30) Particularitati metodologice in investigarea infractiunilor de furt si talharie

Constatarea infractiunii flagrante. In ipoteza descoperirii furtului sau talhariei, in momentul savarsirii sau imediat dupa
savarsire, solutionarea cazului este relativ simpla. Pentru aceasta, autorul infractiunii este retinut pe loc si identificat.
Persoana vatamata va fi ascultata imediat, ca si martorii oculari la savarsirea infractiunii si la prinderea autorului. Autorul
va fi perchezitionat si interogat asupra faptei comise.

Cercetarea la fata locului. Prin cercetarea la fata locului pot fi obtinute date importante referitoare la metodele si
mijloacele folosite in savarsirea furtului, la numarul de persoane si timpul in care au operat, la drumul pe care l-au parcurs
faptuitorii, precum si bunurile furate. Fireste, vor fi descoperite, fixate si ridicate urmele lasate de persoana infractorului,
instrumentele de spargere folosite. O atentie speciala va fi acordata obiectelor pierdute sau abandonate de autor, urmele
care se prezinta sub forma de resturi de obiecte ori de diverse materii. Nu trebuie neglijata exploatarea urmelor olfactive
cu ajutorul cainelui de urmarire, indeosebi in ipoteza sosirii rapide la fata locului a organului de urmarire penala. Din sfera
cercetarii nu se exclud urmele biologice, mai ales a firelor de par si a urmelor de sange, descoperite chiar in ipoteza unor
furturi simple.

Audirea persoanei vatamate vizeaza doua obictive importante:

 Obtinerea de date concrete privind bunurile sustrase, modul in care se prezenta locul faptei inaintea savarsirii infractiunii,
persoanele care aveau cunostinta despre existenta bunurilor si posibilitatea de acces la bunurile respective.
 In cazul talhariei, victima va furniza date despre numarul faptuitorilor si modul de operare. La ascultarea victimei unei
talharii este imperios necesar sa se tina seama de starea accentuata de tulburare psihica, din cauza careia se ajunge uneori
la exagerari privind numarul, infatisarea sau constitutia fizica a agresorilor.
Audierea martorilor va avea drept scop stabilirea acelor imprejurari, episoade ale furtului sau talhariei, care au
fost percepute direct, in momentul savarsirii lor, ca si identificarea autorului, din randul persoanelor incluse in cercul de
banuiti si care au fost vazute la locul infractiunii, in momentul savarsirii sale, prin prezentarea lor spre recunoastere. In
prima ipoteza, martorii pot fi intrebati asupra numarului si semnalmentelor infractorilor, a timpului si a modului de
operare, precum si asupra cantitatii si caracteristicilor bunurilor furate. In a doua ipoteza, martorii sunt ascultati cu privire
la caracteristicile bunurilor si la semnalmentele persoanelor la care au vazut ori de la care au cumparat obiectele sustrase.

In cazul infractiunilor flagrante se procedeaza, de indata, la efectuarea perchezitiei corporale a faptuitorului, la

domiciliul sau ori al persoanelor la care a ascuns bunurile, inclusiv a locului in care a fost prins. Perchezitia domiciliara
poate avea drept scop si determinarea acelor bunuri apartinand autorului faptei, care sa serveasca la acoperirea
prejudiciului cauzat prin furt sau talharie.

Printre posibilitatile de identificare a faptuitorilor, intalnite destul de frecvent in cazul furturilor, se cuvin
mentionate cele efectuate pe baza modului de operare. Astfel, utilizarea acestui gen de identificare a impus organizarea
unui sistem adecvat de evidenta, in care sunt inregistrate si diverse moduri sau procedee specifice de savarsire a furturilor
si talhariilor ce reprezinta adevarate „amprente” ale autorilor lor.