Sunteți pe pagina 1din 5

Sistemul de conturi folosit pentru contabilizarea operaţiunilor de trezorerie la S.C.

„CLASS
INVEST” S.R.L.

Contul este un procedeu specific cunoaşterii contabile prin care se stabileşte existentul iniţial,
modificările ulterioare şi situaţia finală a unei substanţe patrimoniale determinate 1. Sistemul conturilor
semnifică ansamblul conturilor prin care se exprimă existentul şi mişcarea unui patrimoniu determinat.
Patrimoniul consemnat în conturi reprezintă o realitate.
Contabilitatea mijloacelor de trezorerie se organizează folosind îndeosebi conturile din Clasa 5 -
Conturi de trezorerie a Planului de Conturi General în conformitate cu Ordinul nr. 1752 din 17/11/2005
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, apărut în Monitorul
Oficial, Partea nr. 1080 din 30/11/2005. În cadrul clasei 5, conturile sunt ordonate pe grupe
corespunzătoare structurii mijloacelor de trezorerie. Conturile de trezorerie sunt cu câteva excepţii
conturi de active, care se debitează cu încasările sau majorările elementelor de trezorerie şi se
creditează cu plăţile sau reducerile elementelor respective. Conturile de pasiv din această clasă sunt:
 509 ”Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt” – folosit în situaţia în care
investiţiile financiare pe termen scurt se cumpără pe credit având caracterul unui cont de
furnizori;
 5186 “Dobânzi de plătit”;
 519 “Credite bancare pe termen scurt”;
 59 “Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie”.
Conturile de trezorerie apar în planul de conturi pentru agenţii economici în clasa 5 şi pot fi
clasificate în patru categorii : conturi de mijloace de trezorerie, conturi de datorii de trezorerie, conturi
de aşteptare şi conturi rectificative2.
 Conturile de mijloace de trezorerie, reflectă averea întreprinderii concretizată în bani şi în
elemente a căror lichiditate este foarte mare. Acestea funcţionează după regula conturilor de activ,
adică înregistrează în debit soldul iniţial şi sporirile şi în credit, reducerile şi soldul final.
 Conturile de datorii de trezorerie sunt reprezentate de creditele pe termen scurt primite de la
bănci şi de dobânzi. Acestea funcţionează după regula conturilor de pasiv, adică se creditează cu
valoarea datorată şi se debitează la stingerea sau diminuarea datoriei prin achitarea acesteia sau prin
trecerea acesteia la venituri. Soldul creditor este dat de datoria la un moment dat.
 Contul de aşteptare, 581 “Viramente interne” este folosit pentru a reflecta sume de bani care
se transferă între conturi de gestionare a mijloacelor de trezorerie, care au ieşit din codul-sursă dar nu
au apărut încă în documentele care justifică intrarea lor în contul-destinaţie. Acesta nu apare în bilanţ
deoarece timpul de aşteptare este scurt, şi astfel el se închide în mod curent. Acest cont are natura pe
care i-o dă soldul său sau cea specifică modului în care începe să funcţioneze. Astfel, dacă are sold
creditor, poate fi considerat cont de pasiv, iar dacă are sold debitor, poate fi considerat cont de activ.

1
Horomnea, E., Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii, Vol. al II-lea, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2003, p.220.
2
Istrate, C., Introducere în contabilitate, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.86

1
 Conturile rectificative, reflectă partea cu care mijloacele de trezorerie pe care le rectifică sunt
lăsate să figureze în conturile de gestionare peste nivelul lor real. Aceste conturi sunt cele din grupa 59
„Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” şi conturile de vărsăminte, 509
„Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt”. Conturile rectificative funcţionează după
regula conturilor de pasiv, adică înregistrează în credit sporirile şi soldul iniţial şi în debit, reducerile şi
soldul final.

3.2 Documente primare privind operaţiunile de trezorerie

Una din condiţiile fundamentale pentru ţinerea unei contabilităţi corecte este documentarea
operaţiunilor, adică efectuarea înregistrărilor în contabilitate numai pe baza unor documente
justificative3. Într-o întreprindere activităţile specifice trezoreriei urmăresc totalitatea operaţiunilor
respectiv a plăţilor şi încasărilor efectuate în numerar şi prin virament, realizează evidenţa operativă a
tranzacţiilor băneşti prin numerar şi bancă, realizează evidenţa operativă a tranzacţiilor care generează
legături cu trezoreria statului, realizează actualizarea soldurilor.
Un document justificativ este un act scris care consemnează operaţiile economice şi financiare
la locul şi momentul producerii lor. Documentul justificativ constituie atât dovada înfăptuirii unei
operaţii economice, cât şi temeiul legal al înregistrărilor în contabilitate4.
Printre cele mai importante documente care justifică intrări în sistemul informaţional al trezoreriei
avem:
 chitanţa;
 cecul;
 ordin de plată;
 extras de cont;
 ordin de deplasare;
 bilet la ordin;
 cambia;
 dispoziţie de plată / încasare către casierie;
 stat de plată;
 decont de cheltuieli;
 foaie de vărsământ;
 monetar.
Printre documentele ce reprezintă ieşiri în sistemul informaţional al trezoreriei sunt:
 registru de casă;
 borderou de încasări;
 note de contabilitate;

3
Idem, p.69.
4
Horomnea, E., Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii, Vol. al II-lea, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2003, p.221.

2
 centralizator datorii către bugetul de stat;
 fişă cont;
 fişa de personal;
 balanţa analitică personal;
 jurnal de bancă.
 Chitanţa-este un document tipizat de Imprimeria Naţională întocmit în trei exemplare de către
partenerul furnizor, clientului. Un exemplar, cel albastru este dat clientului, exemplarul verde rămâne la
cotorul caietului de tipizate, iar exemplarul roşu este trimis la contabilitate, pentru înregistrarea datelor.
Acest document este utilizat în cazul plăţilor efectuate prin casierie.
Chitanţa conţine informaţii referitoare la: date de identificare a firmei furnizoare, care
întocmeşte chitanţa, numărul documentului, data documentului, numele firmei plătitoare , adresa firmei
plătitoare, suma plătită, numărul facturilor plătite cu acea chitanţă, semnătura şi ştampila ambelor părţi.
 Cecul5 –este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil
corespunzător în aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar din operaţiuni de
încasări sau prin acordarea unui credit bancar. Prin emiterea de file cec trăgătorul dispune de fondurile
pe care le are la o societate bancară, trasul, acesta obligându-se să-i facă serviciul de casă. În acest
scop, societatea bancară eliberează clientului sau, trăgătorul, mai multe formulare necompletate, pe
care acesta le va putea transforma în cecuri, în limitele disponibilităţilor proprii. Pentru ca o fila cec sa
fie considerată emisă, este necesară completarea cecului pe formular şi predarea lui câtre beneficiar.
 Cambia: este obligaţia scrisă de a plăti sau de a face să se plătească la scadenţă o sumă de bani
determinată. Este un titlu de credit sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale
trei persoane6. Cele trei persoane sunt: cel care ordonă plata numit trăgător, persoana care va plăti
suma, numită tras şi persoana care va primi suma, numită beneficiar. Circuitul acestui document poate
fi prezentat astfel:

5
Cocriş, V., Chirleşan, D., Tehnica operaţiunilor bancare, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2006, p.300.
6
Idem, p.306.

3
Trăgător
1. Se încheie 2. Se încheie
contractul contractul
de vânzare-cumpărare de vânzare-cumpărare

3. Se emite
cambia

Tras Beneficiar
6. Se debitează
contul trasului

4. Se remite cambia spre

8. Se creditează contul
încasare

beneficiarului
5. Se prezintă cambia la plată
Banca X a Banca Z a
7. Achită cambia
trasului beneficiarului

Figura 3.1 Circuitul cambiei


(Sursa: Cocriş, V., Chirleşan, D., Tehnica operaţiunilor bancare, Editura Universităţii “Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, 2006)

Cambia conţine următoarele elemente: acceptarea, transmiterea, avalizarea, scadenţa, plata,


scontul şi protestul.
Acceptarea este angajamentul luat de către tras faţă de orice posesor legitim de a plăti cambia la
scadenţă. Acceptarea poate fi facultativă daca este făcută oricând în cadrul termenului de scadenţă, sau
obligatorie atunci când trăgătorul a fixat precis data în cadrul termenului.
Transmiterea cambiei poate fi făcută în două moduri prin gir sau prin cesiune de creanţă ordinară.
Girul este actul prin care posesorul cambiei numit girant transferă altei persoane numită girator
toate drepturile izvorâte din cambie.
Cesiunea de creanţă este actul prin care creditorul, numit cedent transferă dreptul său de creanţă
unei alte persoane numită cesionar.
Avalul este angajamentul necondiţionat prin care un terţ devine garant pentru obligaţiile unui
co-obligat faţă de cambie. Avalul se dă utilizând expresiile “pentru aval” sau pentru”garanţie”, urmate
de semnătura avalistului, acesta fiind obligat să indice persoana pentru care se dă avalul.
Scadenţa este termenul în care cambia trebuie plătită, precizat prin ziua sau termenul maxim în
interiorul căruia trebuie făcută plata.
Scontul este dobânda cuvenită unităţii bancare sub forma taxei scontului, dacă scontarea
cambiei s-a efectuat înainte de scadenţă.

4
 Biletul la ordin: este instrumentul prin care emitentul îşi ia angajamentul de a plăti la o anumită dată o
sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al instrumentului 7. Biletul la ordin
este un efect comercial ce constituie un titlu de credit şi în acelaşi timp un instrument de plată.
Crearea biletului la ordin implică două părţi:
- persoana fizică sau juridică în calitate de debitor, care emite biletul la ordin, denumită
subscriptor şi;
- persoana care în calitate de creditor, încasează suma înscrisă în biletul la ordin, numită
beneficiar.
Circuitul biletului la ordin se prezintă astfel:

7
Cocriş, V., Chirleşan, D., Tehnica operaţiunilor bancare, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2006, p.307.