Sunteți pe pagina 1din 4

OBIECTIVELE AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL

Pentru a asigura o opinie competentă şi independentă asupra imaginii fidele clare şi


complete a patrimoniului, a situaŃiei financiare şi a rezultatelor întreprinderilor, auditul are în
vedere respectarea unor criterii şi obiective ce guvernează un audit al situaŃiilor financiare:
1. Criteriul exhaustivităŃii şi integrităŃii înregistrărilor
Acest criteriu are în vedere că toate operaŃiunile patrimoniale au fost înregistrate corect
şi integral în contabilitate. Pentru îndeplinirea acestui criteriu, auditorul are două soluŃii :
a) auditorul trebuie să verifice cu mare atenŃie procedurile utilizate de întreprindere
pentru validarea tuturor modificărilor patrimoniale: creşteri/diminuări de active, respectiv
diminuări de pasive. Această soluŃie are dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentru
validare.
b) auditorul poate utiliza rezultatele inventarierii. El trebuie să se asigure că inventarierea
a fost făcută potrivit legii. Dacă prin inventariere s-au descoperit tranzacŃii neînregistrate în
contabilitate, iar acestea au fost operate, se consideră că toate operaŃiunile sunt corect înregistrate
şi evidenŃiate.
Respectarea acestui criteriu presupune ca auditorul să se asigure că:
- toate operaŃiunile reflectate în documente justificative corespunzătoare sunt evidenŃiate
în contabilitate, deci fără omisiuni;
- nu există operaŃiuni contabilizate de mai multe ori.
2. Criteriul realităŃii înregistrărilor
Auditorul are obligaŃia să urmărească dacă toate elementele de activ şi de pasiv
înregistrate în contabilitate sunt justificabile şi verificabile, corespund cu cele identificate fizic
prin inventariere sau prin alte proceduri cum ar fi: confirmări primite de la terŃi, analize de
laborator, etc.
De asemenea, se verifică dacă activele şi pasivele respectă principiul entităŃii
patrimoniale, adică toate operaŃiunile efectuate aparŃin şi sunt în numele firmei.
3. Criteriul corectei înregistrări în contabilitate şi a corectei prezentări cu ajutorul
conturilor anuale
Acest criteriu are mai multe obiective şi se referă la localizarea corectă a perioadei
privind elementele patrimoniale, evaluarea corectă a modificărilor, imputarea corectă şi
întocmirea corectă a situaŃiilor financiare.
3.1. Perioada corectă în care sunt evidenŃiate modificările patrimoniale presupune
respectarea principiului independenŃei exerciŃiilor, utilizarea unei contabilităŃi de angajament şi
folosirea conturilor de regularizare.
Regularizarea operaŃiunilor după inventariere conferă corecta delimitare în timp a
cheltuielilor şi a veniturilor pe întreaga perioadă a exerciŃiului financiar prin:
- constituirea, respectiv transferul unor provizioane asupra veniturilor;
- înregistrarea diferenŃelor de curs valutar aferente lichidităŃilor în devize;

1
- înregistrarea cheltuielilor plătite şi a veniturilor încasate aferente exerciŃiilor următoare
prin utilizarea conturilor de regularizare; repartizarea diferenŃelor de preŃ asupra cheltuielilor şi
stocurilor, calculul şi contabilitatea corectă a variaŃiei stocurilor de producŃie finită;
- analiza amortismentelor şi a provizioanelor pentru depreciere.
Corecta lor evidenŃiere reprezintă o corecŃie a costului istoric şi atenuează efectul de
desincronizare în evaluarea elementelor patrimoniale în cele două momente ale sale: intrare –
iesire.
3.2. Evaluarea corectă presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate conform cu
prevederile Legii ContabilităŃii nr. 82/1991 şi cu Cadrul general de întocmire şi prezentare a
situaŃiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde InternaŃionale de Contabilitate.
SituaŃiile financiare: bilanŃul contabil, contul de profit şi pierdere, situaŃia fluxurilor de
trezorerie, informaŃiile adiŃionale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale vor fi
armonizate şi cu Standardele InternaŃionale şi NaŃionale de Contabilitate. Pentru o evaluare
corectă, trebuie să se Ńină cont de următoarele tratamente contabile:
- la data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare denumită valoare contabilă. Auditorul trebuie să verifice dacă bunurile aduse
ca aport la capitalul social au fost înregistrate în funcŃie de preŃul pieŃei, utilitatea, starea si
amplasarea acestora, în urma evaluării efectuate potrivit legii.
De asemenea, dacă bunurile obŃinute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de utilitate
în funcŃie de preŃul pieŃei, de starea şi de amplasarea acestora.
AchiziŃiile cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achiziŃie şi la costul de producŃie dacă
sunt fabricare în întreprindere. Auditorul trebuie să verifice dacă sunt prinse toate elementele ce
compun costul de achiziŃie: preŃul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-
aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare în
gestiune a bunului respectiv.
De asemenea, costul de producŃie se verifică cu scopul de a nu fi incluse cheltuielile
generale de administraŃie, cheltuielile de desfacere şi cele financiare. În costurile de producŃie
pot fi incluse dobânzile aferente perioadei de fabricaŃie în cazul producŃiei cu ciclu lung de
fabricaŃie, fără să cuprindă cheltuielile cu dobânzile pentru perioade în „prelungire“.
Auditorul trebuie să verifice dacă evaluarea creanŃelor si datoriilor este înregistrată la
valoarea lor nominală, respectiv valoarea de intrare (valoare contabilă).
- evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii trebuie verificată de auditor
dacă a fost realizată la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, dacă a fost stabilită în
funcŃie de utilitatea bunului şi preŃul pieŃei. Se validează faptul că datoriile şi creanŃele au fost
evaluate la valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.
La închiderea exerciŃiului, auditorul verifică dacă există diferenŃe constatate în plus
pentru elemente de activ, între valoarea de inventar şi valoarea de intrare, diferenŃă care nu
trebuie contabilizată (principiul prudenŃei). Pentru diferenŃele constatate în minus între valoarea
de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de activ, auditorul constată dacă în contabilitate

2
s-a înregistrat diferenŃa prin amortismente, dacă deprecierea este ireversibilă sau dacă
deprecierea de valoare este reversibilă s-a constituit un provizion.
Pentru elementele de pasiv de natura obligaŃiilor sau datoriilor, diferenŃele constatate în
minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu trebuie să fie înregistrate în
contabilitate, ele se menŃin la valoarea de intrare (principiul prudenŃei). Dacă există diferenŃe
constatate în plus între valoarea de inventar şi cea de intrare a elementelor de pasiv de natura
obligaŃiilor sau datoriilor, auditorul urmăreşte dacă această diferenŃă a fost înregistrată în
contabilitate prin utilizarea provizioanelor pe seama cheltuielilor.
- la data ieşirii din patrimoniu a bunurilor, acestea trebuie evaluate la valoarea lor de
intrare.
Auditorul trebuie să verifice dacă există imobilizări corporale produse sau circulante cu
ciclu lung de fabricaŃie mai mare de un an şi cuprind în costul de producŃie şi dobânzile aferente
capitalului împrumutat pentru finanŃarea producerii bunului. Aceste aspecte trebuie evidenŃiate şi
prezentate în notele la conturile anuale.
Auditorul verifică dacă imobilizările pentru care s-au constituit provizioane sunt
prezentate în bilanŃ la valoarea netă bilanŃieră = valoarea contabilă de intrare – amortizări –
provizioane pentru deprecieri. Evaluarea la bilanŃ a activelor circulante depreciate va fi
evidenŃiată la valoarea realizabilă netă. Dacă întreprinderea aplică tratamente contabile
alternative (prezentarea elementelor patrimoniale la bilanŃ pe baza metodei valorii de înlocuire
sau a altor metode care să Ńină cont de inflaŃie), auditorul verifică influenŃa fiecărui element
bilanŃier ca urmare a aplicării altei evaluări decât costul istoric, prezentate de întreprindere
separat în notele la conturile anuale. De asemenea, auditorul verifică modul de evaluare a
elementelor patrimoniale prezentate în bilanŃ, precum şi politicile conturilor utilizate: dacă
imobilizările sunt incluse în conturile anuale la costul istoric sau la valoarea reevaluată şi dacă
situaŃiile financiare au fost întocmite conform cu Legea ContabilităŃii nr. 82/1991 şi cu
prevederile cuprinse în volumele 1-3 privind Reglementările contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a C.E.E. şi cu IAS.
3.3. Imputarea corectă. Toate operaŃiunile contabile trebuie înregistrate în conturi astfel
încât să se respecte corespondenŃa dintre conturi stabilită în normele de aplicare a Planului
Contabil General, respectiv cu Regulamentul de aplicare a Legii ContabilităŃii şi cu modificările
aduse acestuia potrivit legii.
3.4. Întocmirea corectă a bilanŃului contabil. Auditorul urmăreşte concordanŃa care
trebuie să existe între datele înregistrate în contabilitatea sintetică şi balanŃa de verificare după
inventariere ca bază de referinŃă pentru bilanŃ. Există două tipuri de corelaŃii:
a) corelaŃia dintre Registrul jurnal de evidenŃă cronologică şi totalul rulajelor curente ale
conturilor deschise în evidenŃa sistematică prin fişele sintetice şah (Registrul Cartea Mare).
b) corelaŃia dintre conturile analitice şi conturile sintetice care se realizează prin balanŃa
de verificare analitică deschisă pentru fiecare cont sintetic de gradul I sau II dezvoltat în analitic.
Soldurile finale prezentate în balanŃa după inventar reprezintă situaŃia de referinŃă pentru
întocmirea corectă a bilanŃului contabil.

3
Obiectivele auditului au în vedere: patrimoniul, rezultatul exerciŃiului, bilanŃul şi situaŃia
financiară a întreprinderii.
Validarea de către auditor a integrităŃii patrimoniului are în vedere:
• Ńinerea corectă şi la zi a contabilităŃii;
• realizarea inventarierii patrimoniului, corecta valorificare a rezultatelor acesteia şi
cuprinderea sa în bilanŃul contabil;
• preluarea corectă în balanŃa de verificare a datelor din conturile sintetice şi
concordanŃa lor cu conturile analitice;
• efectuarea corectă a tuturor operaŃiunilor legate de înregistrarea şi modificarea
capitalurilor proprii;
• evaluarea corectă a patrimoniului conform Regulamentului de aplicare a Legii
ContabilităŃii nr. 82/1991 şi Cadrului general - întocmirea bilanŃului contabil pe
baza balanŃei de verificare după inventariere.
• Realitatea înregistrărilor contabile
• Integritatea înregistrărilor
• Prezentarea fidelă a situaŃiilor financiare
Contul de profit si pierdere trebuie realizat pe baza datelor din contabilitate privind
perioada de raportare. Se va urmări de către auditor dacă au fost respectate conform legii
aplicarea corectă a principiilor independenŃei, prudenŃei, permanenŃei metodelor, evaluarea
separată a elementelor de activ sau pasiv, respectiv cheltuieli şi venituri, noncompensarea, pragul
de semnificaŃie (dacă anumite cheltuieli sau venituri au o valoare semnificativă trebuie
prezentate separat în situaŃiile financiare), dacă sunt abateri de la principiile contabile şi
evaluarea acestora asupra profitului sau pierderii, asupra activelor sau datoriilor şi a situaŃiilor
financiare.
SituaŃia financiară a întreprinderii rămâne un obiectiv important în activitatea
auditorului. Auditorul trebuie să urmărească tratamentele contabile utilizate pentru evaluarea
corectă a soldurilor bancare, analiza detaliată a cecurilor returnate/emise, inventarierea
monetarului etc.
De asemenea, trebuie să valideze existenŃa garanŃiilor pentru împrumuturi şi credite
obŃinute de agentul economic sau acordate de alŃi agenŃi economici, existenŃa sau nu a unor
resurse financiare insuficiente.
Auditorul poate propune utilizatorului unele soluŃii pentru viitoarele decizii:
- obŃinerea unor venituri financiare maxime;
- minimizarea cheltuielilor financiare;
- minimizarea riscului şi efectelor nefavorabile ce pot rezulta din variaŃiile cursului
valutar;
- maximizarea fluxului de trezorerie.