Sunteți pe pagina 1din 2

Testament - 1927

De Tudor Arghezi
-modernism, arta poetica-

Modernismul reprezinta un curent literar ce se manifesta la sfarsitul secolului


al XIX-lea pana la jumatatea secolului al XX-lea si este considerat ca fiind opusul
traditionalismului interbelic. Principalele caracteristici ale modernismului regasite in
poeziile romanesti sunt: tentatia absolutului, ambiguitatea, asocierile socante,
prezenta versului liber si tendinta de folosire a mai multor metafore si a mai putinor
epitete.
Tudor Arghezi a fost un scriitor roman care a impresionat prin originalitatea
sa, adept al curentului literar numit modernism, cunoscut pentru contributia sa la
dezvoltarea liricii romanesti.
Poezia “Testament” face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
romane din perioada interbelica. Ea a aparut in volumul “Cuvinte potrivite” (1927) si
reflecta lirismul subiectiv si constituie, poate, cea mai cunoscuta arta poetica din
lirica romaneasca. Arta poetica este o creatie in versuri prin care autorul isi exprima
prin mijloace artistice specifice operei literare conceptia despre creatie sau despre
menirea creatorului. Opera literara “Testament” este o arta poetica moderna
deoarece Arghezi isi exprima propriile convingeri despre arta literara si despre rolul
poetului in societate.
Titlul operei, “Testament”, in sens propriu, denotativ, face referire la un
document prin care se lasa mostenire urmasilor ceea ce a fost mai pretios in viata
cuiva din punct de vedere material. Cu sens figurat, conotativ, titlul face referire la
invataturile lasate de catre sfinti urmasilor lor si desemneaza mostenirea spirituala
pe care artistul o lasa generatiilor urmatoare. Acest sens devine evident treptat,
odata cu receptarea intregii poezii.
Din punct de vedere structural, poezia este impartita in sase strofe inegale ca
numar de versuri. Versificatia reprezinta o imbinare intre traditie si modernitate.
Metrica si ritmul sunt variabile in functie de intensitatea sentimentelor si ideilor
exprimate, iar rima este imperecheata. Aceasta structura e poeziei este specifica
operei moderniste. Textul poetic este conceput ca un discurs adresat de catre un
tata unui fiu, iar lirismul subiectiv se datoreaza marcilor subiectivitatii: verbe si
pronume la pers I si a II-a.
Incipitul poeziei este conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu
spiritual “Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, decat un nume adunat pe-o carte”
si prezinta clar faptul ca rolul poetului in societate este de a lasa mostenire urmasilor
sai atat arta cat si cunostintele lui. Pana in finalul poeziei aceasta idee este
dezvoltata in conformitate cu tema poeziei.
Tema poeziei o reprezinta conceptia poetului despre rolul artistului si valoarea
operei artistice de unde reiese si viziunea sa asupra lumii. Inca din prima strofa
autorul isi defineste metaforic propria carte, considerand-o “o treapta” in dificilul drum
al generatiilor viitoare, carora le-o lasa mostenire.
O prima secventa poetica semnificativa care ilustreaza tema in poezie este
“Ea e hrisovul vostru cel dintai” care face referirea la prima carte cunoscuta de catre
omenire - Biblia - care este un indrumator al oamenilor. Opera artistica in viziunea lui
Arghezi cuprinde adevarurile care fundamenteaza istoria, iar autorul este cel care
aduna si prezinta sacrificiile facute de generatiile anterioare.
O alta secventa poetica semnificativa este “slova de foc, slova faurita”, astfel
poezia nu este numai har si talent, ci si mestesug. “Slova de foc” reprezinta cuvintele
neprelucrate, brute, nemestesugarite, iar “slova faurita” reprezinta un limbaj prelucrat
caruia poetul i-a acordat deosebita atentie. Prin urmare, in viziunea poetului,
creatorul devine “robul” care a muncit pentru ca opera sa sa prinda contur. Astfel se
exemplifica perfect ideile care constituie tema poeziei: rolul artistului, dar si valoarea
operei artistice.
Concluzie.