Sunteți pe pagina 1din 2

Ia

Ia reprezintă o componentă emblematică a portului popular românesc încă din cele mai vechi
timpuri. Portul este completat cu brâu sau chimir, ițari, iar în picioare opinci, dar și alte
componente, acestea avandu-si originea în vestimentația tracilor, geților și a dacilor. Ținând
cont că vorbim despre un obiect atât de important în istorie, acestui obiect trebuia să i se
dedice o zi în care să putem admira măiestria realizării sale și frumusețea rară, mai mult decât o
facem în mod normal,astfel ziua de 24 iunie a fost declarata Ziua Universală a Iei Românești.
Termenul de ie este folosit pentru a face referire la cămășile purtate de femei, cele pe care le
vedem la bărbați fiind numite cămași populare. Acestea sunt realizate din in, lână sau bumbac
tors în fuior, si au broderii deosebite care difera in functie de zonele tarii.
Drapelul
Drapelul tricolor românesc, alături de stemă şi imn reprezintă un însemn naţional important al
neamului nostru. El are o tradiţie populară şi creştină precum şi una revoluţionară.
Reunirea celor trei culori ale drapelului românesc – roşu, galben şi albastru – are adânci
semnificaţii istorice, exprimând continuitatea poporului român, legăturile permanente între
românii de pe ambii versanti ai Carpaţilor, idealurile de unitate şi independenţă care au ghidat
neamul românesc de-a lungul întregii sale existenţe. Culorile roşu, galben şi albastru au fost
folosite şi de strămoşii noştri daci. Dragonul dacic, strămoşul Tricolorului, era structurat
cromatic, în cele trei culori atât în Dacia cât şi, ulterior, în provinciile romane, în care dacii au
slujit ca ostaşi.
Tricolorul Românesc semnifică veacurile de gând şi luptă, pentru unitate şi independenţă ale
întregului popor român. Până în momentul afirmării sale ca simbol naţional acesta a străbătut
mai multe perioade, prima fiind aceea a opţiunii pentru cele trei culori: roşu, galben şi albastru.
Acestea au avut, de la începuturi, următoarele semnificaţii:
Roşu, simbol al măririi, bravurii, îndrăznelii şi generozităţii, precum şi al sângelui vărsat în lupte,
puterii de viaţă şi energiei strămoşeşti;
Galben (sau aur), simbol al forţei, bogăţiei şi purităţii, precum şi al holdelor aurii de grâu din
timpul verii;
Albastru (sau azur), reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc şi simbolizează blândeţea,
frumuseţea nobleţea şi buna credinţă.

Sanzienele
Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii
Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele își au originea într-un străvechi cult.
Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestră.
În credința populară, Sanzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, niște adevărate
preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Conform tradiției, Sanzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24
iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, înmulțesc animalele și păsările, aduc leac și miros
florilor și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor.
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sanzienele sunt
zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul
Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fără de rod și
florile fără de leac.