Sunteți pe pagina 1din 95

Inelia Benz

Introducere

Aţi auzit despre conceptul de scriere hipnotică? Dacă


nu, aşa este denumit un text care, pe măsură ce-l citeşti,
îţi modifică modelul de funcţionare al neuronilor. Această
carte este unul din acele texte. Îţi va schimba reperele şi
îţi va lărgi sfera de conştientizare. Deci dacă nu vrei ca un
extraterestru să-ţi schimbe modul de a gândi, opreşte-te
acum din citit.
Prima dată am întâlnit acest extraterestru în 2007
când îmi făceam cumpărăturile la supermarketul local.
Am identificat-o imediat datorită simţului meu de
observaţie mai ascuţit. Am devenit prietene apropiate şi
în final a fost de acord să o intervievez, ceea ce s-a
întâmplat pe parcursul a şapte întâlniri în cafeneaua mea
preferată, în anul 2009. A ales să rămână anonimă pentru
a-şi putea continua munca fără a fi ucisă, ceea ce s-ar fi
întâmplat fără doar şi poate dacă cineva ar fi aflat cine şi
ce este.
Când te uiţi la ea, n-are nimic extraordinar. Arată ca
un om, se poartă ca un om, are o slujbă, o familie, o
ipotecă, tot tacâmul. Cu toate acestea, pare să n-aibă
vârstă, e foarte frumoasă şi oamenii o privesc fără vreun
motiv, oriunde s-ar duce. Deşi eu am numit-o
extraterestru, ea m-a corectat spunându-mi că e un
hibrid extraterestru. Adică, era parţial om, parţial
extraterestru.
Această carte e scrisă sub formă de întrebări şi
răspunsuri.

Iar acum declaraţia:


ACEASTĂ CARTE ESTE O FICŢIUNE.
Bucuraţi-vă de ea :)
Primul interviu

Am fost foarte emoţionată să fac aceste interviuri cu


prietena mea. S-a uitat peste întrebări şi a fost de acord să
răspundă cât poate de bine la ele, precum şi la orice alte
întrebări care ar putea apărea în urma răspunsurilor ei. De
fapt, asta m-a surprins pentru că unele dintre întrebări
erau foarte directe şi depăşeau limitele unor interviuri
obişnuite.
Am început seria odată cu începerea anului şcolar, fapt
ce ne permitea să avem amândouă câteva ore libere în
cursul zilei.
La primul interviu a întârziat câteva minute şi, în acele
minute, mi-am zis că poate s-a răzgândit. Când în fine a
intrat în cafenea, am fost atât de uşurată încât aproape mi-
au dat lacrimile.
În timpul acestor interviuri am avut un caiet pe care am
luat notiţe şi în acelaşi am folosit şi un reportofon pentru a
înregistra discuţiile. După ce ne-am salutat călduros şi şi-
a comandat obişnuitul ceai de plante, am început primul
set de întrebări.

*** În primul rând, aş vrea să-ţi mulţumesc pentru


că ai fost de acord să facem această serie de interviuri.
Ştiu că va fi foarte folositoare nu numai fiecărei
persoane care o va citi, ci şi omenirii întregi. ***
Cu mare plăcere. Putem să începem?
*** Ai menţionat că răspunsurile pe care mi le vei
da sunt formulate în mod hipnotic şi că ne vor afecta
pe noi, oamenii, lărgindu-ne sfera de conştienţă. De
asta ai fost de acord să fii intervievată în acest
moment? Ca să ne afectezi gândirea? ***
Principalul motiv pentru care am fost de acord să scrii
cartea asta acum este că Pământul a trecut într-o bandă
de frecvenţă vibraţională mai înaltă şi a venit vremea să
fac treaba pentru care am venit aici.
De curând, au apărut unele filme şi cărţi în care sunt
prezentaţi extratereştri întrupaţi în corpuri umane
îmbunătăţite genetic. Unele din aceste lucrări de ficţiune
sunt extrem de exacte şi fac parte din educaţia cu paşi
mici a rasei umane privind existenţa noastră între
oameni, dar nu spun tot adevărul.
La urma urmei, această carte îşi propune să arate
pentru toţi cei interesaţi cum e să trăieşti ca extraterestru
într-un corp omenesc. Din propria experienţă, oamenii
sunt foarte curioşi. Şi în plus, da, va pregăti colectivitatea
pentru ideea prezenţei noastre între oameni şi astfel se
vor teme mai puţin când ne vor simţi vibraţia, iar câţiva
oameni foarte sensibili vor putea chiar să ne vadă aşa
cum suntem.

*** De ce vrei ca această carte să fie publicată ca


o lucrare de ficţiune? ****
E mai bine să fie percepută ca o lucrare de ficţiune,
astfel oamenii vor fi mai receptivi la informaţia conţinută.
În fond, când citim un roman, ne deschidem către poveste
fără să ne punem bariere, ceea ce face textul hipnotic mai
eficient. Dacă aş prezenta cartea ca pe o istorisire bazată
pe realitate, nu doar că aş provoca coborârea barierelor,
ci am fi asediate amândouă foarte curând, interzise şi
persecutate de autorităţi.

*** Dar ai fost de acord cu o dezvăluire completă,


spunându-ne despre scrisul hipnotic şi motivul pentru
care cartea este prezentată ca o ficţiune. Nu înseamnă
asta să te dai totuşi de gol? ****
Nu tocmai. Tot procesul este voluntar. Oamenii
trebuie să aleagă modul în care citesc această carte.

*** Mulţumesc pentru lămuriri. Povestea ta e cu


adevărat incredibilă, aşa că nu va fi o problemă s-o
prezentăm ca pe un roman. Să începem cu întrebările.
Poţi să ne povesteşti despre programul de hibridizare
pe Pământ?***
Programul de hibridizare pe Terra a fost un mare
succes. Şmecheria este să modifici structura moleculară
umană şi ADN-ul suficient încât trupul să poată găzdui o
fiinţă de vibraţie mai înaltă fără să se „prăjească”, dar în
acelaşi timp să arate din punct de vedere genetic complet
uman. La o analiză mai atentă, folosind o tehnologie care
există dar este inaccesibilă publicului, oamenii pot acum
să detecteze diferenţele de ADN şi de structură moleculară
dintre noi şi oameni. Dar să găseşti pe unul dintre noi de
la care să iei mostre de ADN este extrem de dificil dacă nu
imposibil.
*** Cum funcţionează mai exact? Răpiţi femei
umane şi vă implantaţi fetuşii hibrizi în uterele lor?
Sau aveţi altă metodă? ***
În primul rând, de când a fost creată rasa umană, ea
a evoluat atât pe cale naturală cât şi artificială şi a devenit
tot mai compatibilă cu noi. La un moment dat în viitor,
caracteristicile sale vibraţionale vor fi egale cu ale noastre.
Cu toate acestea, în acest punct al timpului liniar, rasa
umană nu este foarte compatibilă cu noi, de aceea avem
cercetaşi care monitorizează permanent anumite linii
genetice umane pentru a crea trupuri compatibile. Putem
vedea oamenii care sunt mai compatibili cu noi pentru că
strălucesc mai puternic, cum s-ar spune, şi sunt uşor de
detectat. Odată fătul conceput de părinţii umani, pur şi
simplu intervenim, îi schimbăm uşor structura
moleculară şi-i activăm o parte din ADN latent. Dacă fătul
supravieţuieşte procedurii, unul dintre noi îl va revendica
şi la un moment dat se va întrupa în el. Toate astea se
întâmplă într-un interval de milisecunde după concepţie.
Ca regulă generală, mama nu simte nimic. Unele mame
ne vor simţi, dar asta nu le va deranja pentru că o vor
interpreta ca un sentiment plăcut de iubire
necondiţionată.

*** Adică nu amestecaţi material genetic uman şi


extraterestru? Credeam că pentru a crea un hibrid, ai
nevoie de două tipuri de ADN? ***
Nu, nu amestecăm ADN-ul extraterestru cu cel
uman. O fiinţă, indiferent că e umană sau nu, înseamnă
mai mult decât ADN-ul ei. Atât omul, cât şi extraterestrul
sunt fiinţe eterne care au progresat şi au evoluat pe
diferite planete. Individul are mai multe corpuri şi ceea ce
numiţi voi spirit este ceea ce îl face unic în toate
universurile. Deşi nu amestecăm echivalentul nostru
pentru ADN cu ADN-ul uman, ne folosim de un corp
uman şi îl menţinem în viaţă cu versiunea noastră de
suflet, care ar trebui să aibă rolul sufletului omenesc dacă
fătul nu ar fi fost modificat. Dar odată modificat, trupul
nu mai este compatibil cu un suflet uman, deci un om nu
l-ar putea ocupa.

*** Spui că luaţi locul unui spirit uman? Şi ce se


întâmplă cu spiritul care ar fi trebuit să ocupe acel
trup în mod normal? ***
În viziunea universală a întregii creaţii, acel trup nu
avut niciodată alocat un spirit uman, pentru că în toate
liniile spaţio-temporale acel trup devenea un hibrid. De
asemenea, nu folosim niciodată feţi care ar putea
supravieţui ca şi copii umani. Întotdeauna îi luăm pe cei
care ar fi murit în uter dintr-un motiv sau altul. Acesta
este unul din motivele pentru care atât de mulţi hibrizi
mor înainte sau imediat după naştere, ei doar urmează
cursul firesc pe care acel trup l-ar fi avut dacă noi nu
interveneam. Nu putem rezolva toate problemele, pentru
că asta ar însemna să violăm liberul arbitru al altor
persoane implicate în viaţa copilului.
*** Voi alegeţi care oameni să se cupleze pentru a
crea fetuşi compatibili? ***
Nu, nu alegem cuplul care să creeze fătul. În primul
rând, liberul arbitru este unul din fundamentele acestei
existenţe. Iar în al doilea rând, sunt suficiente linii
genetice cu ADN compatibil ca să se întâlnească şi să
conceapă copiii pe cale naturală. În plus, nu avem nevoie
ca atât de mulţi dintre noi să fie aici, sunt suficienţi câţiva
ca să ne facem treaba. De aceea, nu alegem întotdeauna
doar prin prisma compatibilităţii genetice. În plus,
monitorizăm părinţii ca să vedem dacă vor fi potriviţi
pentru unul dintre noi sau nu.

*** Aţi răpit vreodată oameni? Sunt adevărate


poveştile despre răpiri extraterestre? ***
Răpirile sunt adevărate, dar noi nu facem asta. Cei
care răpesc oameni sunt patru rase umanoide, dar şi
oamenii înşişi. Rasele umanoide nu sunt limitate de timp
şi spaţiu, şi pot scoate oamenii din timpul liniar pentru a-
şi face treaba. Două din aceste rase au investit enorm în
rasa umană şi nu au de gând să plece prea curând.
Celelalte două sunt doar curioase, intervin foarte rar. Iar
oamenii o fac ca să inspire colectivului uman o mare frică
de extratereştri.

*** Cum răpesc oamenii alţi oameni? ***


Cu ajutorul unor amintiri implantate telepatic. Unii
oameni sunt efectiv luaţi din mediul lor şi li se recoltează
mostre genetice, după care li se implantează o amintire
falsă cu răpirea de către extratereştri, iar alţii sunt pur şi
simplu ţinte ale unor tehnologii de modificare mentală.
Toţi vor avea amintiri pline de groază şi durere.

*** De ce vor oamenii aceştia să ne fie frică de


extratereştri? ***
Pentru ca atunci când un extraterestru apare într-o
carte cum e asta, populaţia să prefere s-o ardă mai
degrabă decât s-o citească. Pentru ca ideea că omul nu
este decât un trup fizic vulnerabil faţă de alţii să se fixeze
bine în colectivul uman şi, ca atare, evoluţia să nu mai fie
posibilă. Şi pentru a insinua în colectivul uman o gândire
axată pe „noi împotriva celorlalţi”.

*** Mai devreme ai spus că oamenii au fost


„creaţi”. Vrei să spui de către Dumnezeu? Sau de
către ai tăi? Şi ai mai spus că am evoluat atât pe cale
naturală cât şi pe cale artificială. Poţi să explici ce
înţelegi prin artificial? ***
Oamenii nu au fost creaţi nici de Dumnezeu, nici de
neamul meu. Noi nu am luat parte la crearea rasei
umane, iar imaginea voastră despre Dumnezeu este
greşită. Creaţia s-a făcut de către una dintre rasele
umanoide la un nivel extrem de rudimentar. Pur şi simplu
şi-au amestecat propriul material genetic cu cel al unei
specii inteligente care locuia pe planetă acum câteva
milioane de ani. Majoritatea ADN-ului vostru, inactiv în
acest moment, este de fapt de natură extraterestră.
Acesta este unul din motivele pentru care ne este atât de
simplu să interferăm cu specia voastră. ADN-ul
extraterestru este multidimensional. Motivul pentru care
acea rasă anume a creat pe vremuri oamenii nu-l pot
divulga deocamdată. Ceea ce contează este că aţi evoluat
cu o viteză nemaivăzută vreodată. Evoluţia naturală
înseamnă evoluţia ADN-ului terestru original, la fel ca la
toate creaturile şi plantele Pământului, iar cea artificială
se datorează intervenţiei humanoizilor atât iniţial, acum
câteva milioane de ani, cât şi ulterior, de mai multe ori.

*** Ce ai vrut să spui prin faptul că avem o


concepţie greşită despre Dumnezeu? ***
Noţiunea unui Dumnezeu masculin şi limitat este
eronată. Nu există o asemenea fiinţă care să fi creat
universul sau pe oameni.

*** Ce zici de noţiunea unui Dumnezeu ca Forţă


Universală, Iubire Necondiţionată, Forţă Vitală, Sine
Superior şi altele asemenea? ***
Acestea sunt nişte expresii foarte la modă acum. Sunt
mai aproape de adevăr. Singurul lucru cu care nu sunt
de acord este că cei mai mulţi oameni care folosesc aceşti
termeni, încă simt sau văd asta ca pe ceva din afara lor,
ceva de la care să ceară chestii şi după care să se uite
spre cer pentru a-l găsi. În realitate nu e ceva extern, nici
intern. De fapt, sunt ei înşişi.
*** Ei bine, ar fi de ajuns această singură
propoziţie ca să fim interzise în majoritatea
librăriilor. Cei mai mulţi oameni nu se pot vedea ca
Dumnezeu şi consideră această interpretare, chiar
dacă e denumită Sine Superior, ca pe un nivel greu
acceptabil de megalomanie. ***
Se poate. Dar asta nu schimbă cu nimic adevărul.

*** Poţi să explici noţiunea de ADN


multidimensional?***
Imaginează-ţi, dacă vrei, că eşti conştientă şi poţi
funcţiona în afara timpului liniar, nu eşti restricţionată
de legile fizice ale acestei dimensiuni şi poţi comunica cu
oricine, oricând, într-o clipă, şi nu doar prin cuvinte, ci
prin întregi concepte şi experienţe transmise simultan. Şi
asta nu este decât o fracţiune din ce veţi fi capabili să
faceţi odată ce vă activaţi ADN-ul multidimensional.

*** Eu pot deja să fac câteva din aceste lucruri, noi


le numim capacităţi sau puteri paranormale. Asta
înseamnă că am activată o parte din acel ADN? ****
Nu. Tu doar ai trecut de limitările trupului. Diferenţa
este, de exemplu, că tu călătoreşti în timp „cu ochii
minţii”, cum s-ar spune. Poţi să trăieşti complex o
experienţă, dar numai în imaginaţie, mental. Când ADN-
ul tău va fi activ, vei putea s-o faci inclusiv cu trupul fizic.
Sunt foarte puţini oameni care au reuşit să-şi activeze
ADN-ul până în punctul în care să se poată deplasa pe ei
înşişi, experienţa lor şi obiecte în orice punct din timp şi
spaţiu.

*** Înţeleg. Şi cum putem să ne activăm ADN-ul?


Puteţi voi să ni-l activaţi? ***
Va mai dura câteva sute de ani până să ajungeţi la
capacitatea fizică completă la care să vă activaţi acest
ADN în masă. Şi nu, nu vi-l putem activa noi.

*** Aş vrea s-o puteţi face! Ai spus că au fost câţiva


oameni care au reuşit. Aş putea şi eu să fac ceva
pentru a-l activa pe al meu? ***
De fapt, ai putea. Unul din lucruri este să aspiri şi să
practici Ascensiunea. Acest lucru te va aduce în final într-
o stare de conştienţă care transcende limitările evolutive
ale trupului în care te-ai născut şi vei putea să-ţi activezi
complet ADN-ul multidimensional, dacă vei dori. Totuşi
există şanse să nu te intereseze s-o faci.

*** Când vorbeşti despre ascensiune, prin asta


înţelegi lărgirea sferei de conştienţă prin meditaţie?
Ai putea să explici mai clar ideea?***
Din punctul tău de vedere, da, înseamnă lărgirea
sferei de conştienţă prin meditaţie. Însă din punctul
altora de vedere, procesul începe prin citirea unor cărţi
cum e asta sau pur şi simplu prin practicarea
recunoştinţei sau făcând exerciţiile din filmul Legile
atracţiei. În ultimă instanţă, din clipa în care omul devine
suficient de conştient ca să realizeze că are putere deplină
asupra propriei existenţe, poate să facă orice îşi doreşte
cu trupul şi cu realitatea lui, inclusiv să-şi schimbe ADN-
ul.

*** Deci de fapt nu contează în ce stadiu începem


să facem această lucrare, putem să ajungem la
activarea completă a ADN-ului indiferent de cine
suntem sau cât de mult ne-am străduit până acum?
***
Corect. Nu există om pe Pământ care să nu-şi poată
activa ADN-ul la capacitatea sa multidimensională
maximă dacă face ce trebuie.

*** Chiar şi oameni cu stări de sănătate precare,


cum ar fi cei cu sindrom Dawn sau autiştii? ***
Cele două boli n-au nimic de-a face una cu cealaltă.
Prima e o deficienţă genetică, a doua e o boală fizică
generată de factori externi, cum ar fi otrăvuri în corp. Dar
ca să-ţi răspund la întrebare, da, în final amândoi vor
putea s-o facă, dacă vor voi ei înşişi. E o alegere
personală. Oricum, chiar dacă nu suferi de una din aceste
boli, calea e dificilă şi celor mai mulţi oameni nu le va mai
păsa să-şi piardă timpul şi energia doar ca să-şi activeze
ADN-ul multidimensional.

*** Nu-mi pot imagina cum nu le-ar păsa. Mai ales


dacă tot ce trebuie să facă este să mediteze. ***
Şi cu toate acestea, şi ţie ţi-e greu să rămâi într-o
stare de meditaţie pentru un timp mai îndelungat, chiar
dacă ai practicat diferite metode de-a lungul anilor, nu-i
aşa? Imaginează-ţi pe unul care e la început. Pentru el e
şi mai greu. Iar să atingi un nivel de conştienţă care să
cuprindă toate capacităţile unei fiinţe eterne este cu
adevărat dificil. Şi asta este stadiul în care ţi-ai putea
activa ADN-ul multidimensional. Dar odată ce ai atins
starea asta, probabil că n-ai mai vrea s-o faci.

*** Mda. Înţeleg că atunci când sunt într-o stare


de conştienţă extinsă e total irelevant ce poate sau nu
poate să facă trupul meu limitat, şi eu nici n-am ajuns
încă prea departe. ***
Exact.

*** Ştii, mi-e tot mai dificil să meditez, şi nu doar


pentru mine, ci şi pentru oamenii cu care lucrez. S-ar
părea că tuturor celor pe care-i cunosc le e tot mai
greu să mediteze pentru perioade mai îndelungate. ***
Da, nu mă surprinde. În oraşe şi marile aglomerări
urbane sunt administrate chimicale care, printre altele,
inhibă procesele chimice necesare creierului care permit
unei persoane să mediteze.

*** Ce înţelegi prin administrarea chimicalelor în


oraşe? Cum se face şi de către cine? Şi mai ales, de
ce? ***
Există mai multe căi prin care oamenii ingerează
chimicale care afectează creierul. Voluntar şi inconştient.
De exemplu, te-ai uitat vreodată la cer şi ai văzut dungi
albe brăzdându-l în toate direcţiile? Acelea sunt urme
chimice.

*** Da, am auzit de teoria asta şi mai ştiu că a fost


infirmată. Acele dâre sunt doar urmele lăsate de
avioanele comerciale şi militare. ***
Nu. Nici aeronavele comerciale, nici cele militare nu
lasă urme de acest fel. Dacă ar face-o, ar fi prezente în
absolut toate ţările lumii, şi nu sunt. Urmele acelea sunt
de fapt un cocktail de boli uşoare, manipulanţi de
comportament şi inhibitori cerebrali. Ele sunt pulverizate
în aer cu acceptul guvernelor din majoritatea ţărilor lumii.
Asta înseamnă creşterea vânzărilor de medicamente
pentru a trata bolile generate de ele, profituri de milioane
pentru companiile farmaceutice şi în acelaşi timp o
populaţie obedientă şi incapabilă să treacă la niveluri
superioare de conştienţă. Dacă te gândeşti, e ceva foarte
eficient. Şi nu e singurul mod în care aceste chimicale
sunt administrate. Unele sunt înghiţite voluntar sub
forma unor droguri şi medicamente, precum şi ca aditivi
alimentari.

*** Aceste chimicale te afectează şi pe tine? ***


Din păcate da. Genele mele umane sunt la fel de
vulnerabile la substanţe chimice, ele afectează şi
densitatea energetică a mediului, ceea ce mă
incomodează şi pe mine. Cu toate acestea, fiind mai
sensibilă, sunt conştientă de poluare şi pot să aleg să nu
fiu afectată de ea. Cu alte cuvinte, putem să ne
scufundăm într-o boală care ne debilitează şi să-i
permitem să ne oprească din ce facem, sau putem s-o
folosim ca pe un avantaj sau s-o ocolim. Când simt
poluare, pur şi simplu măresc fluxul de energie, dau
robinetul mai tare, cum s-ar spune, ceea ce va contracara
orice efect negativ. Nu înseamnă că trupul meu nu se va
îmbolnăvi, înseamnă doar că boala nu mă va împiedica
să-mi fac treaba.

*** Hai să spunem că dârele chimice sunt reale. Ce


putem să facem împotriva lor? ***
Ar fi o bună idee să ţinem cerul sub observaţie. În
felul ăsta nu ne va surprinde. Să citim despre ele. Dacă
dai o căutare pe termenul „chemtrails” pe internet, vei
găsi o cantitate imensă de informaţii acolo. De la
teoreticieni ai conspiraţiei care afirmă că sunt mult mai
mult decât chimicale, până la agenţii guvernamentale
care spun că aşa ceva nu există. Ce alegi să crezi şi să faci
împotriva lor depinde de tine. Eu sunt îngrijorată doar
pentru că ele ne împiedică evoluţia naturală. Oricum, ele
sunt nimica toată în comparaţie cu efectul pe care ăl
poate avea o persoană care se plânge toată ziua, de
exemplu. Un lucru demn de reţinut este că principala
forţă a acestor dâre chimice e că sunt necunoscute,
afectează persoana pe neaşteptate şi astfel omul crede că
nu poate să facă nimic ca să se ajute, ci doar să cumpere
aspirină de la farmacia din cartier, nişte bere care să
uşureze lucrurile şi să stea la televizor ca să nu mai simtă
stresul. Chiar şi cei care ştiu despre urme, le vor folosi ca
scuză pentru incapacitatea lor de a medita, de exemplu.
E cam ca şi când ai spune că nu poţi să te duci la sală ca
să fi în formă pentru că nu eşti în formă, sau că nu poţi
să mergi la medic să-ţi pună piciorul în ghips pentru că
ai piciorul rupt. E doar o scuză.

*** OK. Înapoi la povestea ta. Când te-ai născut, şi


cum de nu a observat nimeni? ***
M-am născut din părinţi umani în 1962 şi am făcut
tot ce am putut ca să trăiesc o viaţă umană şi să nu atrag
atenţia, ăsta e unul din motivele pentru care te-am rugat
să nu-mi dezvălui numele real.

*** UN BEBELUŞ EXTRATERESTRU,


FRĂŢIOARE... ***
De fapt, surioaro. Trupul meu era pregătit în 1962 şi
s-a născut din doi oameni foarte inteligenţi şi
paranormali, care erau atât de absorbiţi de ceea ce făceau
fiecare dintre ei încât nu au observat nimic ciudat la noua
lor odraslă, pentru că, ei bine, nu i-au acordat nicio
atenţie. Acest tip de părinţi sunt cei mai buni părinţi
hibrizi pentru că nu observă niciodată comportamentul
neobişnuit şi capacităţile avansate ale copilului.

*** Poţi să-mi spui în ce ţară s-a întâmplat asta?


Şi are vreo importanţă locul naşterii pentru munca pe
care o faci aici? ***
Ţara în care m-am născut n-are nici o importanţă
pentru munca mea de aici. De fapt, noţiunea însăşi de
„ţară” este o pervertire a libertăţii umane. Ţările au fost
inventate pentru a se putea urmări şi controla capitalul
uman şi sunt o creaţie total subiectivă.

*** E prima oară când te naşti aici? ***


Nu. Trebuie să recunosc, nu mi-a făcut plăcere să mă
întorc pe Pământ. Mandatul meu a fost foarte lung,
întinzându-se pe mai multe milenii şi diferite civilizaţii. În
unele perioade petrecute în această dimensiune am fost
întrupată în corp omenesc, dar de cele mai mult ori am
avut doar rol de supraveghetor. Evităm să ne întrupăm
prea des, e o experienţă traumatizantă pentru noi.
Densitatea mediului, duritatea şi îngustimea trăirilor este
în cel mai bun caz claustrofobică şi în cel mai rău,
mortală. Imaginează-ţi, dacă vrei, că te trezeşti brusc în
trupul unei furnici şi nu mai poţi să ai acces la familia ta
umană, voinţa şi abilităţile tale, pierzându-ţi majoritatea
amintirilor şi puterii mentale. Dintr-o dată eşti o creatură
minusculă a cărei singură realitate este muşuroiul şi
munca cu care eşti însărcinată şi nu mai ştii decât că
trebuie să supravieţuieşti ca furnică pentru cât mai mult
timp şi să atingi cât mai multe alte furnici în scurtul
interval de timp liniar în care trăieşte o furnică.
Acum, exemplul de mai sus va putea părea un fel de
criză de superioritate. Ar însemna că noi extratereştrii
suntem superiori oamenilor care nu sunt decât nişte
furnici.
Asta pare să fie aşa numai pentru că oamenii judecă
diferite fiinţe cu diferite măsuri. Dacă însă te gândeşti că
fiecare furnică este o fiinţă divină şi eternă, aflată pe o
cale evolutivă, membru al familiei tale, perspectiva se
schimbă. Probabil că n-ai mai pune otravă pentru furnici
în casă şi prin curte, şi nu le-ai arde cu lupa în soare.
OK, acum că am stabilit că oamenii nu sunt mai
puţin importanţi decât noi, extratereştrii, hai să ne
întoarcem la acelaşi exemplu şi să adăugăm că oamenii
sunt mai puţin evoluaţi ca alte fiinţe şi că nu e nimic în
neregulă cu asta. Dar când există o a treia parte care
încearcă să blocheze alegerea liberă a unei persoane de a
evolua, atunci alţii, cum suntem noi, au dreptul să
întervină şi să ajute acel individ în evoluţia sa personală,
contracarând modurile în care o terţă persoană opreşte
individul de la a evolua firesc.

*** Adică de fapt, treaba ta aici este să echilibrezi


balanţa pe terenul de joc? ***
Da.
Al doilea interviu

Am decis să ne întâlnim în fiecare joi la ora 2.00 după-


amiază, la cafeneaua din cartierul meu. De asemenea, am
hotărât ca pe timpul interviului să nu comunicăm între noi
în afara acestor întâlniri, decât dacă ar trebui să
reprogramăm interviul pentru alt timp sau loc. Asta ca să
nu discutăm despre temele propuse fără a le putea
înregistra. Primul interviu s-a cam îndepărtat de setul de
întrebări prestabilite, iar acum aveam o mulţime de
întrebări noi pentru ea. Aşa că, atunci când a venit, am
avertizat-o cu privire la asta înainte să începem. A râs şi
mi-a spus că nu e o problemă, că e mai bine să lăsăm
discuţia să se desfăşoare natural decât să ne ţinem de
litera scrisă. Şi-a comandat ceaiul de plante şi am început.

*** Dacă eşti hibrid, parte uman, parte


extraterestru, de ce te identifici mai degrabă cu partea
extraterestră decât cu cea umană? ***
Pentru că tipul meu de conştienţă şi principalele mele
relaţii sunt extraterestre. Principala mea parte umană
este trupul în care locuiesc, şi aminteşte-ţi că nici el nu e
complet uman, deşi fac parte şi din colectivul uman şi am
şi relaţii cu alţi oameni.

*** De ce afirmi că oamenii sunt mai puţin


evoluaţi decât alte entităţi? Are de-a face cu faptul că
ADN-ul nostru nu e complet activat? ***
De fapt, nu e vorba de ADN. Asta înseamnă doar
evoluţie fizică. Un om poate avea ADN-ul complet activat
şi, totuşi, poate să stea la televizor şi să bea cât e ziua de
lungă. Dacă oamenii ar fi complet dezvoltaţi, n-ar mai
putea fi prinşi în traiul terestru ca muştele pe hârtia cu
lipici. Nu ar putea fi înrobiţi, nu ar putea fi ţinuţi în
adormire. Şi totuşi, asta se întâmplă cu majoritatea
covârşitoare a oamenilor şi s-ar întâmpla cu un om cu
ADN-ul complet activat dacă n-ar fi evoluat şi pe alte
planuri.
Există şi câţiva, desigur, care se trezesc şi ies din
cursă. Iar munca mea aici are legătură cu ei.

*** Vorbeşti despre comerţul cu sclavi? Oamenii


aceia nu permit altora să-i înrobească. Sunt prinşi în
capcană. ***
Nu. Nu vorbesc despre comerţul cu sclavi, cel puţin
nu despre cel la care te gândeşti tu. Majoritatea rasei
umane este acum ţinută în sclavia unui nivel evolutiv
redus de către câţiva indivizi care dau comenzile. Nimeni
n-ar trebui să flămânzească pe Pământ, nimeni n-ar
trebui să muncească. Cu resursele pe care le avem,
absolut toată lumea de pe Pământ ar putea trăi o viaţă pe
deplin creativă şi fericită. Şi cu toate astea, cei mai mulţi
dintre voi credeţi că vi s-au împuţinat resursele, cum ar
fi energia, apa şi hrana. E total neadevărat. Cea mai bună
metodă de a înrobi pe cineva este prin frică. Dacă
colectivitatea umană crede că i se termină mâncarea, apa
şi protecţia, va emana frică pe tot globul. Asta va opri
evoluţia, gândirea liberă şi lărgirea conştienţei. Acei câţiva
care aleg să evolueze dincolo de asta fac un mare efort.
Cu fiecare persoană care alege să-şi lărgească conştienţa
şi să eleveze la următorul nivel vibraţional evolutiv,
omenirea în ansamblu devine tot mai puţin înrobită.

*** Bine. Am câteva întrebări legate de ceea ce


tocmai ai spus. În primul rând, ai afirmat că nimeni
nu ar trebui să muncească. Însă dacă te uiţi la istoria
noastră, de la bun început a trebuit să vânăm, să
culegem fructe, să ne construim adăposturi şi să ne
apărăm de animale. Chiar ca oameni primitivi a
trebuit să muncim. N-ar fi ceva nefiresc să nu mai
muncim, nu ne-am plictisi şi n-am lua-o razna dacă n-
am munci? ***
Cuvântul cheie aici este „primitiv”. Nu mai sunteţi
creaturi primitive. Colectivul vostru a ajuns la un nivel de
evoluţie înalt, avansat tehnologic. Dacă îi dai cuiva un
miliard de dolari, ce va face cu ei? Va continua să
muncească în acelaşi loc anost, chinuitor? Nu. Va găsi
moduri creative de a-şi petrece timpul. Dacă ajunge la
maturitate o generaţie de oameni care ştiu că nu au
nevoie să muncească pentru a supravieţui pentru că le
sunt asigurate toate necesităţile, ce crezi că vor face? Nu
există limite.
Din păcate, pentru că majoritatea oamenilor sunt
programaţi să fie consumatori de nesatisfăcut, sunt şanse
minime ca persoana care a câştigat milioanele de dolari
să facă şi altceva decât să consume. Şi totuşi, într-o
libertate autentică, chiar şi consumatorismul insaţiabil
este ceva pe care un om poate să-l facă până când va fi în
sfârşit satisfăcut şi va începe să se uite în jur după ceva
de făcut.

*** Da. Sunt de acord că acum suntem mai


avansaţi din punct de vedere tehnologic. Dar oamenii
sunt lacomi, cruzi, posesivi şi competitivi. Nu văd
cum ar putea societatea să funcţioneze altfel. ***
Oamenii se comportă aşa doar pentru că sunt
înrobiţi. Uită-te la copii! Dacă în loc de o jucărie, să zicem
un camion, unui grup de cinci copii li s-ar da 50 de
camioane, la început s-ar bate pe unul sau două, după
care s-ar uita în jur şi ar vedea că au camioane din belşug,
aşa că în mod firesc ar începe să se joace fie împreună, fie
singuri, în lumea lor imaginară. Copiii se luptă numai
atunci când e o singură jucărie de acelaşi fel. Se
obişnuiesc să fie doar un singur exemplar dintr-o anume
jucărie, iar când ajung în situaţia în care sunt multe, le
ia ceva timp să se reprogrameze să nu fie posesivi faţă de
un camion anume care e momentan la alt copil. Acum
imaginează-ţi un om care ar putea avea orice fel de casă
pe care şi-ar dori-o, oriunde şi-ar dori să locuiască, gratis.
Imaginează-ţi că ar putea avea toată mâncarea pe care şi-
ar dori-o. Orice aparat TV, maşină, mobilă, calculator,
piscină, orice, oricând şi-ar dori să le aibă. Ăsta e genul
de lume pe care l-aţi putea avea. Aveţi tehnologia,
resursele şi spaţiul necesar. La ce ar mai folosi
războaiele? Cine ar putea să convingă un asemenea om
să meargă la război dacă nimic nu l-ar ameninţa? Cine ar
mai vrea să planifice războaie dacă n-ar mai fi profitabile,
pentru că banii nu mai există?

*** Dar dacă nimeni n-ar munci, cine ne-ar


construi casele? Cine ne-ar aduna gunoiul? Cine ar
face curat? ***
Deşi e greu de crezut, există oameni cărora le-ar
plăcea să construiască lucruri şi ar fi mai mult decât
încântaţi s-o facă pentru tine. Iar în ce priveşte curăţenia,
majoritatea operaţiunilor pot fi automatizate. Avem
tehnologia aferentă.

*** Da, înţeleg cum ar putea să funcţioneze. Şi


totuşi, mi se pare o lume de basm. Spune-mi, dacă noi
suntem sclavii Pământului, stăpânii noştri sunt dintr-
o rasă extraterestră? ***
Nu. Există rase de extratereştri care profită de pe
urma înrobirii omenirii. Însă cei care o ţin în robie sunt
oamenii care se folosesc de frică. De fapt, e foarte simplu
să ţii o populaţie în sclavie prin frică. E suficient să creezi
un inamic şi un viitor înfiorător. Fiind proprietarii celor
mai multe canale mediatice, conducătorii pot crea orice
deznodământ oribil. Reţinând resursele, ei creează
sărăcie şi lipsă. Ţinând sub control necesităţile
fundamentale ale vieţii, creează dependenţă. Odată
îndeplinite lucrurile astea, ei controlează complet felul în
care vă trăiţi viaţa.
*** Poţi să-mi dai un exemplu?***
Un exemplu bun este ţiţeiul. În momentul de faţă
mare parte din energie ne este furnizată prin intermediul
ţiţeiului. Lăsând la o parte aspectul poluării, ţiţeiul este o
resursă energetică foarte limitată. Soarele, în schimb, e
nelimitat. Astăzi avem tehnologii care să capteze energia
solară astfel încât să asigure consumul global de o mie de
ori. Şi totuşi, această tehnologie nu este lăsată la
îndemâna publicului, pentru că ar distruge industria
petrolieră. Există tehnologie pentru a produce hrană în
întreaga lume. Oricine şi-ar putea produce propria hrană
dacă ar vrea, şi chiar mai multă. Există şi tehnologie
disponibilă pentru a adăposti întreaga populaţie a
Pământului în condiţii extrem de luxoase, în case
autoreglabile şi autosustenabile.
Un alt exemplu sunt epidemiile de gripă. Mai puţini
oameni mor de gripă decât de inaniţie sau de accidente
datorate alcoolului. Diferenţele sunt enorme peste tot. Şi
ce auzim la ştiri? A apărut o nouă tulpină a virusului
gripei. Asta pentru că reclamele nu mai sunt foarte
eficiente, deci singurul mod eficient în care îi poţi face
consumatori pe oameni sunt „ştirile” şi frica. Ştirile şi
celelalte emisiuni de tip revistă sunt noua metodă de a
face reclamă, prin care companiile mari îşi vând
produsele. Nu guvernul ne-a vândut. De fapt, guvernele
şi marile industrii sunt conduse de acelaşi grup restrâns
de oameni.
*** De ce nu am auzit de asta până acum? Cum pot
şti că este adevărat? ***
Când te informezi din canalele mediatice principale
deţinute de aceiaşi oameni, bineînţeles, nu vei auzi nimic
de genul acesta. Dacă vrei să afli mai multe despre tema
asta, caută informaţii despre „Proiectul Venus” şi uită-te
la statisticile de mortalitate din cauza gripei sau
înfometării, de exemplu. Nu e nimic nou. Şi nimic din
astea n-au de-a face cu existenţa mea pe Pământ. Cum
vă trăiţi voi viaţa, în sclavie sau nu, nu mă priveşte şi nu
este nici motivul pentru care m-am întrupat într-un trup
hibrid. Acolo de unde vin eu, sclavia nu se consideră ceva
bun sau rău. Ţine pur şi simplu de evoluţie. De exemplu,
un adult e mai valoros, mai bun sau mai potrivit decât un
nou-născut? Nu. Amândoi sunt valoroşi, buni şi potriviţi.
Am descris înrobirea rasei voastre doar ca să punctez
lipsa de evoluţie. Este simplu să arăţi diferenţa dintre un
bebeluş şi un adult. Nimic altceva. Am început să vorbim
despre asta pentru că încercam să ilustrez că rasa umană
nu este la fel de evoluată ca a noastră. Dacă vă
îngrijorează înrobirea voastră, învăţaţi despre ea.

*** Deci, dacă nu sunteţi aici ca să ne scoateţi din


robie şi nu sunteţi aici ca să ne activaţi ADN-ul latent,
de ce sunteţi aici? ***
Un copil va creşte inevitabil şi va deveni un adult.
Acelaşi lucru e valabil şi pentru oameni. Indivizilor umani
care aleg să crească le e nefiresc de greu datorită
chimicalelor şi controlului mental exercitat de asupritori
în această perioadă. Eu sunt aici pentru a canaliza energii
şi informaţii care le vor face tranziţia mai uşoară,
oferindu-le un mediu mai natural, mai puţin poluat
vibraţional.

*** Poţi să-mi explici cum funcţionează? În primul


rând, cum canalizezi energia şi informaţia şi cum îi
găseşti pe oamenii care sunt pregătiţi pentru
următorul nivel de evoluţie? ***
Corpul meu, sau ar trebui să spun corpurile mele,
vibrează la o frecvenţă mai înaltă, mai naturală. Nu e
nimic special în asta. Dacă mergi într-un parc cu arbori
bătrâni, vei regăsi aceeaşi frecvenţă. E suficient să fiu
prezentă. Pur şi simplu fiind în preajma mea, omul va fi
într-un „balon” mai puţin poluat vibraţional şi va fi
capabil în primul rând să-şi recunoască propria vibraţie
mai înaltă, iar în al doilea rând, s-o aleagă ca fiind
principalul lui nivel de conştienţă. În unele cazuri, eu
sunt cea care dau sonorul mai tare, cum s-ar spune, şi
aduc mii de vibraţii mai înalte pe Terra. Canalizarea
informaţiei este mult mai simplă. Când mă concentrez
mental pe subiectele din realitatea mea, la ceea ce tu
numeşti trezire, elevare şi altele asemenea, acestea vor
intra în colectivul uman. În plus, uneori primesc direct
din zone de vibraţie mai înaltă informaţii care intră în
colectivitate şi pot fi distribuite de alţii pe măsură ce o
percep.
În ceea ce priveşte cea de-a doua întrebare, nu, nu
caut oameni pregătiţi să acceadă la un nivel de vibraţie
mai înalt. În mod normal ei cer, se roagă sau îşi doresc
foarte puternic să fie ajutaţi, ghidaţi, să aibă acces la
îngeri sau la Dumnezeu. Când fac asta, ei ne intră în
atenţie şi vieţile lor se aliniază natural cu ale noastre. Aşa
că ne întâlnim „întâmplător”, ne vor citi una din cărţi sau
vor căuta pe internet şi ne vor găsi.
TU, da, persoana care citeşte aceste cuvinte acum, TU
m-ai găsit pe MINE, iar acum treci la o conştienţă mai
largă şi vei fi capabil să aşezi acest punct de
conştientizare într-o realitate de vibraţie mai înaltă.

*** Oau, mă trec fiorii. Bine. De ce vă întrupaţi?


Nu puteţi transmite informaţie ca alţi extratereştri,
cum e Kyron de exemplu? ***
Motivul pentru care ne întrupăm este că toate fiinţele
născute într-un corp omenesc sunt considerate oameni în
această viaţă şi sunt prin definiţie membri ai colectivului
uman.
Colectivul uman este foarte larg şi cuprinde mult mai
mult decât subconştienturile şi conştienturile mentale.
Când ne naştem umani, nu atragem atenţia. Ne face
mai accesibili pentru cei care cer ajutorul nostru, plus că
putem să înţelegem mult mai bine experienţa voastră
decât am face-o din realitatea noastră. Există lucruri,
cum ar fi suferinţa, care ne sunt atât de străine încât n-
avem cum să le înţelegem decât dacă suntem în pielea
voastră. Plus că majoritatea celor care ne cer ajutorul nu
sunt adepţi New Age, deci dacă am transmite informaţii
printr-un medium, nu ar ajunge la ei.
Referitor la fiorii pe care i-ai simţit, reprezintă unul
din semnalele prin care trupul îţi spune că ceea ce ai auzit
necesită toată atenţia ta. Este fie adevărat, fie aproape de
adevăr. Ascultă-ţi de asemenea instinctul, va şti
întotdeauna când un lucru este adevărat sau nu. Ca
oameni, ne naştem cu un sistem complet de ghidare.

*** Da, am mai auzit despre sistemul de ghidaj al


trupului omenesc. De aceea putem să folosim şi
obiecte ca ansa sau pendulul. Următoarea întrebare.
Cum sunt aleşi părinţii umani? De ce te-ai născut în
acea familie şi nu în alta? ***
Trupul meu s-a născut din acest cuplu anume pentru
că materialul lor genetic era mai uşor de modificat decât
al altor oameni, ca să mă poată găzdui. Inteligenţa şi
capacităţile paranormale sunt excelente pentru
comunicare.
Comunicarea este principalul nostru mod de
funcţionare. Descărcarea şi încărcarea de date, precum şi
activarea descărcării vibraţionale în această realitate sunt
extrem de importante pentru noi. În plus, cei doi nu erau
părinţi prea atenţi, aşa că nu exista pericolul să observe
multele mele ciudăţenii.

*** Ai ocupat trupul din perioada intrauterină sau


după ce s-a născut?***
Deşi am revendicat trupul, ca să zic aşa, curând după
concepţie, nu l-am locuit până nu s-a născut.
*** Cum te-ai obişnuit să funcţionezi într-un trup
uman? ***
Mi-a fost foarte greu să mă obişnuiesc cu trupul de
bebeluş. La început am încercat să-l programez să
răspundă de la distanţă, dar n-a prea mers. Imaginează-
ţi un computer nou, fără un sistem de operare, strict cu
informaţia bios, hard disk, memorie şi periferice. Destul
de inutilizabil.
Imaginează-ţi că iei acest calculator şi-i scrii sistemul
de operare de la zero. Da, asta a trebuit să fac.
Pentru un om normal într-un trup uman normal,
partea asta de experienţă este firească, trupul şi fiinţa
învaţă să comande împreună trupul, ca un calculator
care se programează pe sine sub efectul stimulilor externi.
Foarte natural, fără traume, treptat. Cea mai bună soluţie
pentru mine pe atunci era să locuiesc parţial în trup astfel
încât să poată trece prin experienţa învăţatului.

*** Scuze, asta m-a cam depăşit. Pot să folosesc un


computer, dar nu ştiu ce înseamnă un sistem de
operare, bios sau periferice. ***
Un sistem de operare este ceva de tip Unix, Linux,
Windows. Bios este informaţia fundamentală de
hardware, programul inclus în computer care îi
controlează funcţionarea, este cel care îi spune să
descarce un sistem de operare, să caute plăci de hard etc.
Perifericele sunt de exemplu printerele şi scannerele.
*** Oh, deci de fapt trupurile noastre se nasc cu
echipamentul hard şi instrucţiuni simple de genul să
bea lapte, să-şi facă nevoile şi trebuie să înveţe să-şi
folosească restul pieselor componente? ***
Da. Şi partea cu „a ne folosi restul pieselor” nu este
decât un sistem de operare.

*** Ţi-a plăcut să fii un copil uman? Sunt curioasă


cum a fost faţă de existenţa ta anterioară. ***
Cum ţi-am spus, n-am fost fericită să mă găsesc aici.
Am venit dintr-un simţ al datoriei, eram sătulă de bătălii,
vroiam să ajung odată acasă. A fost o tortură să fiu
înăuntrul unui trup uman minuscul. A fost plictisitor,
frustrant şi dureros.
După ce părinţii m-au dus acasă, am găsit doi fraţi.
Cum părinţii aveau capacităţi paranormale, i-am scanat
pe fetiţă şi pe băieţel să văd dacă le au şi ei. Am descoperit
că fetiţa era foarte receptivă. Mă auzea.
În următoarele câteva luni pur şi simplu o rugam să
mă scoată din pătuţ sau să facă alte lucruri pentru mine;
m-a ascultat, dar cred că i-a fost puţin frică.
Crescând, am putut să percep limba în baza
universală de date, am descărcat-o şi am putut să
vorbesc. S-a întâmplat la o vârstă mult mai fragedă decât
la majoritatea copiilor, aşa că am avut un vocabular
impecabil dezvoltat foarte timpuriu în viaţă, dar părinţii
mei n-au observat. Una din surorile mamei a observat şi
s-a speriat un pic, dar nimeni n-a luat-o în seamă.
Una din sacrificiile întrupării este că uităm mult din
experienţa noastră. Nu chiar tot, înţelegi, dar mult. Aşa
că eram conştientă că eram un extraterestru într-un trup
uman, însă nu ştiam de rasa mea sau de sarcina cu care
am venit.
Cei mai mulţi oameni vizualizează extratereştrii cu
înfăţişare umanoidă. De asemenea, majoritatea celor care
îşi amintesc de moştenirea lor extraterestră sunt din rasa
umanoidă, fiindu-le mai uşor să ţină minte deoarece au o
bază în realitatea umană şi o experienţă existenţială
similară. Noi însă venim dintr-o experienţă atât de diferită
încât nimic pe Pământ nu ne este familiar, şi nimeni de
pe planetă nu se poate raporta la trăirea noastră.
Să folosim în primul rând un trup pentru a ne mişca
şi a comunica e atât de străin de noi încât cele mai multe
dintre trupurile noastre hibride mor sau devin complet
disfuncţionale de la vârste foarte mici. Ştim destul de bine
cum să ne comportăm şi cum să ne folosim trupul din
observaţii, dar asta este foarte limitat. Experienţa
concretă e cea mai preţioasă.
Am trăit în familia asta până s-a destrămat şapte ani
mai târziu, după care am locuit cu diverse rude, până am
ajuns la vârsta la care puteam să-mi întemeiez eu însămi
o familie.

*** Nu pari prea ataşată sentimental la familia ta


genetică. Nu simţi nimic pentru ei? ***
Păi, iubirea, acolo de unde vin eu, nu e o formă de
ataşament, pentru că pur şi simplu nu există pierdere.
Starea mea naturală este să iubesc fără să mă ataşez.
Fiind om, însă, am învăţat că ataşamentul face foarte
mult parte din versiunea limitată a sentimentului pe care
oamenii o numesc iubire. Îmi iubesc mama umană şi
fraţii mai mult decât îţi poţi imagina. Când a murit mama
mea biologică, am simţit o mare durere şi pierdere şi mi-
am dat seama că la nivel uman şi eu simţeam acel
ataşament pe care voi o numiţi iubire.

*** Nu ai vorbit de tatăl tău biologic. Nu-l iubeşti?


***
Ultima dată l-am văzut când aveam şapte ani. Pe
atunci îl iubeam foarte mult. Acum, totuşi, simt pentru el
doar ceea ce simt pentru orice altă fiinţă umană pe
Pământ.

*** Deci nu ne iubeşti pe noi, ceilalţi,


necondiţionat? ***
Bună întrebare. Pe de o parte, la nivel uman, nu simt
nimic faţă de omenire. Niciun sentiment bun sau rău,
nicio judecată, nimic. Observ şi atât. La nivelul meu de
extraterestru iubesc toate fiinţele pe Pământ, inclusiv
fiecare fiinţă umană în parte, indiferent de ce este, ce a
făcut sau ce va face, necondiţionat. Pentru mine, atât
violatorul cât şi sfântul sunt entităţi divine aflate pe calea
lor către Unime.

*** Mi-e greu să accept asta. Cum poţi să iubeşti


un criminal oribil cum e un violator, şi pe cineva ca
Maica Tereza în acelaşi fel? Îmi pare rău, dar nu pot
să accept asta. Dacă ai vedea un copil molestat, ai lăsa
lucrurile să se întâmple? ***
Nu. N-aş lăsa lucrurile să se întâmple. Parte din
treaba pentru care sunt aici este să opresc perpetuarea
suferinţei pentru cei care vor să nu mai sufere. Dacă un
pedofil şi un copil mi-ar intra în atenţie, asta ar însemna
că ambele fiinţe vor să iasă din ciclul suferinţei, al
agresorului şi al victimei. Altfel nu ar fi intrat în sfera mea
de conştienţă. Amândoi sunt pregătiţi să acceadă la un
nou nivel de existenţă.

*** Deci totuşi judeci un lucru ca fiind bun şi altul


ca fiind rău. Opreşti crimele şi permiţi faptele bune.***
Nu fac nici un efort să găsesc criminali sau victime.
O persoană poate fi prinsă în capcană nu numai într-o
relaţie de tip victimă-agresor, ci şi într-o relaţie amoroasă.
Pentru mine ambele sunt la fel. Într-un fel, totuşi, judec.
Judec un lucru ca fiind de o vibraţie joasă, cu un spectru
redus de conştienţă şi altul ca fiind de vibraţie înaltă şi
un spectru mai larg de conştienţă. Nici unul nu e bun sau
rău. Pur şi simplu sunt aici să ajut oamenii să-şi ridice
vibraţia şi să-şi extindă spectrul de conştienţă. Asta e
misiunea mea. Când fiinţele aleg să se întrupeze pentru a
experimenta asta, întruparea reprezintă o micşorare şi eu
îi ajut în acest sens. Nici micşorarea nu e un lucru
negativ.
Al treilea interviu

Când am ajuns acasă după ultimul interviu, am căutat


pe internet Proiectul Venus, aşa cum mi-a sugerat prietena.
Am fost surprinsă de rezultate. Totodată, am găsit nişte
pagini de ştiri alternative de care nu ştiam. Numai
informaţia cuprinsă în aceste site-uri era suficientă să mă
zguduie. Şi am observat că iarăşi ne-am abătut de la
experienţa ei de a fi un extraterestru pe Pământ, aşa că mi-
am făcut o notă mentală ca în cadrul acestui interviu să mă
ţin de subiect.

*** Să ne întoarcem la experienţa ta ca pui de om.


Ai avut vreo surpriză legată de cum e să fii om? ***
Totul a fost o surpriză! Copil fiind, legătura mea cu
colectivul uman a fost protejată pentru a-mi evita
distrugerea. Puteam să mă conectez la tiparele de înaltă
vibraţie din cadrul acestuia şi eram protejată de cele de
vibraţie joasă. Asta înseamnă că până la trei ani şi
jumătate am crezut că rasa umană era una paşnică,
iubitoare, creativă şi altruistă.
Apoi, într-o zi fratele meu a venit de la şcoală cu o
carte ilustrată de istorie. M-am uitat la paginile care
descriau un război după altul. Nu înţelegeam de oamenii
participau la războaie, mi se făcea greaţă. Atunci m-am
dus la mama şi am întrebat-o de ce au fost războaie pe
Pământ. Mi-a explicat ce ştia despre războaie. Şi i-am
spus, „ce bine că toate astea s-au întâmplat în trecut şi
acum ştim mai multe”. Moment în care mi-a spus, „nu,
încă mai sunt războaie. E unul chiar acum în Vietnam.”
Am fost devastată. Lumea mea s-a prăbuşit în acea
zi. Am plâns patru zile fără încetare. Eram de neconsolat.
În final, m-au dus la un doctor care mi-a injectat un
medicament care m-a adormit. Când m-am trezit, aveam
inima frântă. Vezi tu, există un timp în viitorul vostru
când nu vor mai fi războaie, doar evoluţie. Altă parte a
experienţei noastre este că nu înţelegem timpul vostru
liniar, deci chiar ştiind că m-am întrupat într-un anumit
moment al timpului vostru liniar, îmi era imposibil să
realizez dacă era înainte sau după marele salt. Pur şi
simplu pentru că în realitatea mea nu există înainte sau
după. Mama mi-a cumpărat un ursuleţ ca să mă simt mai
bine. Am iubit foarte tare ursuleţul acela.

*** Aveai trei ani şi jumătate? E ceva aici de


neînţeles pentru mine. Cum putea un copil de 3 ani şi
jumătate să aibă o asemenea conversaţie sofisticată şi
să nu fie asta chestiunea zilei?! Dacă copilul meu ar
vorbi cu mine în felul ăsta, ar fi într-o şcoală specială
pentru genii! ***
Iată de ce probabil că nici unul din copiii tăi nu este
hibrid. Pentru noi e important să trecem neobservaţi.
Trăim vieţi simple, comune. Nu ni se permite să
transmitem informaţii tehnologice, nici să devenim
celebri. Ar fi o manipulare prea dură a colectivului uman.
Cei mai buni părinţi pentru hibrizi sunt cei suficient de
absorbiţi de ei înşişi încât să nu observe percepţiile
avansate, nivelul de conştienţă şi capacităţile intelectuale
şi creative ale progeniturii lor dar, în acelaşi timp, capabili
să îl hrănească şi să îl protejeze.
Nu ne vei vedea în guverne sau pe paginile ziarelor.
Ne vei găsi în cartier sau în prăvălia locală.

*** Astea ar fi singurele semne prin care copiii


hibrizi diferă de cei umani? Mai sunt şi altele? ***
Mai sunt. Dar cum am spus mai înainte, alegem
părinţi care să nu observe abilităţile speciale sau
comportamentul ciudat al copiilor lor. Şi chiar dacă ar
face-o, în faţa specialiştilor ne pricepem foarte bine să
pretindem că suntem copii obişnuiţi.

*** Ce poţi spune pentru cei care cred că ar putea


fi hibrizi? Ar trebui să ştie din start, ca tine? Sau pot
să-şi dea seama şi mai târziu? ***
Depinde. Pentru a supravieţui, intrăm pe planetă cu
diferite nivele de conştienţă. Deci, un hibrid ar putea să-
şi trăiască jumătate din viaţă fără să ştie că e un hibrid.
Dacă citeşti cartea asta şi te gândeşti că eşti şi tu un
hibrid, sunt şanse să fii.
Există anumite semne. Cel mai clar este că ştii că nu
eşti uman şi mai ştii şi că nu eşti dintr-o rasă de
extratereştri quatrodimensionali. Anumite rase de
extratereştri quatrodimensionali sunt pe deplin întrupaţi
în corpuri umane, ei sunt de fapt extratereştri în trup
uman. E altceva decât un hibrid. Aceşti oameni au un
traseu evolutiv pe care îl urmează fiind pe Pământ. Mulţi
dintre ei se întrupează voluntar ca să ridice nivelul
general de vibraţie a Terrei, inclusiv prin introducerea de
tehnologii noi sau alte inovaţii majore. Diferenţa constă în
identitate.
Hibrizii ştiu că sunt foarte evoluaţi, îi văd pe ceilalţi
extratereştri în trup uman, însă ei nu vor fi văzuţi de
aceştia în cele mai multe cazuri. În general, oamenii se
vor simţi extraordinar de bine în preajma unuia dintre
noi. Prezenţa noastră îi vindecă pe bolnavi, lărgeşte sfera
de conştienţă, îi înveseleşte pe oameni. La modul literal.
Ca şi alte rase de extratereştri, privim stelele de la o
vârstă fragedă şi simţim un mare dor de casă. Le spunem
părinţilor că ei nu sunt părinţii noştri; copii mici fiind,
credem că am fost adoptaţi sau că avem undeva un
geamăn care a fost dat spre adopţie la naştere. Şi cei mai
mulţi dintre noi se simt extrem de însinguraţi. Sugestia
mea pentru cei care se simt însinguraţi ar fi că odată ce
te reconectezi la adevărata ta esenţă, acest sentiment va
dispărea.
Trebuie să înţelegi că, chiar dacă ştim ceva dinainte
de naştere, nu există cuvinte care să exprime acel ceva.
Nimic din mediul nostru uman nu susţine cunoaşterea
noastră lăuntrică, iar presiunea de a ne conforma, de a
uita şi de a fi pur şi simplu oameni „normali” este imensă.
Asta duce la disfuncţii sociale, la aderarea la secte
„spaţiale” sau chiar la sinucidere. De multe ori copilul
hibrid nu va trece neobservat, iar părinţii lui sunt sfătuiţi
să-l ţină sub tratament medical. Aceste tratamente sunt
extrem de dăunătoare pentru hibrid, adesea
transformându-l într-un fel de zombi, un mort viu.

*** Nu ştiu de ce, dar credeam că lucrurile stau


mai bine, sau cel puţin mai uşor când eşti un hibrid.
Că voi ştiţi chestii care fac viaţa mult mai bună. N-am
avut idee că e atât de greu sau periculos. ***
De un lucru pot să te asigur, viaţa pe Pământ nu este
uşoară pentru noi. Majoritatea personajelor New Age vor
vorbi de Raiul pe Pământ, de cât de minunat şi preţios
este să fii om şi să trăieşti pe Pământ. Că Pământul are
un loc special în inima lui Dumnezeu.
Pentru majoritatea oamenilor asta e realitatea. Nu şi
pentru noi. Pentru noi nu este. Pământul e doar una din
planetele cu patru dimensiuni. Da, este unică, şi toate
creaturile care trăiesc pe ea, inclusiv fiecare persoană,
sunt preţioase şi unice. Dar la fel de unică este şi
realitatea de pe oricare altă planetă cu patru dimensiuni.
Şi, de asemenea, fiecare altă sferă de existenţă din alte
dimensiuni este preţioasă şi unică. Nu există nici una mai
preţioasă şi mai unică decât alta.

*** Deci, de ce tocmai planeta asta? De ce te-ai


hotărât să te întrupezi şi să ajuţi indivizii din această
dimensiune, pe această planetă anume? ***
De ce se oferă voluntar cineva să facă orice? De ce se
face cineva muzician sau mecanic? Ceva ne atrage
atenţia. Unele lucruri ne dau mai multă satisfacţie decât
altele. Planetele cu patru dimensiuni locuite au entităţi
care evoluează în dimensiunea noastră. Noi suntem
voluntari în fiecare dintre ele. De ce am ales tocmai
planeta asta? N-aş putea să-ţi spun.

*** Nu poţi să spui pentru că nu ştii sau pentru că


nu vrei să spui sau nu ai voie să spui? ***
Adevărul este că nu-mi aduc aminte. Îmi aduc aminte
de o mică parte din informaţiile privind dimensiunea mea
sau viaţa mea acolo. Unul din lucrurile pe care nu mi le
aduc aminte este de ce am ales tocmai planeta asta şi nu
alta. Sau de ce fac munca asta în general. Singura
senzaţie pe care o percep este că e un fel de ritual de
trecere. E o chestie pe care o facem cu toţii în perioada
pubertăţii, un fel de muncă în folosul comunităţii înainte
de a absolvi.

*** Deci eşti ca un fel de extraterestru adolescent


care face muncă în folosul comunităţii în timpul
vacanţei? ***
Cam asta simt. Deşi e sfârşitul verii şi sunt foarte,
foarte obosită.

*** Mi se pare tulburător. Atât faptul că în locul


din care vii eşti doar un adolescent, cât şi faptul că pe
planeta ta, adolescenţii sunt trimişi să facă
voluntariat în locuri unde pot fi ucişi sau supuşi la
mari suferinţe. ***
Ei bine, pentru noi nu există un timp liniar. Noţiunea
de adolescent ţine mai degrabă de maturitatea sufletului
decât de o măsură a timpului. Dacă poţi să-ţi imaginezi
că eşti un bebeluş şi o persoană bătrână şi orice altceva
dintre ele în acelaşi timp, asta ţi-ar da o impresie de cum
ne trăim noi viaţa. De fapt nu am cum să explic într-un
fel în care o minte umană să înţeleagă. În plus, când
trupul nostru moare, noi nu murim, nici voi nu muriţi.

*** Cred că asta e ceva ce pur şi simplu nu înţeleg.


Să trecem mai departe. Mai devreme spuneai că vă
găsim în prăvălii, mâncaţi aceeaşi mâncare ca ceilalţi
oameni? Eşti vegetariană? ***
Acum câteva decenii hrana era o problemă. Când
eram copil, majoritatea alimentelor erau prea dense ca să
le pot asimila, iar eu aveam instrucţiuni clare să mă abţin
de la a-mi utiliza abilităţile transformate până după
începerea marii schimbări. Asta a însemnat că micul meu
trup uman a suferit de malnutriţie şi nu i-a mers prea
bine. Mama m-a dus de câteva ori la medic în copilărie şi
i s-a spus să-mi dea hrană cu valoare nutriţională foarte
mare în porţii mici. I-a luat atât de mult timp să-mi
pregătească mesele încât a putut să modifice parţial
alimentele cu propria ei energie, uşurându-mi digestia.
Caracterul grosier al hranei n-are de-a face cu
vegetarianismul. Pentru noi, e la fel de străin să mâncăm
carne sau zarzavaturi. Înainte de anii ‘80 ambele grupe de
alimente erau foarte grosiere. După anii ‘80 ambele au
devenit mai „uşoare” din punct de vedere vibraţional, mai
compatibile cu trupul meu hibrid.
*** Vorbeai de marea schimbare, poţi să ne spui
ce-i aia? ***
Da. În mare, e o perioadă de câţiva ani în care
Pământul trece la o nouă gamă, mai înaltă, de vibraţii.
Mişcarea a început cu puţin peste două sute de ani
în urmă. Gama de vibraţii a urcat constant în timpul
acestor ani, dar prima schimbare majoră a avut loc în anii
‘80, a doua în anii ‘90, acum trecem printr-a treia, şi în
curând vom trece şi printr-a patra.
E pur şi simplu o schimbare în vibraţii. Nimic mai
mult. Nu e ceva bun sau rău pentru că nu există judecată
în ceea ce priveşte vibraţiile.

*** Mie nu mi se pare că Pământul ar avea o


vibraţie mai ridicată. Uită-te la toate războaiele, la
prăbuşirea sistemului financiar, la crime, la şomaj, la
suferinţe. Mi se pare că e mai rău decât a fost
vreodată. Cum poţi să spui că e un nivel vibraţional
mai înalt? ***
Toate lucrurile pe care le-ai menţionat, războaiele,
criminalitatea, şomajul, suferinţa, fac parte din nivelul de
conştienţă păstrat artificial acum pe Pământ pentru a
împiedica oamenii să treacă la nivelul următor specific
fiecăruia. Fac parte din lanţul înrobirii şi nu au nimic
natural. Dacă vrei să simţi nivelul de vibraţie real, ieşi în
natură. Stai lângă un copac. Stai cu tălpile goale pe iarbă.
Priveşte un răsărit de soare. Eliberează-ţi mintea. În
curând te va copleşi un sentiment de bine, de bucurie, de
iubire şi frumuseţe. Care de fapt este nivelul real la care
se află Pământul acum.

*** Îmi pari o persoană fără vârstă. E greu să-mi


dau seama câţi ani ai, dar pari mai degrabă tânără
decât bătrână. Asta are de-a face ceva cu ADN-ul tău
modificat în trupul uman? ***
Sunt mai mulţi factori care influenţează îmbătrânirea
trupului meu. Unul este că nu ţin cont de timpul liniar la
fel ca un trup uman comun. Celălalt ar fi că lucrez cu
multă energie, sau forţă vitală cum îi spun mulţi, şi când
lucrezi cu atâta forţă vitală e greu să îmbătrâneşti.
Oricum, cam la fiecare zece ani, mai fac câte-o schimbare
care să arate că înaintez în vârstă. Câteva riduri, nişte fire
de păr albe şi altele.
Odată ce ajung la 60 de ani, am de gând să-mi trec
trupul prin menopauză, ceea ce ar trebui să îl
îmbătrânească în mod natural. Ca să fiu sinceră, asta e o
problemă nouă, pentru că în trecut n-am reuşit să
supravieţuim peste vârsta de 30 de ani. Mediul era prea
dens, iar trupul ni se deteriora şi murea. Cu noul nivel de
vibraţie, putem trăi mult mai mult în acest mediu, aşa că
va fi o călătorie de explorare. Dar da, până recent am avut
probleme pentru că arătam ca la 25 de ani, dar aveam un
certificat de naştere care spunea că trecusem de 40.
Al patrulea interviu

Eliberarea minţii cuiva este ceva familiar mie.


Reascultând propriile întrebări, uneori mă surprinde cât de
multe lucruri uit când nu sunt într-o stare de linişte
mentală. Am decis să păstrez întrebările spontane fără să
le cenzurez, pentru că simţeam că cei mai mulţi dintre noi
ar vrea să cunoască răspunsurile. Unele din subiectele
discutate în cadrul interviului precedent mi-a amintit de o
idee larg împărtăşită în zilele noastre, aceea a copiilor
speciali care se nasc pentru a ajuta Pământ în trecerea la
o vibraţie mai înaltă.

*** Copiii indigo, cristal, curcubeu şi diamant sunt


hibrizi extratereştri? ***
Nu.
Oamenii etichetaţi cu aceste nume nu sunt hibrizi
extratereştri. N-am întâlnit niciun hibrid extraterestru
care să se încadreze în aceste categorii. Unii din aceşti
copii şi-au petrecut majoritatea traseului evolutiv pe alte
planete şi aduc cu ei mult din înţelepciunea acelor
planete, dar sunt născuţi în trupuri umane obişnuite şi
trăiesc vieţi umane obişnuite. O fac ca să îmbogăţească
colectivul omenesc şi extraterestru, şi o pot face doar
pentru că planeta şi oamenii de pe ea se află acum la un
nivel vibraţional mai înalt, mai compatibil cu locul lor de
origine. Oricum, existenţele lor anterioare sunt în
majoritate umanoide, iar materialul lor genetic este din
aceeaşi ramură din care a fost creată şi omenirea. Cei mai
mulţi dintre ei au fost umani în cea mai mare parte a
traseului lor evolutiv.

*** Următoarea întrebare pare puţin irelevantă,


dar e una din întrebările de pe lista pe care am
discutat-o, deci iat-o. Sunteţi aici să ne distrugeţi sau
să ne salvaţi? ***
Niciuna.
Ieri am văzut o reluare a unui film vechi despre un
extraterestru care vine pe Pământ să distrugă rasa
umană pentru a salva planeta.
E complet greşit. Nu suntem aici ca să salvăm planeta
sau să ucidem oameni. Suntem aici pur şi simplu ca să
facilităm evoluţia unora din oameni, care cu liberul lor
arbitru aleg să treacă la un nivel evolutiv de vibraţie mai
înaltă.
Acest nou nivel înseamnă foarte multă putere, cu
adevărat foarte multă. Putere pentru toţi oamenii, nu doar
pentru câţiva. Vechiul nivel însemna putere numai
pentru acei câţiva care s-au trezit şi au putut să înveţe
regulile jocului. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, ei bine, ei
erau pionii celor puţini care joacă jocul. Ar fi foarte frumos
dacă toţi oamenii ar face saltul de conştienţă care i-ar
elibera din sclavie şi ar avea libertatea de a trece la un
nivel vibraţional mai înalt. Oricum, cei mai mulţi nu sunt
dispuşi s-o facă. Şi într-un fel, ar fi nenatural ca toţi să
facă saltul în acelaşi timp.

*** Poţi să-mi spui care sunt regulile jocului? ***


Cea mai fundamentală regulă este că fiecare
persoană pe Pământ îşi creează şi co-creează realitatea în
clipa prezentă. Totul, începând cu forma trupului până la
vecinătăţi, averea, sănătatea, relaţiile, talentele, oamenii
din jurul lor, absolut tot ce trăiesc, e creat de ei înşişi. Nu
contează câţi ani au. Co-creaţia se face prin acceptarea
de către oameni a „realităţii” din jurul lor şi a relaţiilor pe
care le au. Orice schimbare, indiferent că se referă la
greutate, bani, relaţii, sau pur şi simplu o privelişte mai
frumoasă de la fereastra apartamentului, se face în
interior.
Ţinând departe această informaţie de majoritatea
rasei umane, cei care conduc iau puterea de creaţie a
celor mulţi şi îi manipulează spre folosul propriu şi
satisfacţia personală.

*** De ce fac asta oamenii de la putere, când ar


putea crea raiul pe Pământ dacă ar vrea? ***
Utopia nu este visul preferat al tuturor. Unii şi-au
dorit să conducă o planetă şi pe locuitorii săi. Şi asta au
co-creat aici.

*** Există oameni în mişcarea New Age care spun


că cei de la putere vor să reducă populaţia umană, iar
pentru asta creează viruşi şi războaie. E adevărat şi
are asta vreo legătură cu ţinerea în sclavie a rasei
umane? ***
Nu este adevărat. Ei vor suflete captive în trupuri
bolnave, astfel încât să poată manipula sufletele şi să
scoată avere din trupurile bolnave. Dar nici unul din ei
nu vrea să rărească populaţia umană sau s-o elimine la o
scară apocaliptică. Cel mult vor omorî câteva milioane în
câteva locuri, pentru a păstra frica la un nivel înalt. Sunt
mai interesaţi de crearea fricii decât de reducerea
numărului de oameni în sine.

*** Prezenţa voastră aici are de-a face cu 2012?


Armageddon şi sfârşitul lumii? ***
De când suntem aici am trecut prin multe 2012-uri.
Dacă-ţi mai aduci aminte, a mai fost un sfârşit de lume
care urma să aibă loc în 2000. Răspunsul, cred, este că
nu. Ultima data la modă pentru sfârşitul lumii nu are
legătură cu existenţa noastră pe Pământ. Datele vin şi
pleacă, iar viaţa pe Pământ nu va fi mult diferită. Această
dată, nu tocmai precisă de altfel, indică o schimbare a
vibraţiei dominante a Pământului şi locuitorilor săi. Mai
degrabă se referă la o rezonanţă astrală decât la îngeri sau
extratereştri care vin pe Terra să-i salveze pe cei câţiva
aleşi.

*** Am auzit că se vor schimba şi polurile


magnetice, ceea ce va duce la cutremure atât de mari
încât nici o clădire nu va rămâne în picioare şi va opri
din funcţionare toate aparatele. E adevărat, şi dacă
da, asta n-ar însemna sfârşitul omenirii? ***
Există o posibilitate ca asta să se întâmple în
următorul deceniu. Oricum, asta nu va schimba nici
experienţa umană, nici omenirea. În prezent, nivelul
suferinţei şi fricii în colectivitatea umană este imens. Asta
nu se va schimba, indiferent ce s-ar întâmpla cu clădirile,
cu aparatele şi cu numărul oamenilor pe planetă. Mulţi
oameni mor şi vor continua să moară de frică, de lipsuri
şi de disperare. Ei sunt cei prinşi în capcană. Dar ei înşişi
aleg capcana. Sunt alţii care aleg să se concentreze
asupra sufletului, să evolueze şi să devină conştienţi.
Aceştia vor continua să crească indiferent ce se va
întâmpla în jurul lor.

*** Ai menţionat îngerii în răspunsul tău anterior,


există îngeri? Sau şi ei sunt un fel de extratereştri?
***
Ei bine, depinde de ce înţelegi prin înger. Dacă te
referi la o fiinţă cu aripi care e mesagerul sau asistentul
unui Dumnezeu masculin, atunci nu, nu există. Dacă te
referi la o fiinţă de vibraţie înaltă care te ajută şi te
ghidează în conjuncţie cu sinele tău superior, atunci da,
există.

*** Deci ei sunt chiar nişte entităţi de vibraţie mai


înaltă care sunt separate de noi şi nu sunt rodul unei
imaginaţii super active? ***
Corect. Nu trăiţi izolaţi.

*** Stai o clipă. Ai spus că provii dintr-o rasă de


vibraţie înaltă care ajută Pământul. Eşti de fapt un
hibrid om/înger? ***
Păi, în multe privinţe am putea fi. Poţi spune că avem
o relaţie directă cu sinele vostru superior şi suntem aici
ca să vă ajutăm. Şi totuşi, îngerii ne ajută şi pe noi. N-au
nevoie să se întrupeze ca să manifeste un trup uman.
Înţeleg pe deplin existenţa umană, cea extraterestră şi
toate existenţele în general, fără să aibă nevoie să se
întrupeze. Ei ajută în toate domeniile vieţii, de la un cuplu
în vârstă care are nevoie să schimbe roata în mijlocul
unui drum de ţară, până la copilul abandonat care se
gândeşte la sinucidere, sau omul care e scos din epava
unei maşini fără o zgârietură. Noi nu ne băgăm pe genul
ăsta de muncă. Sigura noastră sarcină este să-i trecem
pe oameni pe următorul lor nivel de evoluţie.

*** Şi ce spui de atunci când te-ai ridicat brusc şi


mi-ai spus că trebuie să mergem în parc unde am
văzut un câine lup mare îndreptându-se spre o mamă
cu trei copii, iar tu pur şi simplu l-ai făcut să vină la
tine, l-ai luat de zgardă şi ai chemat poliţia
animalelor? Am văzut animalul, urma să sfâşie copiii
aceia, era furios şi la început chiar a încercat să te
muşte. Eram îngrozită! Iar după câteva secunde,
stătea liniştit lângă tine. ***
Păi, uneori mai facem şi munci din astea. Dar nu prea
des.

*** Cum ai ştiut că trebuia să fii acolo? Practic am


alergat până acolo. ***
Niciodată nu ştiu ce se va întâmpla. Ştiu doar că
trebuie să fiu undeva, iar când ajung acolo lucrurile se
lămuresc. E mult mai simplu să trimiţi o fiinţă întrupată
decât să materializezi un înger, deci dacă tot sunt în
preajmă, de ce nu? Nu sunt eu singura persoană care
răspunde la chemările astea. O mulţime de oameni o fac.
Nenumăraţi.

*** Mai ştiu şi că lucrezi pentru o serie de asociaţii


caritative care n-ar mai exista dacă tu n-ai fi
intervenit să le ajuţi. ***
Şi asta s-a întâmplat în acelaşi mod. De fapt, nu este
alegerea mea. Nu pun în discuţie în nici un fel aceste
asociaţii caritabile, şi nici pe oamenii pe care-i ajută. Pur
şi simplu am fost chemată să ajut, şi nu pe cei care dau
banii pentru binefaceri, ci pe oamenii care fac să
funcţioneze asociaţia. Ei au fost cei care au cerut ajutor
în evoluţia lor, iar eu am răspuns la chemare.

*** Încă nu mi-e clar care e diferenţa dintre un


extraterestru şi un înger. Te văd foarte mult ca pe un
înger. ***
Să privim câteva din definiţiile date unui
extraterestru şi unui înger. Extraterestru poate fi viaţa
extraterestră definită ca viaţă care nu provine de pe
Pământ. Dar poate să însemne şi străin sau oricine care
nu aparţine de mediul în care se găseşte. Pe de altă parte,
îngerul este o entitate spirituală, un ajutor sau un
mesager pentru sinele superior.
Mă consider o fiinţă care nu provine de pe Pământ,
dar nu sunt pur spirituală, ci am manifestări fizice şi
vibraţionale cu care funcţionez. Cu alte cuvinte, am
corpuri. Un înger există numai pe plan spiritual şi va
manifesta un trup numai dacă e absolut necesar, însă nu
are nevoie de un trup pentru a experimenta existenţa.

*** Înţeleg. Îţi mulţumesc. Înapoi la întrebări.


Care a fost experienţa ta ca adolescent uman? ***
Schimbările hormonale au fost groaznice. Pentru noi
este cel mai greu să supravieţuim anilor adolescenţei. Şi
nu numai din cauza hormonilor şi a conştientizărilor
aferente pe plan sexual, ci şi pentru că e timpul când
experienţa noastră schimbă ritmul. Brusc suntem mult
mai interesaţi de ceilalţi oameni, de relaţii, de existenţa
umană şi totuşi vedem toate astea mai degrabă ca pe o
temă pentru acasă, ceva ce trebuie să învăţăm, nu ceva
în care să ne integrăm firesc. Legătura noastră cu
dimensiunea proprie încă nu este pe deplin activată, deci
încă nu avem o dovadă clară că ceea ce ştim, că suntem
extratereştri, este real. Şi totuşi, în acelaşi timp simţim
nevoia de a crea legături, de a aparţine, ca orice alt
adolescent pe Pământ. Asta ne poate îndrepta spre secte,
relaţii şi situaţii periculoase. Nimeni n-a trecut de faza
asta nezgâriat.

*** Tu personal ce ai făcut? Ai intrat în vreo sectă?


***
Chiar am făcut-o. Vroiam să înţeleg cum şi de ce
funcţiona. Cât timp am fost membră, pentru două luni
mi-am permis să simt că mi se potriveşte perfect. Cei de
acolo se pricep foarte bine la asta, să te facă să te simţi
potrivită în cele din urmă. Dar în curând toată chestia a
devenit prea greţoasă pentru mine, aşa că am renunţat la
fantezie şi am plecat.

*** Sună ca şi când ai fi fost tot timpul conştientă


că e o sectă şi nu ceva de care să aparţii cu adevărat.
***
La vremea respectivă vroiam să mă alătur unui grup,
unei religii, să experimentez viaţa şi la acel nivel. Dar ai
dreptate. Tot timpul am ştiut că e o creaţie artificială. Un
grup poate exista doar dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii. Prima, grupul să aibă o realitate proprie şi
membrii lui să fie de acord cu acea realitate. De exemplu,
în secta în care intrasem, realitatea de grup era că fiecare
membru urmează să devină o fiinţă extrem de puternică.
A doua idee în legătură cu care eram de acord era că noi
vom salva lumea. Era un acord de grup asupra istoriei
Pământului şi creaţia pământenilor. Toate astea sunau
greu de crezut, dar nu mai mult ca în orice altă religie.
O altă condiţie este ca grupul să aibă un lider,
respectiv cineva care le spune celorlalţi ce să facă. Fără
un conducător nu poate exista un grup. Am plecat în
momentul în care am început să le cunosc cele mai sacre
învăţături şi puteri şi le-am găsit a fi foarte elementare.
Mai târziu am înţeles că erau maeştri ai înrobirii. Au mii
de persoane care trăiesc în sclavie consimţită, în cele mai
oribile condiţii de viaţă, şi nu le pasă nici cât negru sub
unghie.

*** Poţi să-mi spui numele acestei secte? ***


Numele unei secte n-are importanţă. Ce vreau să
subliniez este vulnerabilitatea extremă a copiilor hibrizi la
toate sectele, în mod special la cele care îşi leagă teoria în
vreun fel de spaţiu.
Al cincilea interviu

De când am început această serie de interviuri,


viziunea mea asupra vieţii a fost zguduită din temelii. Erau
atâtea lucruri pe care nu le ştiam despre propria mea
specie, felul în care funcţionăm, gândim, evoluăm şi mai
mult de atât. Mă întrebam de ce nu cunoaştem lucrurile
astea ca societate. De ce avem nevoie de altcineva de pe
altă planetă sau dintr-o altă dimensiune să vină şi să ne
înveţe. Pentru această întâlnire am fixat o oră mai timpurie
a zilei şi am luat un mic dejun înainte de a începe.

*** Într-una din întâlnirile noastre precedente ai


spus că există rase de extratereştri care profită de pe
urma înrobirii noastre. Poţi să-mi spui mai multe
despre ei şi despre cum profită de noi? ***
E vorba de energie. Toate creaturile din universuri,
care-şi folosesc trupurile, fie ele fizice sau mai subtile, au
nevoie de combustibil pentru a le susţine, au nevoie de
un mediu în care să trăiască aceste trupuri şi au nevoie
de energie pentru a crea obiecte în acel mediu. Obiectele
pot fi aparate, un adăpost de vreun fel, artă, mijloace de
transport, producţia de hrană/energie etc.
Oamenii sunt fiinţe extrem de puternice. Au calităţi
formidabile de canalizare şi de creare a energiei. Toate
emoţiile, toate sentimentele, toate mişcările pe care le are
sau le face o persoană produc un surplus de energie.
Acest surplus ţine anumite entităţi în viaţă.
Un alt motiv ar fi că viaţa pe Pământ este distractivă.
E ca şi când ai privi un film extrem de captivant, te pierzi
în el şi timp de două ore trăieşti emoţiile altor persoane,
gândeşti gândurile altei persoane şi vezi realitatea altei
persoane. Oamenii se uită la filme pentru că este foarte
amuzant şi le dă ocazia să trăiască lucruri pe care nu le-
ar trăi în viaţa obişnuită.
Şi, de asemenea, învaţă. Şi nimic din astea nu le va
afecta supravieţuirea sau sănătatea fizică. Sună ciudat,
dar multe creaturi vin pe Pământ aşa cum tu te duci la
cinema şi cu acelaşi scop.

*** Dar cum o fac? Se uită la oamenii? Ne absorb


energia? Posedă oamenii aşa cum se spune că o fac
demonii? ***
Într-adevăr, privesc şi absorb energie. Nu posedă
oamenii pentru că au şi ei trupurile lor fizice. Absorb
energie şi substanţe chimice prin tehnologii proiectate
anume pentru aşa ceva. Când oamenii sunt într-o stare
de mare îngrijorare, emit anumiţi feromoni, de exemplu,
iar ei îi colectează şi pe aceia.

*** Asta mă face să simt că suntem un fel de


animale de fermă. ***
Chiar sunteţi. Dar să nu uiţi că totul se face cu
consimţământul fiecăruia de pe planetă.
*** Dar de ce ar fi de acord un om… de ce aş fi eu
de acord să mă nasc ca să fiu ţinut într-o fermă, ca
sclav? Nu-i văd sensul. ***
Ca să înţelegeţi de ce aţi creat această realitate, uită-
te la jocurile de pe calculator. Uită-te la lumile şi jocurile
din realitatea virtuală de pe internet. Vezi ce fac oamenii
în ele. Vei vedea că în jocurile virtuale majoritatea
oamenilor se angajează în vreun fel de relaţie sexuală.
Asta e principala preocupare a majorităţii oamenilor. În al
doilea rând, vor căuta să intre în tot felul de relaţii cu alţi
jucători. Şi vor exista zone în care există sclavi şi stăpâni,
adunări de grupuri New Age, dansuri şi alte activităţi
recreative, creaţii frumoase, paradisiace sau urâte,
infernale, artă, muzică, literatură. Pe scurt, vei găsi cam
tot ceea ce există pe planetă. Şi cu toate că nimeni nu-i
forţează s-o facă, unii aleg să se logheze şi să fie sclavi
pentru o zi, de exemplu.
Alte jocuri te vor pune în situaţia de a omorî sau a te
lupta cu alţi jucători sau cu monştri generaţi de
computer. În aceste jocuri jucătorul trebuie să-şi combine
abilităţile de ucigaş cu cele creative şi să adune bani şi
bunuri. Şi iată, nimeni nu-l forţează s-o facă. Nu are
nevoie să omoare pentru a supravieţui, nu are nevoie să
muncească pentru a supravieţui, o face pentru că-l
amuză.
Deci vezi că jocurile umane, în special cele în care mii
de oameni se joacă în acelaşi loc pe internet, sunt pline
de asemenea experienţe. Aceleaşi experienţe pentru care
vin oamenii pe Pământ să le trăiască.
Oamenii citesc cărţi, romane, îşi spun poveşti şi
mituri. Toate au acelaşi rol, de a avea experienţa a ceva
extraordinar în viaţa lor ordinară.
Recent am văzut la televizor un interviu cu o femeie
care suferise de o boală legată de interacţiunea socială
care nu-i permitea să iasă din casă (agorafobie) de care se
vindecase prin intermediul unui joc într-o lume virtuală
în care se întâlnea cu oamenii şi interacţiona cu ei, având
siguranţa butonului de oprire al calculatorului. E foarte
simplu. Şi-a depăşit condiţia din lumea reală într-o lume
virtuală.

*** Deci spui că jucăm cu toţii un mare joc virtual?


***
Exact. O lume în care poţi să înveţi lucruri, să creezi
legături, să ai experienţe, să creşti, să evoluezi, să te
exprimi şi să relaţionezi. Dacă unii dintre voi trec mai
rapid de niveluri şi reuşesc să ia puterea altora, şi asta
face parte din joc. Tot ce trebuie să facă oricine este să se
trezească şi atunci, acea persoană şi-ar putea schimba
lumea în ceva complet diferit. Poate oricând să-şi ia înapoi
puterea. Adu-ţi aminte că asta e ceva ce poţi face la
nivelul de evoluţie la care eşti. E aici şi acum.

*** Îmi aduce aminte de conceptul Legii Atracţiei,


că ne putem atrage orice vrem în viaţă. ***
E mai mult decât atât. De fapt, nu atrageţi nimic.
Creaţi totul. Oricum, ideea asta e atât de tare încât cei
mai mulţi nici n-o percep.
E uşor să te gândeşti că dacă vizualizezi şi simţi
bucuria de a avea ceva în viaţă, acel ceva va veni la tine.
Dar să crezi că toată realitatea ta, aşa cum este ea astăzi,
e pur şi simplu o oglindă a sinelui tău interior, a ceea ce
gândeşti, simţi sau îţi imaginezi, e puţin mai complicat.
Ne place să dăm vina pe alţii pentru mizeria şi
durerile noastre. Căutăm relaţii care să ne facă fericiţi, un
loc de muncă unde să fim fericiţi, o casă în care să fim
fericiţi. Apoi începem să vizualizăm şi să ne simţim într-o
nouă relaţie, o nouă casă etc. pentru a ne-o „atrage” în
viaţa noastră.
Ideea nu e rea, dar e cam limitată.
Adevărata putere constă în schimbarea vieţii noastre,
punct.
De curând am lucrat cu o persoană care este
indubitabil foarte intuitivă şi bine informată. Citise timp
de decenii cărţi despre cum să-ţi atragi cele necesare în
viaţă. Cu mult înainte de ultimul val de interes public pe
tema asta. I-am spus pur şi simplu să mediteze timp de
două ore pe zi. Să mediteze, atât. M-a sunat seara trecută
să-mi spună că a descoperit, după meditaţia zilei, că totul
este înăuntrul lui. Că tot ce are de făcut este să se ocupe
de ce e înăuntrul lui şi să-l schimbe, şi schimbarea se va
reflecta în afară.
E o diferenţă foarte subtilă, dar are un impact imens
asupra capacităţilor şi puterii omului asupra propriei
vieţi. Viaţa ta, aşa cum este astăzi, este o oglindă perfectă
a ta, a ceea ce gândeşti, crezi, simţi şi visezi.
*** Ei bine, există învăţăminte care explică ceea
ce spui. Una este „Un curs al miracolelor”, cealaltă
este religia Ho'oponopono. ***
Da, într-adevăr. Aceste învăţăminte descriu foarte
bine regulile jocului. Dar sunt de natură religioasă şi, din
acest motiv, mulţi nu-şi vor da silinţa să le înveţe. Ceea
ce este realmente un păcat.

*** Cât despre sentimente. Mai devreme ai spus că


noţiunea ta de iubire este diferită de a noastră. Ai şi
alte sentimente umane, cum ar fi furia, frustrarea,
bucuria, fericirea, satisfacţia… se întâmplă să-ţi pierzi
cumpătul?***
Oh, cum să nu. Pot să fiu rănită în sentimentele mele,
pot să-mi pierd cumpătul, să mă bucur şi tot restul.
Trebuie să fiu atentă totuşi la ce simt pentru că pot să-mi
afectez imediat mediul. Am învăţat asta de când eram
mică. Când am un sentiment puternic, indiferent de ce
natură, aparatele se strică, becurile explodează şi
bateriile se descarcă. La un moment dat, obiectele încep
să zboare prin aer în jurul meu.

*** Ce fel de obiecte? ***


Obiectele din cameră, picturi, cărţi, chestii mici. Şi
desigur, orice m-ar fi făcut să simt acel sentiment
puternic va evolua rapid. Nu mi-a luat prea mult să
înţeleg ce se întâmplă.
*** Am auzit că lucrurile astea se întâmplă cu
anumiţi adolescent, mai ales cu fetele. Un fel de
activitate paranormală. ***
Da. Te face să te întrebi ce e diferit la adolescenţii care
pot să facă aşa ceva, nu?

*** Sunt hibrizi? ***


Unii sunt. Da. Dar cei mai mulţi sunt oameni simpli
care ies de pe tabla de joc şi trec la următorul nivel.
Totuşi, societatea se pricepe de minune să-i tragă repede
înapoi. Sunt doar câţiva care au reuşit să facă saltul.

*** E uimitor. Mie mi s-a părut întotdeauna a fi un


fel de problemă. Ceva care trebuie rezolvat. ***
Societatea umană nu vede cu ochi buni alteritatea.

*** E atât de adevărat. Chiar şi eu am avut


probleme pentru că eram altfel. Când ai capacităţi
paranormale eşti ca o lepră în cele mai multe
societăţi. Oamenii te tratează ca şi când ai fi un
escroc sau un criminal. Sunt ţări în care suntem
interzişi. Apropo de a fi în afara legii, au fost hibrizi
care să fi fost prinşi de autorităţi sau de guvern? ***
În decursul istoriei civilizaţiei umane au existat
hibrizi capturaţi şi reţinuţi de autorităţi. Soarta lor a fost
întotdeauna groaznică. Deşi avem puterea şi capacităţile
să scăpăm din asemenea situaţii, nu putem s-o facem
fără a viola liberul arbitru al altora. Aşa că pur şi simplu
lăsăm autorităţile vremii să-şi facă treaba. Asta a
însemnat că ai noştri au fost arşi de vii, aruncaţi de pe
promontorii, torturaţi, spânzuraţi şi omorâţi în multe alte
moduri. Probabil că ai ajuns şi tu până acum la concluzia
asta, oamenilor le-a fost frică de puterea noastră, mulţi
au simţit-o şi au folosit religia sau alte scuze ca să ne
omoare. Cam ceea ce s-a întâmplat cu vrăjitoarele mai
demult, sau cu bărbaţii şi femeile iluminate în cercurile
religioase.

*** Ştiu că unul din motivele pentru care vrei să


rămâi anonimă este ca oamenii de la putere actuali să
nu te găsească. Ce s-ar întâmpla dacă te-ar depista?
***
În zilele noastre, probabil că mi-ar ucide trupul
uman. E improbabil să meargă până la tortură,
experimente sau analize ştiinţifice. Ar vedea asta ca fiind
prea riscant. Şi ar avea dreptate. Toţi cei cu care venim în
contact se schimbă, inclusiv ei. Oamenii ăştia sunt
îngroziţi de schimbare, în mod special dacă asta implică
gândirea lor. Nu le place să-şi schimbe modul de a gândi.

*** Deci, de fapt, ei ştiu de existenţa voastră? ***


Ne suspectează că existăm şi trăim între voi. Cu toate
acestea, până astăzi ei n-au înţeles mecanica existenţei
noastre.

*** Vrei să spui că de acum vor şti din cauza


acestei cărţi? ***
Da. Persoanele însărcinate să cerceteze prezenţa
extraterestră pe Pământ vor şti că asta nu e o carte
oarecare.

*** Dar mi-ai spus cum puteţi fi învinşi,


slăbiciunile voastre aici pe Pământ. Oare publicarea
acestei cărţi nu te-ar pune, pe tine şi pe alţi hibrizi, în
mare pericol? ***
Merită să ne asumăm pericolul când e vorba de
schimbarea conştienţei şi vibraţiei atâtor oameni care
altfel n-ar fi putut s-o facă.

*** Şi cum rămâne cu soţul şi copiii tăi? Dacă


mori, ce se va întâmpla cu ei? ***
Soţii şi copiii îşi pierd tot timpul soţiile şi mamele.
Face parte din experienţa umană. Vor continua să
trăiască şi să aibă experienţe, să înveţe şi să crească.
Al şaselea interviu

Asta ar fi trebuit să fie ultima din seria noastră de


interviuri, dar din răspunsurile prietenei mele au apărut
atât de multe alte întrebări noi încât am căzut de acord să
mai facem un interviu după acesta în care am putea
încheia nişte teme lăsate deschise.
Recunosc că după cum s-a terminat ultimul interviu, m-
am gândit în mod serios să pun tot proiectul la păstrare.
Nu vreau să-mi pun prietena şi pe alţi hibrizi, fiinţe care au
sacrificat atât de multe ca să vină şi să ne ajute în evoluţia
noastră personală, în pericol. Însă după o lungă
conversaţie telefonică cu prietena mea am decis să continui
şi să termin cartea.

*** Să ne întoarcem la adolescenţa ta. Poţi să-mi


povesteşti de experienţa ta cu băieţii? Ai fost
interesată de acest aspect? ***
Da, de fapt am fost foarte interesată. Oricum, mi s-a
indicat să nu mă încurc cu majoritatea băieţilor pe care i-
am întâlnit.

*** Ţi s-a indicat? De către cine? ***


De către ghizii mei. Nu sunt un lucrător solitar, nici
unul dintre hibrizii extratereştri nu e. Venim în echipe.
Unii din echipă mă ghidează. Desigur că-i am şi pe
ceilalţi ghizi, cei pe care toate fiinţele din toate
universurile le au, îngerii sau mesagerii sinelui nostru
superior, dar şi ghizi specializaţi care fac anumite lucrări,
cum ar fi vindecarea, programarea computerului sau
gătitul.

*** Începe să sune ca chestia de autoeducare


personală la care lucrez şi eu. ***
Nu e foarte diferită.

*** Pot să-ţi simt energia, iubirea şi vibraţia doar


stând în preajma ta. Ce se întâmplă cu un bărbat de
care eşti atrasă? ***
Poţi să simţi lucrurile astea pentru că eşti mai
conştientă decât alţi oameni. Cei mai mulţi oameni nu mă
vor simţi, nu mă vor detecta ca fiind altfel decât oricare
altă cunoştinţă a lor. Masculii umani foarte evoluaţi vor
recunoaşte atracţia pentru mine ca fiind sentimentul de
iubire/lumină necondiţionată infinită. Bărbaţii umani
mai puţin elevaţi vor crede că e atracţie umană şi se vor
îndrăgosti nebuneşte de mine, vor dori să se însoare şi să
aibă copii cu mine. Cei neevoluaţi fie mă vor găsi
atrăgătoare sexual, fie respingătoare datorită fricii
inconştiente.

*** Cum a fost prima ta experienţă sexuală? ***


Dezamăgitoare. Nivelul conexiunii era foarte
superficial, chiar dacă pentru partenerul meu a fost o
experienţă care i-a schimbat sufletul.

*** Eşti căsătorită. Soţul tău ştie că eşti un hibrid


extraterestru? ***
Nu. N-are nici cea mai vagă idee. Pentru el, sunt doar
soţia lui. Deşi are ceva capacităţi paranormale, pur şi
simplu alege să nu le folosească. E un aranjament foarte
confortabil. Ştie că sunt lucruri pe care nu le prea pot
face, cum ar fi să stau în grupuri mari de oameni, dar
crede că e pur şi simplu o problemă psihologică.

*** De ce nu poţi să stai în grupuri mari? ***

Vibraţia este prea grosieră. Cu cât sunt mai mulţi


oameni de faţă – şi asta nu se aplică grupurilor de oameni
care evoluează activ spre următorul lor nivel – cu atât
mediul vibraţional devine mai dens, mai grosier. Pur şi
simplu mi-e greu să exist în aceste medii dense. Nu
imposibil, dar dificil. Imaginează-ţi, dacă vrei, o piscină
plină de apă, şi una plină de melasă. Chiar dacă poţi înota
în ambele, într-unul din cazuri va fi mult mai uşor şi mai
plăcut. Nu suntem omnipotenţi. Putem fi copleşiţi, iar
asta e una din metode.

*** Spune-mi despre schimbare. Am observat că


orice om care intră în viaţa ta trece printr-o mare
schimbare şi maturizare, inclusiv eu însămi. De ce?
***
Ţi-am mai spus. Pentru asta am venit pe Pământ. E
singurul meu obiectiv pe planetă, nimic altceva nu
contează.
*** Dar nu pari să faci nimic. Am observat doar
pentru că eşti numitorul comun al acestor schimbări.
Şi nu e vorba doar de indivizi, ci de cartiere, oraşe,
ţări, tot tacâmul! ***
Da, fiecare entitate, grup sau identitate are un
colectiv. Din clipa în care intru în acel colectiv prin
conştientizarea prezenţei mele de către ei, pot să-i
influenţez doar fiind acolo. Nu trebuie să fac nimic în mod
special. Toţi cei care vor citi această carte vor trece prin
mari schimbări ei înşişi. Desigur, în măsura în care o vor
dori cu liberul lor arbitru. Dacă omul alege să nu accepte
schimbarea, nimic nu se întâmplă.

*** Dar numai citind până aici, ei s-au schimbat


deja. Cum rămâne cu liberul lor arbitru? ***
Oh, păi chiar asta e. Au ales să citească ceva ştiind
că ceva se va schimba.

*** Şi dacă e un critic de carte care găseşte acest


text în căsuţa lui poştală, cu rugămintea şefului s-o
citească şi să-i facă un comentariu? ***
Nu există coincidenţe pe Pământ. La un anumit nivel,
mai degrabă conştient decât inconştient, acel critic s-a
rugat pentru ajutor, schimbare şi maturizare. Nimeni nu
va citi această carte fără să fi ales s-o facă.

*** Înţeleg. Eşti căsătorită şi ai patru copii ai tăi.


E vreunul din ei hibrid? ***
Nu. Nu sunt. Cantitatea de energie eliberată de doi
hibrizi în acelaşi loc ar fi prea mare ca să treacă
nedetectată de aparatele existente. Dacă aş avea un copil
hibrid, am fi amândoi în pericol.

*** Dar dacă materialul tău genetic este modificat,


cum poţi să naşti copii obişnuiţi? ***
Inversăm procesul la copii când sunt concepuţi. În
plus, jumătate din materialul lor genetic este 100% uman,
aşa că nu avem mult de muncit.

*** Şi totuşi, copii tăi sunt extrem de talentaţi şi


dotaţi cu capacităţi paranormale. Dacă nu sunt
hibrizi, ce sunt? ***
Sunt oameni. Probabil că sufletele lor m-au ales ca
mamă pentru a avea acces la o vibraţie mai înaltă şi astfel
la o viteză de evoluţie mult mai mare. Dar momentan, ei
se manifestă cu toţii ca oamenii simpli şi joacă jocuri
umane. Până acum nici unul n-a ales o cale de iluminare.

*** Iluminarea e un cuvânt greu. Frizează


religiosul. Coordonez activităţi de dezvoltare
personală, din care multe chestii provin din religie în
trecut. Zici că ăsta e tipul de muncă pe care o faci şi
tu? ***
Într-adevăr. Exact asta fac. Dar spre deosebire de
tine, nu scriu cărţi despre asta şi nu mă învârt în cercuri
de dezvoltare personală.
*** Eu am capacităţi paranormale şi vroiam să-ţi
spun că te văd ţinând ateliere şi seminarii despre
ascensiune. Rezonează asta cu tine? ***
Nu pe mine mă vezi. De fapt asta se întâmplă cu
multe persoane senzitive, paranormale, îşi vor vedea
propria viaţă în loc de a mea. Îmi aduc aminte că acum
câteva luni o fată mi-a spus numele perechii mele umane
şi mi l-a descris în amănunt. Îl va întâlni într-un an şi
jumătate. Să-i fi spus? Sigur că nu. Ar putea să-şi aducă
aminte, când îl întâlneşte, că l-a mai văzut undeva, ar
putea să-şi aducă aminte că a crezut că e perechea
sufletului meu şi ar putea să pună lucrurile cap la cap,
dar şansele sunt mici. Pot să-ţi spun de acum că nu voi
lua o poziţie publică, cu siguranţă, cu privire la misiunea
mea. Voi continua ca şi până acum, lucrând cu câte o
persoană odată şi făcând mai multe cărţi cu tine. Şi pot
să-ţi mai spun, pentru că eşti foarte conştientă, că
viziunea pe care o ai se referă de fapt la viaţa ta. Tu vei
ţine ateliere şi seminarii.

*** Improbabil. Nu-mi plac adunările. ***


Nu trebuie să-ţi placă. În plus, „masele” care vor veni
la aceste ateliere şi seminarii sunt, de fapt, indivizi foarte
elevaţi care sunt pregătiţi să treacă la nivelul următor.

*** Vor veni şi hibrizi? ***


Amuzant că spui asta. Da. Vei avea şi hibrizi la
seminariile şi atelierele tale. Şi noi suntem pe calea
noastră personală de elevare şi fiecare dintre noi vrea să
ajungă la următorul lui nivel. Vei fi mediumul perfect
pentru a o face pentru că nu doar că ne vezi aşa cum
suntem în realitate, ci ne poţi ajuta atât în experienţa
noastră umană, cât şi în starea noastră naturală.

*** Cred că mă supraapreciezi în privinţa asta. Nu-


mi pot imagina cum aş putea ajuta să evolueze o fiinţă
atât de pură şi elevată ca tine. ***
Asta pentru că acum nu te afli în starea de Unime.
Când trece în acestă stare, eşti de fapt Unu şi nelimitat.

*** Da, aşa e. De asemenea, mi-e greu să fiu într-o


stare de elevare oarecare şi în acelaşi timp să
funcţionez în viaţa de zi cu zi. ***
Acum înţelegi de ce ne e greu şi nouă să menţinem o
existenţă umană. Trăirea noastră de viaţă e mai aproape
de Unime decât de cea a oamenilor.

*** Încep să înţeleg de ce nu sunteţi atât de ataşaţi


de experienţa de a fi om. Ceea ce mă aduce la
următorul set de întrebări. Dintr-o perspectivă pur
umană, afirmaţiile tale cu privire la experienţa umană
şi relaţia cu trupul fizic pot fi etichetate din punct de
vedere psihologic ca multe psihoze diferite. Cum poţi
să fii sigură că nu eşti pur şi simplu nebună, că nu te
minţi în stil mare? ***
În primul rând, tu eşti singura persoană pe Pământ
care ştie de mine. Nimeni nu ştie, nici nu bănuieşte, că
sunt un hibrid. Oamenii apar şi dispar din viaţa mea fără
să ştie asta.
Să luăm definiţia psihoticului folosită de medicina
alopată, de exemplu, care este cea a unei persoane cu un
dezechilibru mental care îi deformează capacitatea de a
gândi, de a răspunde emoţional şi social, de a comunica
şi interpreta realitatea sau de a se comporta
corespunzător. Toate acestea iau în considerare, dacă nu
implică exclusiv, percepţia altor persoane privind
psihoticul. Ca ceilalţi să-l poată eticheta drept nebun,
trebuie să vadă semne exterioare.
Totuşi, dacă cineva nu are sensibilitatea şi conştienţa
ta, mă va vedea că trăiesc, mă comport şi funcţionez ca
cea mai obişnuită fiinţă umană pe care ai putea-o întâlni.
Da, în anii de început am fost în pericol pentru că nu
ştiam cât de debilitantă este condiţia umană şi am făcut
anumite chestii care ar fi putut fi etichetate ca psihotice.
Dar am învăţat repede să recunosc pericolul şi am ştiut
instinctiv cum să mă comport ca un copil normal. Aşadar,
nimeni n-ar putea spune că sunt altfel, cu excepţia
câtorva paranormali, iar cei mai mulţi dintre ei mă vor
vedea ca pe unul de-al lor, un alt paranormal. Şi acesta e
unul din darurile noastre. Cei mai mulţi oameni mă vor
vedea ca pe ei înşişi. Voi fi preponderent o oglindă pentru
ei. Mă vor vedea exact aşa cum sunt ei. Desigur, când
cineva se urăşte, asta e mai puţin plăcut.

*** Când mă uit la tine acum, şi de când ne-am


întâlnit la magazin, mi se pare imposibil să fi trecut
prin viaţă neobservată. Străluceşti atât de tare,
energia ta e atât de pură, e atâta iubire necondiţionată
care curge prin tine. ***
Încă o dată, te descrii pe tine însăţi. Dar îţi voi acorda
şi ceva credit, pur şi simplu pentru că aşa este. Cu cât ne
petrecem mai mult timp împreună, cu atât îţi va creşte
nivelul de conştienţă, cu atât mai multe vei putea să
percepi, inclusiv „trupul” meu extraterestru.

*** Văd ceva ca nişte diamante de lumină în


spatele trupului tău uman, foarte strălucitoare.
Credeam că sunt aripi, dar nu sunt. Şi mai e unul
foarte mare şi strălucitor deasupra capului tău. Ăsta e
trupul tău extraterestru? ***
Da. E o parte din trupul meu extraterestru. Partea
care e destul de aproape de realitatea quadridimensională
pe care o percepi acum.

*** Aproape, dar nu în dimensiunea a patra? ***


Aşa e.

*** Oau! Văd alte dimensiuni! Bine. Următoarea


întrebare. Treaba ta e să ajuţi numai oamenii sau să
ajuţi alţi hibrizi şi alte specii de extratereştri? ***
Ajut atât oamenii, cât şi pe extratereştri. Inclusiv
hibrizii. Aceştia din urmă, totuşi, au nevoie de altfel de
ajutor, ceea ce e un alt motiv pentru care am fost de acord
să scrii cartea. Ei au nevoie de rezonanţă la ceea ce ştiu.
Au nevoie de validarea identităţii lor şi au nevoie să se
reconecteze la sursă pentru a trăi vieţi lungi şi fericite,
făcând ceea ce au venit să facă.

*** Deci într-un fel eşti un lider al hibrizilor? ***


Da. Sunt un lider, dar nu în sensul uman de a le
spune celorlalţi ce să facă, ci mai degrabă ca un far. Le
arăt celorlalţi hibrizi unde sunt stâncile şi sper să nu se
lovească de ele.
Al şaptelea interviu

A durat mai multe săptămâni până să ne putem


revedea datorită unor aranjamente preprogramate de
ambele părţi. De acum, vremea se răcea şi ambele noastre
familii treceau prin obişnuita perioadă de răceli şi viroze
atât de frecvente în şcoli în zilele noastre.

*** Spune-mi despre şcoală. Cum ai trecut de ea?


***
Mi-a fost greu să nu învăţ bine. De fapt, după câteva
luni în grădiniţă am renunţat şi m-am limitat să fac
temele şi să iau premiile. Am fost un elev de nota 10 în
toate şcolile prin care am trecut. Mi s-au oferit burse
complete la şcoli private de elită, desigur că le-am refuzat
şi m-am dus la o şcoală locală. La liceu, lucrurile s-au
complicat puţin când am excelat la matematică, fizică şi
chimie. Unul din profesori, cel de fizică, s-a hotărât să mă
testeze. Mi-a dat ca temă să rezolv o problemă. A doua zi
i-am dus-o înainte de oră, a chiuit de bucurie şi a fugit
din clasă, întorcându-se puţin mai târziu cu profesorul de
chimie care, foarte serios, m-a întrebat „ai făcut asta de
una singură? Sau te-ai inspirat dintr-o carte?”
Trebuie să înţelegi că asta se întâmpla înainte de a se
inventa internetul, aşa că nu era simplu să descarci
informaţie, să zicem pentru rezolvarea unei ecuaţii de
fizică. M-au luat prin surprindere, aşa că am recunoscut
că am rezolvat ecuaţia. Noroc că profesorul de chimie nu
avea încredere în copii. Mi-a spus foarte solemn
„mincinoaso! Ai luat-o de undeva! Ai încurcat-o, fetiţo!” şi
a ieşit din clasă.
Profesorul de fizică m-a rugat să mă aşez şi mi-a
explicat că ecuaţia pe care mi-a dat-o le-a luat unor
fizicieni de top mai multe decenii s-o rezolve, iar eu am
făcut-o peste noapte. Toate alarmele mi-au luat-o razna
când mi-am dat seama că dacă mă ţin de adevăr, mă voi
desconspira. Mi-am lăsat capul în piept şi l-am întrebat
dacă am încurcat-o rău. Mi-a răspuns că voi fi pedepsită
pentru o săptămână. După care m-a luat de bărbie, m-a
privit în ochi şi mi-a spus „de fapt, ai făcut-o de una
singură, nu-i aşa?”
Am dat din cap, apoi i-am spus că era foarte
important ca nimeni să nu afle. Dintr-un motiv
inexplicabil, a fost de acord să-mi păstreze secretul.
După asta, am făcut un efort să mă documentez
pentru temele de casă înainte de a le preda. În curând
incidentul a fost uitat.

*** Cum a fost la facultate? ***


Facultatea a fost o experienţă interesantă. Vibraţia
era mult mai plăcută! Toată lumea se afla acolo de
bunăvoie şi pentru că le plăcea, nu pentru că legea îi
obliga. Cel puţin marea majoritate. Erau câţiva care
veniseră pentru că simţeau că trebuie să vină. Dar cei mai
mulţi au muncit din greu să ajungă aici, aşa că atmosfera
era energizantă. Am rămas în umbră şi n-am avut
probleme.
*** Ce faci acum pentru a supravieţui? ***
Fac tot ce îmi iese în cale. Din proprie experienţă,
munca pe care o fac are de-a face mai degrabă cu o
anumită persoană de la locul de muncă, decât cu munca
în sine. Mă las purtată de val oriunde ar fi nevoie de mine.
Niciodată nu mi-a lipsit nimic. Îmi ies toate în cale fără să
depun vreun efort. Orice abilităţi aş avea nevoie pentru a
îndeplini o anumită sarcină, le descarc din baza de date
şi le folosesc cum vreau.

*** Vroiam să te întreb mai devreme, când ai spus


că ai descărcat limba, bebeluş fiind, cum descarci
informaţia. Cum funcţionează asta? De unde descarci
şi cum? ***
Hmmm. Să văd cum îţi pot explica. În primul rând,
descarc din colectivul uman, foarte rar de la o anumită
persoană. În orice caz, e deosebit de simplu dacă se află
lângă mine o persoană care deţine cunoştinţele. Asta îmi
dă acces direct la informaţie. Dacă nu, e ca o serie de
ecrane transparente care plutesc în jurul meu, eu le ating
pur şi simplu şi ele se măresc, iar eu pot să văd ce scrie
pe ele şi să învăţ… doar că nu există ecrane şi nu le pot
atinge.

*** Deci, dacă e cineva care ştie matematică, de


exemplu, poţi să-i pescuieşti ecuaţiile din creier pur
şi simplu fiind lângă el? ***
Nu din creier. Nimeni nu stochează informaţii în
creier. Creierul este mai mult un fel de aparat de radio-
recepţie. Pot să ascult radioul celuilalt şi să descarc
informaţia în sfera mea de cunoaştere.
Din clipa în care nu mai am nevoie, le scot din sfera
mea. Când un om învaţă un subiect, creează sfere de
memorie cu acele cunoştinţe, care sunt conectate direct
la colectiv. Dacă sunt în apropierea mea, mi-e mai uşor
să mă conectez direct la sfera lor decât s-o fac prin
colectiv, căutând o sferă care să conţină acea cunoaştere.

*** Dar dacă informaţia nu este păstrată în creier,


de ce leziunilor cerebrale determină uneori pierderi de
memorie, cunoştinţe sau abilităţi? ***
Un radio stricat nu recepţionează prea bine diferitele
posturi, dacă le recepţionează. Informaţia şi memoria
sunt tot acolo, dar persoana nu are acces la ele.

*** În ceea ce priveşte descărcarea de informaţii.


De ce le ştergi după ce le-ai folosit? De ce nu le
păstrezi? ***
Prea mult zgomot. Cu cât se învârt mai multe
informaţii în sfera mea, cu atât mai puţin pot să stau într-
o linişte mentală completă.

*** E cam ca o suprasarcină de informaţii la noi,


oamenii. ***
Exact.

*** Poţi să citeşti şi minţile? ***


Da. Dar e extrem de plictisitor. Când eram copil, era
copleşitor, mai ales că trăiam într-o suburbie. Deşi un
oraş cu densitate mai mare ar fi fost mult mai rău.
Oricum, a trebuit să învăţ să reduc sonorul.

*** Gândul că cineva îmi citeşte mintea mă face să


mă simt foarte incomod. ***
Ei bine, ca să fiu sinceră, gândurile nu variază prea
mult de la o persoană la alta. Au de-a face mai mult cu
sexul, hrana, cumpărăturile, copiii, munca, sexul,
nemulţumirile, tristeţile, sexul, şi tot aşa de la capăt.
Foarte plictisitor şi foarte, foarte monoton şi extrem de
zgomotos.

*** Niciodată nu m-am gândit la asta. Poţi să vezi


şi lucruri din viitor? Poţi să spui ce se va întâmpla?
***
Da. Pot să văd viitorul binişor. Desigur că eşti la
curent cu noţiunea de viitoruri multiple. Ce văd eu este
cel mai probabil viitor corespunzător zilei de astăzi, dacă
persoana nu-şi schimbă calea sau punctul de vedere.
Deci, pentru cineva adormit care nu evoluează, viitorul
este destul de fix. Pentru cineva care evoluează activ, se
informează şi-şi foloseşte puterea ca să-şi creeze
realitatea proprie, văd mai multe posibile viitoruri. Din
când în când apare şi câte o persoană care e total hotărâtă
pe un rezultat şi, desigur, acela va fi viitorul ei.
*** Cu câtva timp în urmă ai spus că nu ai voie să
ne transmiţi tehnologie. Poţi să-mi spui puţin despre
ce fel de tehnologii aveţi? ***
Încă nu avem voie să vă împărtăşim mecanica din
spatele tehnologiei noastre. Totuşi, există şi detalii despre
care pot vorbi. Societatea noastră este foarte avansată
tehnologic. Dar la fel cum şi viaţa noastră şi experienţa
trăirii noastre este complet diferită de a voastră, tot aşa şi
tehnologia. Cea mai apropiată paralelă pe care o pot face
ar putea fi să-ţi imaginezi că dacă o margaretă ar putea
să cuprindă în esenţa ei un univers paralel, prin existenţa
acelei margarete în universul nostru noi am putea avea
acces la universul paralel, să-l explorăm, să intrăm în el,
să învăţăm din el şi să ne folosim de toate acestea în
evoluţia noastră.

*** Deci nu vă folosiţi de computere şi aparate ca


noi? ***
Într-o zi veţi folosi şi voi computerele şi aparatele în
acest fel. Acum, tehnologia voastră este preponderent
mecanică. Vă ajută cu muncile cotidiene, vă uşurează
viaţa.

*** N-aş spune că tehnologia războiului face viaţa


mai uşoară. ***
Oh, dar o face! Face jocul războiului mult mai uşor
pentru cei care îl joacă.
*** Războiul nu este un joc. Oamenii sunt omorâţi,
mutilaţi, violaţi. Războiul produce multă suferinţă şi
pierdere.***
Da, viaţa e foarte grea pentru cei aflaţi în mijlocul
războiului. Dar trebuie să înţelegi că nu există victime pe
Pământ. Chiar şi cei care suferă în războaie, chiar şi
majoritatea omenirii aflată în sclavie în prezent, sunt în
această situaţie prin alegerea lor. E într-adevăr un joc.
Văd că termenul de joc te revoltă. Dar gândeşte-te, de ce
s-ar găsi nişte fiinţe eterne, puternice în asemenea
situaţii, dacă nu prin propria alegere şi din motive de ei
ştiute?

*** Văd că am putea continua discuţia asta încă


vreo două săptămâni. Înţeleg noţiunea de alegere şi de
asemenea, ideea de a vedea agresiunea şi victimizarea
deopotrivă ca alegeri. Dar nu sunt de acord cu tine în
privinţa războaielor ca jocuri în care toţi cei implicaţi
au hotărât să participe cu bună ştiinţă. ***
Îţi respect punctul de vedere.

*** Ce crezi despre cât de mult se bazează oamenii


pe calculatoare şi aparate? ***
Calculatoarele şi aparatele sunt cheia spre eliberarea
întregii lumi. Rasa voastră, specia voastră, colectivul
vostru este inspirat foarte mult din tehnologie şi
mecanică.
Oamenii trăiesc în grupuri şi se folosesc de
tehnologie. Chiar şi cele mai rudimentare culturi au o
formă de tehnologie. Uneori mă uit în jur cu totală uimire
la creaţiile care ne fac viaţa mai uşoară. Chiar şi
materialul care se găseşte sub picioarele noastre,
pardoseala cafenelei, sticla din ferestre, aparatul de cafea,
mesele, maşinile care trec în faţa vitrinei, avionul de pe
cer… toate au fost gândite de o persoană la un moment
dat şi realizate de un grup de oameni sau altul. E
miraculos, e uimitor.

*** Credeam că cheia eliberării noastre este


meditaţia şi evoluţia sinelui? ***
Asta e adevărat pentru cei care aleg să evolueze.
Pentru întregul omenirii însă, tehnologia este o
componentă cheie.

*** Crezi că în final vom deveni cyborgi? Parţial


oameni, parţial aparate? ***
Deja sunteţi. Desigur, cei mai mulţi oameni nu au
aparate inserate în trupurile lor, unii au, dar marea
majoritate a oamenilor nu. Însă au la ei celulare, agende
electronice, ceasuri, mp3 playere şi o puzderie de alte
dispozitive. Problema este că cei mai mulţi oameni cred
că cyborgii au aparate inserate chirurgical în corp, când
de fapt nu sunt multe rase de cyborgi care să facă aşa
ceva. Desigur, unele o fac. Cei mai mulţi pur şi simplu
adaugă aparatul în viaţa lor, îl poartă cu ei, îl ataşează
într-un mod non-invaziv. Aparatele pot fi detaşate
oricând, dar deja au devenit o parte din persoană. De
exemplu, câte numere de telefon ţii minte? Ştii toate
numerele tale personale de telefon? Dar ale prietenilor
tăi? A fost o vreme când nu aveam telefoane mobile, când
ne aduceam aminte cam de toate numerele de telefon ale
membrilor familiei sau colegilor de muncă. Acum un
aparat a preluat această funcţie. De asemenea,
imaginează-ţi viaţa fără o formă de transport mecanizat.
Fără maşini, fără autobuze, fără biciclete sau căruţe. Pare
imposibil. Din clipa în care te trezeşti de dimineaţă,
foloseşti aparate de mână sau telecomandate. Apa pe care
o bei şi cu care te speli soseşte la tine datorită aparatelor
şi calculatoarelor. Gazul sau energia electrică pe care le
foloseşti să-ţi faci mic dejun, la fel. Uită-te în jur şi găseşte
ceva care nu a fost creat sau transportat prin intermediul
unei maşinării. N-o să prea găseşti.

*** M-am gândit mai mult la cyborgi ca Borg din


serialul Star Trek, dar dacă privesc lucrurile aşa cum
spui tu, sunt realmente cam şocată, pentru că
niciodată n-am realizat că aş putea fi considerată deja
un cyborg. Probabil că cyborgii din Star Trek sunt mai
mult maşini decât umanoizi. Ceea ce mă conduce la
următoarea întrebare, oare maşinile inteligente vor
ajunge să conducă lumea? ***
Nu. În acest moment ai putea părăsi pe cineva într-
un loc fără maşinării, şi ar supravieţui, dacă locul ar fi
locuibil. Dar va veni şi o perioadă în care oamenii vor fi
complet dependenţi de aparate pentru a supravieţui.
Inteligenţa aparatelor o va completa pe cea a oamenilor.
Există oameni care conduc lumea prin intermediul
aparatelor, dar asta se va perima în curând. Oamenii tind
să devină imuni la manipulare, motiv pentru care acum
sunt manipulaţi de la naştere şi de-a lungul întregii vieţi,
dar din clipa în care omul realizează că ceva nu e în
regulă, puterea îi revine din nou lui şi el sau ea poate să-
şi creeze propria realitate. Oricând iese ceva pe piaţă la
un preţ rezonabil sau la un preţ accesibil maselor, e un
semnal de alarmă. Acestea sunt aparatele pe care
conducătorii lumii vor ca tu să le ai. În spatele întregului
proces, totuşi, se ascunde o curbă ascendentă a evoluţiei
întregii rase. Asta înseamnă că oricât de malefic s-ar folosi
o tehnologie, rezultatul final majoritar va fi întotdeauna
pozitiv. Tehnologia va îmbunătăţi condiţia umană. Există
astăzi, de exemplu, şi maşini care ajută o persoană să
mediteze sau să aibă un vis conştient.

*** Sunt mulţi oameni în mişcarea New Age care


se tem de tehnologie şi o folosesc cât mai puţin în
viaţa lor. Unii nu folosesc cuptoare cu microunde, alţii
spun că expansiunea internetului şi altor forme de
comunicare opreşte oamenii să aibă relaţii reale, care
să implice un contact fizic sau conectarea aurelor,
fapt ce are loc la apropierea de o altă persoană. ***
Pot să spună că nu folosesc tehnologia, dar sunt
destul de sigură că nu beau apă direct din râuri sau
lacuri, ci folosesc sistemele construite de alţi oameni cu
ajutorul tehnologiei. De asemenea înţeleg teama unor
membri mai vârstnici ai mişcării New Age de internet sau
de noile forme de relaţii care se dezvoltă pe tot
mapamondul. Totuşi, corpurile energetice ale omului,
inclusiv aura, sunt de natură cuantică. Ceea ce înseamnă
cu nu sunt limitate în timp sau spaţiu. Oamenii pot să-şi
contopească spaţiul aurei sau alte energii chiar dacă se
află pe continente diferite. Internetul este cu adevărat un
element cheie al noului pas evolutiv prin care trece
Pământul chiar acum.
Cu ani în urmă oamenii ar fi trăit într-o izolare totală,
fără să vorbească sau să atingă pe altcineva timp de
săptămâni, cu excepţia unor saluturi ocazionale la
prăvălia locală sau la locul de muncă. Aceşti oameni au
acum o viaţă bogată prin internet. În continuare nu ating
fizic pe nimeni cu săptămânile, dar ating alte vieţi şi sunt
atinşi de viaţa altora.
Desigur că există şi moduri de utilizare a tehnologiei
dăunătoare evoluţiei omenirii, dar într-un final acestea se
vor perima.

*** Aveţi un echivalent al internetului pe planeta


voastră? ***
Esenţa noastră este foarte asemănătoare cu
internetul uman. Ne putem conecta la colectiv foarte
rapid, să încărcăm şi să descărcăm informaţie şi o folosim
când avem nevoie, după care o ştergem din sfera noastră
personală de cunoştinţe. Dar pentru asta nu avem nevoie
de aparate, aşa cum nici voi nu veţi avea nevoie într-o zi.
*** Şi cum vă transportaţi, aveţi mijloace de
transport ca noi? Veniţi pe Pământ cu nave spaţiale?
***
De fapt, da. Nu avem cum să ajungem pe Pământ
decât prin intermediul unei maşinării. Ele sunt ca nişte
globuri ale căror strat exterior vibrează la un nivel mai
dens, permiţând în acelaşi timp existenţa unei bulei
interioare de vibraţie mai înaltă. Pentru un ochi uman, e
ca o sferă de lumină, uneori cu luminiţe în interior sau de
jur-împrejur.

*** Am auzit că există locuri preferate de OZN-uri.


Ai tăi frecventează asemenea locuri? ***
Uneori. Există locuri pe Pământ unde putem intra
mai uşor. Ele ţin de frecvenţa de vibraţie şi energia locaţiei
fizice. Ne e mult mai uşor să ne apropiem de un loc a cărui
vibraţie e mai apropiată de cea a navei noastre decât de
un loc unde vibraţia e foarte diferită.

*** Şi ce afectează vibraţia, oamenii de acolo? ***


Oamenii afectează zonele în care trăiesc. Însă pentru
noi contează mai mult tipurile de rocă, cristalele,
compoziţia chimică a solului. Şi alte organisme vii
afectează vibraţia, de exemplu locurile unde cresc plante
şi copaci autohtoni sunt mai compatibile cu noi. Când
plantele şi arborii locului sunt aduşi din altă parte şi
păstraţi în viaţă artificial prin irigare suplimentară sau
manipularea solului, mereu va apărea o discordanţă
vibraţională, aproape ca la un instrument muzical
dezacordat.

*** Câţi hibrizi extratereştri trăiesc în clipa asta


pe Pământ? ***
În clipa asta există 264 de hibrizi conştienţi pe
Pământ. Mai sunt 27862 care se trezesc în următoarele
luni, şi aproape o mie care s-au pierdut în viaţa lor
umană, prea dizabilitaţi ca să funcţioneze ca hibrizi sau
inconştienţi de natura lor. Mulţi dintre aceştia din urmă
sunt copii sau tineri adulţi, cam o treime au peste 25 de
ani, iar cel mai vârstnic are 92 de ani. Pierdem cam 85%
dintre ai noştri, fie datorită condiţiilor de mai sus, fie prin
moartea fizică înainte ca hibridul să atingă vârsta adultă.
Odată cu schimbarea densităţii vibraţionale, aceste cifre
se îmbunătăţesc, ceea ce înseamnă că nu va mai trebui
să trimitem atâţia indivizi.

*** Poţi să-mi spui la ce fel de dizabilităţi te referi?


Şi cum poate un hibrid să se piardă în viaţa umană?
***
Dizabilităţile sunt întotdeauna fizice. Dacă creierul
suferă leziuni şi hibridul nu e capabil să încarce sau să
descarce informaţie, rămâne efectiv singur pe durata
existenţei umane. Izolarea resimţită de unul de-ai noştri
în cazul deconectării este devastatoare şi poate deseori
duce la nebunie. Un hibrid se poate pierde în viaţa umană
în multe feluri. Poate să fie absorbit de jocurile umane
care se joacă acum, ca de exemplu sclavia, războiul, viaţa
cotidiană, supravieţuirea. Poate să recurgă la droguri sau
alcool pentru a putea face abstracţie de cunoaşterea
lăuntrică. Uneori părinţii sau şcolile îşi dau seama că e
ceva ciudat cu copilul şi-l pun sub tratament pentru a-l
face „normal”. Asta se întâmplă adesea când copilul
începe să vorbească despre ce ştie sau despre adevărata
lui natură.

*** Ce se întâmplă când unul din voi moare? ***


La fel ca toate celelalte creaturi din dimensiunea asta,
golim forma fizică. Ne întoarcem la forma noastră reală.
Datorită urgenţei ridicării nivelului de vibraţie în timpul
liniar prezent pe Pământ, unii dintre noi revin imediat în
alt trup. Alţii rămân în forma lor reală şi nu se întorc, aşa
că fac loc pentru un altul.

*** Deci chiar dacă cineva te-ar ucide, asta n-ar


schimba numărul vostru pe Pământ? ***
Aşa e.

*** Unde se află hibrizii conştienţi? ***


Asta ar însemna desconspirare. Dar, serios, suntem
împărţiţi foarte uniform pe planetă.

*** Poţi să-mi mai spui despre cei 27862 care se


vor trezi în următoarele luni? ***
Da. Cam cu 40 de ani în urmă, pentru că mediul de
aici era atât de dens şi periculos pentru noi, am hotărât
să punem un fel de temporizator de securitate pe
„conexiunea hibridă”, cum s-ar spune, pe majoritatea
hibrizilor născuţi de atunci şi până spre mijlocul anilor
90. Mulţi dintre noi ne-am întrupat, unii ne-am asumat
riscul conştienţei totale, sau cât de mult se putea, iar
ceilalţi s-au afundat adânc în densitate şi au devenit în
aparenţă complet umani. Aceştia din urmă, deşi au o
mulţime de calităţi de hibrid, o cunoaştere interioară şi
anumite capacităţi extrasenzoriale, nu se vor reconecta
complet la colectivul nostru decât prin aprilie 2010.
Datorită condiţiei lor speciale, e probabil să-i pierdem pe
unii datorită bolilor, drogurilor, alcoolului şi altor factori.
Alţii se vor simţi vindecaţi. Toţi vor primi instrucţiuni
privind munca lor aici, dar nu toţi vor fi dispuşi s-o facă.
Va fi greu, de exemplu, pentru un director de companie
milionar, la 40 de ani, să facă într-o zi stânga-mprejur şi
să-şi mute cuibul şi munca, numai pentru că în celălalt
colţ al ţării un bunicuţ de 70 de ani s-a hotărât să-şi
înceapă munca evoluţionară. Deşi nimic nu e bătut în
cuie. S-ar putea ca toţi să se simtă ca raţa în apă.

*** Vrei să spui că toţi se vor trezi într-o zi de


aprilie în 2010 şi-şi vor da seama că sunt hibrizi? ***
Nu. Sunt într-un proces lent de trezire. Această carte
e parte din proces. Persoana care va citi rândurile de mai
sus şi va simţi un şoc în stomac ştiind şi recunoscând
acestea ca fiind adevărate, va fi unul dintre cei 27862.

*** Pentru cineva dinafară, cineva care nu te


cunoaşte, asta ar suna ca o invazie. Ca un detaşament
de adormiţi gata să fie activaţi şi să preia conducerea
lumii. Vreau să spun că numărul nu este mare, dar am
văzut de ce eşti în stare, e treabă serioasă. Dacă aţi
vrea, aţi putea prelua conducerea lumii. ***
Dacă am vrea, da, am putea să preluăm conducerea
lumii. Dar nu ne interesează. Tot ce avem aici de făcut
este să-i ajutăm pe cei care aleg să treacă la următorul lor
nivel de evoluţie.

*** Şi cum vă găseşte cineva care vrea să treacă la


următorul nivel de evoluţie? Şi cum îl ajutaţi, mai
exact? ***
Odată ce omul cere ajutor, s-a săturat de viaţa lui/ei
din prezent, se roagă pentru schimbare interioară şi
exterioară. În clipa în care omul spune „m-am săturat,
Doamne, te rog, ajută-mă”. Sau orice cuvinte ar folosi în
rugăciune, nu în mod necesar Dumnezeu, înţelegi. Atunci
el/ea ne intră în vizor.
Fiecare îşi va păstra liberul arbitru în toate timpurile,
deci nu va fi manipulat să facă nimic. Noi apărem în viaţa
lui, disponibili, ne apropiem de el şi-l atingem într-un fel
sau altul. De exemplu, ne vom angaja la firma lui şi vom
lucra în apropiere, vom fi o soră medicală în spitalul în
care este internat sau vom vizita pacientul din patul de
alături. Am putea fi un nou vânzător în magazinaşul de
pe colţ sau persoana la care plăteşti când ieşi din parcare.
Am putea fi noul voluntar la asociaţia ta caritabilă sau
mama unuia din amici tăi, agentul de impozite care îţi
vine la uşă, mecanicul care-ţi repară roata spartă,
persoana care se întinde lângă tine la piscină. În funcţie
de cantitatea de evoluţie pe care şi-o doreşte persoana ne
calibrăm şi noi timpul şi intensitatea interacţiunii cu ei.
Dacă cineva s-a hotărât să facă efortul pentru restul vieţii,
ne vom alătura lui şi îi vom deveni prieteni apropiaţi
pentru mulţi ani, dacă nu pentru restul vieţii. Dacă omul
vrea pur şi simplu să treacă de un blocaj, legătura poate
dura câteva minute. În cea mai mare parte a timpului,
vom fi pur şi simplu prezenţi, prezenţa noastră pe planetă
va echilibra un pic din densitate, aşa că nu mai e atât de
greu să meditezi cu toate dârele chimice care acoperă
cerul, de exemplu.

*** Cum va şti o persoană că unul din voi a răspuns


la chemarea sa? ***
Schimbarea. Schimbarea este cheia. Viaţa lui se va
schimba radical, şi viziunea lui asupra vieţii se va
schimba. Dacă nu opun rezistenţă, schimbarea va face
lucrurile mult mai simple în viaţa lor. Viaţa va deveni mai
plină de bucurie. Cei mai mulţi nu vor şti cine a fost
răspunsul la rugăciunea lor, dar vor simţi ca o atingere a
unui înger sau a lui Dumnezeu.

*** Spui că nu eşti aici ca să ne salvezi. Asta totuşi


sună ca şi când ai fi. ***
Nu. Pur şi simplu ofer un câmp vibraţională pentru
persoana care vrea să se schimbe. Am cunoscut şi multe
persoane care au cerut ajutor, am ajuns la ei şi le-am
asigurat vibraţia mai înaltă care să le permită să-şi atingă
obiectivul, dar care şi-au schimbat atitudinea, alegând să
se întoarcă la vechea lor vibraţie. Omul trebuie să se
salveze singur. Nu putem să-l forţăm şi nu putem să
facem munca lui. E ca şi când ai dărui cuiva o undiţă,
omul trebuie să meargă la pescuit, să înveţe şi să prindă
peştele. N-o să facem noi treaba lui. Şi de fapt, nici nu-i
vom da o undiţă. Îi arătăm magazinul de unde poate să-
şi cumpere o undiţă sau îi arăt cum să-şi confecţioneze
una, dacă nu sunt magazine în apropiere sau omul nu
are bani.

*** Deci să nu aşteptăm să apară nave spaţiale care


ne vâjâie deasupra capetelor şi-i teleportează pe cei
drepţi, ce zici? ***
Nu.

*** Mulţumesc că mi-ai răspuns la întrebări cu


atâta conştiinciozitate. Pentru mine a fost o
experienţă deosebit de iluminatoare. Ai vreun ultim
mesaj pentru noi? ***
Această carte va inspira pe mulţi şi-i va scârbi pe alţii.
Aşa şi trebuie să fie. Altora li se va face frică. Suntem aici
ca să ajutăm indivizii, nu să manipulăm omenirea,
civilizaţia umană sau vieţile voastre individuale. Toţi cei
care vor intra în sfera mea de conştienţă vor avea
experienţa schimbării, însă prin liberul lor arbitru. Nici o
persoană nu mă va cunoaşte decât dacă a vrut s-o facă în
prealabil. Deşi pot s-o fac, nu sunt aici ca să vindec
bolnavii, nici să alin suferinţa. Astea sunt lucruri pe care
puteţi să le învăţaţi să le faceţi voi înşivă. Atât boala, cât
şi suferinţa pot fi oprite de cel în cauză. E un proces de
creştere şi evoluţie. Există câteva cărţi excelente care pot
să vă ajute cu treaba asta. Vă urez toate cele bune şi să
ştiţi că citind această carte, sunteţi în sfera mea de
conştienţă.
NOTE

După această serie de interviuri, mi-am dus prietena


la mai mulţi paranormali, precum şi la un târg de vrăjitoare.
Am vrut să văd reacţiile paranormalilor. Am observat că
atunci când am prezentat-o ca pe un mare maestru extrem
de evoluat spiritual, unii se holbau admirativ, zâmbeau şi
se conectau, alţii se simţeau ameninţaţi şi o tratau ca pe
un impostor. Persoanele paranormale la care am dus-o şi
cărora nu le-am spus nimic au văzut o fiinţă strălucitoare
de lumină, fără să aibă vreo idee de ce sau cine era sau
cât de evoluată era. Unul a crezut că era o fiinţă din a
cincea dimensiune, la fel ca el însuşi. Cel mai interesant a
fost la târgul de vrăjitoare. Am lăsat-o să se plimbe prin
cameră, eu fiind imediat în spatele ei. Câteva persoane au
sărit de pe scaunele lor şi au alergat spre ea, luând-o de
mână şi întrebând-o ce poate să facă. O fată s-a rezumat a
spune „oau, oau” din nou şi din nou. Pentru alţii, era
invizibilă. Am scos un pix şi o foaie de hârtie şi mi-am notat
numele celor care o văzuseră. Ştiam la cine voi merge dacă
voi dori o consultaţie privind viitorul sau o terapie!
După ce prezentări şi târg, am întrebat-o ce credea
despre toate astea. Mi-a spus că a fost „interesant”.
De asemenea, am trimis manuscrisul necorectat la
editorul meu care m-a sunat urlând că nu va publica
această carte pentru că nu vrea ca vreun extraterestru să-
i preia mintea sau editura. I-am explicat că e o lucrare
ficţională, dar a fost foarte hotărât şi m-a rugat să nu-i mai
trimit textul. Nu vroia să aibă de-a face cu el. Asta m-a
şocat puţin, pentru că, deşi prietena mea m-a avertizat că
unii vor găsi cartea respingătoare sau înfricoşătoare, nu
mă aşteptam la o reacţie atât de intensă. Reacţia
emoţională a editorului meu a fost atât de puternică încât
m-a lăsat literalmente fără grai. Mă gândesc că numai cei
meniţi să citească cartea o vor citi, aşa cum a spus prietena
mea.
CUPRINS
Introducere ................................................................... 2
Primul interviu .............................................................. 4
Al doilea interviu ......................................................... 21
Al treilea interviu ......................................................... 36
Al patrulea interviu ..................................................... 45
Al cincilea interviu....................................................... 55
Al şaselea interviu ....................................................... 64
Al şaptelea interviu...................................................... 74
NOTE .......................................................................... 93