Sunteți pe pagina 1din 25

Defecte ce apar la asamblarile nituite, filetate,

prin pene si caneluri

Profesor: Student:

Prof. Dr. Ing. Amarandei Dumitru Spinu Alin-Constantin


1 Asamblarea prin nituire

Nitul este un organ de masina folosit la asamblarea nedemontabila a doua sau


mai multe pese de forma plata, table, profile. Nitul este format din: Tija cilindrica d,un
cap initial (de asezare) 3 si un cap format in timpul nituirii. Tija nitului este construita mai
lunga decat grosimea totala a tablelor ce urmeaza a fi asamblate, pentru a exista
suficient material, astfel ca prin batere sa se realizeze al doilea cap al nitului.

Fig. 1.1 Geometria nitului in stare asamblata

Nituirea este procedeul tehnologic de îmbinare nedemontabilă a două sau mai


multe piese cu ajutorul niturilor.
Îmbinărite nituite sunt folosite la:
- asamblări supuse la sarcini vibratorii;
- asamblarea metalelor greu sudabite;
- asamblări de profile pentru construcţi metalice;
- asamblări de piese confecţionate din materiale diferite.
Asamblarea pieselor prin nituri şi operaţia tehnologică prin care se realizează
această legatura se numeşte nituire. Asamblările nituite se clasifică după mai multe
criterii, şi anume:
a)după modul de execuţie a nituirii - nituire manuală şi nituire mecanică;
b)după temperatura la care se execută nituirea - nituire la cald şi la rece;
c)dupa modul de aşezare a tablelor asamblate prin nituire - nituire prin
suprapunere şi nituire cap la cap cu eclise;
d)după numărul de rânduri- nituire pe un rând, nituire pe două rânduri în linie,
nituire pe două rânduri în zig-zag;
e)după destinaţia nituirii- nituire de rezistenţă, nituire de etanşare şi nituire de
rezistenţă-etanşare.

2 Asamblarea prin filetare


Asamblările filetate sunt asamblări demontabile care permit montarea si de-
montarea repetata a imbinarii fara distrugerea partilor componente. Acesto lucru este
datorat filetului 3. Sunt utilizate frecvent în construcţia demaşini; se realizează prin
intermediul a două piese filetate conjugate, una filetată la exterior numită şurub 1,
cealaltă filetată la interior numită piuliţă 2 (sau piesă cu rol de piuliţă).

Fig. 1.2.1 Geometria surubului si piulitei in stare asamblata

Dupa rolul functional, suruburile pot fi:


. suruburi de fixare sau de strangere;
. suruburi de etansare;
. suruburi pentru transmiterea miscarii;
. suruburi de reglare;
. suruburi de masurare.
Elementul principal al piesei filetate este filetul. El este o nervura elicoidala pe o
suprafata de revolutie la exterior, pentru surub, sau la interior, pentru piulita.
Elementele geometrice ale filetului sunt definite in fig. 1.2.2 unde sunt prezentate
elementele standardizate ale filetelor surubului si piulitei complementare.

Fig. 1.2.2 Elementele geometrice ale filetului

Semnificatiile geometrice ale notatiilor folosite in figura 7 sunt urmatoarele:


Unghiul Profilului β
Pasul p
Numarul de inceputuri i
Diviziunea
Filetul multiplu p’, p=ip’
Diametrul exterior d;D
Diametrul interior d1;D1
Diametrul mediu d2;D2
Inaltimea totala H1
Inaltimea utila H2

Unghiul de infasurare ;

Filetul poate fi:


. filet pe dreapta - daca surubul sau piulita sunt rotite in sensul acelor de
ceasornic, surubul are o miscare de avans;
.filet pe stanga - daca rotind surubul sau piulita in sensul acelor de ceasornic
surubul se retrage.

Filetul poate fi prelucrat cu unul sau mai multe filete suprapuse, din acest punct
de vedere suruburile clasificandu-se astfel:
. filete cu un inceput - avand un singur filet; acestea sunt folosite in general la
suruburile de fixare si de forta;
. filete cu mai multe inceputuri - avand mai multe filete juxtapuse, identice si
echidistante. Acestea sunt folosite in general la suruburile de miscare.

3 Asamblarea prin pene si caneluri


Penele sunt organe de masini care prin forma lor si locasului in care sunt
introduce asigura asamblarea necesara. Dupa rolul lor functional penele pot fi: de
asamblare sau de reglare.
Dupa modul de realizare a imbinarii, penele pot fi: cu strangere sau fara
strangere.
Dupa pozitia lor fata de axa pieselor imbinate penele pot fi:transversale (cu una
sau ambele fete laterale inclinate ) sau longitudinale (cu laturile paralele sau cu una din
laturi inclinata,fata superioara a penei ).
Asamblarea este utilizată în următoarele scopuri:
- transmiterea forŃei axiale sau a momentului de torsiune de la piesa tip arbore
la piesa tip bucşă sau butuc.;
- rigidizarea elementului tip butuc pe arbore;
- fixarea împotriva deplasării axiale a pieselor tip butuc sau bucşă pe arbore

In figura 1.3.1 sunt prezentate diferite tipuri de pene. Penele longitudinale


montate fără strângere sunt de următoarele tipuri, a, b - pene paralele, c- pene disc şi
d- pene cilindrice
Penele paralele sunt cele mai utilizate tipuri de pene pentru asamblare. Acestea
se montează longitudinal în canale executate în butuc şi arbore şi pot să funcŃioneze
ca asamblări fixe, figura 2.3.1 a, sau ca asamblari mobile, b. În cel de al doilea caz, din
cauză că în timpul funcŃionării pana are tendinŃa de a se roti în locaş şi a ieşi din
acesta, se fixează cu şuruburi, f.
Din punct de vedere al formei constructive penele paralele se realizează în trei
forme:
- cu capete rotunjite;
- cu capete drepte;
- cu un capăt rotunjit
şi un capăt drept, e, f şi g

Fig. 1.3.1 Tipuri de pene

Canelurile sunt echivalente mai multor forme tip pană care sunt solidare cu
arborele şi sunt uniform distribuite pe circumferinŃa acestuia.
2. Clasificare defecte
2.1 Defecte la asamblarea prin nituire

Clasificarea se face avand in vedere ca asamblarea este compusa din elementele


asamblarii – capul si tija nitului si nitul intreg, precum si din elementele de asamblat.

2.1.1 Defectele nitului

a. Defectele tijei nitului:

- abateri de forma – rectilinitate a axei tijei, circularitate, cilindricitate, planeitate;

- abateri de pozitie – bataia frontala, abaterea la coaxialitatel

Intrucat tija nitului este un cilindru, se regasesc defecte cauzate de abaterile de


forma care pot aparea. Dupa cum se observa in figura 2.1.1.a s-a reprezentat o
asamblare nituita formata din tija nitului si cele doua capete ale acestuia (cel original si
de inchidere) si din elementele de asamblat. Datorita abaterii de la circularitate,
sectiunea tijei nu mai este circulara ci poate prezenta ovalitate sau poligonalitate, in
aceasta situatie nu se mai realizeaza un ajustaj cu strangere, apare joc intre tija si

gaura de trecere, iar capul de inchidere se formeaza incorect.


In figura 2.1.1.b se pot observa defecte cauzate de abaterile de cilindricitate ale
tijei nitului care o pot deforma in forma conica, de butoi, de sa sau curbata.

Datorita abaterii de la forma data a suprafetei capul original al nitului (fig 2.1.1.c),
in momentul baterii se va produce dezaxare tijei acestuia,care se bate stramb, ceea ce
duce la aparitia unui joc nedorit intre tija si gaura.

Datorita abaterii la rectilinitate a axei tijei nitului, la batere aceasta se va deforma,


iar capul de inchidere se formeaza incorect (fig 2.1.1.d).

In cazul niturilor cu tija tubulara, care sunt cele mai folosite in prezent de
majoritatea firmelor producatoare, pot aparea abateri la coaxialitate intre tija nitului si
cilindrul unde se depoziteaza materialul exploziv, ceea ce duce la formarea incorecta a
capului de inchidere, iar nitul va iesi din asamblare (fig 2.1.1.e)

b. Defectele capetelor nitului:

- abateri de forma – cilindricitate, de la forma data a suprafetei, de la planitate;

- abateri de pozitie – de concentricitate, la inclinare, la bataia frontala;

Intrucat capul original si cel de inchidere pot avea diverse forme: conic, cilindric,
plat, bombat, rotund, semirotun etc., pot aparea defecte datorate abaterilor de forma. In
cazul in care capetele sunt cilindrice, se vor regasi aceleasi abateri si in cazul tijei
cilindrice si anume deformatii in forma de butoi, sa, conicitate si de tija stramba (fig
2.1.1.b).
Indiferent de forma capetelor, poate aparea o abatere de pozitie daca exista o
dezaxare intre capul nitului si tija, ceea ce duce la deformarea tijei (fig 2.1.1.f).

In fig 2.1.1.g se observa ca, daca capul original al nitului (cel de inchidere) este
mai mic decat cel format in contrabuterola, se produce subtierea tablelor si apar urme
pe piese – deformare cauzata de abatere de forma.

Poate aparea abatere de la forma data a suprafetei in interiorul unuia dintre


capete, fapt care duce la asezarea incorecta pe suprafetele asamblat, iar strangerea va
fi insuficienta, ducand la aparitia spatiului intre acestea (fig 2.1.1.h).

In cazul nitului cu capul plat poate aparea o abatere de la planeitate, convexitate


sau concavitate (fig 2.1.1.i), sau in cazul nitului cu cap inecat, poate aparea abatere la
inclinare, unghiul conului capului sa fie mai mic sau mai mare decat cel al locasului,
ceea ce determina baterea prea infundata sau ramanderea capului in afara (fig 2.1.1.j).

c. defectele nitului (tija + capetele nitului)

- abateri de pozitie – de coaxialitate, perpendicularitate, parallelism.

Pot aparea defecte cauzate de abaterile de pozitie (fig 2.1.1.k), de exemplu de


abatere la perpendicularitate intre suprafata interioara a capului nitului si elementele de
asamblat.
Datorita abaterii la coaxialitate, intre tija nitului si axa gaurii de trecere, tija nitului
se deformeaza, iar buterola are din aceasta cauza o pozitionare gresita, producand
urme atat pe capul nitului cat si pe suprafata pieselor de asamblat (fig. 2.1.1.l), acest
defect fiind iremediabil.

2.1.2 Defectele pieselor de imbinat. Defectele ajustajului

Prin nituire se pot asambla doua sau mai multe elemente, cu sau fara eclise, in
care se dau gauri de trecere, prin care va trece tija nitului, la realizarea asamblarii. Daca
intre axele acestor gauri de trecere apare o abatere la coaxialitate apare dupa cum se
vede din fig. 2.1.2.a un defect iremediabil la asamblare.

Daca apar abateri la intersectia axelor niturilor se poate produce umblarea


tablelor intre nituri, pot apare abateri de forma ale gaurilor de trecere (ovalitate,
poligonalitate) pot determina joc sau pot produce strambarea tijei, poate aparea o
abatere la perpendicularitate intre piesele de asamblat, ceea ce duce la baterea
incorecta sau abatere la perpendicularitate intre suprafetele exterioare ale nitului (fig
2.1.2.b).
2.1.3 Defecte datorate procesului tehnologic

Cauzele tehnologice care provoaca diferite defecte de imbinare la imbinarea prin


nituire pot fi: pregatirea gresita a corpului de nit inainte introducerii in gaura, pregatirea
gresita a pieselor care se imbina, executarea gresita a operatiilor de contragaurire,
utilizarea de scule necorespunzatoare sau aplicarea gresita a procedeelor de nituire.

2.2 Defecte la asamblarea prin filetare


Cercetarile experimentale si analiza asamblarilor filetate distruse au condus la
concluzia ca formele de deteriorare a organelor de asamblare filetate sunt ruperea tijei
surubului si distrugerea filetului piulitei sau surubului.
Cauza principala care conduce la ruperi este oboseala materialului datorata
actiunii unor sarcini variabile si favorizata de rezistenta unor puternici concentratori de
tensiuni. In cazul unor sarcini statice, ruperile apar mai ales ca urmare a prelucrarii
mecanice necorespunzatoare a pieselor filetate sau a montarii si explotarii incorecte a
acestora. Considerand ca tensiune de baza tensiunea din tija nefiletata a surubului, in
sectiunile cu concentratori de tensiuni apar valori de tensiuni mai mari de cinci ori decat
tensiunea de baza, cea mai mare tensiune si, ca urmare cea mai mare parte a ruperilor
apare in zona primei spire a surubului in contact cu piulita.
Concentrarea tensiunilor in aceasta zona se explica prin distributia neuniforma a
sarcinii intre spirele in contact ale surubului si piulitei, prima spira preluand peste 1/3 din
sarcina iar a zecea spira mai putin de 1/100 din aceasta sarcina. In plus tensiunile care
apar in tija surubului au valori maxime in zona de la fundul filetului, acestea provocand
si ruperile spirelor filetului. Celelalte zone cu frecventa a ruperilor mari este zona de
trecere de la tija la capul surubului, concentratorul de tensiuni din aceasta zona fiind
tocmai diferenta de dimensiuni si raza de racordare cu care se realizeaza trecerea.
Organele de asamblare filetate se pot deteriora si datorita unor sarcini suplimentare
cauzate de impreciziile de executie si de montaj.
Transmisile surub-piulita ies din functiune, in primul rand, datorita uzarii
flancurilor spirelor filetului.
Pentru a preintampina deteriorarea organelor de asamblare filetate si transmisilor
surub-piulita, trebuie sa se calculeze, conform regimului de solicitare, atat tija surubului
cat si spirele filetului. In plus trebuie luate masuri tehnologice si costructive pentru
diminuarea concentratorilor de tensiuni.
Statistic, ruperea la oboseala a suruburilor de strângere se produce cu ponderile
date de figura 2.2.1.

Fig 2.2.1 Zonele de deteriorare a ansamblelor filetate

Ruperea tijei surubului are loc în zonele cu concentratori mari de tensiune, astfel:
1. Sectiunea A, cu o frecventa a ruperilor de 15 %, în zona racordarii de sub capul
surubului;
2. Sectiunea B, cu o frecventa a ruperilor de 20 %, este zona concentratorului dat de
sfârsitul filetului.
3. Sectiunea C, cu o frecventa a ruperilor de 65 %, este zona primei spire solicitate în
care exista si efectul de crestatura al filetului; aceasta este zona cea mai solicitata a tijei
filetului.

Alte defecte ce prezinta asamblarile filetate sunt:


- Tensiuni suplimentare datorita concentratorului de eforturi care este filetul
- Suprasolicitare datorita strangerii necontrolate
- Autodesfacere datorita strangerii insuficiente sau necontrolate
- Gaurile pentru montarea suruburilor au diametrul mai mare sau mai mic decat
diametrul suruburilor,
- Centrarea pieselor.

Strangerea insuficienta sau neuniforma a piulitelor provoaca deteriorarea


asamblarii sau aparitia de deformatii la piesele asamblate. Tot din aceasta cauza
poate aparea si slabirea etansarii asamblarii.

2.3 Defecte la asamblarea prin pene si caneluri


Transmiterea momentului de torsiune se face prin intermediul fetelor laterale ale
penei. Aceasta este solicitata la strivire sau presiune de contact, in functie de
mobilitatea asamblarii si forfecare.

Se considera o asamblare cu pana paralela supusa la un moment de torsiune


Mt. Diametrul arborelui este d iar pana are in sectiune dimensiunile bxh. Canalele au
adancimea t1 in arbore si t2 in butuc. In partea superioara si inferioara pana este
montata cu joc, iar pe fetele laterale cu strangere.

Tensiunea de strivire se considera ca este repartizata uniform pe suprafetele de


contact ale fetelor laterale ale penei.

Forfecarea penei apare in planul de separatie dintre arbore si butuc.

Fig 2.3.1 Solicitarile asamblarilor prin pene


Un alt defect ar fi etanseitatea penei in canal, acesta fiind un defect de fabricatie.
Acest defect poate fi provocat si de modul de centrare al asamblarilor canelate.

3. Metode de determinare a defectelor

3.1 Metode de determinare ale defectelor de nituire


Verificarea asamblarii se poate face prin examinarea aspectului exterior al
asamblrii sau cu ajutorul sablonelor – pentru verificarea diametrului si masurarea
inaltimii capului de incheiere – si dispozitive optice.
In timpul procesului de nituire, scula care bate nitul loveste tabla, producand o
alungire locala a materialului, astfel incat de-a lungul tuturor niturilor alungirile se
cumuleaza, piesa lungindu-se daca niturile sunt dispuse neregulat sau poate aparea
riscul rasucirii daca piesa este fixata de altele.

3.2 Metode de determinare ale defectelor de filetare


Verificarea asamblarii se poate face prin examinarea aspectului exterior, si a
ansamblului propriuzis in vederea determinarii gradului de strangere al ansamblului.
Determinarea jocului peselor asamblate
Determinarea modului in care a fost stransa piulita (neuniforma)

3.3 Metode de determinare ale defectelor :pene si caneluri


Verificarea centrarii arborelui
Verificarea prin ciocanire a penelor pentru a observa daca sunt bine stranse in
locas
Examinarea aderentei suprafetelor de contact ale penei in locasul de pana.
4. Metode de remediere a defectelor
4.1 Asamblarile nituite
Remedierea defectelor apărute la nituire se realizează prin demontarea nitului,
prin tăiere sau cu flacără, şi remontarea unui alt nit.
Pentru a evita aparitia coroziunii electrochimice se recomanda ca materialele
tablelor si ale niturilor sa fie aceleasi sau apropiate.
Pentru a realiza imbinari nituite de buna calitate, trebuie respectate urmatoarele
conditii:
-presiunea exercitată trebuie să aibă valoarea impusă de tehnologie, pentru a împiedica
deplasarea între piese, deci pentru evitarea forfecării;
- temperatura de încălzire trebuie să respecte indicaţiile tehnice, pentru ca materialul
nitului să nu-şi modifice calităţile;
- lungimea tijei nitului trebuie astfel aleasă astfel încât să permită formarea capului de
închidere;
- trebuie să se acorde o atenţie deosebită operaţiilor de pregătire a nituirii şi, în special,
curăţării tablelor;
- nitul şi gaura trebuie alese astfel încât, după nituire, gaura să fie bine umplută;
- capul nitului trebuie astfel confecţionat, încât să adere pe toată suprafaţa la suprafaţa
tablelor.
Demontarea îmbinărilor nituite se realizează prin:
- tăierea niturilor cu dalta;
- tăierea cu flacără oxiacetilenică;
- găurirea niturilor;

4.2 Asamblarile filetate


În situaţia în care asamblarea este solicitată la eforturi axiale, se folosesc
şuruburi normale, ca în figura 4.2.1, a. Dacă asamblarea este supusă la solicitări axiale
şi transversale, atunci se folosesc soluţiile din figura 7.6, b-f, unde, pentru preluarea
eforturilor apărute, se folosesc piese ajutătoare sau construcţii ajutătoare, ca: praguri,
ştifturi, pene, şuruburi păsuite sau bucşe.

Fig 4.2.1. Tipuri de asamblari prin filetare si solutiile constructive pentru diferite tipuri de
solicitari: 1 – surub; 2 – piulita; 3- saiba.

Remedierea montajelor filetate se face prin operaţiile de demontare şi verificare


a elementelor care compun ansamblul. Totodată, remedierea constă în asigurarea
suplimentară împotriva deşurubării.
Un caz în care montajele filetate necesită remedieri sunt cele la care găurile
pentru montarea şuruburilor au diametrul mai mare decât diametrul şuruburilor. În
situaţia în care asamblarea se realizează cu şuruburi păsuite, este necesară o
prelucrare precisă a găurilor. De regulă, în această situaţie găurile în piesele asamblate
se execută simultan.
Executarea asamblării se realizează astfel: întâi se centrează piesele, se
introduce şurubul în gaură, se fixează capul şurubului cu o cheie, pentru a nu se roti,
apoi, cu mâna liberă, se montează piuliţa.
O altă situaţie este cea la care strângerea insuficientă sau neuniformă a piuliţelor
provoacă deteriorarea asamblării sau apariţia de deformaţii la piesele asamblate. Tot
din această cauză poate apărea şi slăbirea etanşării asamblării. Pentru a evita acest
lucru, de multe ori se foloseşte strângerea cu chei automate sau strângerea controlată.
Asigurarea împotriva autodeşurubării se face, în general, datorită forţei de
frecare dintre filetul şurubului şi al piuliţei. Cu timpul însă, autofixarea se reduce şi, de
aceea, este necesar să fie folosite metode suplimentare de asigurare.
În figura 4.2.2. sunt prezentate câteva metode de asigurare a şuruburilor contra
deşurubării.

Fig 4.2.2. Asigurarea suruburilor impotriva autodesurubarii

Dintre metodele de asigurare a şuruburilor, sunt prezentate în figură:


a. folosirea unor şaibe de siguranţă; în piuliţă şi în tija şurubului se face o gaură
prin care este trecut cuiul spintecat, ceea ce uneşte piuliţa cu şurubul;
b. folosirea unei şaibe de siguranţă cu umeri sau cu nas; ea este confecţionată
dintr-un material moale, care se sprijină cu capetele îndoite pe piuliţă şi piesă,
împiedicând astfel mişcarea relativă a acestora;
c. montarea după strângerea piuliţei a unor chei sau plăci crestate care îmbracă
piuliţa şi o imobilizează în această poziţie;
d. trecerea unei sârme prin capetele şurubului; metoda poate fi folosită la
şuruburile cu cap hexagonal;
e. folosirea unei contrapiuliţe sau a unei şaibe elastice care are ca efect blocarea
piuliţei datorită forţelor de frecare; când se alege soluţia cu contrapiuliţă obişnuită,
grosimea contrapiuliţei va fi egală cu grosimea piuliţei, pentru ca forţa de strângere să
nu poată fi preluată de una dintre ele;
f. asigurarea cu şaibe elastice (Grower)
În anumite situaţii, este necesară, mai ales în industria de aparate, asigurarea
împotriva desfacerii neautorizate. Două dintre aceste metode sunt prezentate în figura
4.2.3.

Fig 4.2.3 Asigurarea impotriva desfacerii neautorizate

O atenţie deosebită trebuie acordată asamblării cu ajutorul prezoanelor.


În figura 4.2.4. este prezentată o astfel de asamblare.
Fig 4.2.4. Asamblarea cu prezon: a- asamblarea; b,c – variante constructive de prezon
(cu si fara degajare)
Varianta constructivă din figura 4.2.4 c (fără degajare la capătul filetului) prezintă
dezavantajul că şurubul nu poate fi înşurubat până la capăt, deci asamblarea va fi mai puţin
rigidă, iar precizia poziţională axială nu este asigurată. în cazul acestui tip de asamblare trebuie
avut în vedere că, la operaţia de asamblare, dar mai ales la operaţia de deşurubare, şurubul se
poate rupe, o parte rămânând în piesa de bază.
Demontarea asamblărilor cu şuruburi se face în ordinea inversă montării. Se respectă
următoarea succesiune:
- se scot elementele de siguranţă: sârme, cuie spintecate, contrapiuliţe;
- se desfac piuliţele.
Dacă piuliţele sunt înţepenite, se evită forţarea acestora. Pentru uşurarea desfacerii se
toarnă puţin petrol lampant pe capul piuliţei, se aşteaptă puţin timp, după care se va încerca din
nou desfacerea piuliţei. Dacă nici astfel nu se poate desface, se încearcă o înşurubare cu una
sau două rotaţii, apoi se reia operaţia de deşurubare.

4.3 Asamblarile prin pene si caneluri


Înainte de asamblare, trebuie să se verifice cu atenţie lăţimea penei şi a canalului
din arbore şi din butuc, precum şi paralelismul canalului de pană cu axa arborelui.
De regulă, penele longitudinale au feţele opuse paralele sau cu o înclinare de
1/100 pe una dintre feţe, pentru a putea fi introduse mai uşor în locaşul de pană şi
pentru a realiza un efect de strângere cu piesele care se asamblează.
În cazul penelor alese pentru o anumită asamblare se ţine seama, la verificarea
dimensională, ca acestea să aibă un adaos de 0,3-0,5 mm, necesar ajustării prin pilire.
Pilirea se execută numai de-a lungul penelor, când se verifică şi teşirea colţurilor
penelor pentru a nu se înţepeni în canale.
La asamblarea cu pană de strângere, pana aderă strâns pe fundul canalului
arborelui şi al butucului şi are joc pe feţele laterale, iar la montarea fără strângere,
acestea se introduc în canalul de pană fără joc lateral, dar cu joc între pană şi fundul
canalului butucului. Montajul se execută cu lovituri uşoare de ciocan sau cu dispozitive
speciale, iar demontarea, prin lovituri cu ciocanul în capul unei tije sprijinite pe capul
îngust al penei.
Penele de ghidare sau penele paralele necesită o ajustare la montare. Pana se
introduce în Pana se introduce în canalul de pană al arborelui, bătându-se uşor cu
ciocanul de cupru sau cu dispozitive de presare, se fixează cu şuruburi, după care se
montează pe arbore butucul, care nu trebuie să oscileze pe pană.canalul de pană al
arborelui, bătându-se uşor cu ciocanul de cupru sau cu dispozitive de presare, se
fixează cu şuruburi, după care se montează pe arbore butucul, care nu trebuie să
oscileze pe pană.
- verificarea canelurilor butucului; acestea trebuie să fie lipsite de bavuri, turtiri,
muchii ascuţite (muchiile canelurilor trebuie să fie rotunjite sau teşite, pentru a se evita
griparea în timpul montării);
- părţile frontale ale arborelui şi ale butucului sunt teşite, pentru a uşura montajul
şi a evita blocarea acestora;
- suprafeţele canelurilor se ung înainte de montare, după curăţarea de impurităţi;
- îmbinările mobile se realizează manual;
- îmbinările fixe se execută cu ajustaj cu strângere (blocat) şi se montează prin
presare la rece sau prin încălzirea piesei cuprinzătoare la 80-120 °C; la acest tip de
montaj este interzisă lovirea cu ciocanul, pentru a nu se produce rizuri, turtiri pe caneluri
sau dezaxarea pieselor;
- după montaj, la îmbinările fixe se verifică excentricitatea şi jocul dintre piese;
- la îmbinările fixe se verifică bătaia radială şi frontală, folosind un aparat comparator.
Bibliografie
1. [UNG’ f.a],Ungureanu Marin, Curs de MENTENANTA SISTEMELOR
MECANICE.
2. [DAN’ 02], Daniela B,, s.a., Defecte ale imbinarilor prin nituire. Metode
specifice de determinare ale acestora, Academia Tehnica Militara, Bucuresti
2002
3. http://www.scribd.com/doc/28340394/Asamblari-Cu-Pene-Si-Caneluri
4. http://www.omtr.pub.ro/didactic/om_tr_mrcf/as_demontabile.pdf
5. http://www.referateok.ro/referate/1892_1264587710.pdf