Sunteți pe pagina 1din 1

1. Marketingul ca știință: apariție, concepte, evoluție.

Marketingul a apărut la începutul secolului XX, în ţările capitaliste dezvoltate, iniţial ca metodă de
studiere şi prospectare a pieţei. Termenul este de origine anglo-saxonă (verbul „to market“, care în traducere
românească, înseamnă „a desfăşura tranzacţii de piaţă, a cumpăra şi a vinde”). Primele practici de marketing
au apărut în S.U.A., la o Companie generală de electricitate (General Electric Company). Încercările de
explicare teoretică a marketingului, de conceptualizare a lui, s-au materializat într-o multitudine de definţii
care au evoluat în timp.
Din studiul lucrărilor de specialitate, rezultă că s-au conturat două categorii de concepte de marketing şi
anume:
→ clasice sau înguste;
→ moderne sau largi.

2. Rolul și funcțiile marketingului.


Marketingul îndeplineşte un rol deosebit în promovarea noului, a progresului tehnic. Orice decizie de
dezvoltare sau lansare a unui produs nou trebuie să se bazeze pe un amplu volum de informaţii tehnice,
ştiinţifice, economice, juridice etc. Rolul marketingului agricol include şi activităţi situate în avalul producţiei
agricole, cum ar fi:
*activităţi de procesare a materiilor prime şi obţinerea unor produse agroalimentare necesare pieţei interne
sau externe;
*stocarea sau depozitarea unor produse agricole şi/sau agroalimentare, care include operaţiuni de
condiţionare, sortare, ambalare, livrare etc.;
*achiziţionarea de produse agricole şi/sau agroalimentare prin unităţi specializate (piaţa de gros, asociaţii sau
cooperative de achiziţionare şi valorificare a produselor agricole și/sau agroalimentare etc.), în vederea
aprovizionării pieţei agrare corespunzător cerinţelor şi exigenţelor consumatorilor;
*organizarea unor reţele de magazine proprii (mai ales în cazul asociaţiilor de producători), prin care să se
valorifice o parte din produsele agricole şi/sau agroalimentare.
Indiferent de domeniul concret de aplicare, marketingul îndeplineşte o serie de funcţii
generale, comune tuturor firmelor, dintre care cele mai importante sunt:
– Investigarea pieţei şi a nevoilor de consum, prin care se urmăreşte atât prospectarea pieţei prezente, cât şi a
celei potenţiale, a nevoilor solvabile, cât şi a ansamblului nevoilor de consum, a motivaţiei consumului etc.
– Creşterea adaptabilităţii firmei la dinamica mediului extern are în vedere noua orientare asupra relaţiei
„firmă-piaţă” şi vizează asigurarea unui grad cât mai ridicat de adaptabilitate a firmei faţă de schimbările
mediului în care îşi desfăşoară activitatea, ceea ce va determina:
→ promovarea noului, înnoirea şi diversificarea ofertei de mărfuri;
→ perfecţionarea continuă a formelor de distribuţie şi valorificare;
→ diversificarea acţiunilor promoţionale etc.
– Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum reprezintă scopul întregii activităţi de marketing şi
are în vedere un ansamblu de măsuri pentru realizarea bunurilor necesare consumului, distribuirea lor în
condiţii optime, asigurarea unor posibilităţi largi de alegere, în concordanţă cu gusturile şi preferinţele
consumatorilor, lărgirea gamei serviciilor comerciale

3 . Relațiile firmei cu mediul extern.


În cadrul micromediului, relaţiile firmei agricole și/sau agroalimentare pot fi directe, în timp ce, în cadrul
macromediului, sistemul de relaţii va fi de natură in- directă.
După conţinut, relaţiile firmei agricole și/sau agroalimentare pot avea ca obiect piaţa (relaţii de piaţă) sau
sursele de aprovizionare şi pieţele de desfacere (relaţii de concurenţă). Dintre multitudinea relaţiilor firmei
agricole și/sau agroalimentare cu mediul extern se detaşează, prin amploarea şi complexitatea lor, relaţiile de
piaţă
Diferenţierea relaţiilor firmei agricole și/sau agroalimentare cu mediul extern se poate realiza după mai
multe criterii şi anume: obiectul relaţiilor de piaţă; profilul agenţilor de piaţă; frecvenţa relaţiilor de piaţă;
gradul de concentrare a relaţiilor de piaţă.
Dupa obiectul relatiilor de piata: relatii de vanzare-cumparare, relatii de transmitere de informatii si
mesaje. Dupa profilul agentilor de piata: relatii de cumparare(cu furnizorii si prestatorii de servicii), relatii de
vanzare(cu beneficiarii), relatii financiare(cu organisme si institutii de stat). Dupa frecventa relatiilor de
piata: permanente , periodice, ocazionale. Dupa gradul de concentrare al relatiilor de piata: relatii
concentrate si relatii dispersate.