Fenomene de transport prin

membrana celulară

• Structura şi funcţiile membranei celulare

• Modalităţi de transport membranar

• Receptori şi traductori de informaţie în

membranele biologice
Membrana celulară (5-7 nm)

• ansamblu de structuri supramoleculare aflat

la periferia celulei care separă mediul
celular de interstiţial;

• separă şi organitele celulare de citoplasmă;

• este semipermeabilă;

• este selectivă.
 Structura membranei celulare
• modelul mozaicului fluid proteolipidic al
lui Nicholson şi Singer (1972)

• Bistrat lipidic
• Proteine
• Glicoproteine

Microdomenii lipidice
(“lipid rafts”)
Moleculele
lipidice
• Sunt amfifile
• Dublă legătură cis

nesaturată – “kink”
 Bistratul lipidic
• fosfolipide asimetric distribuite în bistrat
– partea interstiţială: fosfatidilcolina, sfingomielina,
– partea citoplasmatică: fosfatidilserina, fosfatidilinositol,
fosfaditiletanolamina

• glicolipide (exclusiv pe faţa interstiţială)

• colesterol

Rol major: formarea matricii pentru fixarea proteinelor

Bistratul lipidic format prezintă fluiditate
 Colesterolul

imobilizeaza
parţial grupările
hidrocarbonate
din cozile
fosfolipidelor,
având ca efect
scăderea fluidităţii
biomembranelor
 În funcţie de concentraţia fosfolipidelor în
apă, se pot realiza trei tipuri de structuri

• monostrat (concentraţii mici)

– lipidele sunt surfactanţi

• micele (concentraţii mari)

• bistraturi (concentraţii foarte mari)
– miezul lipidic fiind hidrofob este exclus din
faza apoasă, iar bistraturile lipidice se închid
spontan formând vezicule stabile.

Experimentul Gorter şi Grender, 1925

 Proteinele membranare – elementele
active ale membranei

• Fenomene de transport

• Mişcarea coordonată

• Cataliza enzimatică

• Transductia semnalelor

• Imunoprotecţie

• Recunoaşterea celulă-celulă

• Suport mecanic
Proteinele membranare
– intrinseci (integrale)
– extrinseci (periferice)
Proteinele membranare

pot executa mişcări de:

– difuzie laterală
– rotaţie
• Fluiditatea membranelor biologice
depinde şi de cantitatea de colesterol din
membrană

• Unele antibiotice formatoare de canal (Nystatinul)

operează numai în membrane ce conţin colesterol,

• Colesterolul descreşte permeabilitatea

biomembranelor pentru moleculele biosolubile mici,
conducând la creşterea stabilităţii mecanice a
bistratului lipidic.
 • Membrana se sprijină pe un
citoschelet (proteine
fibrilare)
• Citoscheletul:
Citoscheletul
– menţine forma celulei
– permite mişcarea celulei
– mişcă structurile din interiorul
celulei (ex: la fagocitoză)

• Membrane artificiale:
• lipozomii
• bistratele lipidice
» BLM
» SSM
 Funcţiile membranei celulare

1. menţine caracteristicile diferite ale

compartimentelor pe care le separă;

2. transportul unor molecule, ioni, macromolecule,

complexe supramoleculare;

3. traducere şi transfer de informaţie;

4. implicare în funcţiile celulare.

 Modalităţi de
transport membranar

•Macrotransport

•Microtransport
 • Macrotransport
– Fagocitoza (solide)
– Protozoarele se hrănesc prin fagocitoză

– Macrofagele şi leucocitele înghit fragmente

celulare şi intruşi

– Pinocitoza (lichide)

– Endocitoza

– Transcitoza

– Exocitoza
– În terminaţiile nervoase şi în celulele
sectretorii
Microtransport

1.Pasiv
2.Activ
 Transportul pasiv
• are loc în sensul gradientului
electrochimic sau de presiune
• fără consum de energie metabolică
• spre echilibrul termodinamic
 Transportul pasiv
cin
∆W = Win − Wex = RT ln + zF (Vin − Vex )
cex
• ∆W > 0 ionii tind să părăsească celula
• ∆W < 0 ionii tind să pătrundă în celulă
• ∆W = 0 transportul încetează la echilibru
• ecuaţia Nernst:

RT c ex
E = Vin − Vex = ln
zF c in
Modalităţi de transport pasiv

1. Difuzia simplă

2. Difuzia facilitată

3. Difuzia prin canale şi pori

 Difuzia simplă
• se produce prin
dizolvarea speciei
moleculare
transportate în
membrană
• depinde de coeficientul
de partiţie β.
• conform legii lui Fick:
P = β D/δ
 Ce particule pot străbate
membrana prin difuzie simplă?

• Ioni?
• Macroioni?
• Macromolecule?
• Molecule hidrofobe nepolare?
Ce particule pot străbate membrana prin difuzie simplă?
 Difuzia facilitată
• moleculele hidrofile mari şi unii ioni
• se face prin utilizarea unor
molecule transportoare
• acţionează în sensul gradientului
electrochimic
• se bazează pe proprietatea
transportorului de a se putea găsi
în două stări conformaţionale

• poate fi inhibată
– inhibiţie competitivă
– inhibiţie necompetitivă
Trecerea substanţelor neliposolubile

Difuzie prin pori şi

canale ionice
Difuzia prin pori
Pori – structuri neselective, contează doar
diametrul particulei
 Canalele ionice
• proteine specializate care străbat bistratul
• permit trecerea unor substanţe care nu sunt liposolubile
• permit trecerea ionilor în ambele sensuri, preponderent
în sensul gradientului electro-chimic
• eficacitate mare 106 – 108 ioni/s

• sunt structuri
selective
 Deschiderea şi
închiderea canalului -
comandată printr-un
mecanism
specific:

• electric - modificarea potenţialului

membranar
• chimic
• alte mecanisme
• transportul prin canale poate fi inhibat cu
ajutorul unor blocanţi specifici (toxine)

• parametru electric al canalului:

conductanţa (G) = 1/R

[G]SI = 1 S (Siemens)

• ionofori
 Membrana celulară poate fi traversată
prin transport pasiv de către

1. molecule mici hidrofobe - difuzie simplă

2. ioni - canale şi difuzie facilitată

3. molecule hidrofile mari - difuzie facilitată

4. apă – difuzie simplă, osmoză, porine

 Transportori Canale

• au o specificitate mai • au o viteză mult

mare decât canalele mai mare de
• sunt în număr mult mai transport a ionilor
mare decât canalele
• pot participa şi la
transportul activ
secundar
 Transportul activ

• formă de transport care necesită energie

metabolică - cuplare energetică imediată
• se realizează în sensul invers gradientului
de potenţial electrochimic
Transport activ

•primar

•secundar
 Transportul activ primar

• Se realizează cu ajutorul pompelor

ionice membranare
• De obicei, foloseşte energia rezultată din
hidroliza ATP
• Stabileşte un gradient de concentraţie
• Poate fi saturat
• hidroliza ATP furnizează energia care permite translocarea a

– 3 ioni de Na+ în exterior

– 2 ioni de K+ în interior
• este electrogenică
• asigură osmolaritatea pe feţele membranei
Mecanismul de transport al
Na+,K+- ATP-azei
Transportul activ secundar

• pătrunderea speciilor transportate într-un

compartiment împotriva gradientului lor
electrochimic
• asociere cu molecule care se deplasează
normal conform propriului lor gradient de
concentraţie
• gradientul este menţinut prin transport activ
primar
 Transport activ secundar

• simport (co-
transport)
• antiport
(contra-
transport)
 Antiportul de 3Na+/Ca2+
Simportul glucoza – Na+ din menţine scăzută concentraţia
celulele mucoasei intestinale ionilor de calciu în interiorul
celulelor
Transport activ
 Receptori şi traductori de
informaţie
• Receptorul
– structură macromoleculară din membrana celulară
– are capacitatea:
• de a recunoaşte o moleculă semnal din mediul
extracelular, numită mesager prim
• de a interacţiona cu ea rapid şi reversibil

• În urma interacţiei, celula poate sintetiza o altă

moleculă semnal – mesager secund
•declanşează răspunsul celular specific.
 Mesageri primi
• mediatorii chimici
• hormonii
• antigenii
• medicamentele
• drogurile
 Mesageri secunzi

• acidul adenozin monofosforic ciclic (c-AMP)

• acidul guanozin monofosforic ciclic (c-GMP)

• diacil glicerolul (DAG)

• inozitol trifosfatul (InosP3)

 Etapele semnalizării
intercelulare

• Legarea receptor – ligand

• Transducţia semnalului

• Răspunsul celular

• Modificări ale activităţii

celulare la nivelul
metabolismului sau la
nivelul expresiei genelor
Receptori membranari

•Ionotropi
•Metabotropi
 Receptorii ionotropi
• o zonă receptoare - se leagă mesagerul prim;

• o zonă efectoare - comunică senzorului canalului

comanda de deschidere sau închidere a porţii;

• multimeri, formaţi din 4 sau 5 subunităţi proteice

individuale

• afectează direct activitatea celulei prin

deschiderea nemijlocită a unor canale ionice

• exemple: receptorul nicotinic de acetilcolină,

receptorul acidului gamma-aminobutiric (GABA),
receptorul glicinic
Receptorul nicotinic de
acetilcolină
 Receptori metabotropi
• nu au canale ionice ca parte a structurii lor, dar pot
afecta funcţionarea unui canal prin

– activarea unor molecule (proteine efectoare) numite

proteine G (receptori cuplaţi cu proteine G)G

– cuplarea cu enzime (tirozin-kinaze) (receptori cuplaţi cu

enzime)
enzime

• pot determina sinteza mesagerilor secunzi

• pot fi protein kinaze sau pot activa o protein kinază

Receptori metabotropi cuplaţi cu proteine G

Receptor muscarinic de acetilcolină M1

La legarea agonistului (acetilcolina) de receptor, se declanşează o serie de
mecanisme de semnalizare şi de sinteză a mesagerilor secundari care duce, în final,
la deschiderea unor canale de potasiu şi la propagarea impulsului nervos.
 Receptori care
activează protein-
kinaze (PK)
Mesagerii secunzi sintetizaţi activează o
protein kinază citoplasmatică:

• modificarea metabolică a celulei

• duce la deschiderea sau închiderea unui canal ionic ori
poate modifica o altă activitate a celulei
Receptorul de insulină
 Comparaţie între receptorii
ionotropi şi receptorii metabotropi