Sunteți pe pagina 1din 3

DELICVENTA JUVENILA

Acest termen desemneaza ansamblul abaterilor si încalcarilor de norme sociale,


sanctionate juridic, savârsite de minorii de pâna la 18 ani.Delincvenţa juvenilă se
manifestă şi în ţara noastră, constituind un motiv de îngrijorare pentru întreaga noastră
societate. Tinerii şi minorii care participă destul de activ la săvârşirea unor fapte
penale, şăvârşesc îndeosebi infracţiunea de furt şi cele de vagabondaj şi cerşetorie.
„Delincventul'' este un individ care aparent are un surplus de experiente
neplacute si care simte ca traieste intr-o lume neplacuta, amenintatoare.
Neavand un statut social de aparat, el nu face eforturi pentru a se
conforma normelor societatii.
Cauzele specifice care conduc la aparitia acestui fenomen sunt:
– creşterea situaţiilor de abandon şcolar a unor elevi cunoscuţi cu
comportament deviant sau preocupări antisociale, lipsa unei activităţi utile ;
– lipsa de supraveghere permanentă de către părinţi, supraveghetori, tutori;
– familiile dezorganizate din rândul cărora provin unii minori infractori ai căror
părinţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale ;
– necunoaşterea din timp a anturajului, a locurilor şi mediilor frecventate de
minori ;
– lipsa unei legături permanente între familie şi şcoală;
– influenţa unor infractori majori aflaţi în anturajul minorilor prin determinarea
acestora de a comite fapte antisociale ;
– consumul de către unii minori de substanţe halucinogene şi alcool pentru
creşterea unei stări euforice.
Pe langa aceste cauze, exista un anumit numar de factori externi, care determina
accentuarea acestui fenomen:
1. modificările esenţiale intervenite în viaţa economică, socială, culturală,
administrativă şi juridică şi dificultăţile de adaptare a unor persoane la acestea.
2. influenţele externe prin activitatea infracţională desfăşurată în România de
cetăţenii străini.
3. situaţia financiara a tarii, care se reflecta si asupra situatiei financiare individuale
4.apariţia pe piaţă a unor produse, bunuri şi obiecte de valoare şi tentaţia unor
persoane de a intra în posesia lor.
5. apariţia şi creşterea numărului locurilor unde sunt amplasate jocuri distractive şi
de noroc.

Principala cauză a apariţiei atitudinilor antisociale o constituie influenţa


mediului social şi proceselor psihice la nivelul conştiinţei individului.
Personalitatea copiilor începe să se contureze după vârsta de 2 ani, vârstă la
care acestia începe să perceapă şi să fie atenti la ceea ce se întâmplă în jurul său.
Familia este prima care trebuie să vegheze la formarea şi modelarea personalităţii
copilului.
În perioada adolescenţei, apar aşa numitele ”crize” ale adolescenţei, care apar
şi în raport cu situaţia familiei, cu societatea în care trăieşte adolescentul.În această
perioadă în care a crescut, când copilul devine puternic, capabil de eforturi mari,
colectivul în care învaţă, grupul de prieteni îşi pune amprenta pe formarea
personalităţii. Tot acum gândirea lui, păstrează o doză mare de subiectivism, în
această privinţă exemplul de obiectivitate al părinţilor şi profesorilor fiind foarte
important.În cazul în care copilul creşte şi se dezvoltă în condiţii nesănătoase, când
influenţat negativ de colegi, de prieteni, personalitateea poate deveni aceea a unui
infractor.
Tulburările de comportament,: Aceste tulburări comportamentale se pot
manifesta prin comportamente suicidare, agresive şi delincvenţa juvenilă a
toxicomanilor. Delincvenţa juvenilă este determinată de imaturitatea afectivă,
dezvoltarea nepotrivita a personalităţii.
Fuga şi vagabondajul reprezintă alte două tulburări de comportamente grave,
care se asociază, de regulă, cu abandonarea şcolii şi cu alte tulburări de
comportament. Fuga nu reprezintă o infracţiune dar este un început de comportament
delincvent. Vagabondajul este o formă de fugă organizată, determinată de o
insatisfacţie faţă de mediul natural. Victime ale vagabondajului sunt adesea copiii
crescuţi în orfelinate unde regimul de viaţă este sever. La adolescenţi vagabondajul se
datorează, spiritului de aventură al unor minori care se asociază în grupuri sub
conducerea unei personalităţi psihopate ce determină la manifestări antisociale. Dintre
factorii care duc la acest fenomen, ar putea fi menţionaţi : spiritul de revoltă, dorinţa de
independenţă, plictiseala, spiritul de aventură, căutarea fericirii în ideal;
Bolile psihice -reprezintă o cauză de natură strict psihică.
Vârsta S-a constatat că cel mai mare număr de infracţiuni este săvârşit de
adolescenţi şi tineri pentru că această vârstă presupune mai multă forţă fizică şi
temeritate sau chiar nesăbuinţă.
Cauze de natură socială. Un copil cu un psihic sănătos, normal ajunge în mod
sigur la delincvenţă dacă mediul social în care trăieşte este negativ.Între cauzele de
ordin social care generează delincvenţa juvenilă se desprind câteva care sunt în
general, sesizate, acceptate şi analizate de majoritatea sociologilor şi a oamenilor de
ştiinţă. Acestea ar fi :
-disfuncţii ale mediului familial ;
– eşecul şcolar şi inadaptarea şcolară ;
– inadaptarea şi neintegrarea socio – profesională;
– insuficienţe ale grupului de prieteni şi ale modului de petrecere a timpului liber ;
– alte cauze de natură socială ;

Copiii considerati delicventi trebuie asistati social.


Exista un anumit numar de instrumente specifice cu ajutorul carora se incearca
reintegrarea acestora in societate:
Interviul-convorbire - se foloseste in cazul copiilor care au savarsit o fapta
prevazuta de legea penala, dar nu raspund penal, pentru a obtine informatii in legatura
cu cauzele care i-au determinat sa recurga la acte antisociale.
Observatia directa
Ancheta sociala - este o modalitate stiintifica prin care se obtin informatii
detaliate cu privire la contextul familial si scolar, care pot fi apoi comparate cu
informatiile obtinute de la copil in urma aplicarii interviului.
Teste psihologice - urmaresc obtinerea de date referitoare la principalele
trasaturi psihice ale copiilor investigati (gradul de inteligenta, relatia frustrare-
agresivitate, ostilitate, anxietate, mecanisme de aparare,tulburarile afectivitatii,trasaturi
si accentuari de personalitate etc.).

Principalele tehnici utilizate de asistentul social si psiholog in lucrul cu


delincventii sunt :
1. Evaluarea si auto-evaluarea
2. Interviul
3. Consilierea - directiva, nedirectiva si de grup.
1.Evaluarea este un proces de apreciere formala a individului si de analiza esentiala a
problemelor, trebuintelor specifice cat si a riscurilor pe care le prezinta in comunitate.
2. Interviul - este un proces centrat pe comunicare prin intermediul caruia sunt obtinute
informatii cu scopul de al evalua pe intervievat. Este un instrument de diagnosticare si
de intelegere a acestuia cu problemele sale.
Prin intervievare sunt urmarite obiective cum ar fi : motivatii de actiune,
delimitarea tensiunilor personale ale clientului, intelegerea motivatiei de actiune,
evaluarea impactului si a riscului social al faptei comise. Totodata, interviul
reprezinta demararea serviciului de tratament si poate constitui inceputul procesului de
reabilitare si /sau resocializare (in deosebi in cazul delincventilor ocazionali).
3. Consilierea este un proces mult mai complex care presupune ca individul trebuie sa
admita existenta unei probleme care a aparut in viata lui, sa vrea sa-si imbunatateasca
situatia si sa aiba suficienta motivare interioara.
Procesul de resocializare/reintegrare trebuie sa se bazeze mai intai pe
satisfacerea trebuintelor de nivel biologic, a trebuintei de afectivitate, a sentimentului
de siguranta, dar in acelasi timp trebuie sa se formeze si sa se dezvolte trebuintele de
nivel social, necesitatea de a castiga stima si respectul celorlalti .
In aceste conditii are loc o reconstruire a personalitatii celor care au comis
delicte, a laturii afectiv-motivationale a personalitatii lor.