MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN INFORMATICĂ ŞI TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE

REFERAT
LA LUCRUL INDIVIDUAL
LA DISCIPLINA ELEMENTE DE DREPT CIVIL
ATRIBUTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE. DREPTUL DE POSESIE.
DREPTUL DE FOLOSINŢĂ. DREPTUL DE DISPOZIŢIE. REGIMUL JURIDIC
AL BUNURILOR DOMENIULUI PRIVAT

Elaborat de: Russu Olesea

Grupa SB1433
Verificat de: Televca Natalia

CHIŞINĂU 2017
 PLAN
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRVIND DREPTUL DE
PROPRIETATE
 ATRIBUTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE
o DREPTUL DE POSESIE
o DREPTUL DE FOLOSINŢĂ
o DREPTUL DE DISPOZIŢIE
 REGIMUL JURIDIC AL BUNURILOR DOMENIULUI PRIVAT
 CONCLUZIE
 Pe parcursul timpului proprietatea a format obiectul diverselor discuţii prin care s-a
încercat şi se încearcă descrierea acestui fenomen. Fiind un mod de realizare a unei puteri umane
asupra bogaţiilor, fenomenul proprietate a ajuns să fie interpetat în funcţie de interesele
satisfacerii unor nevoi materiale.
În literatura de specialitate se consideră că şi noţiunea „drept de proprietate” are mai multe
înţelesuri. Noţiunea „drept de proprietate” este definită în sens obiectiv şi subiectiv şi anume :

 dreptul de proprietate în sens obiectiv, ca instituţie juridică, reprezintă totalitatea normelor

juridice care reglementează raporturile de proprietate;
 dreptul de proprietate în sens subiectiv, ca un drept al persoanelor asupra bunurilor, în
virtutea căruia titularul are anumite prerogative ocrotite de dreptul obiectiv, în acest sens,
dreptul de proprietate face parte din categoria drepturilor subiective patrimoniale şi anume,
este un drept real.

Conform legii cu privire la proprietate, proprietarului îi aparţine dreptul de a poseda

bunurile, de a le folosi şi a le administra. Posedarea bunurilor constă în stăpînirea efectivă a
bunurilor, folosirea bunurilor constă în întrebuinţarea calităţilor utile ale bunurilor, iar
administrarea bunurilor în determinarea destinului bunurilor
Articolul 1 al Legii cu privire la proprietate nr. 459 prevede conţinutul juridic al dreptului
de proprietate care îl constituie cele trei atribute ce aparţin titularului: posesia, folosinţa şi
dispoziţia (jus utendi, fruendi et abutendi), atribute acordate şi apărate faţă de orice încălcare prin
norme juridice.
Însă aceste atibute pot să aparţină nu numai proprietarului ci şi unei alte persoane căruia ea
fost transmis bunul.
Dreptul la posesie ca atribut al dreptului de proprietate, implică, din partea titularului
dreptului, exerciţiul unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de
vedere fizic sau economic, direct sau mijlocit, la locul aşezării permanente a persoanei sau în
orice altă parte. Conform Codului Civil al RM, posesiunea se dobîndeşte prin exercitarea voită a
stăpînirii ,de fapt, a bunului.
Nu este posesor cel care, deşi exercită stăpînirea de fapt a bunului, o face în folosul unei
alte persoane, prin împuternicirile de posesor cu care este învestit de această persoană. Este
posesor doar persoana care l-a învestit cu împuterniciri.
 Dacă mai multe persoane posedă în comun un bun, ele sînt considerate coposesori. Dacă mai multe
persoane posedă părţi ale unui bun, ele sînt considerate posesori ai părţilor separate. Persoanele fără
capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesiunea prin reprezentantul lor legal.
Posesia este de două tipuri:
-Nemijlocită: posesorul poate stăpîni bunul direct, prin putere proprie ;
-mijlocită: posesorul poate stăpîni bunul , prin intermediul unei alte persoane .
Dreptul la folosință ca atribut al dreptului de proprietate, reprezintă dreptul proprietarului
de a se servi personal de bunul său în funcţie de natura acestuia. Desigur, această prerogativă a
titularului nu trebuie exercitată abuziv. Exercitarea acestui atribut nu exclude însă dreptul
proprietarului de a nu se folosi de bunul său fără a-şi pierde prin neuz dreptul de proprietate.
Cea de a doua latură a atributului folosinţei (jus fruendi, fructus) reprezintă dreptul
proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul său, fără a se consuma substanţa
acestuia. Fructele sunt, naturale, industriale sau civile;
Folosința nu poate fi încălcată de nimeni, nici o persoană nu poate fi lipsită de folosința
bunului său, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Sunt cazuri in care legea poate prevede
folosirea sau nefolosirea unui bun dacă prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor din jur, ai
mediului, cauzează prejudicii sau încalcă dreptul unei alte persoane.
Folosinţa nu poate fi separată de posesie. Pentru a folosi un bun trebuie să ai posibilitatea
să posedezi bunul. De regulă nu este posibil ca acel care are folosinţa să nu aibă şi atributul
posesiei.
În ce priveşte corelaţia cu atributul de dispoziţie, această legătura se evidenţiază în cazul
distrugerii materiale a bunului. Astfel, distrugerea bunului poate fi urmarea atat a atributului
dispoziţiei cît şi a atributului folosinţei, ca urmare a folosinţei îndelungate a bunului.
Însă, dacă atributul de dispoziţie presupune şi posibilitatea de a schimba regimul juridic
al bunului (transmisiune cu titlu oneros – vanzarea-cumpărarea, schimbul, sau gratuit – donatia),
atributul de folosinţă nu conţine o astfel de posibilítate.
Dreptul la dispoziție reprezintă un atribut caracteristic al dreptului de proprietate. Aceasta
constă în aptitudinea titularului dreptului de proprietate de a efectua acte juridice cu titlu oneros
sau cu titlu gratuit, de a constitui alte drepturi reale principale sau accesorii asupra respectivului
bun. El poate distruge, în materialitatea sa, bunul asupra căruia exercită dreptul său de
proprietate. Dispoziția este de două tipuri:
1.Dispoziţia materială reprezintă posibilitatea proprietarului de a dispune de substanţa bunului,
adică de a-l transforma, consuma sau distruge, cu respectarea reglementărilor în vigoare.
2.Dispoziție juridică- se concretizează în posibilitatea proprietarului de a dispune de bunul său
după bunul său plac.
Printre actele de dispoziţie juridică pe care le putem reţine sunt:
- posibilitatea proprietarului de a încheia orice contracte;
-posibilitatea proprietarului de a constitui dezmebrăminte ale dreptului de proprietate fie prin
constituirea dreptului de uzufruct, uz, abitaţie, servitute şi superficie etc. ;
- posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul.
De asemenea, exercitarea abuziva a dreptului de dispozitie poate atrage raspunderea
civila a proprietarului, în măsura în care ar aduce prejudicii unor alte persoane.
REGIMUL JURIDIC AL BUNURILOR DOMENIULUI PRIVAT
Domeniul privat este al doilea element care compune patrimoniul statului si al unitatilor
administrativ-teritoriale. Domeniul privat reprezintă totalitatea bunurilor mobile si imobile care
apartin statului sau unitatilor administrativ teritoriale, care nu sunt afectate unui interes general.
Elemente particulare ale domeniului privat.
1. Bunurile din domeniul privat sunt incesibile ;
2. gestiunea domeniului privat confera titularilor si anumite obligatii specifice, necunoscute
dreptului comun :
- nu se pot constitui servituti conventionale
- bunul nu poate fi lasat neproductiv
- produsele financiare obtinute din bunurile proprietate privata a autoritatii sunt venituri
publice si se supun regimului juridic special aplicabil acestor bunuri.

Bunurile domeniului privat constituie totalitatea bunurilor mobile şi imobile, aflate în

patrimoniul public al unităţii administrativ-teritoriale, care au o destinaţie strict determinată, alta
decît satisfacerea unui interes general.
Acestea sunt alienabile, prescriptibile si sunt supuse unui regim juridic de drept privat.
Principiul care guvernează această materie este că bunurile din domeniul privat al
statului sau al unităților administrativ teritoriale pot circula liber, cu excepția unor categorii de
bunuri al căror circuit civil este limitat expres prin lege.
 Deci, bunurile din domeniul privat al proprietății publice beneficiază de un alt regim
juridic de cît cel al bunurilor din domeniul public. Regimul juridic al proprietăţii private este
identic, adică ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular: stat, unităţi administrativ-
teritoriale, persoane fizice sau juridice. În general acestea se apropie ca regim juridic de bunurile
obiect al dreptului de proprietate privată, dar se diferenţiază de acestea.
Astfel:
--- bunurile din domeniul privat al statului vor putea fi înstrăinate cu titlu gratuit numai
persoanelor fizice și doar pentru lichidarea consecințelor calamităților naturale ;
--- bunurile din domeniul privat al statului vor putea fi înstrăinate cu titlu oneros prin
deetatizarea proprietății (privatizarea bunului);
--- pot fi date în comodat sau înstrăinat cu titlu gratuit terenurile persoanelor fizice pentru
construcția casei de locuit, în conformitate cu legea ;
--- pot fi date în comodat sau înstrăinate cu titlu gratuit bunurile destinate creării parcului
industrial conform Legii cu privire la parcurile industriale ;
Succesiunile vacante – sunt acele succesiuni rămase fără moştenitori legali sau testamentari. Ele
revin statului şi intră efectiv în dreptul de proprietate privată a acestuia. Statul întotdeauna
acceptă succesiunile vacante sub beneficiu de inventar.
Confiscările – au un caracter de sancţiune. Prin confiscare bunurile trec în proprietatea privată a
statului în mod gratuit, din proprietatea privată a altor subiecte de drept. Confiscarea are natură
penală sau contravenţională.
În ce priveşte caracterele juridice ale bunurilor propritate privată, acestea se referă la
posibilitatea lor de a se afla în circuitul civil, la prescriptibilitatea şi sesizabilitatea lor.
 Caracterul alienabil al bunurilor din domeniul privat presupune că bunurile care fac obiectul
său sînt parte din circuitul civil, pot fi înstrăinate pe cale voluntară, prin acte juridice între vii şi
acte juridice mortis cauza, sau pe cale forţată – expropierea. Acest caracter este prevăzut de
Codul civil, unde, în art. 286, prima parte, prevede că: Bunurile pot circula liber cu excepţia
cazurilor cînd circulaţia lor este limitată sau interzisă prin lege.
Bineînţeles, că această dispoziţie se refă la bunurile proprietate privată şi nu la bunurile
din domeniul public .
Aceeaşi dispoziţie legală stabileşte ca: prin excepţie, anumite bunuri pot fi limitate în
circulaţia lor.
 Anumite bunuri pot fi interzise prin lege în circulatia lor, consideram că, în realitate, ea se
referă la bunurile domeniului public, care, prin lege sînt scoase din circuitul civil.
 Caracterul prescriptibil.
Bunurile din domeniul privat sînt prescriptibile doar sub aspect achizitiv. Sub aspect extinctiv ele
sunt imprescripribile, deoarece acestea nu se pierd prin neuz, indiferent de durata pasivităţii
proprietatului. Prin posesie utilă de lungă durată bunurile imobile pot fi uzucapate. Cel care
posedă este prezumat a fi proprietarul bunului. Prin uzucapiune pot fi dobândite imobile, terenuri
sau construcţii.

 Caracterul sesizabil. în sensul că dreptul de proprietate privată, prin bunurile asupra cărora
se exercită, poate fi urmărit. Altfel spus, lucrurile care formează obiect al dreptului de proprietate
privată pot fi urmărite în vederea executării silite.
Executarea silită se întinde asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale datornicului
afară de excepţiile admise de lege. Urmărirea silita are drept scop vînzarea bunurilor debitorului
iar din preţul obţinut să se realizeze creanţele creditorilor.

În concluzie, am constatat că orice proprietate este garantată și ocrotită de stat. Noile

cerinţe ale dezvoltării sociale explică interesul sporit faţă de dreptul de proprietate privată cât și
cea publică. Dreptul de proprietate este în continuă dezvoltare , respectiv conținutul economic a
devenit mult mai larg, pe când cel juridic mai puțin, de aceea consider că legislația noastră
trebuie să nu treacă sub tăcere tema proprietății private și publice, ci să adopte măsuri legislative
prin care să asigure o protejare mai severă a proprietății.
Ca rezultat, acestea vor asigura și reducerea numărului de contravenții care atentează
dreptul de proprietate ale persoanelor fizice, juridice sau ale statului. De altfel, în orice societate,
proprietatea, ca parte a relațiilor de producție, reprezintă o instituție, care-i definește sistemul
economic și social.
 BIBLIOGRAFIE
 Constituția RM
 Codul Civil al RM
 Legea cu privire la proprietate nr. 459
 DREPTUL ŞI PROPRIETATEA. DREPTUL DE PROPRIETATE.
Autori : Vasile – Sorin Curpăn Vasile Curpăn Cosmin – Ștefan
Burleanu Emilia Mitrofan
 NOTE DE CURS DREPT CIVIL.2013, Ion Bîtcă
 Elemente privind conceptul juridic al proprietăţii private. Anca
Sorina POPESCU-CRUCERU
 https://dreptmd.wordpress.com/teze-de-an-licenta/dreptul-de-
proprietate/