CE SUNT PESTI?

Colectioneaza imagini ale unor pesti ca traiesc in apele din tara noastra. Prezinta-le in fata
colegilor.

Somn Pastrav fantanel

Biban Pastrav corcubeu

Lipan Lostrita
 CE SUNT PESTI?
Colectioneaza imagini ale unor pesti ca traiesc in apele din tara noastra. Prezinta-le in fata
colegilor.

Salau Lin

Mreana Stiuca
 CE SUNT PESTI?
Cauta informatii despre un peste care traieste in apele din alte tari. Prezinta-le
in fata colegilor.

Pestele zburator

Pestele zburator se hraneste cu mici crustacee si plancton. Acest peste marin are o culoare
albastra in zona dorsala si zona ventrala este alba - argintie. Pestele zburator nu bate aerul
precum o pasare ci mai degraba planeaza in aer.

Acest peste mareste viteza sub apa inotand spre suprafata avand innotatoarele stranse pe langa
corpul aerodinamic. In momentul in care iese la suprafata isi extinde innotatoarele pectorale si
abdominale (care sunt foarte dezvoltate) si castiga viteza suplimentara miscand rapid
innotatoarea codala care se afla inca sub apa.

In momentul in care a ajuns la o viteza suficient de mare va ridica innotatoarea codala din apa si
planeaza la o inaltime de 1 metru deasupra apei pe o distanta de pana la 100 metrii.

Poate plana de mai multe ori consecutiv, de fiecare data cand se scufunda innotatoarea anala ii
va propulsa. Cei mai puternici dintre acesti pesti pot plana pe o distanta de pana la o suta de
metrii iar cel mai lung "zbor" a fost cronometrat la 43 secunde.

Se banuieste ca ei sar din apa pentru a scapa de pestii pradatori insa in momentul in care se afla
deasupra apei sunt vulnerabili in fata pradatorilor din aer.

Acesti pesti ajung frecvent pe puntile navelor mai ales pe timpul noptii cand sunt atrasi de
lumina, fiind descoperiti dimineata.
 CE SUNT PESTI?
Cauta informatii despre un peste care traieste in apele din alte tari. Prezinta-le
in fata colegilor.
Calutul de mare
Calutul de Mare – este o curiozitate a naturii.
Corpul calutului este subţirel, masurand 5 - 20 cm, are forma de S si este
acoperit cu placute osoase. Pe spate prezinta nişte aripioare care îl ajuta să
înoate, iar pe cap si spate calul de mare are tuberculi mai mult sau mai putin
ascuţiţi.
Calutul se poate intalni într-o varietate de culori de la roşu pâna la auriu,
roşcat-cafeniu sau negricios-cafeniu. Respiră la fel ca beştii, prin branhii, iar
caracteristicile lor principale sunt asemănătoare cu ale peştilor.
Traieste in apele tropicale si temperate, in vegetatia de pe funduri pietroase de
mare, printre corali, de care se agata cu ajutorul cozii, inotand vertical, sau
inatand cate doi - prinsi unul de altul prin coada. Calutul se hraneste prin
aspirarea apei in care se gasesc alge, mici crustacei si alte microorganisme.
Calul de Mare este o vietuitoare uimitoare, singura specie la care femela
depune circa 1500 de oua în punga pe care masculul o are în acest scop si peste
aproximativ 4-6 săptămâni, masculul-căluţ de mare aduce pe lume puii care au
doar un centimetru. Deşi sunt încă vulnerabili, puii pot supravieţui singuri
chiar şi în condiţii extreme.
O alta curiozitate a acestui pestisor consta in aceea că poate să-şi schimbe
culoarea în funcţie de mediul înconjurător, apărându-se astfel de duşmani si îşi
poate mişca ochii independent unul de altul.
In China calutii de mare sunt folositi in scopuri terapeutice, motiv pentru care
sunt foarte cautati.
In prezent ei reprezinta o specie pe cale de disparitie si se incearca protejarea
lor..
 Ce sunt reptilele?
Colectioneaza imagini cu reptile.
 Ce sunt reptilele?
Colectioneaza imagini cu reptile.
 Ce sunt reptilele?
Cauta informatii despre o reptila: unde traieste, modul de viata, modul de hranire, foloasele sau
pagubele aduse omului. Prezintale in fata colegilor.

Broasca testoasa

Cea mai grea broasca testoasa din lume la ora actuala este broasca testoasa pieloasa LUTHUL
(Dermochelys Coriaceea), care are o greutate de 700 Kg si o lungime de 2-3 m; ea inoata cu
viteza unui atlet in cursa de 100 m si traieste numai in apele marine.

Cele mai mari broaste testoase de uscat traiesc in Insule le Galapagos (Testudo elephantopos) si
in Insulele Oceanului Indian. Ele depasesc 1 m lungime si o greutate de 250-400 Kg.

Broastele testoase de apa dulce raman carnivore (sau uneori omnivore) pe toata durata vietii lor.
Ele mananca aproape tot ce pot prinde – insecte acvatice, moluste, crustacee, viermi, pesti,
broaste, mormoloci si chiar serpi si puii pasarilor de balta. De asemenea, le plac foarte mult si
mortaciunilesi pot depista repede mirosul unui animal mort in descompunere aflat in apa. In
mod normal isi apuca prada cu falcile ascutite si apoi isi folosesc ghiarele puternice pentru a o
sfarteca. Unele sunt vanatori activi si patruleaza prin apa in cautarea hranei, pe cand altele isi
pandesc hrana. Multe dintre ele au carapace care le fac sa arate ca orice piatra de pe fundul
raului sau lacului. Cand prada se apropie, ele isi intind capul cu viteza si o prind.

Broastele testoase de uscat mananca aproape orice forma de materie vegetala, de la tulpini
uscate de iarba si cactusi, la plante verzi, flori si fructe. Unor specii par sa le placa in mod
deosebit florile galbene. Multe specii care traiesc in deserturi trebuie sa reziste perioade lungi cu
hrana putina, asteptand sosirea ploilor pentru a se putea hrani cu plante proaspete. Unele broaste
testoase care traiesc in paduri se hranesc cu cantitati mari de fungi, iar altele mananca chiar si
mortaciuni sau uneori excremente de animale.

Dusmanii broastelor testoase sunt in general carnivorele: jaguarul, tigrul, pisicile sau unele
pasari, cum sunt vulturii, care le ridica in aer daca nu au dimensiuni prea mari si le lasa se se
izbeasca de stanci, pana ce crapa carapacea. In mediul marin, dusmanii testoaselor sunt
reprezentati mai ales de rechini.

O specie care traieste in Madagascar depune in timpul reproducerii 80-180 oua, din care
bastinasii pregatesc un ulei comestibi de foarte buna calitate.

Creierul broastei testoase este mic si putin evoluat, in schimb organele de simt, cum sunt: vazul
si mirosul, sunt deosebit de fine, fiind capabile sa sesizeze imediat variatiile de lumina foarte
putin diferentiate, precum si urmele foarte slabe de mirosuri
 Ce sunt reptilele?
Cauta informatii despre o reptila: unde traieste, modul de viata, modul de hranire, foloasele sau
pagubele aduse omului. Prezintale in fata colegilor.

Crocodilul

Crocodilii si speciile inrudite sunt carnivore. Maxilarul lung si aspectul fetei pare a avea un
ranjet sadic, sugereaza un comortament agresiv si fioros. Majoritatea oamenilor sunt ingroziti
de crocodili, desi de fapt hrana lor depinde de marimea lor si de prada disponibila din jurul lor.

La inceput puii de crocodil se hranesc cu insecte, mormoloci, melci, pestisori, raci si scoici.
Deoarece cresc foarte rapid si pot captura numai animale de prada mici, acestia mananca foarte
des.

Cum cresc, incep sa captureze prazi mai mari si creste concomitent durata intre doua mese. Mai
intai captureaza pesti mai mari si alte reptile, apoi treptat incep sa vaneze si mamifere. Inhata
orice vietate ce la ajunge in cale, fie acesta maimuta, bivol, zebra, sarpe sau chiar om. Multe
animale cad prada crocodilor in timp ce isi potolesc linistite setea pe amul apei. Crocodilii
consuma si hoituri, nu numai prazi capturate vii.

Oricat de ascutiti si de taiosi ar fi dintii acestor animale, tot nu sunt potriviti pentru sfarmarea si
devorarea carnei prazii. Cand un crocodil sau aligator inhata un animal ce isi potoleste setea pe
mal, de obicei il prinde si incearca sa-l traga in apa spre a-l ineca.

De multe ori este nevoit sa depuna prada intr-o groapa din matca, pana ce i se inmoaie pielea si
carnea incepe sa se descompuna, deoarece nuami atunci o poate sfarma prin muscaturi mari.
Uneori crocodilul sau aligatorul incepe sa se rostogoleasca in apa cu prada in gura pentru a
smulge bucati mari de carne din aceasta. De obicei inghite in intregime bucata luata in gura.
Adesea o prada serveste ca hrana mai multor crocodili care o devoreaza pe loc.Inghit in
intregime pestii, cu capul inainte, ca nu cumva branhiile sau oasele sa le zgarie tesutul fragil al
faringelui. Majoritatea speciilor de crocodili inghit diverse lucruri – pietre, bucati de lemn –
impreuna cu prada. Acestea ajuta probabil digestia ce are loc rapid in stomac.

Speciile din ordinul crocodililor vaneaza in moduri diferite. Unele sunt foarte lenese, aproape ca
asteapta sa le intre prada in gura. Altii - mai ales pe Nil – sunt foarte ambitiosi si pandesc sau
urmaresc prada foarte hotarat. Uneori lovesc bietul animal cu coada puternica pentru a-l prinde
cu dintii.

Specia care pretrece cel mai mult timp in apa este gavialul. Acesta este totodata si cel mai
indemanatic la prinderea pestilor, acestia fiind hrana lui principala.
 Ce sunt insectele?
Cauta informatii despre albine sau viermi de matase. Prezinta-le in fata colegilor.

Albina

Traieste pe toate continentele in afara de Antartica. Ii plac zonele calduroase. Pentru unele
dintre ele desertul este cel mai bun.

Unele albine sunt singuratice dar altele traiesc in grup intr-o formatiune numita “roi”. Casa pe
care si-o construiesc se numeste “stup”. Roiul este clar structurat: albina regina, adica matca,
este singura care lasa oua si nu munceste, albinele muncitoare se ocupa cu strangerea polenului
si a nectarului, obtinerea si stocarea mierii si curatenia stupului iar trantorii nu au ac si au rol
numai de inmultire. Dupa inmultire trantorul este omorat si impachetat in ceara. Trantorii sunt
alesi astfel: regina care este mai usoara decat trantorul si poate zbura mai sus decat acesta,
zboara la inaltime iar cel ce poate zbura alaturi de ea este ales. In stup mai sunt si albine care
stau de paza. Ele pazesc stupul de trantor, urs si soarece.

Ca toate insectele, albina are corpul impartit in trei parti: capul, toracele si abdomenul. Corpul
este mic si pufos, acoperit cu un par scurt si foarte des. Pe unele dintre picioare are cosulete in
care strang polenul florilor. Binenteles ca are aripi dar si un ac localizat la capatul abdomenului
langa punguta cu venin.Pentru proteine, mananca polenul florilor si ca sa aiba energie si putere
de munca mananca nectarul si uleiul din flori.Poate fi foarte micuta, de 3 cm, dar poate fi si
marisoara pentru o insecta (4cm), si nu cantareste prea mult.Ea este colorata in mai multe
culori: cu negru, cu galben sau portocalie, chiar cu urme de albastru sau verde.

Ca sa apere stupul, albinele sun gata sa-si dea viata, asa ca inteapa cu acul din abdomen pe
orcine ce i se pare un musafir nepoftit.

Oamenii de stiinta cred ca sunt 20.000 de specii de albine in lume. Anumite specii nici nu s-au
descoperit iar altele nu au un nume stabilit. Tot ei spun ca albina este cea mai importanta insecta
care ajuta plantele sa se inmulteasca deoarece ea cara polen din floare in floare. Ele isi
comunica una alteia locul cu polen prin dansuri numai de ele stiute.Ele inteapa numai daca isi
simt stupul atacat. In 5 minute, o intreaga colonie poate omori prin intepaturi o vaca. Dupa ce
albina inteapa ca sa se apere, odata cu pierderea acului, ea va muri. O colonie poate avea intre
50.000 si 60.000 de albine muncitoare. Albinele muncitoare culeg nectarul florilor pe care il
prelucleaza in miere in tubul lor digestiv. Ele isi construiesc stupul din ceara pe care o secreta
din abdomen. Se estimeaza ca intr-un an o colonie de albine poate produce 180-225 kg de
miere. O regina poate face si 3.000 de oua intr-o singura zi.
 Ce sunt insectele?
Cauta informatii despre albine sau viermi de matase. Prezinta-le in fata colegilor.

Viermele de mătase

Vermele de matase este singura insecta domisticita pana acum. Numele stiintific este
Bombycidelor. Face parte din ordinul Lepidopterelor (fluturi). Toate speciile care produc
matase au o metamorfoza completa compus din patru stadii: ou, larva, crisalida (pupa) si
fluture.Cicul de viață al viermelui de mătase: ou – larvă – cristalidă – fluture de mătase

Este una dintre insectele cu metamorfoză completă, prezentând un ciclu evolutiv tipic cu 4
stadii: ou, larvă (omidă), crisalidă şi fluture de mătase.

Oul fecundat, sau sămânța reprezință primul stadiu din ciclul evolutiv al fluturelui. Oule
fecundate trec apoi printr-o perioadă de repaus aparent, care poartă numele de diapauză și
obișnuit, în zona țării noastre coincide cu anotimpul de iarnă.

Viermii de mătase care au un singur ciclu complet pe an se numesc monovoltini, iar cei la care
acest ciclu se repetă de 2-3 ori sau chiar de mai multe ori pe an, se numesc bi, tri sau polivoltin

Larva denumita uzual, dar impropriu, viermele de matase, iese din ouale fecundate dupa o
scurta perioada de incubatie (clocire).

Are o culoare inchisa, datorita unor perisori desi si negri. Pe masura ce larvele cresc, perisorii
de pe corp dispar, tegumentul se intinde si capata o culoare alba sidefie, fie pigmentata in
functie de rasa.Corpul larvei are o forma cilindrica, cu aspect inelat, iar lungimea corpului
atinge 6-8 cm.Stadiul de larva are o durata de 26-31 de zile.

Stadiul de larva prezinta importanta practica pentru crescator datorita faptului ca in acest stadiu
se realizeaza productia sub forma gogosilor de matase.Secretia matasii se realizeaza cu ajutorul
unui aparatulului sericigen format din glande sericigene, presa si filiera. Fibra de matase este
lichida si se intareste doar dupa iesirea ei prin filiere in mediul exterior. Presa si filiera au rolul
de a regla grosimea fibrei de matase.

Secretia matasii este influentata in principal de cantitatea si de calitatea frunzei de dud

administrata larvelor.Sericina reprezinta 20-30 % din greutatea fibrelor si constituie substanta
care lipeste fibrele de matase.

Pe langa sericina si fibroina in compozitia matasii mai intra substante minerale si pigmenti care
dau culoarea alba, galbena sau alte nuate, gogosii.
 Ce sunt insectele?
Colectioneza imagini cu diferite insecte.
 Ce sunt insectele?
Colectioneza imagini cu diferite insecte.
 Proprietatea si atitudinea fata de
lucruri
Cauta in literatura si da example de personaje care se poarta frumos
cu lucrurile (de exemplu: fata mosului, din povestea “Fata babei si fata
mosneagului” de Ion Creanga , se poarta frumos cu fantana etc.)

"Fluierul fermecat"-dupa Victor Eftimiu(Tudorel are grija de fluierul

daruit de vrajitor)

“Fata mosului cea cuminte”-de Petre Ispirescu(Fata are grija de

gradina,curate pomii de omozi, are grija de cuptor si de fantana)

"Alba-ca-Zapada"- de Fratii Grimm(Alba-ca-Zapada are grija de lucrurile

piticilor)

"Cel mai bun prieten"-de Victor Sivetidis(Copilul are grija de cutia cu

plastilina primita.Din plastilina isi face multe jucarii.)
 Influenta anotimpurilor asupra vietuitoarelor
Realizează o colecție cu imagini ale unor păsări călătoare.
Cauta informatii despre una dintre pasarile din colectie.

Privighetoarea

Privighetoarea este o mică pasăre migratoare, cântătoare, insectivoră care se înmulţeşte în

Europa şi Asia, şi îşi petrece iernile în sudul Africii. Considerată cea mai iscusită căntăreaţă, are
un penaj modest. În nopţile calde de vară ne incântă cu trilurile ei neasemuite. In adancul
tufisurilor sau in iarba deasa, femela isi construieste singura cuibul din frunze uscate si il
captuseste cu iarba.Cloceste singura ouale, insa masculul se afla in preajma si isi cheama
cateodata perechea sa caute hrana impreuna.Este o pasăre mică, mai mică chiar decât o vrabie.
Atinge o lungime de 15-16 centimetri şi are un colorit modest, de un maron-crem şters pe tot
trupul, cu excepţia cozii care are o uşoară nuanţă roşiatică. Privighetoarea este prin definiţie o
pasăre migratoare de vară care cuibăreşte în zonele cu păduri şi tufişuri din aproape toată
Europa cu excepţia nordului extrem, precum şi în sud-vestul Asiei.Toamna, pasărea cu cântec
minunat migrează spre sudul Africii de unde se întoarce primăvara în locurile ei de cuibărit.

Trebuie specificat că doar masculii care nu şi-au găsit pereche cântă în mod deosebit pe durata
nopţii, evident în speranţa atragerii femelelor. Cercetătorii au mai descoperit un fapt interesant:
anume că populaţiile de privighetori din oraşe cântă mai puternic decât cele din crânguri şi
păduri, deoarece trebuie astfel să acopere zgomotul de fond produs de maşini, alarme, câini,
pisici, etc.

Este dificil de a diferenţia cele două sexe. Masculii au o uşoară tentă gălbuie a penajului de pe
partea superioară, şi o nuanţă cumva cenuşiu-alburie pe abdomen. În plus, sunt puţin mai mari
decât femelele. Insectele mici formează baza hranei sale, pe care o suplimentează ocazional cu
seminţe, fructe şi melci. Fiind nişte păsări atât de mici, privighetorile au o mulţime de duşmani
naturali precum jderii, dihorii, aricii, nevăstuicile, şobolanii.Dar marele lor duşman natural
rămâne uliul păsărar (Accipiter nisus), specie de răpitoare de zi adaptată în vânătoarea
păsărelelor.Prezenţa privighetorii în România este evidentă mai ales în zonele extracarpatice, cu
toate că s-a întâlnit şi în pădurile de foioase din Carpaţi şi Podişul Transilvaniei.Soseşte la noi la
sfârşitul primei decade a lunii aprilie, trecerile în masă, spre nordul Europei, pe coasta Mării
Negre fiind în a treia decadă a lunii aprilie, uneori trecerile lungindu-se până în luna mai. Pleacă
de la noi spre Africa, undeva pe la sfârşitul lui august până în decada a treia a lui septembrie.

Perechea îşi instalează cuibul pe sol sau la mică înălţime între ierburi înalte, sub tufe sau pe
ramuri căzute. Cuibul, cu aspect voluminos, este făcut din diverse graminee uscate, frunze şi
resturi vegetale, fiind căptuşit pe interior cu vegetaţie fină şi păr de la animale.Privighetorile de
la noi îşi depun ouăle în a doua decadă a lunii mai. Ponta este alcătuită de regulă din 4-5 ouă, iar
clocitul care durează 13-14 zile este efectuat doar de femelă. Imediat după eclozare, puii stau în
cuib între 11-12 zile, perioadă când sunt hrăniţi frecvent şi intens de către ambii părinţi.
 Influenta anotimpurilor asupra vietuitoarelor
Realizează o colecție cu imagini ale unor păsări călătoare.
Cauta informatii despre una dintre pasarile din colectie.

Barza

Barza albă sau cocostârcul, cu denumirea ştiinţifică Ciconia ciconia, este singura pasăre de
talie mare din ornitofauna ţării care s-a apropiat de om şi îşi construieşte cuibul în vecinătatea
noastră. Încă de pe vremea romanilor era socotită pasăre sfântă "avis pia et benigna" considerată
la fel şi astăzi în multe zone. Multe credinţe populare se leagă de această pasăre: aduce
primăvara, aduce noroc casei unde îşi face cuibul şi o fereşte de foc şi fulger, poate prevesti
belşugul, norocul, starea sănătăţii etc. Nu poate fi confundată cu nici o altă pasăre: are picioare
lungi şi un cioc roşu, penele corpului sunt albe, iar remigele negre. Diferenţele dintre sexe sunt
aproape inexistente: în general masculul este mai mare (în medie 3,8 kg) decât femela (3,3 kg).
Puii au la început ciocul şi picioarele negre. Mai târziu, picioarele devin roşii-maronii, iar de la
vârsta de nouă săptămâni şi culoarea ciocului se pigmenteză treptat în roşu. Pentru o perioadă
de timp, însă, se va mai păstra la vârful ciocului culoarea neagră. Barza albă poate fi
recunoscută uşor şi în zbor: are gâtul şi picioarele întinse, spre deosebire de stârci, la care în
zbor gâtul este întotdeauna strâns în formă de „S”. Este una dintre puţinele păsări mute. Totuşi,
produce un clămpănit prin lovirea celor două maxilare.Cuibul este amplasat pe un loc însorit şi
înalt cu o vedere bună asupra zonelor de hrănire. Este construit din crengi, rădăcini, pământ şi
este căptuşit cu paie, fân, iarbă, bălegar, uneori şi cu hârtie şi cârpe. În cursul anilor, în urma
reparaţilor, poate să ajungă la mărimi impresionante atingând un diametru de 1-1,5 m, o
înălţime de până la 2 m şi o greutate de 1-2 tone. Un cuib nou poate fi construit de perechea de
berze în jur de 8 zile. Deobicei, perechea foloseşte mai mulţi ani la rând acelaşi cuib. Unele
cuiburi pot atinge o vechime de câteva decenii. Berzele se întorc la locurile lor de cuibărit pe la
sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie. De obicei, masculul soseşte primul, care ocupă imediat
cuibul şi începe activitatea de renovare a cuibului. În această perioadă au loc frecvent lupte,
deoarece şi alţi masculi încearcă să ocupe cuibul. Prima femelă care soseşte la cuib este în
general acceptată şi are loc imediat împerecherea. Aceeaşi pereche poate cuibări împreună mai
mult decât un sezon, partenerii fiind atraşi probabil mai mult de acelaşi cuib, decât unul de
celălalt. Femela depune 2-7 (în general 3-4) ouă albe. În timpul clocitului, pe coaja ouălor pot
să apară pete maronii. Masculul şi femela clocesc alternativ, iar schimbul părinţilor la cuib este
precedat întotdeauna de o ceremonie însoţită de clămpănit. La noi, puii ies din ouă la începutul
verii, în iunie, după aproximativ 32 de zile de clocit. Eclozarea ouălelor nu are loc în acelaşi
timp, ci se petrece în mod separat, în general la intervale de două zile. Puii la început au numai
65-80 de grame, sunt acoperiţi cu un puf alb şi, deşi nici nu pot încă să se ridice în picioare, pot
deja să clămpănească. Barza albă se hrăneşte exclusiv cu animale. Hrana este foarte variată şi
cuprinde insecte (lăcuste, greieri), larve, râme, amfibieni, mamifere mici (şoareci de câmp),
şerpi şi şopârle etc.
 Despre plante și animale
Realizează o colecție de imagini cu diferite plante și animale. Grupează-le pe două categorii.

Plante
 Despre plante și animale
Realizează o colecție de imagini cu diferite plante și animale. Grupează-le pe două categorii.

Plante
 Despre plante și animale
Realizează o colecție de imagini cu diferite plante și animale. Grupează-le pe două categorii.

Animale
 Despre plante și animale
Realizează o colecție de imagini cu diferite plante și animale. Grupează-le pe două categorii.

Animale
 Dinozaurii și dispariția lor
Realizează o colecție de imagini cu diferite specii de dinozauri.
 Dinozaurii și dispariția lor
Realizează o colecție de imagini cu diferite specii de dinozauri.
 Carcharodontosaurus
Cauta informații despre o specie de dinozaur din colectia ta de imagini.
Prezintă-le in fața colegilor.
Carcharodontosaurus a fost un carnivor gigantic care aparținea familiei Carcharodontosauridae
ce a trăit acum 93-98 milioane de ani, în timpul perioadei Cretacice. A fost aproape la fel de
lung, sau chiar mai lung, decât Tyrannosaurus rex; lungimea sa este estimată la 11,1- 13,3 metri
și avea o greutate de 2.9 tone. Numele Carcharodontosaurus înseamnă șopârlă cu dinți de rechin
după genul rechinului Carcharodon.

Descriere
Carcharodontosaurus era carnivor, cu fălci enorme și lungi dințate cu dinți de până la opt
inci. Paleontologi au descoperit că este singurul dinozaur dintre teropode ce are un craniu așa
lung. Oricum, premaxilarul și o parte din craniu lipsea din originalul găsit în Africa, aceste
informații conducând la interpretări greșite ale marimii actuale. Se pare că onoarea de a avea cel
mai mare craniu dintre teropozi îi aparține acum unui alt uriaș din familia carcharodontosaurid
pe nume Giganotosaurus (acesta avea un craniu de 1.95 metri lungime). Anatomia urechii
interne și a mulajului creierului Carcharodontosaurus saharicus era asemănătoare crocodilului
din zilele noastre. Mărimea cerebelului relativă cu creierul era similară cu cea a reptilelor
moderne, dar relativ mică cu cel al păsărilor și teropodele coelurosaurian.

Istoria descoperiri și etimologiei

Fosilele de Carcharodontosaurus au fost găsite prima dată de Charles Depéret și J.
Savornin în nordul Africii în 1927. Original numit Megalosaurus saharicus (multor teropode i-
au fost atribuite gresit numele de Megalosaurus), numele fiindu-i schimbat în 1931 de Ernst
Stromer von Reichenbach cu cel folosit azi. Aceste prime fosile au fost distruse în timpul celui
de-al doilea război mondial. Oricum, un alt craniu de Carcharodontosaurus a fost din nou
descoperit în 1995 în Morocco de paleontologul Paul Sereno. Stephen Brusatte și Paul Sereno
au reportat o a doua specie de Carcharodontosaurus, diferită de C. saharicus în unele aspecte la
maxilar și la cutia craniană. Această nouă specie, care a fost descoperită în Nigeria în 1997 a
fost numită C. iguidensis în decembrie 2007.

În cultura populară
Carcharodontosaurus a apărut într-un episod al serilor televizate "Dinosaur Planet"
(Planeta dinozaurilor), numit "Alpha's Egg" (Oul lui Alfa). Acest program a descris greșit că
Carcharodontosaurus trăia în America de sud și prăda sauropodele Saltasaurus. În realitate,
rămășițele unui Carcharodontosaurus au fost gasite numai în nordul Africii. Suplimentar, în
timp ce Saltasaurus au trăit în Cretacicul târziu, despre Carcharodontosaurus se știe că a trăit în
Cenomanian adică cu peste zece milioane de ani mai târziu. Oricum, cel mai aproape relatat
carcharodontosaurid era Giganotosaurus care era prezent în America de sud în acea perioadă.
 Tyrannosaurus Rex
Cauta informații despre o specie de dinozaur din colectia ta de imagini.
Prezintă-le in fața colegilor.
"Şoparlă tiran" este denumirea dată lui Tyrannosaurus Rex, iar numele speciei "Rex" înseamnă
rege. A trăit la sfârşitul Cretacicului şi era unul dintre cei mai mari carnivori cu o lungime de 13
metri, înălţime de 5 metri şi o greutate de 5 tone.

Tyranosaurus Rex
A fost descoperit în 1905 de către Henry Osbourne în nordul SUA şi sudul Canadei.

Tyrannosaurus Rex a fost timp de muţi ani cel mai mare dinozaur carnivor cunoscut. Avea o
vedere ascuţită, fălci puternice cu dinţi ucigători, zimţaţi ca nişte cuţite pentru friptură şi
picioare puternice cu gheare ascuţite. Membrele superioare erau mici şi se terminau cu două
degete. Era probabil capabil să vâneze alţi dinozauri, de exemplu Hadrozauri mari.
Ar fi putut fi şi necrofag, folosindu-şi mirosul fin pentru a găsi stârvuri. Studiile efectuate
asupra oaselor arată că Tyrannozaurus Rex putea alerga cu circa 17 km/h, suficient de repede
pentru a încolţi animale care treceau prin apropiere sau pentru a ataca turme de Triceratops
cornuţi, care se mişcau mai încet.

Tyrannosaurus Rex creştea rapid în timpul adolescenţei de la 14-18 ani, atingea dimensiunea
maximă la aproximativ 20 ani şi trăia cam 30 ani.Cel mai mare craniu descoperit are o lungime
de 1,4 metri egală cu înălţimea unui copil de 10 ani. Tyrannosaurus Rex aveau fălci cu muşchi
extrem de puternici cu care sfărâma oasele prăzii, bucaţi mici de oase au fost găsite în
excrementele fosilizate. Nările erau mari şi aveau nişte oase speciale în interior, acestea limitau
pierderea de umiditate a corpului după ce dinozaurul alerga. Picioarele din spate erau puternice,
dar nu destul încât dinozaurul să poată alerga repede fără a risca să se rănească grav în caz de
cădere. Ochii orientaţi spre înainte aveau vedere stereoscopică. Această caracteristică utilă îi
permitea să aprecieze corect distanţa la care se afla prada.

Dinţii solizi aveau margini superioare cu mulţi zimţi mici pentru a tăia uşor carnea. Fălcile
puternice sfărâmau oasele prăzii.Membrele anterioare cu două degete, erau mici şi slabe şi ar fi
putut nici să nu fie folosite.
Botul Tiranozaurului are o formă conică ce se micşorează de la ochi spre vârf, mărind astfel
câmpul vizual al animalului. Acesta este o conformaţie tipică pentru prădători, chiar şi pentru
zilele noastre, T-rex era un prădător complet, dotat cu un simţ olfactiv foarte bun şi cu o vedere
foarte dezvoltată.

T-rex îţi ataca semenii, multe dintre fosilele descoperite dovedind faptul că era foarte agresiv cu
dinozaurii din propria specie, iar femeile T-rex erau mai mari decât masculii.
 Viețuitoare pe cale de dispariție
Colecționează articole si imagini din ziare sau reviste in care sunt prezentate accidente de
poluare a apei, aerului, solului, ca si urmarile acestor accidente
 Viețuitoare pe cale de dispariție
Colecționează articole si imagini din ziare sau reviste in care sunt prezentate accidente de
poluare a apei, aerului, solului, ca si urmarile acestor accidente
 Viețuitoarele pe cale de dispariție
Realiează o colectie de imagini ale unor viețuitoare ocrotite de lege. Notează denumirile si
informatii despre ele. Prezintă-le in fata colegilor

Capra neagră-În timpul lunilor de vară, cârduri de capre negre cutreieră pajiştile alpine de la
altitudini de peste 1800 metri. Odată cu sosirea iernii, capra neagră coboară la altitudini mai
mici (sub 1100 metri), unde se poate adăposti in pădurile montane, dar va rămâne aproape de
pantele stâncoase ale munţilor.

Ursul carpatin este un animal de talie mare,musculos. Se poate căţăra în copaci şi poate
alerga în salturi mari. La coborâre, pe pantele abrupte, se rostogoleşte.Este un animal omnivor,
preferând carnea. Ursul carpatin trăieşte, în medie, 30-35 de ani,iar femelele în jur de 20-25 de
ani. În România ursul se vânează limitat şi numai în anumite sezoane.

Acvila de munte sau pajura- Cea mai mare pasăre răpitoare de la noi este acvila de munte sau
pajura. Nu ajunge la mărimea unui vultur, dar nu e departe de el. Lungă de un metru, de la plisc
la coadă, cu aripile întinse măsoară peste doi metri.

Lebăda este o pasăre mare de apă, cu gât lung şi zvelt, înrudită cu gâsca şi raţa.Se hrăneşte in
general cu plante acvatice. Se numără printre cele mai mari şi mai grele păsări capabile de zbor
şi de aceea au nevoie de suprafeţe întinse de apă pentru a-şi lua zborul. Zboară cu bătăi de aripi
lente si graţioase şi, atunci când migrează, se deplasează în cârduri in forma de V.
 Viețuitoarele pe cale de dispariție
Realiează o colectie de imagini ale unor viețuitoare ocrotite de lege. Notează denumirile si
informatii despre ele. Prezintă-le in fata colegilor

Pelicanul-În Delta Dunării se găseşte cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Pelicanul
este o specie protejată şi reprezintă simbolul Deltei Dunării. Fiind un oaspete de
vară, pelicanul trăieşte in colonii numeroase, la inceputul toamnei migrând spre locuri mai
calde. Pelicanii se hrănesccu peşte.
Cerbul este un animal erbivor, din categoria rumegătare. Are greutatea cuprinsă între 180şi
300kg.Caracteristice cerbului sunt coarnele ramificate. Masculii pierd coarnele la începutul
fiecărei luni martie.
Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un zimbru are o lungime de 2,9 metri
şi o înălţime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. În România zimbrii pot fi admiraţi în
Rezervaţia Dragoş Vodă de la Vânători-Neamţ, în rezervaţia Neagra de la Bucşani-Dâmboviţa,
la Grădina zoologică din Bucureşti.
Pisica sălbatică este o felină mică, carnivoră.Se întâlneşte din Delta Dunării până în munţi.
Este un animal singuratic şi nu urmăreşte niciodată prada care îi scapă.
Râsul este , la ora actuală, cea mai mare felină din fauna sălbatică a României,fiind numit şi
,,pantera Carpaţilor”. Are până la 1,5m lungime, cu o coadă de 15-25cm. Pot ajunge până la 50-
58 kg.
Broasca ţestoasă -Este adaptată la mediul terestru. Trăieşte in pădurile şi regiunile de stepă din
Oltenia, Banat şi Dobrogea