15) identificarea persoanei dupa scris, pe baza expertizei grafoscopice

Acest gen particular de identificare se realizează în cadrul expertizei criminalistice a scrisului,

denumită şi expertiza grafică sau grafoscopică, de unde şi o altă denumire a domeniului exa-
minării criminalistice a scrisului, respectiv grafoscopia judiciară.
Problematica generala a expertizei grafoscopice (grafica) vizeaza urmatoarele obiective:
a- Verificarea autenticitatii unui text sau a semnaturilor de pe un inscris
b- Identificarea autorului unui text anonim cu continut calomnios sau in scop de santaj,
intalnit inclusiv in actiuni cu caracter terorist
c- Descoperirea unui fals prin imitarea sau deghizarea scrisului si, de aici, identificarea
persoanei autorului textului
Obtinerea modelelor sau pieselor de comparatie – este o sarcina ce revine in exclusivitate
organului judiciar care dispune expertiza si nu expertului criminalist. Potrivit provenientei lor,
modelel de comparatie se impart in doua mari categorii:
1) Modele de comparatie libere, denumite si piese preconstituite, realizate in afara cadrului
procesului judiciar si, in multe cazuri, la o data anterioara examinarii (autobiografiile,
diverse insemnari, cereri, scrisori s.a)
2) Modele de comparatie experimentale, denumite si piese scrise la cerere, constau in
probele de scris luate la solicitarea organului judiciar si numai in fata acestuia, prin
scriere libera sau prin dictare
Efectuarea expertizei grafoscopice propriu-zisa, consacrata individualizarii persoanei,
parcurge fazele proprii oricarui proces de identificare criminalistica. Astfel:
a) cercetarea prealabilă a materialelor, necesară cunoașterii obiectului expertizei și
stabilirii calității modelelor de comparație, urmată de analiza separată a scrisului în
litigiu și a celor de referință, prin care sunt puse în evidență caracteristicile generale și
particulare, urmărindu-se totodată dacă nu este vorba de un fals prin imitare sau prin
deghizare, inclusiv un fals prin alterarea mecanică sau chimică a textului.
b) examinarea comparativă, etapa cea mai importantă, care conduce la stabilirea
asemănărilor și, după caz, a deosebirilor dintre scrisul în litigiu și cel de comparație.
Examinarea se face direct pe scrisurile comparate, însă cel mai adesea se apelează la
fotografii ale semnelor grafice, sau ale unor grupuri de semne, sau la tabele sinoptice.
Dintre caracteristicile grafice, capabile să servească la identitatea scriptorului, un loc aparte îl
pot deține anumite elemente specifice, cu totul particulare, denumite în literatura de specialitate
”idiotisme grafice” sau ”ticuri ale scrisului”. Deși au o importanță apreciabilă, valoarea lor de
indentificare trebuie conjugată cu valoarea celorlalte caracteristici grafice, indiferent dacă sunt
generale sau particulare.