Încotro, România ...?

1 message

sylvia stan <sylvia_s10641@yahoo.com> Thu, Aug 9, 2018 at 15:30

Reply-to: sylvia stan <sylvia_s10641@yahoo.com>
To: Florin Gmail <kflorink@gmail.com>

Un articol absolut cutremurător despre cauzele și efectele

declinului demografic cumplit ce stă la baza calității
umane îndoielnice din societatea românească actuală. Iar
declinul valorilor va continua, sunt convins, în anii ce
vin...
 
"Punctul de vedere al Dr. DORU POP – Conf. universitar la
Universitatea Babes-Bolyai Cluj:
România “ne-resetabilă” şi moştenirea “neamului prost”
“Resetarea” societăţii în care trăim nu este posibilă pentru
că pur şi simplu nu există resursele umane pentru a o
realiza.
Marea problemă a României contemporane este golirea
demografică. Catastrofa noastră este una biologică, ceea
ce produce cumplite efecte politice.
 
Aşteptând această resetare, demonstrăm că suntem o
comunitate care aşteaptă minuni din nimic.
Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate: România
nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva
decât ceea ce este acum.ы
 
De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune
resurse umane ale sale. Oameni de calitate, bărbaţi
curajoşi şi femei inteligente, cetăţeni bine educaţi şi
intelectuali formaţi de-a lungul câtorva generaţii au fost
ucişi sau au fugit din această ţară. Am asistat nepăsători la
decimarea biologică a celor mai buni dintre noi.
 
Naţiunile şi popoarele nu sunt un sac fără fund, bazinul
lor genetic nu regenerează la nesfârşit. În teoria politică
există o ştiinţă numită demografie politică, specializată în
studierea efectelor transformărilor care au loc la nivelul
structurii populaţiei asupra societăţii în ansamblul ei.
Funcţionarea unor sisteme politice sau disfuncţionalitatea
socială nu pot fi înţelese fără studierea dinamicii
populaţionale.
În întreaga lume asistăm la nişte transformări
demografice fără precedent, iar dezechilibrele
demografice au fost mereu o sursă pentru marile conflicte
globale sau regionale.
 
Aş vrea să atrag atenţia asupra efectelor negative ale
acestei schimbări demografice pentru istoria recentă a
naţiunii noastre şi asupra modului cum arată instituţiile
publice şi private de la noi. Pretutindeni vedem surogate
de profesionişti publici, fantoşe de politicieni, profesori
contrafăcuţi, medici incompetenţi.
Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism şi ne
ciocnim de zidul competenţelor false.
De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel
naţional? Din epuizarea demografică!
 
Prima golire demografică s-a produs la începutul secolului
trecut şi a fost o consecinţă nefastă a celor două războaie
mondiale.
În urma conflagraţiilor mondiale, România a pierdut,
cumulat, aproape 10% din populaţie, mai ales de sex
masculin.
Conform estimărilor, în urma primului conflict global am
pierdut peste 600.000 de oameni (civili şi militari), iar în
cel de-Al Doilea Război Mondial au murit peste 500.000 de
oameni (civili şi militari).
La pierderile cumulate trebuie să adăugăm şi victimele
Holocaustului şi pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce
înseamnă cel puţin încă 1,2 milioane de oameni.
Catastrofa demografică a continuat şi în România
stalinistă. Urmând modelul sovietic, statul român a
demarat un proces de epurare demografică pe criterii de
clasă, orientându-se mai ales împotriva elitelor sociale şi
intelectuale.
Astfel, conform evaluărilor din Raportul Tismăneanu, se
pare că ar fi vorba de 350 de mii de victime – deşi alţi
cercetători susţin că între 1948 şi 1989 au fost ucise 1,2
milioane de persoane.
Oricum încă 10% din cetăţenii statului român au fost
eliminaţi, şi nu vorbim doar despre elita politică.
A fost distrusă o întreagă pătură medie, inteligentă şi
valoroasă: săteni bogaţi, preoţimea educată, precum şi o
mare parte a intelectualităţii urbane (medici, avocaţi,
jurnalişti).
 
Evreii şi etnicii germani
La aceste victime politice se adaugă cumplita dispariţie a
unor etnii întregi, care are consecinţe grave pe ansamblu.
Pierderea irecuperabilă a cel puţin două etnii foarte
importante pentru structura socială a statului român
modern, evreii şi etnicii germani, este incomensurabilă.
În aceeaşi perioadă au plecat din România aproape
jumătate de milion de evrei (conform statisticilor din 1947
erau peste 400 de mii de evrei în statul român), dar
distrugerea este şi mai mare, dacă ţinem cont că în 1930
România Mare număra peste 750 de mii de etnici evrei, în
timp ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care se
declară de această etnie.
Evreimea românească a avut un rol de urbanizare, de
racordare la valorile cosmopolite şi de stimulare a vieţii
artistice, culturale şi economice.
Să nu uităm nici că Nicolae Ceauşescu a primit jumătate
de miliard de mărci pentru alţi aproape 200 de mii de
etnici germani, pe care i-a vândut ca pe nişte bunuri de
export.
Numai că, tot conform recensământului din 1930, ştim
faptul că România avea peste 745 de mii de etnici
germani. Astăzi mai sunt puţin peste 60.000.
România a mai pierdut aproximativ 10% dintre cetăţeni,
dintre care mulţi reprezentau o elită socială, modele
publice de comportament.
 
Exodul după 1989
A treia şi cea mai mare golire demografică a avut loc după
1989. Deşi statisticile nu sunt concludente, pentru că mulţi
români şi-au luat lumea în cap, pur şi simplu au plecat
fără să se mai uite în urmă şi fără să oficializeze această
plecare, se estimează că undeva între 2,5 şi 3 milioane de
concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani.
Numai în 2007 au plecat voluntar aproape o jumătate de
milion de români.
Şi nu au plecat infractorii, leneşii sau ignoranţii. Au plecat
tinerii de până în 35 de ani, oameni educaţi şi bine
pregătiţi profesional, bărbaţi şi femei curajoşi şi cu
iniţiativă, cu profil psihologic de învingători, indivizi gata
să muncească, dispuşi să facă eforturi remarcabile de
adaptare la o nouă societate.
Iarăşi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic.
Golirea etnică a dus şi la atingerea limitelor morale şi
etice. Pentru că mârlănia şi primitivismului
comportamentelor nu se schimbă peste noapte.
Lipsa de decenţă şi eleganţă în comportamentele publice
nu pot fi predate sau învăţate din manuale de “bune
maniere”.
 
Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare
dată, după fiecare golire demografică, locurile goale au
fost umplute de cineva?
Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi,
instituţiile româneşti au fost populate cu hoţi şi şarlatani.
În locul unor intelectuali de calitate am fost obligaţi să
punem analfabeţi şnapani, în locul unor oameni capabili
să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă şi
creaturi care înjură şi scuipă, ghiolbanii şi primitivii i-au
înlocuit pe oamenii inteligenţi şi serioşi, urmând vechea
filozofie mioritică: nimeni nu este de neînlocuit, cum nu
se poate mai FALS.‫څ‬
Cu cât te pricepi mai puţin la un lucru, cu atât ai şanse mai
mari să fii pus într-o funcţie care să-ţi permită să
administrezi acel domeniu. Incompetenţa a devenit la noi
o formă de calificare.
Miliţienii au ajuns profesori de democraţie, turnătorii au
devenit instructori de etică şi morală, iar nulităţile s-au
transformat în modele de comportament.
Când vulgaritatea şi nesimţirea sunt substitutele bunei-
creşteri, nu mai e nimic de făcut, nu mai poţi dobândi
deprinderi civilizate la doctorat.
Pseudo-intelectualitatea compusă dintr-o clică nepotistă s-
a instaurat definitiv şi confortabil în fotoliile lăsate libere
de oamenii de calitate, diverşi mitocani iau drept libertate
de exprimare sudalmele, şi orice semianalfabet care crede
că vorbirea este egală cu inteligenţa îşi dă cu părerea
despre cum ar trebui să arate lumea.
Farsorii dansează goi pe scena publică, mimând societatea
civilă, iar mass-media este plină de ipochimeni care nu
cunosc regulile de gramatică elementara, nimic nu-i
împiedică să debiteze aberaţii.
Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic este
doar vârful de aisberg, cu cât coborâm mai jos în
infrastructura demografică a ţării în care trăim, vedem
pretutindeni dezastrul.
Din păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de
un secol şi mai bine asistăm cum se instalează domnia
neamului prost – mai ales din punct de vedere moral, nu
doar organizaţional sau administrativ.
 
Daca astăzi suntem o naţiune distrusa, nu e din cauza
dispariţiei fabricilor si uzinelor, aceasta fiind doar o
consecinta, ci din cauza factorului UMAN, calitatea
acestuia din urma stand in numărul de like-uri pe
Facebook..
Am înlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul
prost continuă să se perpetueze. Democraţia are multe
plusuri, dar si un uriaş minus, lipsa oricărui criteriu de
selecţie a liderilor.
Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele şi resetarea
sistemului nu mai înseamnă nimic. 
România este o colonie…, vasala multora, dar mai ales
neamului