă cca. 5 – 90 % (în nivelele superioare aflate în proces de
retardare pictura este mai redusă şi puţin păstrată). Se pictează mai ales pe fondul alb al vaselor,
tricrom, co o bogată motivistică, tipică pentru Cucuteni A3. Pe baza materialelor descoperite pe fundul
şanţului se poate aprecia că locuirea începe încă în vremea fazei Cucuteni A2, cu un orizont timpuriu al
acestei. Susţinem acestea, deoarece sunt fragmente de ceramică neagră, roşie şi brună (aceasta cu
angobă castanie, slab păstrată). Formele sunt cele obişnuite din aceste faze ale culturii Cucuteni (cupe,
fructiere, vase cu picior, suporturi de vas etc.). Dintre obiectele deosebite, menţionăm 4 fragmente de
la una sau două mese altar de mari dimensiuni aruncate în şanţ în vecinătatea B6.
Au mai fost descoperite un număr nu prea mare, în camparaţie cu campanile precedente, de
unelte, idoli, obiecte. Materialele: sunt depozitate la CMNM Iaşi, fiind la curăţare, conservare şi
restaurare la laboratorul acelui muzeu. Tehnici de cercetare utilizate: s-a săpat în suprafaţă de 230
m2, împărţită în 57 de carouri, din care în această campanie s-a lucrat în 25 de carouri (peste 100 m2).
Aproximativ 0% din ceramica descoperită în complexe (bordeie şi fundul şanţului) au fost incluse în
baze de date (operaţie condusă de Angeleski Sote, şi studenţi de la UAIC Iaşi). Materialul osteologic a
fost predat pentru identificare şi studiu la Centrul de Cercetări Biologice din Iaşi. Pentru identifcrea
surselor de silex şi materiale litice au fost organizate expediţii pe Prut (la Mitoc şi Ripiceni), pe Valea
Moldovei, a Siretului şi a Bicazului, de unde au fost culese probe din surse şi din situri. Acestea au fost
trimise pentru analize geo-arheologice la Facultatea de Geologie din Cluj şi la Institut für Unr- und
Frühgeschichte din Viena. Mostre semnificative de ceramică pe compexe şi etape au fost predate
pentru analize la catedra de geologie a Facultătii de Geologie din Cluj.
Au fost studiate coloanele geo-stratigrafice ale sitului şi fotografii aeriene, mai vechi, din zonă.
Obiectivele cercetărilor viitoare:
Deoarece etapa cercetărilor de salvare se apropie de încheiere urmează cercetarea zonei de V a
şanţului şi efectuarea prospectării cu rezistivitate şi magnetometru cu cesiu (în colaborare cu Univ.
Alba Iulia - IAS) şi a unor sondaje de verificare a stratigrafei în diferite puncte ale staţiunii, luarea unor
probe pedologice, identificarea tipului de locuire şi a arhitecturii în zona din interiorul şi exteriorul
fortificaţiei.
Propuneri de conservare, protejare şi punere în valoare: perimetrul şanţului în zona locuinţelor 2 şi 4
merită a fi conservat în sit, dacă păstrarea sa este cel puţin ca în zona bordeielor studiate în campania
din 2004. Cumpărarea sitului şi scoaterea lui din circuitul agricol, în vederea realizării unui parc
arheologic, ar fi un element pozitiv care ar putea fi pus în legătură şi cu celălalt obiectiv de cultură şi
turistic, Palatul lui Cuza.
În intervalul 20-24 octombrie 2008 s-au continuat prospectările magnetice asupra unei părţi din
situl Ruginoasa - Dealul Drăghici. Prospectările au fost efectuate de o echipă de la Universitatea din
Kiel, Germania, sub conducerea Drd. Carsten Mishka. Pentru prospectări s-a folosit un magnetometru
cu cesiu, ce are o marjă de siguranţă de ± 7 nT, iar măsurătorile s-au făcut din 50 în 50 cm. Cu acest
prilej s-a continuat investigarea laturii de est şi de S est a aşezării. În total până acum a fost
prospectată o suprafaţă de circa 19.200 m². În urma acestor prospectări a reieşit faptul că aşezarea pe
care o studiem are trei şanţuri de apărare şi două palisade, care probabil se leagă de diferite etape de
evoluţie a sitului.(Planşa 8) Aceste şanţuri, cu un traseu uşor curbiliniu, pornesc de pe latura nord-
estică aşezării şi continuă spre latura vestică. O bună porţiune de teren în zona centrală a aşezării nu a
putut fi investigată din cauza culturilor agricole, care nu erau recoltate în momentul când s-au făcut
prospecţiunile. Din acest motiv, probabil că prospecţiunile vor fi reluate primăvara, când terenul
agricol este liber. O altă concluzie este că latura sudică a aşezării este puternic deranjată de lucrările
agricole intense, ca şi de gropile mai vechi pentru extragerea pietrei din zonă.
Pe baza prospectărilor putem aprecia că aşezarea are o suprafaţă de circa 28.000 m².
În timpul lunilor aprilie, august-septembrie s-a continuat prelucrarea materialului arheologic rezultat în
urma săpăturilor arheologice anterioare (analiza statistică a ceramicii, desenarea pieselor), în vederea
realizării monografiei sitului. De asemenea s-a continuat fişarea obiectelor descoperite, unele fiind
incluse şi în catalogul expoziţiei de la Olten Elveţia. Pentru campania 2009 avem în vedere încheierea
cercetării pe latura de V a suprafeţei pe care o investigăm din 2001 (suprafaţă afectată atunci de
lucrările de extragere a pietrei iniţiate de primăria Ruginoasa) pentru a delimita bordeiele apărute aici
şi partea de V a primului şanţ de apărare al aşezării. Ulterior vom demara extinderea cercetării în
apropierea acestei suprafeţe, dar într-o zonă care nu este afectată de activităţile de extragere a pietrei;
un alt obiectiv va fi şi investigarea celorlalte două şanţuri de apărare ce au fost puse în evidenţă prin
prospectările magnetice, pentru a vedea dacă s-a folosit acelaşi sistem de construcţie şi pentru a putea
preciza cronologia internă a aşezării. Pentru protejarea sitului avem în vedere sensibilizarea
autorităţilor locale şi a locuitorilor din Ruginoasa pentru a nu mai distruge resturile aşezării. Dorim să
deschidem şi o mică expoziţie la Ruginoasa, pentru a pune în valoare descoperirile făcute şi importanţa
sitului. Începând din 2009 vom lucra la realizarea unui volum cu privire la descoperirile din aşezarea de
la Ruginoasa, mai ales că aici s-au făcut prelucrări statistice ale materialului arheologic, care oferă
posibilitatea unor interpretări mai nuanţate cu privire la evoluţia sitului şi cronologia acestuia.
Cercetările arheologice din anul 2010 au fost finanţate în cea mai mare parte de SC
FARMEXPERT DCI SA, motiv pentru care mulţumim în mod deosebit D-nei Mioara Balint pentru
susţinere.
Costurile prelucrării materialului ceramic, introducerea în bazele de date au fost asigurate de
responsabilii de şantier Cornelia-Magda Lazarovici – responsabil (IA Iași), Gheorghe Lazarovici (UEM
Reşiţa), Senica Ţurcanu (CMNM Iaşi), Maria Ştirbu (CCB Iaşi), Sorin Tincu (MCC Hunedoara), Radu
Furnică, Iulian Leonti, Andreea Mîrzan (masteranzi UAIC Iaşi) Deoarece s-a intenţionat publicarea unui
volum cu privire la săpăturile arheologice din perioada 2001-2011, s-a încheiat cercetarea suprafeţei 1,
deschisă în 2001, cu blocurile E1 şi E2. Zona respectivă, amplasată deasupra şanţurilor de apărare,
reprezintă şi locul unde au fost descoperite mai multe bordeie, cercetate pe parcursul mai multor
campanii. În 2010 s-a finalizat şi cercetarea zonei bordeielor B7 şi B8, parţial sub bordeiul B9, deoarece
primele etape de refacere ale şanţului de apărare (Şanţul 1b cel cu blocuri megalitice) avea mai multe
nivele de pietre pe fund pentru a asigura stabilitate şanţului, săpat în sol nisipos. Au fost preparate
primele nivele (cele mai de jos) ale bordeielor B7 şi B8.
A fost cercetată şi conservată ultima etapă de reparaţii a sistemului de apărare din Şanţul 1b.
Bordeiul7
A fost cercetat cuptorul din nivelul 4, de la -1,50 m (unele din faze s-au reflectat şi în reparaţiile de la
cuptor). În acest nivel bordeiul conţinea un cuptor cu mai multe etape de reparaţii şi călcare, până la
adâncimea de -2,30 m, nivel la care a fost identificată prima vatră.
B7, nivelul 1, -2,30 m.Vatra bordeiului se afla în colţul de SE şi a fost cercetată în vecinătatea de S a
cuptorului din nivelul 4. In partea de E a fost identificat un par de stâlp, iar în partea de S un rând de
pietre care-l mărgineau. Spre N, la 2 m de cuptor era un alt perete despărţitor, care se menţine în
etapa B7.2, parte a unui bloc de mari dimensiuni, rămas în poziţie orizontală (poziţia lui geologică). Un
perete a fost determinat şi la -1,65 cm dar era deplasat spre B8, B8 fiind la acel nivel mai mic.
Nivele de călcare cu vetre sezoniere au fost descoperite şi la -2,10 şi -2m .
Pe fundul bordeiului au fost descoperite resturile unui mare vas de provizii şi alte câteva vase sparte
(întregibile) şi refolosite în podeaua locuinţei, peste care s-a depus un pavaj de pietre plate dispuse
orizontal, destul de bine aranjate. Pavaje similare au fost întâlnite şi în Loc. 3 sau în B8.
B7, nivelul 2 -1,75 m şi nivelul 3 -1,65 m. La -1,75 m, în diferite zone ale bordeiului au fost descoperite
vetre temporare, fără gardină, slab arse: una era spre centru-sud, în marginea de S a cuptorului
cercetată în 2005, alta din această ultimă campanie, avea partea centrală parţial sub cuptor, dar mai
spre N. Mai existau şi alte locuri ce atestă urmele unor vetre neamenajate. Partea de E a bordeiului a
fost distrusă în intervalul 2005-2009 (perioadă în care nu s-au făcut cercetări arheologice!!) de către
localnici, care au distrus un bloc de piatră de mari dimensiuni, care mărginea latura de E.
B7, nivelul 5, -1,40 -1,65 m. Nivelul 5, cel cu cuptorul are mai multe etape de folosire, cel puţin două
după refacerile sesizate la cuptor, observate anterior dar şi în cadrul cercetărilor din 2010. Au fost
preparate două din etapele de folosire, anterior au fost cercetate primele două. Una din vetrele
anterioare consta dintr-o placă de piatră de mari dimensiuni, 30 x 40 cm, podeaua din jurul ei fiind din
lut galben peste care a început amenajarea cuptorului.
Cuptorul a avut două faze de funcţionare: cea veche este a unui cuptor cu boltă de formă ovală,
păstrat pe jumătate (cea de S), jumătatea de N fiind distrusă de cuptoarele şi pereţii de la locuinţele
L3-L4.
Cuptorul avea partea din faţă, fără boltă, de cca. 0,30 m, înclinată de la gură spre margine, ceea ce a
dat forma ovală a planului său, partea cu bolta fiind aproape rotundă. Din boltă nu s-au păstrat decât
6-8 cm, doar cât a fost grosimea vetrei, iar cuptorul după prăbuşirea bolţii a fost transformat în vatră.
Structura cuptorului era formată dintr-un strat de lut galben nisipos în care s-au pus pietre plate care
să favorizeze reţinerea căldurii şi uscăciunea vetrei cuptorului.
Tehnica aceasta a fost întâlnită şi la alte vetre din bordeiul 6. În faza veche B8 era de dimensiuni mai
mari, ajungând aproape la 3 m lungime, iar lăţimea varia în raport de înclinarea blocurilor de mari
dimensiuni (megalitice) care îl mărgineau.
Baza peretelui despărţitor al bordeiul era formată din pietre. Bordeiul a avut doar două etape de
locuire, în ultima complexul fiind de dimensiuni mai mici decât B7. După piatra megalitică a peretelui
despărţitor deplasată spre sud, bordeiele B7 şi B8 erau aproape egale în faza veche.
Bordeiul9
Complexul a fost cercetat în campania anului 2005. El a fost parţial distrus între campaniile de săpături
de către localnici, deşi au fost asigurate. La peretele despărţitor cu B8, pe al doilea nivel de călcare (pe
primul a fost descoperită o mică vatră slab amenajată şi rău păstrată, afectată spre S de tranşee
militare), au fost descoperite două picioare ale unui altar din lut ars de mari dimensiuni, rupt anterior.
Nu se ştie dacă a fost pus intenţionat sau aruncat cu alte materiale pentru nivelarea fundului Şanţului
1b şi amenajarea podelei bordeiului.
Picioare de altar au apărut şi în vecinătatea bordeiului 6, tot în poziţii secundare.
Şanţurile de apărare, mai ales ultimul, cel cu blocuri megalitice a fost distrus de localnici pentru
exploatarea pietrei pentru construcţii.
Şanţul 1b, mai nou, impunător prin masivitatea blocurilor de piatră, grele de câteva tone, a fost
construit peste şanţul vechi (Şanţul 1a) care a tăiat blocurile de piatră, aşa cum s-a putut observa la
bordeiul1.
Foarte probabil unele blocuri au început să se rupă sau să crape pe marginea Şanţului 1a, astfel încât
locuitorii din situl Cucuteni au săpat atunci o pantă sub blocuri prăvălindu-le în vechiul şanţ parţial
umplut (Şanţul 1a), ajutând la desprinderea lor şi parţial la deplasarea celor mai mici. Pentru ca şanţul
să nu se erodeze, ca blocurile să nu alunece şi să îngusteze fundul Şanţului 1b, a fost pietruit mereu, la
fiecare refacere fiind înălţat. Astfel s-a ajuns ca unele pietre să fie sub marile blocuri în faza veche şi la
marginea lor în faza nouă. Ruperea blocurilor a fost controlată destul de bine, marginile stâncii din care
s-au desprins păstrând o linie dreaptă (azi deranjată de cei care au exploatat piatra afectând unele
blocuri) sau doar partea superioară a lor.Şanţurile (1 - 3) erau evidente la ridicarea topografică, în
fotografiile aeriene anterioare sau noi, la toate prospectările colegilor germani şi români.
De altfel gura lor poate fi observată şi de pe vale.
Palisadele, gropi de sprijin. În interiorul palisadei 1 a fost descoperită o groapă de dimensiuni
asemănătoare palisadei care susţinea foarte probabil un drum de rond, cum au fost identificate în situl
de la Ţaga în mai multe situaţii. Alte gropi de la palisada 1 sau 2 au fost identificate pe profilul de V al
săpăturii. Fiind de dimensiuni mai mici şi faptul că intrau doar cu vârful în stâncă (nu perforau stânca
masivă cum era situaţia la gropile de palisadă), că unele erau oblice, ne confirmă ipoteza că ţineau de
unele reparaţii la palisade. Unele nu se ştuiu cărei palisade îi pot fi atribuite, fiind surprinse doar în
profilul suprafeţei cercetate, suprafaţă distrusă de sătenii care au exploatat piatra între campanile de
săpături, când cercetarea nu a beneficiat de autorizaţii de săpătură.
După prelucrarea datelor din prospectările magnetometrice şi topografice s-au efectuat unele
fotografii în diverse perioade ale anului asupra teraselor Dealului Drăghici. Am putut constata o
creştere a vegetaţiei, în special a celei de porumb, pe terasa dintre Şanţurile 1a, 1b şi 2. Analizând noile
fotograme după prospectări s-au putut identifica pe ortofotogramele comunei traseul Şanţului 3.
Din studiul ortoplanului comunal se obsevă că Şanţul 2 este cel mai vizibil, marcat de o bandă mai
deschisă, determinată de lucrările agricole a terenului.
Şanţul 1 a fost marcat de direcţiile surprinse în săpătură şi la marginea de N a terasei.
Şanţul 3 apare într-o fotografie aeriană mai veche şi în prospectările recente.
Prospectările colegilor germani din 2007 şi 2008 au identificat foarte clar şanţurile, traseele lor, uneori
duble, unele din ele săpate, altele doar sondate, dar vizibile în diferite etape ale evoluţiei vegetaţiei.
Aceştia au marcat diferitele anomalii.
Unele dintre ele, cum este cea de la poziţia 1 ar putea fi un tranşeu militar din al doilea război mondial
sau cel puţin o suprapunere de şanţ şi tranşeu, ceea ce nu se poate verifica decât prin sondaj.
Din prospectări au mai apărut unele anomalii marcate cu linie mov ce reprezintă posibile complexe
neolitice (gropi de morminte, bordeie) sau deranjări din vremea celui de al doilea război mondial,
răspunsuri ce se pot da doar în urma unor săpături sau sondaje. O aglomerare deosebită este în
punctul 9, suspectă prin forma ei rectangulară. Punctul 10 este foarte probabil un tranşeu militar cu
cablu sau o conductă recentă, nemarcată, care a apărut şi în unele fotografii aeriene.
Prospectările efectuate în 2008 de Dorel Micle şi Liviu Măruia la Ruginoasa completează perfect
spaţiul dintre loturile prospectate de colegii germani (care nu au putut investiga toată zona din cauză
că vegetaţia era prea mare, iar localnicii nu îşi recoltaseră toate produsele de pe tarlale).
Mai mult, se pot reconstitui cu foarte mare exactitate traseele şanţurilor şi palisadelor precum şi
unele anomalii neidentificate prin prospectările colegilor germani, cum este cazul cu anomalia nr. 7 din
planul colegilor germani, ce este de fapt o palisadă sau un şanţ mai îngust.
Desigur mai sunt zone de prospectat şi multe semne de întrebare, dar o coroborare a datelor din
diferite discipline vin să completeze informaţia arheologică destul de săracă la nivel macro-structural
din cauza fondurilor reduse de cercetări. În paralel cu săpăturile arheologice, au fost efectuate
prospectări de magnetometrie (colaborări cu Universitatea din Kiel, Germania şi Universitatea de Vest
Timişoara), studii pe aerofotograme, la care se adaugă studiile privind situaţia geologică (natura şi
vechimea depunerilor geologice). Totodată s-au prelevat probe de lut pentru analize pe ceramică,
pentru identificarea tehnicilor şi temperaturilor de fabricație sau a provenienţei lutului şi ceramicii.
Prelucrarea s-a desfăşurat în laboratoarele Complexului Muzeal Naţional Moldova, rezultând câteva
vase cucuteniene pictate care au putut fi refăcute. Ca şi în anul anterior, 2010, prelucrarea statistică a
materialelor spălate a fost finanţată din venituri proprii. In total în baza de date au fost introduse
16.000 de fragmente, provenind din săpăturile arheologice efectuate în intervalul 2001-2010. Pe baza
acestora, cele trei mari categorii ceramice sunt reprezentate astfel: ceramica uzuală (17,45%),
ceramica semifină (64,58%), ceramica fină (17,45%). Din păcate, puţine vase din cele descoperite au
putut fi reconstituite sau restaurate, motivul principal fiind fragmentarea excesivă a materialului
descoperit. Cea mai mare parte a ceramicii semifine şi fine este decorată cu pictură tricromă pe o faţă
sau pe ambele feţe, unele fiind acoperite doar cu o pictură roşie. Categoriile semifină şi fină prezintă o
varietate mai mare de forme, dar motivele decorative nu au putut fi întotdeauna reconstituite din
cauza fragmentării. Prelucrarea statistică (forme, decor) a avut în vedere în primul rând analiza
fragmentelor provenind din complexele investigate (locuinţe, bordeie, şanţ).
Pe lângă preocuparea privind prelucrarea materialului ceramic am avut în vedere şi extinderea
investigaţiilor privind diferite tipuri de alte artefacte. Astfel, mai multe probe din piese de cupru
descoperite în anii anteriori au fost trimise spre analiză la un laborator de specialitate din Germania.
Tot în Germania au fost trimise şi câteva probe de cărbune descoperite în bordeie pentru analiză
radiocarbon.
În luna iunie 2011, G. Bodi şi R. Pîrnău au prelevat probe de pământ pentru analize pedologice şi
palinologice. Din păcate probele analizate nu au permis identificarea urmelor de polen care să permită
reconstituirea mediului antropic cucutenian. Analizele pedologice efectuate au precizat caracteristicile
solului specific zonei (de tip faeoziom cambic; cu apariţii insulare ale faeoziomurile stagnice,
rendzinele, litosolurile, etc.), ca şi a celui din arealul aşezării (litosol şi rendzina calcarică scheletică.
Totodată a fost finalizată şi analiza materialului faunistic descoperit în intervalul 2001-2010. Astfel, din
cele 8205 piese, 7236 au putut fi determinate pânã la gen şi chiar specie, fiind identificate mamifere,
pãsãri, reptile (chelonieni) şi moluşte (lamelibranhiate şi gasteropode). Mamiferele reprezintă 22,67%
din totalul pieselor determinate, predominând resturile de la mamiferele domestice (84%), cele
sălbatice întrunind un procentaj mult mai scăzut, de doar 16%. Dintre mamiferele domestice
predomină porcinele, urmate de bovine, ovicaprine şi câine. Referitor la mamiferele sălbatice, mai bine
reprezentaţi sunt cerbul, urmat de mistreţ şi cãprior, sporadic fiind întâlnite şi alte specii (lupul, pisica,
ursul, castor, jder, bourul). Moluştele, reprezentate de diferite specii ale genului Unio şi melcul comun
(Helix pomatia) reprezintă 76,16% din întregul material determinat. Reptilele sunt reprezentate prin
nouã fragmente de plastron, aparţinând probabil chelonianului Emys orbicularis. Douã fragmente de
humerus provin de la douã specii de păsări acvatice diferite. Pe baza acestei analize, având în vedere
zona restrânsă care a fost cercetată şi din care a provenit materialul analizat, se poate formula ipoteza
că membrii comunităţii de la Ruginoasa erau implicaţi mai ales în creşterea porcinelor (şi a bovinelor),
vânătoarea constituind doar o activitate sporadică, iar în timpul anotimpului cald, necesarul de
alimentaţie era completat şi prin culegerea moluştelor.
S-a săpat în suprafaţă pe nivelele de umplere sau reparaţii ale podelelor de la bordeie, iar
materialul arheologic, în special cel ceramic, a fost inclus în bazele de date despre cultura Cucuteni.
Stâncile megalitice ce placau marginile Şanţului 1b au fost asigurate.
În primul rând avem în vedere încheierea cercetării suprafeţei din blocurile E1 – E2, zonă în care Şanţul
1a avea mai multe perioade de refaceri, marcate prin repararea fundului şi pantelor cu blocuri de
piatră de dimensiuni mijlocii şi mici şi blocuri megalitice la Şanţul 1b.
Placarea Şanţului 1b cu blocuri megalitice este un unicat după cunoştinţele noastre, o tehnică
similară pare să fi fost şi la Cucuteni, dar informaţiile sunt lacunare în acest caz.
După încheierea cercetării s-a realizat şi o monografie arheologică a Dealului Drăghici lucrare ce
apare în anul 2012 şi îi are ca autori pe Cornelia-Magda Lazarovici şi Gheorghe Lazarovici .

Bibliografie:

1.Dumitrescu H. 1933: H. Dumitrescu, Le station préhistorique de Ruginoasa, în Dacia, III-IV, (1927-

1929), 1933.
2.Lazarovici C.-M. et alii 2002: C.-M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, C. Hriban, C. Ungureanu, Şantierul
arheologic
Ruginoasa, campania 2001, în CCAR. Campania 2001, CIMEC, 2002.
3. Lazarovici C.-M. et alii 2003: C.-M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, S. Ţurcanu, Ruginoasa, Dealul Drăghici,
în CCAR. Campania 2002, CIMEC, 2003.
4.Lazarovici C.-M. et alii 2005: C.-M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, S. Ţurcanu, Ruginoasa „Dealul Drăghici”,
în CCAR. Campania 2004, CIMEC, 2005.
5.Lazarovici C.-M. et alii 2006: C.-M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, L. Scarlat, S. Angeleski, M. Ştirbu, S.
ţurcanu, Şantierul arheologic Ruginoasa „Dealul Drăghici”. Campania 2005, în CCAR. Campania 2005,
CIMEC, 2006.
6.Lazarovici C.-M. et alii 2011: C.-M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, S. Ţurcanu, M. Ştirbu, S. Tincu,
R.Furnică, I.Leonti, A. Mîrzan, Ruginoasa - Dealul Drăghici, Campania 2010, în CCAR. Campania 2010,
CIMEC, 2011.
Planşa 1 localitatea Ruginoasa

Planşa 2 Comuna Ruginoasa

 Planşa 3 Dealul Drăghici

Planşa 4 Latura vestică a Dealului Drăghici

 Planşa5 Cariera de piatră

Planşa 6 Ceramică

Planşa 7
Bordeiul5 Reconstituirea bordeiului5
Planşa 8 Şanţuri de apărare