Și a fost Iisus sărac

Alina Apostoaie

Personaje:
Povestitor, Îngerașii, Ana, Bunica, Bunicul, Îngerul Gavril, Iosif, Maria, Femeia cochetă,
Bogatul, Grăjdarul, Păstorul 1, Păstorul 2, Păstorul 3, Un colindător

Intră îngerașii, rând pe rând, cu candele în mâini. Încep să cânte: “Aleluia, se naște azi Iisus”*
Se dă cortina laoparte
Ana trăia la marginea unei păduri alături de bunicii săi Ion și Margareta. Ea era o fetiță foarte
conștiincioasă. În fiecare seară își pregătea cu sârguiță pătuțul de culcare, atât cât reușea cu
mâinile ei micuțe. Când seara se lăsa la fereastră, bunica aprindea felinarul și începea să-i
citească fetiței câte o poveste. Uneori îi citea frumoasele povești ale copilăriwei despre Ilene
Cosânziene și Feți Frumoși, însă acestea nu prea o încântau. Cel mai mult îi plăceau poveștile pe
care i le citea bunica ei cu glasul blând și duios, despre Domnul Iisus. În fiecare an, în preajma
sărbătorilor, Ana aștepta cu nerăbdare să audă frumoasa relatare despre nașterea Domnului și
despre magii din Betleem. Adesea Ana spunea că aceasta era povestea ei preferată și ar fi
ascultat-o cu drag de fiecare dată, fără să obosească, cu toate că o știa pe derost.
Anul acesta însă, Ana era puțin cam supărată. Nimic nu o mulțumea. În alți ani, ea era prima care
aducea Biblia, cartea prețioasă a familiei, iar bunicul îi citea povestea Pruncului Iisus. Anul
acesta, când a văzut Biblia pe masă, Ana s-a întristat:
Bunica: Ce s-a întâmplat, copilă dragă?
Ana: Nimic.
Bunica: Uite am scos plăcinta din cuptor, iar laptele este proaspăt fiert. Hai, vino să mâncăm
împreună!
Povestitor: Dar Ana era tot m-ai tristă. Ceva o apăsa pe micuța făptură, ceva ce nu putea spune
nimănui, Se temea că dacă va spune ce gândește, îi va întrista amar pe bunicii ei care au crescut-
o cu atâta greu dar cu atâta drag, de când era micuță. Acum Ana era la vârsta la care începea să
facă diferența între oamenii bogați și oamenii săraci și știa clar că ea nu era o fetiță bogată.
Ana: Bunico!
Bunica: Ce este, copila, mea? De ce nu vrei să mănânci? Plăcinta aproape că s-a răcit, iar tu nici
nu te-ai atins de ea!
Ana: Nu pot mânca, bunico. Ce fel de Crăciun mai e și ăsta?
Bunica: Ce vrei să spui, draga mea? Nu îți place să sărbătorim Nașterea Domnului împreună?
Ana: Ba da, îmi place. Dar știi ce?... prietenii mei au toți brad de Crăciun. Eu nu am nici măcar o
creangă împodobită. Nu pot să simt că e Crăciun. Și în plus, masa noastră este mereu săracă, iar
singura specialitate a Sărbătorii este plăcinta cu mere pe care o faci tu.
Bunica: Oh, Ana! Deci asta te apasă! Vrei și tu să ai brad...
Ana: Și de ar fi numai asta! Dar eu nici măcar ghete noi nu am. Sunt tocite și îmi intră zăpada în
ele. Mie niciodată nu mi se îndeplionește dorința de a avea ceva nou de Crăciun.
Bunica: Dar Ana, dragă... noi avem alte bogății!
Ana: Cum ar fi?!
Bunica: Noi Îl avem pe Pruncul Iisus. Hai să-ți citească bunicul despre nașterea Lui.
Ana: Dar bunico, tu tot nu înțelegi că eu nu mă pot bucura fără brad și fără ghetuțe noi!
Bunicul: Draga moșului, știu că noi suntem săraci. Însă prin Domnul Iisus, noi suntem cei mai
bogați oameni de pe pământ. Dumnezeu ni L-a dăruit pe Fiul Său în dar și asta ne face prețioși.
Să știi că bucuria nu stă în lucrurile materiale, ci în cât de bogată îți este inima. Hai mai bine să-ți
citesc povestea Pruncului Iisus, care era un Copil neobișnuit de sărac
(Se trage cortina și se pregătește scena cu Fecioara Maria și Îngerul Gavril)
Îngerul Gavril: Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată
ești tu între femei!
Fecioara Maria: (înspăimântată, vorbind ca pentru sine) Ce înseamnă urarea aceasta?
Îngerul Gavril: Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei
rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Iisus. El va fi mare și va fi
chemat Fiul Celui Preaînalt.
Fecioara Maria: Cum se va face lucrul acesta, căci eu nu știu de bărbat?
Îngerul Gavril: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De
aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Fecioara Maria: Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!
(Se pregătește scena cu Iosif și Maria, cum bat din poartă în poartă să caute adăpost)
Povestitor: Fecioara Maria a rămas însărcinată cu Domnul Iisus, care era Fiul lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt a umbrit-o și i-a purtat de grijă în toate zilele. Ea era logodită cu Iosif, iar în vremea
aceea, împăratul cezar Augustus a dat poruncă să se înscrie tot norodul pentru un recensământ.
Ei locuiau în Nazaretul din Iudeea, însă au trebuit să străbată drumul până la Betleem ca să să se
poată înscrie și ei.
Ziua Nașterii Domunlui Iisus se apropia cu repeziciune, așa că, însăpăimântați că îi va prinde
momentul nașterii pe drum, Iosif și Maria au început să caute un adăpost pentru Pruncul care
avea să vină cât mai curând.
Iosif: (Bate în poartă: Coc – Cioc – Cioc ! )
Femeia cochetă: Cine este?
Iosif: Fieți-vă milă! Nu aveți un loc de găzduit, vă rugăm?
Femeia cochetă: Nu! Nu avem( dă să închidă ușa)
Iosif: Știți, pe soția mea au prins-o durerile nașterii. Trebuie să nască și nu are unde.
Femeia cochetă: Dar de când casa mea este spital pentru copii? (Închide ușa nervoasă) Ia uite,
domnule, să nască la mine o femeie, cine a mai pomenit?
Povestitor: Supărați, călătorii au pornit mai departe să caute un loc de odihnă. Au ajuns la casa
unui mare om de afaceri, și cu sfială, Iosif îndrăzni să bată și de data aceasta în portă:
Iosif: (Bate: Cioc – Cioc – Cioc!)
Bogatul: Cine e la ora asta? E târziu, abia ce m-am așezat în pat!
Iosif: Bună seara, domnule! Căutăm și noi un loc de adăpost. E atât de frig afară!
Bogatul: Asta am observat și eu. Dar ce, credeți că la mine e han? Nu am loc! (Le închide ușa)
Povestitor: Dar iată că și de data aceasta Iosif și Maria au fost alungați din poartă. Erau
îndurerați, înfometați, frigul se lăsa tot mai mult peste ei, și nimeni nu avea un loc de găzduit. Au
bătut din poartă în poartă și primeau același răspuns: „Nu avem, nu putem, ne pare rău, nu este
loc!”
Maria: Iosif, simt că nu mai pot. Sunt atât de obosită!
Iosif: Oh, Maria! Ce mult regret că nu am ce să-I ofer Pruncului Iisus! Dar nu te întrista!
Dumnezeu nu ne va lăsa. Vom găsi noi o casă în care să se nască Iisus.
Maria: Dumnezeule Atotputernic, îngăduie, Te rugăm, să găsim un loc de adăpost pentru Fiul
Tău pe care Îl vei trimite acum pe pământ!
Povestitor: Și călăuziți de Dumnezeu, Iosif și Maria au pornit și mai departe. Și deodată au ajuns
într-un loc părăsit și sărac.
Iosif: ( Cioc – Cioc – Cioc! Se auzi din nou bătaia)
Grăjdarul: (În haine sărace și zdrențuite): Cine sunteți voi, oameni buni, și ce căutați așa târziu
pe drumuri?
Iosif: Căutăm un loc de odihnă. Nevasta mea va trebui să nască, fieți-vă milă de noi! Nimeni nu
ne-a putut găzdui.
Grăjdarul: Dar eu nu am nimic de oferit. Tot ce am este staulul acesta de oi și de vite. Eu nu am
casă, nu am nimic. (se rușinează). Dar intrați, intrați. Din puținul meu, vă voi oferi și vouă.
Haideți, intrați înăutru că e frig.
Povestitor: Și astfel, grăjdarul și-a făcut milă de ei și i-a primit. În noaptea aceea, Fecioara Maria
a născut un Prunc. Și dintr-o dată toată zarea s-a luminat. Îngeri de lumină au coborât să cânte
Celui Nou Născut. Totul era o armonie divină.
Îngerașii cântă “O, ce veste minunată”**
Grăjdarul: Ce se aude în staulul meu? Oare ce este acest cor îngeresc? Am impresia că visez! Mă
voi duce să văd.
(Grăjgdarul merge să vadă ce se petrece în staulul său, și dintr-o dată rămâne uimit de
frumusețea tabloului: Maica stând cu Pruncul la sân, iar oițele și vitele, suflau peste ei să le dea
căldură)
Grăjdarul: O, Dumnezeule! Ce Prunc neobișnuit! Nu am mai auzit niciodată un cor așa frumos!
Iosif: Vino, grăjdarule! Vino să te bucuri cu noi căci astăzi S-a născut Hristos, Fiul lui
Dumnezeu!
Maria: Binecuvântat să fii pentru că ne-ai primit. În staulu tău S-a născut Mesia. De acum casa ta
va fi mereu plină și nu vei duce lipsă de nimic, pentru că ai fost milostiv față de noi!
Povestitor: Și iată cum grăjdarul a rămas acolo să se bucure împreună cu Fecioara Maria, cu Iosif
și îngerii din Cer. Totul era divin. Se cutremura în inima lui și dădea slavă lui Dumnezeu.
(Se pregătește scena păstorilor)
Povestitor:În Ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară în câmp și făceau de strajă
noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că deodată li s-a arătat un înger al Domnului care le-a spus:
“Nu vă temeți căci vă aduc o veste bună, care va fi o bucurie pentru tot norodul. Astăzi, în
Cetatea lui david, vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul. Iată semnul după care Îl
veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle”
Și deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și
zicânt: “Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”
Povestitor: Păstorii s-au dus în grabă să I se nchine lui Iisus în ieslea din Betleem. L-au găsit în
ieslte, stând la sânul mamei Lui, așa cum le-au prezis îngerul.
Păstorul 1: O, Prunc Slăvit! Ce minune să te pot vedea!
Păstorul 2: Venim să ne închinăm înaintea Acestul Prunc care ne-a fost promis din Veșnicie!
Păstorul 3: Slavă Ție, Doamne, că nu ne-ai uitat! Bunătatea Ta S-a atins de inimile noastre, și
iată că acum ne bucurăm de Acest Prunc izbăvitor!
(Se pregătește scena de la începutul scenetei, cu Ana și Bunicii ei)
Bunicul: Vezi, draga mea, Ana? Domnul Iisus nu era bogat. El ar fi putut avea toată bogăția din
Cer, însă a lăsat toată slava, și S-a întrupat pentru noi și pentru a noastră mântuire. Aceasta e cea
mai mare bogăție!
Ana: O, bunicule! Acum înțeleg. Nu hainele și lucrurile de Crăciun sunt importante, ci inima
noastră.
Bunicul: Exact! Iar El vrea o inimă în care să-Și poată face sălaș.
Bunica: Iar grăjdarul, chiar și sărac fiind, L-a primit pe Hristos să se nască în sălașul Lui.
Ana: O, bunico! Îmi pare atât de rău! Mi-am dorit ceva ce nu-mi aducea bucurie! Acum nu mai
am nevoie de brad și de ghete noi. Am înțeles că sărbătoarea aceasta înseamnă să ne bucurăm de
Nașterea Domnului Iisus, nu de ceea ce avem.
Bunica: Mă bucur mult că ai înțeles. (Se îmbrățișează toți trei)
Bunicul: Dar ce se aude la ușă? Ia te uită! Au venit colindătorii!
(Colindătorii cântă “Din cer senin”***)
Bunica: Intrați! Serviți plăcinte, nuci și mere!
Un colindător: Noi am venit să vă aducem vestea bună că ni S-a născut un Mântuitor. V-am adus
și un pachețel.
Bunicul: Ia te uită, Ana! Cred că este pentru tine
Povestitor: Fetița ia pachetul, îl desface și mare îi este surpriza când găsește o pereche de ghete
nou-nouțe. Exact ce și-a dorit ea. Cu ochii plini de bucurie, Ana le-a mulțumit colindătorilor iar
aceștia au plecat mai departe să ducă vestea nașterii Domnului Iisus. Acum este rândul nostru să
spunem:
Copiii în cor: Astăzi S-a născut Iisus! Îl primiți în casa voastră?
Sceneta se încheie cu colindul “Grăjdarul”****. Se trage cortina.
Povestitor: În fiecare an ne bucurăm de o haină nouă, de o rețetă reușită, de oaspeții care ne trec
pragul casei, de cetina frumos mirositoare și de troienile, care deși nu mai sunt ca altă dată,
totuși, ne încântă atunci când zăpada ne scârţâie sub încălțămintea nou-nouță. Într-o colibă
dărăpănată stă o mamă singură și-și crește copiii cu greu. Mai încolo, o bătrână tremură și se
roagă să plece mai repede la Cer. În alt colț de lume, copiii nu știu ce înseamnă Crăciunul. În altă
casă, o soție plânge de dorul soțului ei plecat peste hotare, care nu a reușit să-și ia bilet spre casă
din cauza prețului extravagant. Într-un apartament, alți copii stau și așteaptă o îmbrățișare sau un
sărut de noapte bună. Ei nu știu de povestea magilor, a păstorilor și a Pruncului Iisus. Ei nu știu
de bucuria Sărbătorii.
În timp ce noi ne bucurăm de cei dragi, în ieslea rece Se naște iar Iisus. Pentru a 2018-a oară. De
2000 de ani tot nu înțelegem că Sărbătoarea asta e despre El, nu despre noi, e pentru El, nu
pentru confortul nostru.
E Sărbătoarea Iubirii supreme, Ziua în care Dumnezeu a decis să Își trimită Fiul pe pământ
pentru a noastră mântuire. De 2000 de ani noi căutam bucuria în cetina de brad, nu în Pruncul
din iesle, în cadouri, nu în zâmbetul Lui senin. Căutăm bucuria în belșug și uităm că El a fost
lipsit de bogății. Cel mai sărac Împărat...ce paradox. El putea avea totul și totuși S-a lipsit de tot
pentru noi. Astăzi Iisus nu mai este în Betleem, dar este în casa uitată de la capătul satului, în
spitalele cele mai mizere, în azilele greu încercate, în copiii uitați și părăsiți la maternitate, în
orfanii neajutorați și în bătrânii care stau în jurul unei lumânări, așteptând un colț de pâine.
Vă dorim un Crpăciun plin de iubire, un Crăciun în care să simțiți iubirea supremă a lui
Dumnezeu, care L-a trimis pe Domnul Iisus pe pământ ca să moară pentru a noastră mântuire.
Primiți-L pe Iisus în inimile voastre. Lăsați-L să se nască acolo și să rămână la voi pentru
Vețnicie!

* “Aleluia, se naște azi Iisus” - https://www.youtube.com/watch?v=rKJTAQBBIEs

** “O, ce veste minunată” - https://www.youtube.com/watch?v=jWZX-yZD0DE
*** “Din cer senin” - https://www.youtube.com/watch?v=637G6m-pqTo
**** “Grăjdarul” - https://www.youtube.com/watch?v=PqCHmvU1q88