Sunteți pe pagina 1din 3

FIŞĂ DE SINTEZĂ

SPECII ALE GENULUI EPIC


1.Specii basmul Specii ale genului epic în proză / versuri în care autorul cult
balada, schiţa /anonim îşi transmite indirect sentimentele,
C ale ge - nuvela
prin intermediul personajelor şi al acţiunii. Există narator
A nului romanul
R iar modul de expunere predominant este naraţiunea , care se
A
epic fabula împleteşte cu dialogul şi descrierea.
C Acţiu- Basmul Convenţională şi complicată, pe mai multe planuri
T Balada pop.
E nea Simplă, lineară, un singur fir narativ
R Schiţa Simplă, lineară, un singur fir narativ
I Nuvela Mai amplă decât a schiţei, se complică progresiv, un singur fir
S narativ, înlănţuirea de episoade avînd rolul de a pune în
T
evidenţă caracterul complex al personajului principal.
I
C Romanul Amplă, complicată, cu mai multe fire narative, se
I desfăşoară pe mai multe planuri
Fabula Simplă, lineară, sub forma unei mici naraţiuni alegorice
ale
Timpul Basmul T şi S neprecizate – pe pămînt, pe tărîmul celălalt
S şi Balada pop. Limitată în T şi S - în trecutul istoric; în mijlocul naturii
P
E
Spaţiul Schiţa Limitată în T şi S – pe peronul gării din urbea X ,în tren
C acţiunii Nuvela Extinsă în timp şi spaţiu a. Moldova , cei 5 ani a celei
I de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul
E
I
Romanul Extinsă în timp şi spaţiu – Moldova , ţara Dornelor , Cîmpia
Jijiei , pe la începutul sec. al XX-lea.
Fabula Limitată în timp şi spaţiu – într-o curte , într-o zi
Elem. În basm elementele reale se împletesc în permanenţă cu elemen-
reale / Basm tele fantastice. Elem reale: împăratul, fiii săi , fetele de împărat
Elem. Elemente care aparţin fantasticului: zmeii, balaurul , zgripso-
I roaica, însuşirile supranaturale ale lui Prâslea, ob. magice , pers.
L fantas- animaliere
U tice Balada pop. Eroul are însuşiri supranaturale – vorbeşte cu calul. Natura este
S
T personificată : „fruntea / de i-o răcorea / mîna / de i-o săruta”
R Perso – Basmul I. personaje aflate de partea binelui : Prâslea , împăratul fetele de
A împărat, pers. animaliere (ajutoarele eroului)
najele II. personaje aflate de partea răului : zmeii, balaurul, fraţii mai mari
R
E A.pers. cu puteri supranaturale: Prâslea
A B. pers. obişnuite : împăratul, fetele, argintarul
C. pers. fabuloase : zmeii, balaurul, zgripsoroaica
L Balada pop. Personaje puţine la număr ,eroul are însuşiri excepţionale, fiind
O prezentat în împrejurări excepţionale , în antiteză cu pers. negativ.
R Schiţa Pers. puţine la număr , un singur pers. principal ,prezentat într-
un moment caracteristic al vieţii , cu trăsătura lui dominantă.
Nuvela Personaje relativ numeroase , un singur pers. principal , complex
caracterizat , prezentat în evoluţie prin înlănţuirea de episoade .
Romanul Personaje numeroase , mai multe pers. principale , complex
caracterizate.
Fabula Personaje puţine , luate exclusiv din lumea animală sau vegetală
Personificate şi întruchipând tipuri umane : demagogul şi parvenitul
( Samson ) , naivul , credulul ( Samurache ).
2
Conflict Basmul Conflictul principal al basmului constă în lupta dintre
bine şi rău, binele ieşind întotdeauna învingător.
Balada pop. Este o baladă haiducească, tema fiind lupta pentru drep-
Temă tate socială.
Schiţa Tema operei este educaţia greşită primită de copii în familie
Nuvela a. Conflictul principal – între domnitor şi boieri; conflict de
natură politică
Romanul Conflictul princ. – psihologic .Tema – căutarea adevărului
Fabula Contradicţie între vorbe şi fapte.
Subiec- Basmul Model tradiţional 1. Sit. iniţială 2. Evenim. care
S tulbură echilibrul iniţial 3. Acţ. reparatorie 4.
U tul cu Restabilirea echilibrului 5. Situaţia finală
B referire Balada pop. Partea I (Expoziţiunea, Intriga)
I
la mom. Partea a II-a ( Desf. acţiunii, Pct. culminant
E Partea a III-a ( Deznodămîntul)
C subiectu- Schiţa Expoz. – Intriga - Desf. acţiunii - Pct culm. - Dezn.
T lui
U Nuvela Expoz. – Intriga - Desf. acţiunii - Pct culm. - Dezn.
L Romanul Expoz. – Intriga - Desf. acţiunii - Pct culm. - Dezn.
Fabula Naraţiunea alegorică / morala ( concluzia )
P Prezen- Basmul Eroul – întruchipare a unui ideal de curaj, cinste, bunătate, in-
R
tarea teligenţă. Viteaz, vrea să încerce să păzească mărul, se luptă cu zmeii şi-i
E învinge ; are însuşiri supranaturale – luptă cu zmeii, se preface în foc .
Z unui
E Balada populară Toma e haiduc, tipul eroului viteaz, înţelept, cinstit, ge-
personaj
N neros. Îl primeşte pe Manea cu ospitalitate, prietenos , dar nu-şi pierde cumpă-
T prin tul când e rănit grav şi îl ucide pe boier, săvârşind un act de dreptate. Vorbeşte
A raportarea cu calul său; trăieşte în comuniune cu natura : „ulmi şi brazi…”
R
E
la 2 Schiţa D.l Goe reprezintă tipul copilului obraznic ,prost crescut. Se adresează
A situaţii / impertinent , grosolan , celor 3 dame şi „urâtului”„Vezi că sunteţi proaste
întîm- amândouă?” Obraznic, needucat, trage semnalul de alarmă.
u
plări Nuvela Lăpuşneanu întruchipează tipul tiranului sângeros . Luptând pentru men-
n ţinerea centralismului, conflictul său politic cu boierii degenerează – domnul dă ordin
n să fie omorâţi la cea mai mică bănuială de trădare, îi schingiue, dat fiind „dorul său
i cel tiranic de a vedea suferiri omeneşti”. Rupt de popor, îl sacrifică pe Moţoc
dându-l pe acesta norodului răsculat. Inteligent, abil, capabil să-şi ducă la bun sfârşit
P planurile. Sfârşitul lui e tragic , în deplină concordanţă cu epoca, extrem de zbuciu-
E mată, pe care o parcurge Moldova de după Ştefan cel Mare .
R Romanul
S
O Vitoria este un personaj exponenţial, întruchipare a tipului de munteancă ,
N caracterizat prin dârzenie, inteligenţă, respect pentru datina străbună. Plină de
A tact , abilă , bun psiholog ,reuşeşte să refacă drumul lui Nechifor , descope- rind
J şi demascând pe făptaşi.
Fabula
Dulăul Samson întruchipează tipul demagogului, înrudit, ca tipologie, cu Nae
Caţavencu. Ipocrit, nu vrea decât să parvină, făcând caz de principiile sale
democratice de modernizare a societăţii, înţelese însă de el doar ca mijloc
de a ajunge egalul „leilor ,urşilor, adică de a parveni. E adeptul egalităţii,
dar nu şi pentru „căţei”, fiind gata să-l bată pe căţelul Samurache, pe care
îl consideră inferior lui.