Tu eşti puterea creatoare, Sub care inimile noastre Renasc ca florile în soare, şi, îmbătate de-al tău farmec, Ce peste lume se aşterne, În tremurarea lor de-o clipă Visează fericiri eterne.
Din haos şi din întuneric
Te-ai smuls, fecunda şi senină: Al tău surâs de alma parens Fu prima rază de lumină. Şi, de caldura ta, planeţii Treptat se dezmorţesc, învie... Pe toţi ca într-o mreajă-i leagă Universala simpatie./(...)