Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea “Stefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Inginerie Mecanica, Mecatronica si Management.

Defectele apărute la asamblarea nituită


Modalități de evitare a defectelor

Student:
Matei Liviu Marian
1. Asamblarea nituită
1.2. Generalități
Nituirea este procedeul tehnologic de îmbinare nedemontabilă a două sau mai
multe piese, cu ajutorul niturilor. Înainte de a fi folosită sudarea, nituirea reprezinta
singura modalitate de asamblare folosită la construcţia de poduri, cazane, vapoare şi
construcţii metalice.
Deşi aria ei s-a restrâns considerabil sunt înca multe domenii în care aceasta
metodă de asmblare prezintă încă avantaje certe, din punct de vedere tehnologic sau
economic, cum ar fi cazul materialelor greu sudabile sau cel în care nu este permisă
încălzirea materialului.
In funcţie de tipul producţiei, nituirea poate fi executată manual sau mecanic, iar
în funcţie de diametrul tijei nitului, ea se poate executa la cald ori, la rece. În general, la
oţel, cînd tija nitului are un diametru sub 6 mm, nituirea se poate face la rece, iar câd are
un diametru mai mare, la cald.
Nituirea manuală în general este o operaţie costisitoare care cere un volum mare
de muncă având totodată o productivitate mică.
Pentru acest motiv se recomandă ca, oriunde este posibil, ea să se execute
mecanizat, folosind dispozitive şi utilaje speciale care uşurează munca şi măresc produc-
tivitatea (ciocane pneumatice, electrice, prese etc.).
Nituirea continuă să rămînă un procedeu destul de răspândit pentru realizarea
îmbinărilor supuse unor eforturi dinamice mari, precum şi acolo unde nu se poate aplica
sudura datorită dificultăţilor ce o însoţesc. Astfel, nituirea rămîne încă principalul
procedeu de asamblare în construcţia de avioane precum şi în unele construcţii metalice.
Elementele îmbinate prin nituire pot fi demontate prin distrugerea niturilor,
transportate şi asamblate din nou în timp ce construcţiile sudate nu permit acest lucru
decât în unele cazuri izolate date fiind transformările care au loc în material la locul tăierii
şi sudurii ulterioare.
Nituirea se aplică pentru: cazane, recipiente, rezervoare, obiecte casnice, structuri
metalice, în aeronautică, asamblări greu sudabile, organe de maşini solicitate la sarcini
în regim de vibraţii.

Alte avantaje ale nituirii sunt:


 suportă sarcini vibratorii;
 sunt folosite la asamblarea metalelor greu sudabile;
 este convenabilă economic pentru profile, în construcţii metalice;
 sunt folosite în asamblări de piese confecţionate din materiale diferite.

Nituirea are şi o serie de dezavantaje , cum ar fi:


 datorită numărului de nituri, construcţia va avea o masă mult mai mare
decât în cazul asamblărilor sudate;
 la operaţia de nituire, nivelul zgomotului din atelierele specializate este
foarte ridicat;
 nu asigură o etanşare bună;
 corodarea niturilor în timp scade siguranţa în exploatare.

1.2. Niturile și îmbinarea acestora


A.Tipuri de nituri
Nitul este un organ de maşină tip arbore avand următoarele părţi componente:
 capul iniţial;
 tija;
 capul de închidere.
După forma capului iniţial:
 cu cap semirotund;
 cu cap tronconic;
 cu cap cilindric;
 cu cap înecat;
 cu cap semiînecat.
După forma tijei:
 cu tijă plină;
 cu tijă tubulară;
 cu tijă semitubulară.
După natura materialului:
 oţel (Ol 37,OL42);
 cupru,alamă;
 aliaje de aluminiu;
 material plastic.

B.Tipuri de îmbinari
După poziţia elementelor îmbinării:
 cu margini suprapuse;
 cap la cap (cu o eclisă şi cu două eclise).
După destinaţie:
 de rezistenţă;
 de etanşare;
 de rezistenţă-etanşare.
După numărul rândurilor de nituri:
 cu un rând;
 cu mai multe rânduri(faţă în faţă,în zig-zag).
După mărimea jocului la asamblare:
 cu joc;
 fără joc.

1.3. Tehnologii, faze de nituire

Sunt următoarele:
 pregătirea nituirii ;
 trasarea găurilor ;
 găurirea tablelor ;
 montarea pieselor şi centrarea ;
 nituirea propriu-zisă;
 debavurarea capetelor niturilor ;
 ştemuirea marginilor tablei.

Pregătirea nituirii este operaţia ce constă în pregătirea sculelor şi dispozitivelor,


precum şi a pieselor ce urmează a fi nituite. Operaţia constă în curăţarea suprafeţelor
care vor veni în contact de urmele de zgură, vopsea, urmele de grăsime şi de alte corpuri
străine. Înainte de nituire, pe suprafeţele tablelor se aplică un strat de miniu de plumb
preparat cu ulei de in dublu fiert.
Trasarea centrelor găurilor de nit. Operaţia necesită precizie mare pentru a se
evita dezaxarea găurilor de nituri, ceea ce ar duce la ruperea lor. Poziţia centrelor găurilor
se marchează cu punctatorul.
Găurirea tablelor. Se face prin poansonare, ştanţare, scule speciale sau pe maşini
unelte.
Suprafeţele găurilor de nituri trebuie să fie cât mai curate şi diametrul lor trebuie
să fie mai mare decât diametrul tijei nitului cu următoarele valori:
pentru dnit = (1-5) mm, d gaură > cu 0,2 mm;
pentru dnit = (5-10) mm, d gaură > cu 0,5 mm;
pentru dnit> 10 mm, d gaură > cu 1 mm;

Pentru a realiza o cât mai bună coincidenţă a găurilor realizate în piesele care se
asamblează, se recomandă ca, atunci când este posibil, găurirea să se facă simultan prin
suprapunerea pieselor.
Dacă acest lucru nu este posibil, atunci găurile se execută separat la diametre mai
mici şi apoi sunt alezate prin suprapunerea pieselor. La găurile pentru nituri cu cap
semiînecat sau înecat, acestea se teşesc cu scule corespunzătoare.
Montarea pieselor pentru nituire şi centrarea.În cazul nituirilor la care prinderea se
face cu multe nituri, tablele se prind şi se centrează folosind dornuri sau şuruburi.
Prinderea provizorie se realizează folosind chiar găurile de nituri. Intervalul de strângere
iniţial al tablelor poate fi de 2...3 găuri şi se poate realiza şi prin aparatul de nituire.
Nituirea. Este operaţia de batere a capului de închidere al nitului şi formarea lui
prin deformare plastică.
Debavurarea capetelor niturilor constă în înlăturarea, cu ajutorul unei dalte
speciale, a materialului prins de capetele nitului, ce rezulta din surplusul refulat pe sub
căpuitor.
Ştemuirea. Prin această operaţie, marginea tablei este bătută astfel ca tablele să
se întrepătrundă pentru a realiza o etanşeitate mai mare.

1.4. Condiții tehnice impuse îmbinarilor nituite.


Obţinerea unei bune calităţi a îmbinărilor nituite, este condiţionată de următorii factori:
 presiunea executată .asupra nitului şi a tablelor ce se îmbină trebuie să fie
suficientă pentru a împiedica deplasarea dintre piese şi a evita forfecarea ;
 temperatura de încălzire a nitului trebuie să fie între limitele prescrise, iar niturile
să nu stea timp îndelungat la aceste temperaturi, pentru ca materialul să nu-şi
schimbe proprietăţile tehnologice ;
 niturile să fie astfel alese încît să existe un raport între diametrul şi tija nitului
suficient pentru formarea capului de închidere;
 piesele care se îmbină să aibă suprafeţele bine curăţate şi îndreptate ;
 niturile să se distribuie astfel încît să se realizeze o bună rezistenţă şi etanşeitate
a îmbinării.
 îmbinările nituite se consideră de bună calitate dacă îndeplinesc următoarele
condiţii :
 gaura este umpluită complet de corpul nitului
Nituirea are încă o largă aplicabilitate într-o serie de domenii unde nu se poate
executa sudarea. Printre principalele construcţii nituite se numără şi cele aeronautice,
unde se folosesc în general aliaje de aluminiu. La asemenea construcţii se aplică numai
nituirea la rece, deoarece prin încălzire tablele respective din cauza modificării structurii
îşi micşorează rezistenţa. Pentru acest motiv nu se pot folosi nituri cu diametrul mai mare
de 13 mm.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că nituirea executîndu-se la rece,
strîngerea puternică a tablelor nu este asigurată prin contracţia ulterioară a tijei nitului şi
eforturile se transmit numai prin contactul direct dintre tijă şi peretele găurii.
Deci, pericolul de forfecare a tijei nitului este mult mai mare decît în celelalte cazuri,
motiv pentru care la nituirea acestor aliaje se cere o atenţie cu totul deosebită.
Îmbinarea nituită este considerată bine executată dacă niturile sunt corect aşezate
şi dacă nu există ştirbituri sau crestături pe suprafeţele pieselor de nituit şi pe capetele
niturilor. Rezistenţa cusăturii nituite se verifică prin lovirea cu ciocanul, aprecierea
făcîndu-se după sunet sau vibraţia niturilor.
2. Defectele apărute la asamblările nituite
Clasificarea se face avand in vedere ca asamblarea este compusa din elementele
asamblarii – capul si tija nitului si nitul intreg, precum si din elementele de asamblat.

2.1. Defectele nitului


a. Defectele tijei nitului:

 abateri de forma – rectilinitate a axei tijei, circularitate, cilindricitate, planeitate;


 abateri de pozitie – bataia frontala, abaterea la coaxialitatel

Intrucat tija nitului este un cilindru, se regasesc defecte cauzate de abaterile de


forma care pot aparea. Dupa cum se observa in figura 1. s-a reprezentat o asamblare
nituita formata din tija nitului si cele doua capete ale acestuia (cel original si de inchidere)
si din elementele de asamblat. Datorita abaterii de la circularitate, sectiunea tijei nu mai
este circulara ci poate prezenta ovalitate sau poligonalitate, in aceasta situatie nu se mai
realizeaza un ajustaj cu strangere, apare joc intre tija si gaura de trecere, iar capul de
inchidere se formeaza incorect.

Figura 1.

In figura 2. se pot observa defecte cauzate de abaterile de cilindricitate ale tijei


nitului care o pot deforma in forma conica, de butoi, de sa sau curbata.
Figura 2.

Datorita abaterii de la forma data a suprafetei capul original al nitului (fig 3.), in
momentul baterii se va produce dezaxare tijei acestuia,care se bate stramb, ceea ce duce
la aparitia unui joc nedorit intre tija si gaura.

Figura 3.

Datorita abaterii la rectilinitate a axei tijei nitului, la batere aceasta se va deforma,


iar capul de inchidere se formeaza incorect (Figura 4.).

Figura 4.
In cazul niturilor cu tija tubulara, care sunt cele mai folosite in prezent de
majoritatea firmelor producatoare, pot aparea abateri la coaxialitate intre tija nitului si
cilindrul unde se depoziteaza materialul exploziv, ceea ce duce la formarea incorecta a
capului de inchidere, iar nitul va iesi din asamblare (Figura 5.).

Figura 5.

2.2. Defectele capetelor nitului:


 abateri de forma – cilindricitate, de la forma data a suprafetei, de la planitate;
 abateri de pozitie – de concentricitate, la inclinare, la bataia frontala;
Intrucat capul original si cel de inchidere pot avea diverse forme: conic, cilindric,
plat, bombat, rotund, semirotun etc., pot aparea defecte datorate abaterilor de forma. In
cazul in care capetele sunt cilindrice, se vor regasi aceleasi abateri si in cazul tijei
cilindrice si anume deformatii in forma de butoi, sa, conicitate si de tija stramba (fig 6.).

Figura 6.
Indiferent de forma capetelor, poate aparea o abatere de pozitie daca exista o
dezaxare intre capul nitului si tija, ceea ce duce la deformarea tijei (figura 7.).

Figura 7.

In fig 8. se observa ca, daca capul original al nitului (cel de inchidere) este mai mic
decat cel format in contrabuterola, se produce subtierea tablelor si apar urme pe piese –
deformare cauzata de abatere de forma.

Figura 8.

Poate aparea abatere de la forma data a suprafetei in interiorul unuia dintre


capete, fapt care duce la asezarea incorecta pe suprafetele asamblat, iar strangerea va
fi insuficienta, ducand la aparitia spatiului intre acestea (fig.9.).

Figura 9.
In cazul nitului cu capul plat poate aparea o abatere de la planeitate, convexitate
sau concavitate sau in cazul nitului cu cap inecat, poate aparea abatere la inclinare,
unghiul conului capului sa fie mai mic sau mai mare decat cel al locasului, ceea ce
determina baterea prea infundata sau ramanderea capului in afara (figura 10.).

Figura 10.

2.3. Defectele nitului (tija + capetele nitului)


 abateri de pozitie – de coaxialitate, perpendicularitate, parallelism.
Pot aparea defecte cauzate de abaterile de pozitie (fig 11.), de exemplu de abatere
la perpendicularitate intre suprafata interioara a capului nitului si elementele de asamblat.

Figura 11.

Datorita abaterii la coaxialitate, intre tija nitului si axa gaurii de trecere, tija nitului
se deformeaza, iar buterola are din aceasta cauza o pozitionare gresita, producand urme
atat pe capul nitului cat si pe suprafata pieselor de asamblat (fig.12.), acest defect fiind
iremediabil.

Figura 12.
2.4. Defectele pieselor de imbinat. Defectele ajustajului
Prin nituire se pot asambla doua sau mai multe elemente, cu sau fara eclise, in
care se dau gauri de trecere, prin care va trece tija nitului, la realizarea asamblarii. Daca
intre axele acestor gauri de trecere apare o abatere la coaxialitate apare dupa cum se
vede din fig. 13. un defect iremediabil la asamblare.

Figura 13.

Daca apar abateri la intersectia axelor niturilor se poate produce umblarea tablelor
intre nituri, pot apare abateri de forma ale gaurilor de trecere (ovalitate, poligonalitate) pot
determina joc sau pot produce strambarea tijei, poate aparea o abatere la
perpendicularitate intre piesele de asamblat, ceea ce duce la baterea incorecta sau
abatere la perpendicularitate intre suprafetele exterioare ale nitului (fig 14).

Figura 14.

2.5. Defecte datorate procesului tehnologic


Cauzele tehnologice care provoaca diferite defecte de imbinare la imbinarea prin
nituire pot fi: pregatirea gresita a corpului de nit inainte introducerii in gaura, pregatirea
gresita a pieselor care se imbina, executarea gresita a operatiilor de contragaurire,
utilizarea de scule necorespunzatoare sau aplicarea gresita a procedeelor de nituire.

3. Procesul transmiterii forței prin asamblarile nituite


La o asamblare corect facuta strângerea tablelor este atât de mare încât preluarea
fortei F1 se face prin frecarea dintre table. Solicitarea tijei nitului este, deci, întinderea;
capul nitului este solicitat la strivire si la forfecare (figura 15). Strângerea nitului nu este,
însa, complet controlabila si nu este garantata.

Figura 15.

În cazul în care strângerea nu este suficient de puternica (figura 16), are loc o mica
deplasare a tablelor cu frecare, în limita jocului dintre corpul nitului si peretele gaurii din
table. Prin cresterea în continuare a sarcinii F1 corpul nitului va fi solicitat, tot în domeniul
elastic, la strivire, încovoiere (eventual) si forfecare.

Figura 16
Daca F1 > m×N, tensiunea de forfecare si/sau strivire depaseste limita de curgere
si deformatiile devin plastice (figura 17).

Figura 17.

În cazul (probabil) în care forta exterioara F1 este preluata si prin forfecarea


niturilor si prin frecarea dintre table (figura 18). Situatia reprezinta o nedeterminare greu
de ridicat, pentru ca nu poate fi cunoscuta nici valoarea strângerii N.

Figura 18.
4. Modalități de evitare a defectelor

Obţinerea unei bune calităţi a îmbinărilor nituite, este condiţionată de următorii


factori:
 presiunea executată .asupra nitului şi a tablelor ce se îmbină trebuie să fie
suficientă pentru a împiedica deplasarea dintre piese şi a evita forfecarea ;
 temperatura de încălzire a nitului trebuie să fie între limitele prescrise, iar niturile
să nu stea timp îndelungat la aceste temperaturi, pentru ca materialul să nu-şi
schimbe proprietăţile tehnologice ;
 niturile să fie astfel alese încît să existe un raport între diametrul şi tija nitului
suficient pentru formarea capului de închidere;
 piesele care se îmbină să aibă suprafeţele bine curăţate şi îndreptate ;
 niturile să se distribuie astfel încît să se realizeze o bună rezistenţă şi etanşeitate
a îmbinării.
 îmbinările nituite se consideră de bună calitate dacă îndeplinesc următoarele
condiţii :
 gaura este umpluită complet de corpul nitului
Nituirea are încă o largă aplicabilitate într-o serie de domenii unde nu se poate
executa sudarea. Printre principalele construcţii nituite se numără şi cele aeronautice,
unde se folosesc în general aliaje de aluminiu. La asemenea construcţii se aplică numai
nituirea la rece, deoarece prin încălzire tablele respective din cauza modificării structurii
îşi micşorează rezistenţa. Pentru acest motiv nu se pot folosi nituri cu diametrul mai mare
de 13 mm.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că nituirea executîndu-se la rece,
strîngerea puternică a tablelor nu este asigurată prin contracţia ulterioară a tijei nitului şi
eforturile se transmit numai prin contactul direct dintre tijă şi peretele găurii.
Deci, pericolul de forfecare a tijei nitului este mult mai mare decît în celelalte cazuri,
motiv pentru care la nituirea acestor aliaje se cere o atenţie cu totul deosebită.

Remedierea defectelor apărute la nituire se realizează prin demontarea nitului, prin


tăiere sau cu flacără, şi remontarea unui alt nit.
Pentru a evita aparitia coroziunii electrochimice se recomanda ca materialele
tablelor si ale niturilor sa fie aceleasi sau apropiate.
Pentru a realiza imbinari nituite de buna calitate, trebuie respectate urmatoarele
conditii:
 presiunea exercitată trebuie să aibă valoarea impusă de tehnologie, pentru a
împiedica deplasarea între piese, deci pentru evitarea forfecării;
 temperatura de încălzire trebuie să respecte indicaţiile tehnice, pentru ca
materialul nitului să nu-şi modifice calităţile;
 lungimea tijei nitului trebuie astfel aleasă astfel încât să permită formarea capului
de închidere;
 trebuie să se acorde o atenţie deosebită operaţiilor de pregătire a nituirii şi, în
special, curăţării tablelor;
 nitul şi gaura trebuie alese astfel încât, după nituire, gaura să fie bine umplută;
 capul nitului trebuie astfel confecţionat, încât să adere pe toată suprafaţa la
suprafaţa tablelor.

Demontarea îmbinărilor nituite se realizează prin:


 tăierea niturilor cu dalta;
 tăierea cu flacără oxiacetilenică;
 găurirea niturilor;

4.1. Evitarea defectelor prin dimensionarea asamblarilor nituite


La dimensionarea asamblarilor nituite se tine seama de tipul de solicitari aparute
in fiecare sectiune, stabilindu-se totodata sectiunea cea mai periculoasa.
Asamblarea nituita nu permite alunecarea tablelor una fata de cealalta si
acest lucru se realizeaza prin strangerea nitului.
Tija nitului este solicitata la intindere de catre forta F, iar forta de frecare care ia
nastere intre table impiedica deplasarea tablelor una fata de cealalta.
In momentul in care se stabileste echilibrul, forta ce solicita nituirea este egala cu
forta de frecare ce ia nastere intre tablele supuse nituirii.

La imbinarea cu un singur nit:

Daca notam cu R fortele de rezistenta pentru un singur nit obtinem:

Pentru verificare trebuie sa fie indeplinita conditia:


Verificarea nitului se face tinand seama ca acesta este solicitat la forfecare
in acest caz, relatiile folosite sunt:

Pentru o verificare a tablei la rupere se considera ca fiecare nit preia o parte din
solicitarea corespunzatoare unui pas si este posibil ca, atunci cand este solicitata la
intindere, tabla sa se rupa.

In aceasta situatie, relatiile vor fi:

t - pasul nituirii; s - grosimea tablei.

4.2. Evitarea defectelor prin alegerea dimensiunilor niturilor

Pentru ca asamblarea nituita sa fie rezistenta si de calitate trebuie sa existe o


corelatie intre dimensiunile nitului si cele ale elementelor ce urmeaza a fi asamblate (de
exemplu, a tablelor) (fig.19.).

Figura 19.
Toate dimensiunile nitului se aleg in functie de grosimea tablelor „S” - care este suma
grosimilor tuturor tablelor ce se asambleaza:

S = s1 + s2 +. + sn [mm];

Diametrul tijei nitului „d” se alege in functie de grosimea tablelor, cu relatia:

d = 2 * S [mm];

Lungimea tijei nitului, se alege in functie de grosimea tablelor si dimetrului tijei, cu


relatia:
I = s +1,4d [mm];

„t” este distanta dintre centrele niturilor, si se alege in raport cu


diametrul tijei, astfel: = (3.5)*d [mm].

In functie de „L” care este lungimea totala a tablelor, se poate determina numarul
de nituri "n' cu expresia:

n=L/t

Se recomanda ca distanta de la margine la axa nitului „n” sa fie mai mica decat:

e = 1,5d [mm].

4.3. Calitatea realizării asamblărilor prin nituire

Prin calitate se înțelege ansamblul de proprietăiți caracteristici ale unui produs sau
serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite,
conform ISO 8042. Îmbunătățirea calității unui produs se obține prin îmbuntățirea
activității în toate etapele sale de realizare. Prin analiza calitătii se urmărește:
cunoașterea metodelor și mijloacelor de obținere a acesteia și opțiunea pentru o soluție
optimă într-un caz dat, determinarea defectelor, a cauzelor acestora și măsurile ce se
impun pentru remedierea și înlăturarea cauzelor și de asemenea compararea nivelului
unui produs la intervale de fabricație sau compararea cu produsul similar al altor firme.
Calitatea unei asamblări este dat de un complex de valori care se refer la
caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor pieselor ce o compun, de parametrii
geometrici ai elementelor și de indicii tehnico-economici. Parametrii geometrici sunt stabili
și prin proiectare și realizarea lor depinde de organizarea și desfșurarea procesului
tehnologic. Determinarea toleranțelor geometrice și înscrierea acestora pe desenele de
execuție, are ca scop asigurarea condițiilor corecte de funcționare și a modului de folosire
a pieselor. Toate defectele trebuiesc analizate sistematic, din punct de vedere al
abaterilor de formă, de orientare, de poziție etc., precum și din punct de vedere al
procesului de execuție.
Având în vedere că defectele pot apărea ca urmare a depșirii valorilor impuse de
abateri se face o clasificare a acestora:

 abateri de formă - cauzate de vibrațiile sistemului mașină unealtă - piesă -sculă,


neuniformitatea regimului de așchiere, variația deformațiilor plastice etc.
Acestea sunt: abaterea de la rectilinitate, la planitate, la circularitate, la
cilindricitate, la forma data a profilului, la forma dată a suprafeței.
 Abateri de poziție – precizia poziției vizează determinarea abaterilor de la
pozitia corect a diferitelor elemente geometrice, ca de exemplu: suprafețe,
profile, plane de simetrie ale pieselor. Aceste abateri sunt: abaterea la
paralelism, abaterea de la perpendicularitate, abaterea la înclinare, abaterea la
coaxialitate si concentricitate, abaterea la simetrie, abaterea la intersecție, de
exemplu între șiruiri succesive de nituri, abaterea de la poziția nominală, bătaia
radial și bătaia frontală.

4.3. Metode de determinare ale defectelor de nituire

Verificarea asamblării se poate face prin examinarea aspectului exterior al asamblării


sau cu ajutorul șabloanelor - pentru verificarea diametrului și măsurarea înălțimii capului
de închidere – și dispozitive optice.
În fig.20 se prezintă un dispozitiv optic pentru verificarea nituirii. Este format dintr-o
lunet (4), un bec electric(2) și o oglindă (3) așezată la 45 grade, care reflectă capul nitului
presat (1) în ocularul lunetei.
Toată asamblarea trebuie verificată cu atenție, nit cu nit, cu acest dispozitiv care
permite vizualizarea întregii forme a capului de nit presat în interior.
În timpul procesului de nituire, scula care bate nitul lovește tabla, producând o alungire
locală a materialului, astfel încât de-a lungul tuturor niturilor alungirile se cumulează,
piesa lungindu-se dacă niturile sunt dispuse neregulat sau poate apărea riscul răsucirii
dacă piesa este fixată de altele. Pentru reducerea deformațiilor, trebuiesc luate
următoarele măsuri: nituirea se începe de la centru către margini; în cazul prinderii în
agrafe trebuie mare atenție, întrucât fiecare agrafă trebuie înlocuită cu un nit; în cazul
ansamblelor cu nituire localizat , nituirea trebuie făcută de la centru către margini, pe toate
liniile de nituire, de exemplu în cazul longeroanelor de aripi cu tălpile lor, caz în care se
vor nitui concomitent ambele tălpi, de sus în jos.
Se observă din cele prezentate că se impune un control riguros atât în timpul relizării
asamblării cât și la sfârșitul acesteia, unul dimensional și unul de securitate.

4.4.

5.N.T.S.M. la nituire

 Uneltele de mână nu trebuie să prezinte fisuri, deteriorări vizibile;


 Presiunea aerului la ciocanele pneumatice trebuie să fie cea prescrisă;
 Nituirea la cald reclamă echipament de protecţie specific.

Pentru evitarea accidentelor, în timpul nituirii se vor respecta următoarele reguli:


 Piesele de nituit să nu prezinte bavuri
 Folosirea ochelarilor de protecţie pentru protejarea ochilor de evantualele aşchii
 Dacă se execută nituire la cald, se va folosi echipament de protecţie (costum de
piele, mănuşi, încălţăminte de protecţie), iar întroducerea niturilor se va face cu
ajutorul cleştilor
 Când se demontează două piese nituite sau când se înlocuiesc niturile defecte ,
tăierea capului de nit se va face în faţa unui ecran de protecţie

Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi înlăturarea cauzelor care pot provoca


accidente de munca şi îmbolnăviri profesionale trebuie luate o serie de măsurări sarcini
ce revin atât conducătorului localului de muncă, dar şi lucrătorului.
Acestea sunt:
 asigurarea iluminatului, încălziri şi ventilaţie în atelier;
 maşinile şi instalaţiile să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;
 să fie asigurată legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric;
 maşinile să fie echipate cu ecrane de protecţie conform normelor de protecţie a
muncii;
 atelierele să fie echipate în locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor ;
 atelierul să fie dotat cu mijloace de ridicare pentru manipularea pieselor mai mari
de20 kg;
 muncitorii să poarte echipament bine ajustat pe corp cu mânecile încheiate, iar
părul să fie acoperit sau legat;
 înainte de începerea lucrului va fi controlată starea maşinilor, a dispozitivelor de
pornire-oprire şi inversare a sensului de mişcare ;
 se va verifica înaintea lucrului dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de
benzină sau alte gaze inflamabile sau toxice;
 la terminarea lucrului se deconectează legăturile electrice de la prize, maşinile vor
fi oprite, sculele se vor aşeza la locul lor, iar materialele şi piesele vor fi stivuite în
locuri indicate ;
 muncitorii nu se vor spăla pe mâini cu emulsie de răcire şi nu se vor şterge pe
mâini cu bumbacul utilizat la curăţirea maşinii. Dacă pentru spălarea maşinilor a
fost necesară utilizarea produselor uşor inflamabile se vor folosi imediat apa şi
săpun;
 ciocanele trebuie să aibă cozi de lemn de esenţă tare, fară noduri sau crăpături;
este interzis lucrul cu ciocanele, nicovalele care au fisuri, ştirbituri, spărturi sau
deformări în forma de floare;
 la folosirea trasatoarelor se cere atenţie pentru a nu produce înţepături, iar după
utilizare vor fi aşezate în truse speciale ;

6.Bibliografie
1. [UNG’ f.a],Ungureanu Marin, Curs de MENTENANTA SISTEMELOR
MECANICE.
2. [DAN’ 02], Daniela B,, s.a., Defecte ale imbinarilor prin nituire. Metode
specifice de determinare ale acestora, Academia Tehnica Militara, Bucuresti
2002
3. http://www.scribd.com/doc/28340394/Asamblari-Cu-Pene-Si-Caneluri
4. http://www.omtr.pub.ro/didactic/om_tr_mrcf/as_demontabile.pdf
5. http://www.referateok.ro/referate/1892_1264587710.pdf