Cel mai iubit dintre pamanteni

De M.Preda

Aparut in 1980,cu putin inainte de moartea scriitorului,”Cel mai iubit dintre

pamanteni”este un roman total,reunind mai multe specii:jurnalul,romanul de
dragoste,politic,social,psihologic,sensational.
Tema este raportul dintre fiinta umana si istorie sau tema soartei,in puterea careia
omul devine o jucarie.
N.Manolescu considera romanul”fresca a unei lumi si analiza a unui esec in
dragoste,cronica de familie si spovedania a unui invins.
Structura
Alcatuit din 10 parti,dispuse in trei volume,”Cel mai iubit dintre pamanteni”este un
jurnal,o confesiune lucida si amara,scrisa la perosana I de catre un om pe care sansa l-a
ocolit.
Tehnica este a retrospective:eroul inchis pentru crima isi povesteste intreaga
viata,exceptie facand vreo treizeci de paginic din ultimul capitol,scrise de Ciceo,avocatul
lui Petrini.
Volumul intai incepe printr-o meditatie pe tema mortii:”Moartea e un fenomen simplu in
natura,numai oamenii il fac inspaimantator.”Volumul al III-lea se incheie cu fraza:”daca
dragoste nu e ,nimic nu e!”.In acest mod Eros(dragoste) si Thanatos(moarte) se arcuiesc
peste intreaga actiune.
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara:cel mai
iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor;mai mult decat atat,insasi soarta
nu-l iubeste,harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.
Subiectul
Romanul se constituie ca un jurnal pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul
ultimei condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Petrini,petrecuta
inaintea si in timpul celui de al II-lea razboi.
Crescut intr-un oras transilvanean,in casa unui muncitor de la fabrica de avioane,Victor
devine”un adolescent turbulent,dur”,ocolit de fete,carora le era frica de el si urat de colegi
pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul,tanarul se transforma intr-un instrainat orgolios si revoltat impotriva
lui Dumnezeu(ca Lucifer).
Caderea in Infern a lui Petrini incepe in adolescenta si tot ce se intampla cu el sunt
“treptele” acestei caderi.
Persoana asupra careia isi revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este mama.Cu
aceasta,fiul poarta discutii contradictorii pe teme religioase,ba chiar,intr-o seara o loveste
peste bratul care facea asupra lui semnul crucii.
Prima parte din volumul I ar putea fi considerate si ca un roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica,alaturi de Nineta Romulus,sfarsita
repede.
Dupa ce termina liceul,Petrini se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din acelasti
oras,devenind un student stralucit.Acum traieste o noua iubire pentru Caprioara,dar fata ii
ascunde adevarul ca era insarcinata,dintr-o legatura anterioara,cu un student
medicinist.Vrand sa scape de sarcina,Caprioara moare in timpul avortului .
Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic
roman senzational a carui enigma ramane neelucidata.
Incepand cu partea a doua a volumului intai,viata protagonistului curge dictate de
aceeasi Soarta,in interiorul careia notiunile de fericire,iubire,prietenie,dreptate isi
modifica sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamanul superior,Petrini preda la o scoala unde-l
are coleg pe Petrica Nicolau,care ii devine prieten.
Invitat la masa de catre acesta,Victor ramane impresionat de frumusetea Matildei,sotia
lui Petrica,de care se indragosteste.La randul ei femeia raspunde acestei iubiri,vizitandu-l
pe Petrini.
Dupa doi ani,divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se ,Petrini se casatoreste cu
Matilda si se muta in casa ei.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot,caci Matilda este o femeie
imprevizibila.L-a iubit pe Victor atat cat a durat divortul,iar acum iubirea ei oscileaza
intre dragoste si ura.
Intelectuala si ea,arhitecta,Matilda nu poate crea o comunicare spirituala cu sotul ei,care
devenise asistent universitar si seria o lucrare filosofica.Femeia are momente cand isi
arata adancimile urate ale sufletului.De exemplu ducandu-l in vizita la o ruda,Matilda isi
trateaza sotul ca pe un strain,ranindu-i mandria.Banuitoare il acuza mereu de simpatii fata
de alte femei,ba chiar din rautate sparge sertarul unde isi pastra Victor manuscrisul si ii
ravaseste filele,fapt care trezeste nemultumirea sotului,care o bate.Din acest moment
criza se instaleaza intre soti.Imaginea care sintetizeaza transformarea iubirii Matildei in
ura este chipul acesteia,care capata trasaturi masculinizate:”Imi arata un chip devastate,cu
ochii pe jumatate inchisi”.Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste.
In parallel cu existenta cuplului Petrini,sunt infatisate aspecte din viata politica si
universitara a anilor 1950.Acestea constituie o noua “treapa” a coborarii in infern cand
instoria devine absurda,mutilandu-i pe cei care nu se supun autoritatilor.Astfel noul decan
al Facultatii de Filozofie unde preda Petrini este Vaintrub,un medic stomatolog,facut
peste noapte,profesor de marxism.Tot acum,un mare filozof,probabil L.Blaga,este
inlatura si inlocuit cu un ins total nepregatit,iar unele discipline sunt scoase din planul de
invatamant.Incepe amenajarea canalului Dunare-Marea Neagra,pe santierele caruia este
distrusa intelectualitatea romaneasca.
Petrini resimte,in curand absurditatea timpului in care traia,chiar in seara botezului fiicei
sale,Silvia acesta este arestat.Cu aceasta secventa se incheie volumul intai.
Volumul al II lea incepe cu interogatiile absurde la care este supus Victor Petrini,pentru
ca primise o scrisoare de la un prieten din strainatate.Este acuzat ca ar fi facut parte din
miscarea “ Sumanelor negre”.Dupa 3 luni este condamnat si ajunge in minele de plumb
de la Baia Sprie.
Este o noua”treapta”a coborarii in infern concretizata in imaginea dantesca a galeriilor
intunecate,dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii. Unul
dintre acestia ravneste sa-1 ucida pe Victor Petrini, tinandu-1 nopti intregi descult si
numai in camasa, in ghereta din scanduri a carcerei, in luna februarie. Scena in care acest
gardian mimeaza zdrobirea tamplei detinutului este edificatoare pentru Istoria stupida
care agresa fiinta umana, distrugandu-i inteligenta.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-1 in
abisul intunecat al minei si salvan-du-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat
neatentiei, aceasta moarte trece neobservata.

Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi
vorba de a fi reintegrat in invatamant si este obligat sa intre in echipa de deratizare a ora-
sului, uciderea sobolanilor fiind,alta „treapta" a coborarii in Infern.
Toate aceste aspecte viata universitara, atitudinea autorita tilor, existenta puscariasilor
politici, trimiterea la „munca de jos" a intelectualilor alcatuiesc romanul politic si social.
La scurt timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda deranjata de noua pozitie sociala a
acestuia divorteaza si se casatoreste cu Mircea un activist de partid.
Victor devine strungar, apoi contabil la o intreprindere, incercand sa ramana om intr-o
lume ilogica.
Volumul al II-lea se incheie cu moartea mamei,lui Victor.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea protagonistului la mitul iubirii.
Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea mamei, noua dragoste se va dovedi
o iluzie.Suzy Culala isi ascunde nu doar infatisarea ,sub pletele castanii, ci si statutul
social. Casatorita cu inginerul Pencea, ea „uita" sa-i spuna acest „amanunt",lui Victor,
fapt care va avea urmari grave.In timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor sunt urmariti,
pana in cabina telefericului, de Pencea,hotarat sa-i ucida. Pentru a se apara, Petrini il
loveste si Pencea cada in prapastie savarsind a doua crima.
Marturisindu-si fapta,Petrini este arestat timpul detentiei ,fiind si cel in care isi scrie
jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii: acum scapa
de iubirea-iluziei prin plecarea din tara a lui Suzy si se pregateste sa-si publice cartile. Cu
toate ca primise atatea lovituri din partea destinului,el continua sa creada in mitul fericirii
prin iubire.De aceeas isi incheie confesiunea cu,comentarea :”daca dragoste nu e nimic
nu e”.