Povesti adevarate, despre vindecari miraculoase

Dr. IULIAN ANGHEL

"Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o
minune de la Dumnezeu"

Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om

deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste
Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la
sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din
Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin
care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma
cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa
de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale
interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt
singurele marturii ale suferintei prin care a trecut.
Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i
redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de
domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian
Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca
o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu
natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila.

Boala

"As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam

106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de
performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992,
am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri
difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La
varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci,
nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat,
simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer.
Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea
durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar
ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins,
nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de
atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si
mi s-a descoperit un ulcer.
Prima operatie

Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma

operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu
disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa
stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe
duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de
dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc...
Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt,
dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine
cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici
eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic,
paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor,
printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea
generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu
mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam
vazand cu ochii.

A doua operatie

In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a

consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua
interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis.
In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am
inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera.
Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg,
ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut
probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam
ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa
lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur
pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui
1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am
internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-
a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au
disparut.
A treia operatie

La numai o saptamana de la externare, am facut

ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie
chirurgicala. Cand m-au <<deschis>>, colegii mei au
gasit un abces retropancreatic care fuzase in mezocon
(abcesul se sparsese in abdomen si puroiul a ajuns la
colonul transvers). Mi s-a facut o derivatie a intestinului
gros in zona ocluziei si a procesului inflamator, apoi am
fost cusut la loc. Din punct de vedere chirurgical, operatia
reusise.
Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca
in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca
sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa
restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la
derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in
concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe
care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de
varsaturi. Simptomele, <<dupa carte>>, erau
caracteristice ulcerului. Am ajuns la Timisoara si am
inceput tratamentul specific: antialgice, antiacide,
pansamente gastrice etc., dar fara nici un rezultat. Imi era
din ce in ce mai rau. Am rezistat asa pana in ianuarie
1997, cand mi s-a declansat o hemoragie digestiva
superioara: varsam sange, aveam scaun cu sange, eram
slabit in ultimul hal.

A patra operatie

Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am

ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a
vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si
am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape
nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat
un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit
numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si
lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze.
Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de
operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un
ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in
generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte.
Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu.
Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in
rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina.

A cincea operatie

Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic.

Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele
majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun...
Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul
care ma operase ultima oara si i-am spus: <<Unu si cu
unu fac doi. Ai acordul meu sa ma operezi, oricat de
riscanta ar fi interventia. Daca se mai poate face ceva,
bine. Daca nu, fie ce-o vrea Bunul Dumnezeu. Decat sa
traiesc asa, prefer sa mor!>>. Am intrat in sala de
operatie, mi s-a facut anestezia si m-am rugat la
Dumnezeu sa ma aiba in paza Lui. Nu stiam daca voi
rezista operatiei. Starea mea generala era atat de
alterata, incat efectiv nu mi se dadea nici o sansa.
Interventia a durat aproape sase ore. Mi s-au facut
multiple rezectii de intestin (portiuni care erau deja
necrozate), mi s-au curatat aderentele de la operatiile
anterioare, mi s-a scos toata infectia din burta. Mi-au facut
17 suturi numai la intestin; va dati seama in ce hal eram...
Cand au ajuns la stomac, colegii mei s-au speriat. O
portiune de doua treimi era necrozata si a trebuit scoasa.
Am ramas in spital, sub supraveghere medicala, inca o
saptamana. Totul era din ce in ce mai bine, am inceput sa
ma ingras, o data ce mi-a fost reintrodusa alimentatia
normala (bineinteles, cu restrictiile de rigoare). Dupa un
an, in primavara, am avut o noua <<cadere>>: dureri,
scadere ponderala marcata, hipercatabolism. Mi s-a pus
din nou cateter central, am fost hranit numai intravenos.
Mi-am revenit, pentru o perioada. Iarna, am avut alte
crize. Nu stiam ce sa mai cred. Chirurgical, nu mai era
nimic de facut. M-am adancit tot mai mult in rugaciune.
Scaparea mai putea veni doar de la Bunul Dumnezeu.

Minunea
 Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre
tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l
cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie
a fost negativa. Ma gandeam: <<Chiar am ajuns sa
mananc pamant? Daca medical nu a fost posibil sa-mi
recapat sanatatea, cu ce poate sa ma ajute un pumn de
lut?>>. Psihic, eram la pamant. Dimineata, era de ajuns
sa ma vad in oglinda, ca imi pierdeam tonusul pentru
intreaga zi. Ajunsesem numai piele si os. Oboseam
imediat, trebuia sa stau mereu in pat. Aveam o anemie
severa, valoarea hemoglobinei scazuse la 7. Facusem
litiaza renala si hemoroizi. Nici macar prietenii nu ma mai
recunosteau! M-am incurajat si, fiindca tot nu aveam nimic
de pierdut, am inceput cura cu argila, conform
prospectului. Daca n-ar fi fost mentionate fenomenele ce
apar la inceputul tratamentului, as fi zis ca ma intoxic.
Privind in urma, ma si intreb ce anume m-a facut sa
continuu tratamentul, cu toate ca durerile mi se intetisera,
aveam scaun diareic foarte urat mirositor si ma
deshidratam continuu. Nu m-am lasat. Simteam ca asta
mi-e scaparea. De ce? Nici eu nu stiu... Eram convins ca-i
un dar de la Dumnezeu. Si stiam ca toate cele lasate de
Tatal Ceresc pe pamant sunt bune. Numai noi, oamenii, nu
stim sa le apreciem la adevarata valoare. Am continuat
cura cu incredere. Dupa 21 de zile, am observat ca
simptomele s-au remis, dar nu s-a produs acea vindecare
miraculoasa la care ma gandeam. L-am sunat pe d-l Bocan
si l-am intrebat ce sa fac. Mi-a spus sa urmez cura ca si
pana atunci, cu trei doze pe zi, o perioada mai
indelungata. Dupa inca o luna, am inceput sa simt puterea
argilei. Au disparut tulburarile renale si edemele. S-a
reglat metabolismul general si am inceput sa asimilez. Am
scapat de hemoroizi si am eliminat calculii renali. Mi-am
rezolvat aproape toate problemele. Cu tractul meu
digestiv, asa cum este el acum, este o minune
dumnezeiasca faptul ca traiesc. Nu pot spune ca sunt ca
nou, dar am capatat vitalitate, sunt pe picioarele mele si
pot sa operez zilnic. Esential este faptul ca nu mai am
nevoie de nici un alt tratament. Acum pot sa mananc
normal, fara sa tin nici macar regim alimentar. Urmez cura
de intretinere cu argila si nu voi renunta la ea cate zile imi
va da Bunul Dumnezeu pe pamant. Ganditi-va la un singur
exemplu: luna trecuta, am facut 11 garzi, fara sa mi se
para un efort deosebit. Am avut si motive financiare,
recunosc, fiindca e tot mai greu sa traiesti din salariul de
medic. Chiar as vrea sa stie toata lumea ca exista si
medici care nu se scalda in averi si care nu pretind bani
pentru a efectua o interventie chirurgicala.

Morala

Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane

care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura
lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest
tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand
tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru
afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului.
Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii,
nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit
pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul
ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta
si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi
prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea
mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi
vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera
fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase
tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat.
In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea
lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns
din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun?
Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui
Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam
nici o speranta."

***

D-l dr. Iulian Anghel poate fi contactat la tel.

056/36.80.46, 36.83.11

FLORENTIN POPA
Comenzi de argila terapeutica se pot face la tel.
058/86.56.77 sau la urmatoarea adresa: MIRCEA BOCAN -
str. Avantului nr. 19, bl. J6, ap. 8, Alba-Iulia, jud. Alba, cod
2500