CASTELELE ȘI CONACELE DIN JUDEȚUL SĂLAJ (REȘEDINȚELE NOBILIARE).

COMPONENTĂ CULTURAL-TURISTICĂ REPREZENTATIVĂ

PORUMB-GHIURCO COSMIN-GABRIEL1

Abstract. – Castelele și conacele din județul Sălaj (reședințele nobiliare).

Componentă cultural-turistică reprezentativă. Studiul de față abordează o componentă de
potențial turistic îndelung marginalizată la nivelul județului Sălaj, în ciuda certelor sale
valențelor atractive, și anume speța reședințelor nobiliare, a castelelor și a conacelor.
Majoritatea covârșitoare a acestor reședințe nobiliare au fost durate de descendenți ai unor
familii cu „sânge albastru”, preponderând net cele maghiare (grofii), care aveau în proprietate
mari suprafețe de pământ (latifundii), a căror nume are un larg ecou în întreaga Transilvanie
(Wesselényi, Béldy, Bathóry, Banffy). Au fost luate în considerare 15 astfel de reședințe
nobiliare, de pe teritoriul județului Sălaj, toate regăsindu-se pe Lista Monumentelor Istorice
(LMI) și fiind catalogate fie ca monumente istorice de importanță locală și regională, fie de
importanță națională. Pe parcursul studiului s-a acordat o atenție deosebită specificului
arhitectonic al edificiilor nobiliare analizate, istoricului şi genealogiei familiilor aristocratice din
a căror stirpe proveneau artizanii acestora, esteticii parcurilor dendrologice şi a aranjamentelor
horticole asociate castelelor și conacelor, precum și posibilităților de salvgardare, conservare,
renovare, amenajare și valorificare turistică. Sorgintea aristocratică a acestor edificii se face
responsabilă de amenajarea în proximitate, pe domeniile adiacente, a unor parcuri dendrologice
și aranjamente horticole cu rol estetizant și recreațional, care au impus, încă de la începutul
studiului, împământenirea de la sine a sintagmei de ansambluri aristocratice. Castelul Wesselényi
din Jibou, cea mai mare construcție barocă din Transilvania, în împrejurimea căruia a fost
amenajată Grădina Botanică „Vasile Fati” a avut parte de o abordare mai amplă, preferențială
(din motive obiective) în cadrul studiului. Din păcate, în România, procesul de aprofundare a
cercetării patrimoniului rămas de pe urma aristocrației este încă destul de timid. Există totuși
chiar și o știință de sine stătătoare (nou înființată) care se ocupă de studiul castelelor,
„castelologia”. Tematica se încadrează legitim în sfera geografiei turismului, iar, prin urmare,
păstrându-se specificul domeniului de apartenenţă, de la care nu s-a abdicat conştient pe tot
parcursul studiului, se respectă caracterul eterogen, integrat al abordărilor geografico-turistice,
preluându-se concepte, metode și modele de abordare diverse din multiple domenii care
interferează cu cel în discuție. Deşi s-a recurs la utilizarea unei metodologii multidisciplinare
(imperios necesară) de realizare a cercetării, totuşi metodologia admisă ca specifică domeniului
geografiei turismului este cea care precumpăneşte şi se remarcă. Acest studiu cu specific
geografico-turistic al reședințelor nobiliare sălăjene este primul de această factură realizat în
limba română.
Cuvinte-cheie: castel, conac, județul Sălaj, turism cultural

1
Student-doctorand, Departamentul de Geografie Umană și Turism, Facultatea de Geografie, Universitatea „Babeș-
Bolyai”, Cluj-Napoca, Romania, email: pggcosmin@gmail.com.

1
 INTRODUCERE

Munca de cercetare ilustrată de lucrarea de faţă se doreşte o minimă contribuţie la nuanţarea şi

evidenţierea unei componente cultural-turistice reprezentative din judeţul Sălaj, a cărei perpetuă
marginalizare nu este justificată, în condiţiile unui potenţial turistic considerabil.
Printre principalele resorturi motivaţionale care au stat la temelia optării pentru speța
fostelor reşedinţe aristocratice sălăjene, deopotrivă castele și conace, menționăm apetenţa pentru
noutate şi originalitate, care în contextul alegerii acestui subiect poate fi satisfăcută de penuria
acută de studii care abordează această problematică. Așadar, factorul argumentațional forte
rezidă în posibilităţile de cercetare și inovare întrevăzute și de lipsa unor studii de specialitate cu
referire clară la reşedinţele nobiliare sălăjene.
Problematica reşedinţelor aristocratice din spaţiul transilvan constituie un subiect de largă
extensiune în istoriografia română şi maghiara, în arhitectură, în mass-media județeană sau în
literatura cu specific turistic. Necesitatea luării unor măsuri de protejare a acestor monumente
istorice suscită ample discuţii în cadrul forurilor naţionale (şi internaţionale) responsabile cu
catalogarea şi prezervarea întregului patrimoniu cultural-istoric al ţării. Intensificarea acţiunilor
de restaurare, refuncţionalizare şi exploatare turistică a acestor monumente, în special la scară
internaţională, a încurajat întreprinderea acestui studiu, încărcându-l cu relevanţă şi plasându-l în
contextul preocupărilor actuale.
Luând în colimator speța dată, am aflat că există chiar şi o ştiinţă de sine stătătoare care
studiază problematica castelelor, intitulată castelologie, abordată în premieră pentru România în
urmă cu puţini ani de istoricul şi profesorul sătmărean Adrian Andrei Rusu în lucrarea sa
intitulată Castelare carpatică, lucrurile escaladând rapid, până în prezent formându-se deja
numeroşi specialişti „castelologi”. Mai mult decât atât, există chiar şi o Asociaţie Naţională de
Castelologie, înfiinţată de curând, care grupează specialişti şi pasionaţi ai acestui domeniu.
Obiectivul principal al acestei lucrări este reprezentat de scoaterea din anonimat a fostelor
reşedinţe ale nobilimii sălăjene, preponderent maghiare, inventarierea şi radiografierea situaţiei
în care se află acestea în prezent, precum şi efectuarea unor studii asupra relevanţei şi a
perspectivelor turistice ale acestor monumente, care în condiţiile unor acţiuni de restaurare,
amenajare şi exploatare turistică, ar putea nuanţa semnificativ oferta turistică a judeţului Sălaj.
Implicaţiile acestui studiu destul de amplu ar putea fi multiple şi extrem de dezirabile în
perspectivă, el rezonând cu strategiile de dezvoltare turistică locală din judeţul Sălaj, cu
proiectele de dezvoltare turistică, cu diverse demersuri care urmăresc realizarea sau consolidarea
unor mărci şi branduri ale judeţului, întreprinse de actori locali.
Castelele şi conacele sălăjene reprezintă (sau ar putea reprezenta) una din cele mai mari
atracţii turistice pentru judeţul Sălaj, însă starea lor de conservare, deplorabilă pe alocuri,
coroborată cu litigiile judecătoreşti dintre moştenitorii care solicită retrocedarea şi anumite
instituţii sau autorităţi locale au condus la o uitarea şi lăsarea în paragină a acestor monumente
istorice cu real potenţiel turistic, provenit în special din componenta arhitectonică, din
frumuseţea parcurilor dendrologice care au înfrumuseţat şi încă mai înfrumuseţează
ansamblurile.
Obiectivul principal al acestui studiu rezidă în scoaterea la lumină a fostelor reşedinţe
nobiliare din Sălaj, în sensul turistic al cuvântului, iar această abordare a castelelor şi a conacelor

2
sălăjene, prin prisma opticii domeniului geografiei turismului este o premieră, singurele iniţiative
antemergătoare studiului de faţă s-au consemnat în literatura de specialitate de limba maghiară.
Intensificarea preocupărilor multidisciplinare asupra castelelor şi a conacelor
transilvănene, în special dinspre partea ungară, prin fundaţii şi organizaţii nonguvernamentale
precum Fundaţia Teleki László, care a iniţiat un program cu extensiune transfrontalieră, de
scoatere la lumină a fostei aristocraţii maghiare şi nu numai.
Există şi alte fundaţii implicate în restaurarea şi valorificarea turistică a fostelor rezidenţe
aristocratice, precum: Fundaţia prinţului Charles şi Fundaţia Principesa Margareta a România.
Pe acest fond, al creşterii interesului internaţional şi al implicării tot mai multor fundaţii
şi organizaţii nonguvernamentale în recondiţionarea şi amenajarea turistică a castelelor şi a
conacelor, realizarea acestui studiu este extrem de oportună, abordând o faţetă turistică de
perspectivă şi în judeţul Sălaj.

CASTELELE ȘI CONACELE DIN TRANSILVANIA

Edificiile nobiliare din Transilvania sunt subiectul mai multor tratate de arhitectură, al
unor lucrări de referinţă de dimensiuni generoase din domeniul medievisticii, al istoriei moderne,
al istoriografiei române şi maghiare, cele mai multe astfel de volume fiind editate în limba
maghiară, situaţie pe deplin justificată de apartenenţa majorităţii monumentelor la familii de
aristocraţi sau „grofi” maghiari extrem de puternice şi influente la vremea lor (Teleki,
Wesselényi, Banffy, Bethlen, Haller etc.).
Având în vedere predominanţa netă a edificiilor maghiare în Transilvania este de la sine
înțeles şi numărul mai mare al monografiilor şi al studiilor maghiare sau de limbă maghiară
asupra acestei tematici. În ultimul timp a crescut sistematic şi interesul unor foruri de decizie,
organisme, instituţii culturale şi fundaţii din Ungaria pentru renovarea şi integrarea în circuitele
turistice a fostelor reşedinţe aristocratice ale grofilor maghiari.
În actualul spațiu transilvan sunt catalogate sute de castele și conace aparținând în
majoritate covârșitoare, unor familii de aristocrați de origine maghiară. Pleiada de foste
reședințe nobiliare ungurești, a căror piatră de temelie a fost pusă de membrii cei mai marcanți ai
fiecărei familii de viță nobilă, încep să fie revendicate de urmașii în viață, retrocedările
imobilelor din această categorie se înteţindu-se necontenit.
Castelele Transilvaniei reprezintă, în sine, o componentă de natură istorico-culturală dar
și arhitecturală, așadar implicit turistică. În ultimul timp, apartenența îndreptățită a studierii
edificiilor nobiliare la domenii precum: istoria, istoriografia, arheologia, heraldica ș.a.m.d.
începe să fie subminată de revendicarea și de către domeniul turistic, atât prin componenta sa
strict geografică, cât și prin cea economică. Interesul pentru castele și conace crește, așadar,
sistematic și exponențial.
Intensificarea preocupărilor vizând restaurarea, conservarea si mai apoi exploatarea
turistică este bidirecțională:
1. dinspre partea română, cu oarecare lentoare, fără pasiuni arzătoare, dar cu conotații de
legislație a proprietății;
2. dinspre partea maghiară, cu tenacitate, nostalgie și specializare, mai ales prin ceea ce ei
înțeleg prin conceptul de „Transcarpathya”sau prin „bazinul carpato-danubian”.
Diferențele de receptare sunt semnificative: interesul cercetătorilor români pentru acest
subiect ține de o castă restrânsă, a specialiștilor, fiind adesea exploatat în mod demagogic de
către politicienii ultranaționaliști, cu orizonturi politice de stânga. Mai nou, valoarea

3
considerabilă pe care castelele o repurtează pe piața imobiliară atrage atenția „geambașilor de
castele”. În Ungaria, însă, acest interes are audiență de masă, datorită psihologiei colective
nostalgice, întreținute cu profesionism.
Pentru Transilvania, importantă este obţinerea dreptului de proprietate asupra fostelor
curii – castele sau conace nobiliare de ţară, folosite ca reşedinţe ale marilor familii aristocrate
maghiare, în genere. Mari fundaţii, precum Fundaţia „Teleki Laszlo”, care a demarat Planul de
resuscitare aristocrată şi de tradiţie al contelui Teleki, se preocupă tot mai asiduu, în ultimii ani,
de revigorarea, refuncţionalizarea ca obiective turistice și ulterior valorificarea castelelor şi a
conacelor aparţinând marilor latifundiari din spaţiul transilvan. Peste 100 de castele, conace şi
reşedinţe nobiliare vor fi retrocedate urmaşilor fostei aristocraţii, preponderent familiii maghiare.
Din cele peste 100 de familii nobiliare din Transilvania, nu neapărat toate maghiare, 12
prezintă importanţă deosebită pentru orice studiu în acest domeniu. Acestea sunt: Apafy (de
origine maghiară), Banffy (croato-dalmată), Bornemiysa (secuie), Balint (croată), Kornis
(română), Kendeffy (română–Candea), Kemeny (maghiară), Wesselényi (maghiară), Haller
(germană), Bethlen (franceză-maghiară), Teleki (maghiară), Apor-Blomberg (evreo-maghiară).
Toţi reprezentanţii în viată ai acestor familii au pretenţii de retrocedare în Transilvania, conform
legislaţiei româneşti în vigoare.
În seria proceselor de retrocedare demarate deja sau care urmează să fie iniţiate figurează
şi mare parte a proprietăţilor celor 12 familii enumerate mai sus, care au contat mult în
determinarea istorică a Transilvaniei în ultimele şapte secole. Între acestea sunt: Aghireşu – Cluj
(Bocskay), Cetatea de Baltă – Alba (Bethlen-Haller), Coplean – Cluj (curia Haller), Criş – Mureş
(Bethlen), Gorneşti – Mureş (Teleki), Hodod – Satu Mare (Wesselényi), Iernut – Mureş (Kornis-
Rakoczy-Bethlen), Jibou – Sălaj (Wesselényi), Mănăstirea – Cluj (Kornis), Sânmiclăuş – Alba
(Bethlen-Bruckenthal), Medieşul Aurit – Satu Mare (Lonya-Wesselényi), Racoşul de Jos –
Braşov (Bethlen), Bonţida – Cluj (Banffy), Brâncoveneşti – Mureş (Banffy).
Restaurarea Castelului Banffy din Bonţida, judeţul Cluj, numit în anumite cercuri
“Versailles-ul Transilvaniei”, este cel mai tipic şi recent exemplu de reşedinţă nobiliară
transilvăneană aflat într-un stadiu avansat de restaurare, datorită implicării unor organisme
naţionale şi internaţionale, motiv pentru care este extrem de notoriu. Proiectul este finanţat şi
patronat de Fundaţia Prinţului Charles şi de Fundaţia Principesei Margareta de România.
În limba română a apărut, la sfârşitul lui 2007, un Compendiu de istorie a Transilvaniei,
volum de circa 3.000 de pagini, consacrat secolelor XIII-XIX, un mare număr de pagini fiind
consacrat castelelor şi conacelor din Transilvania care au aparţinut grofilor maghiari.
Această ofensivă istorică majoră se produce exact în momentul în care România diluează
până la dispariţie frontiera cu Ungaria, accelerând procesul de resorbţie europeană.
Din păcate, în România procesul de aprofundare a aristocraţiei şi a patrimoniului rămas
de la aceasta e mai timid, o excepţională contribuţie fiind recenta apariţie a volumului Marile
familii boiereşti din Ţara Românească şi Moldova, de Mihai Ghyka Sturza.

1. Etape, perioade istorice și caracteristici generale

Fostele reşedinţe aristocratice ale grofilor maghiari (dar şi ale nobililor români, germani,
evrei etc.) din Transilvania au fost durate în perioade bine delimitate care, privite retrospectiv, s-
au caracterizat prin numeroase edificări ale unor astfel de clădiri pe domeniile acestor mari
proprietari de latifundii.
Marile familii de viţă nobilă din Transilvania aveau în posesie mari domenii, unele bine
conturate încă din Evul Mediu, altele conturate începând cu secolele XVI, XVII, XVIII, XIX şi

4
 chiar la început de secol XX, care se extindeau în tot spaţiul transilvan, unele domenii
interferând şi dând naştere unor situaţii beligerante între marii moşieri.
Un domeniu mare însemna automat o influenţă şi o putere militară mai mare (datorită
numărului mai ridicat de ţărani iobagi de pe moşii), iar ierarhia seniorală se stabilea în primul
rând în funcţie de acest criteriu, succedat de criteriul tradiţiei şi al rangului nobiliar ancestral
şi/sau invocat.
Spaţiul actualului judeţ Sălaj nu făcea abstracţie de la circumscrierea în această
paradigmă socială – centrată pe antiteza nobili-iobagi – pe tot teritoriul judeţului familiile
nobiliare respectau şi aveau pretenţia să se respecte cu mare stricteţe aceste deziderate.

Castelele din judeţul Sălaj

Tabelul 1
Clasare în
Nr. criteriu Castele din județul Sălaj Localități
LMI2
1. Castelul Wesselényi Oraş Jibou A
2. Castelul Béldy Oraş Jibou B
3. Castelul Bathóry Oraş Șimleu Silvaniei A
4. Castelul Bethlen Comuna Dragu, sat Dragu A
Comuna Nușfalău, sat
5. Castelul Banffy B
Nușfalău
6. Castelul Csáky Comuna Almașu, sat Almașu B
7. Castelul Józsika Comuna Surduc, sat Surduc B
8. Castelul Haller Comuna Gârbou, sat Gârbou B
9. Castelul Báy Comuna Treznea, sat Treznea B

Conacele din judeţul Sălaj

Tabelul 2
Nr. criteriu Conace din județul Sălaj Localități Clasare în LMI
1. Conacul lui Iuliu Maniu Comuna Pericei, sat Bădăcin B
2. Conacul Hatfaludy Comuna Hida, sat Hida B
3. Conacul Morca Comuna Hida, sat Hida B
4. Conacul Zsombory Comuna Zimbor, sat Zimbor B
5. Conacul Sebeș Comuna Hereclean, sat Panic B
6. Conacul Visky Comuna Ip, sat Zăuan B

În cadrul studiului de faţă, am luat spre analiză doar castelele şi conacele sălăjene
construite între perioada istorică postmedievală şi cea premodernă sau chiar modernă (Tabelele
1, 2) şi care, deşi erau înzestrate cu funcţiuni militare strategico-defensive, nu această funcţiune
era primordială în conceperea şi edificarea lor, funcţia lor esenţială fiind cea de reşedinţe
agreabile și reconfortante, înconjurate de parcuri dendrologice şi grădini de basm (aceste
reşedinţe se puteau erija în spaţii habituale de vară, vacanţă şi vânătoare pentru familiile de nobili
avide de agrement, linişte, cultură, artă, educaţie şi voluptăţi estetice).
Ansamblurile seniorale ale marilor latifundiari maghiari din Sălaj erau adevărate oaze de
armonie, linişte, destindere, divertisment, îndeletniciri teatrale şi sportive, educaţie, preocupări

2
Lista Monumentelor Istorice (http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/salaj.pdf).

5
artistice şi ludice, virtuozitate cavalerească, hipism ş.a.m.d. Toate acestea şi – încă multe altele –
situau pe poziţie de egalitate marile curţi transilvane (implicit sălăjene) cu marile curţi europene.
Ulterior etapei de studiu bibliografic, am decis sa selectăm spre analiză un număr de 15
castele şi conace, anume pe cele mai reprezentative, acest număr fiindu-ne indicat de Lista
Monumentelor Istorice, în care edificiile abordate apar, și de apariţia repetată a acestor într-o
serie de lucrări de specialitate, aproape în exclusivitate monografii maghiare (Petri Mór).
În judeţul Sălaj am identificat un număr de 15 edificii nobiliare, 9 castele şi 6 conace,
care vor fi prezentate succint în cele ce urmează punându-se un accent pe pe elemente precum:
 Perioada/anul edificării;
 Scurt istoric al fiecărui edificiu (etape ale construcţie/reconstrucției) şi al familiilor
nobiliare aferente;
 Contextul istoric şi social-politic al epocilor în care s-au construit castelele şi conacele;
 Stil arhitectonic (morfometrie, plan de construcţie).

Clasificarea castelelor şi a conacelor din Sălaj şi stil arhitectonic

Tabelul 3
Nr. crt. Castel/conac Perioada edificării Stil arhitectonic
Castel fortificat, arhitectură
1. Castelul Bathory Sec. XVI, 1592
militară
2. Castelul Józsika Sec. XVII, 1622 Stil clasicist
Stiluri: clasicist, romantic,
3. Castelul Bethlen Sec. XVII, 1622-1628
neogotic
4. Castelul Haller Sec. XVIII, 1766 Stiluri: baroc şi clasicist
5. Castelul Banffy Sec XVIII Stil baroc
Sec. XVIII-XIX,
6. Castelul Wesselényi Stil baroc
1779-1810
7. Castelul Csáky Sec. XIX, 1815-1819 Stil baroc
8. Conacul Sebeș Sec. XIX, 1834 Stil neoclasic
9. Castelul Báy Ferenc Sec. XIX Stil eclectic
10. Conacul lui Iuliu Maniu Sec. XIX Stil neoclasic
11. Conacul Hatfaludy Sec. XIX Stil eclectic
12. Conacul Zsombory Sec. XIX, 1892 Stil eclectic
13. Conacul Visky Sec. XIX, 1896 Arhitectură civilă și
vernaculară
14. Conacul Morca Sec. XX Arhitectură civilă
15. Stil neoclasic şi
Castelul Béldy Sec. XX, 1924-1926
neorenascentist

2. Amenajarea parcurilor şi a domeniilor adiacente și impactul asupra esteticii

ansamblurilor
Un ansamblu de rezidenţă aristocratică era compus din două componente majore,
respectiv: clădirea castelului/conacului şi parcul dendrologic şi/sau amenajările horticole din
proximitate. A doua componentă este deseori neglijată, din varii motive, cea mai semnificativă
fiind durabilitatea redusă, pe fondul perisabilităţii componentei vegetale care stă la temelia
amenajării parcurilor şi a grădinilor.
Un alt factor al trecerii frecvente pe plan secund a componentei biogeografice a acestor
ansambluri este impactul vizual mult mai redus şi folosinţa actuală deseori atipică a acestor foste
„guri de rai”.

6
 Castelele şi conacele sălăjene nu fac excepţie de la această regulă generală, ele
beneficiind aproape în unanimitate de o structură constructivă și de o fizionomie binară, de tipul
clădire-parc.
Parcul şi grădina de basm care
înconjurau castelul Wessélenyi în perioada
de glorie a acestei familii nobiliare sunt
ilustrate în toată splendoarea de fotografiile
de epocă, iar această splendoare nu a putut
fi distorsionată nici măcar de cele două
nonculori ale primelor obiective foto,
folosite în acele timpuri, pelicula
fotografică alb-negru înfățișând elegant o
estetică de o profundă armonie între
clădirea castelului şi grădină (decorată cu
plante exotice), care formau un ansamblu
pitoresc unitar. Fig. 1. Fizionomia de epocă a castelului Wessélenyi, cu
parc dendrologic şi grădină exotică (Péterfi Zsuzsanna,
Multe alte ansambluri nobiliare din 2002)
judeţul Sălaj, beneficiau de aportul estetic
și agremental al unor parcuri dendrologice sau grădini bogat decorate cu aranjamente florale şi
plante exotice. Doar parcurile dendrologice s-au păstrat peste veacuri datorită trăiniciei arborilor
care astăzi apar în peisaj grupaţi în pâlcuri de arbori seculari, de exemplu sectorul dedicat
arborilor seculari aflat în cadrul grădinii botanice din Jibou.
Alte castele sau conace sălăjene care erau înconjurate de parcuri şi grădini cu vegetaţie
luxuriantă au fost:
- castelele: Béldy, Józsika, Bethlen, Haller, Báy sau Banffy;
- conace: Zsombory, Hatfaludy, Morca şi conacul din Bădăcin.
Castelul Béldy şi conacele Zsombory şi Hatfaludy încă mai au parcuri dendrologice care
amintesc de îndestularea şi fastul de odinioară, mai ales parcul castelului grofului Béldy, care
beneficiind de poziţia extrem de prielnică, în mijlocul pădurii, s-a conservat aproape intact.
Din păcate, din neştiinţă şi lipsă de respect pentru o moştenire preţioasă rămasă de la
grofii (maghiari) secolului XIX, după anul 1975 multe parcuri dendrologice cu arbori seculari
exotici au fost distruse.

Determinismul geomorfologic. Factor crucial al poziţionării strategice defensive

Una din menirile edificării unui castel (mai rar în cazul unui conac) rezida în îndeplinirea
funcției de nucleu dur al defensivei unei localități sau comunități puse în situația de a fi nevoită
să țină piept incursiunilor invazive ale unor posibili cotropitori.
În cadrul unor așezări umane de tipul celor care existau în județul Sălaj, începând cu
sfârșitul Evului Mediu și continuând până către sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale,
cu un specific rural extrem de pronunțat, corpul sau corpurile de clădire care marcau rezidența
unei familii aristocratice reclamau o imperioasă evidențiere în intravilanul, dar și extravilanul
unei așezări.
Consolidarea statutului unui senior, boier, nobil, om politic sau conducător militar în
mentalul colectiv al populației aservite: iobagi, țărani neștiutori de carte, oameni simpli și
obedienți, muncitori pe moșii se realiza extrem de eficient, prin simpla amplasare dominantă și,
totodată, strategică în cadrul localității.

7
 Proeminența unui castel în cadrul unei așezări avea așadar un rol esențial. Organismul
habitațional al satului sălăjean era indubitabil dominat, fizionomic și psihologic, prin
poziționarea strategică a spațiului de reședință al familiei aristocrate, în jurul căruia gravita.
Deseori, castelele și conacele sălăjene păstrate până în prezent se remarcă prin
amplasament, fiind adevărate redute, amplasate pe promontorii stâncoase, apofize de dealuri
înalte sau în centrul vetrelor unor așezări (cele mai multe).
Mizând pe amplasamentul strategic şi fizionomia robustă şi intimidantă a redutelor pe
care şi le-au construit, în acord cu rangul lor aristocratic şi cu factorul de favorabilitate naturală,
grofii maghiari sălăjeni, dar şi ceilalţi aristocraţi, au instaurat o veritabilă „plutocraţie” în acest
areal geografic.

Analiza SWOT a reşedinţelor nobiliare sălăjene cu potențial turistic

MEDIUL INTERN
PUNCTE TARI
 Castelele și conacele sunt inserabile în circuitele și
traseele turistice deja existente, aflându-se în apropierea
obiectivelor turistice consacrate în județ: vestigii
romane, monumente istorice, arii naturale protejate,
grădină botanică. În condițiile efectuării acțiunilor de
restaurare și revigorare corespunzătoare, acestea ar
nuanţa oferta destinaţiilor turistice de factură culturală
din Sălaj.
 Castelele şi conacele din judeţul Sălaj sunt monumente
istorice, protejate de legislaţia în vigoare din acest
domeniu.
 Parcurile dendrologico-horticole din proximitatea
reşedinţelor nobiliare sălăjene sunt destul de bine
conservate, păstrându-şi atractivitatea turistică.
 Existenţa unor edificii renovate sau în curs de renovare
este un alt mare atu care confirmă aplecarea unor
persoane fizice sau instituţii de profil pentru buna lor
gospodărire în vederea apropierii de sfera turistică.
 Legendele, povestirile insolite, marile evenimente
istorice care interferează cu edificii nobiliare din Sălaj
sau sunt asociate cu acestea rezonează profund în
mentalul colectiv al turiştilor.
MEDIUL EXTERN
OPORTUNITĂŢI
 Creşterea semnificativă a numărului de turişti care
vizitează Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou, va
conduce, în mod implicit, şi la sporirea numărului
celor care vizitează castelele şi conacele sălăjene, în
special a castelelor din oraşul Jibou: Wessélenyi şi
Béldy precum şi edificiile nobiliare de pe Valea
Almaşului şi a Agrijului.
 Ministerul maghiar al turismului a demarat ample
campanii de promovare a reşedinţelor aristocratice
care au aparţinut grofilor maghiari din Transilvania.
Tabelul 4
PUNCTE SLABE
 Din cauza lipsei unor proprietari de drept, a litigiilor
judecătoreşti, a retrocedărilor sau a unor proprietari
necooperanţi, nu se pot efectua lucrări de renovare
ale reşedinţelor nobiliare (de către consiliile locale şi
instituţiile de profil), deşi există potenţiali investitori
cu posibilităţi de alocare a unui capital financiar
generos în acest sens.
 Mediul natural poluat, lipsit de valenţe estetico-
peisagistice certe al unor localităţi care găzduiesc
castele sau conace;
 Infrastructura de transport care tranzitează cele 14
localităţi vizate este deficitară, în totală
neconcordanţă cu o potenţială deservire optimă a
unor fluxuri de turişti motivaţi de curiozitate pentru
edificii de patrimoniu cultural-istoric;
 Starea de conservare a unor foste edificii nobiliare
este mai mult decât precară, unele aflându-se în
colaps.
 Conservatorismul obtuz şi opacitatea localnicilor –
rod al unor cutume sau lacune cultural-educaţionale –
pot pune reale piedici în implementarea şi bunul curs
al unor eventuale proiecte de dezvoltare şi amenajare
turistică. Acest impediment se poate manifesta sub
diverse forme: necooperare a unor firme de turism
sau actori loiali, dezinteres pentru accesarea unor
fonduri europene pentru proiecte de dezvoltare în
zonă, care să asigure convergenţa obiectivelor, a
activităţilor și/sau a unităţilor turistice, cu beneficii
comune şi cu un deziderat comun – dezvoltare
turistică durabilă a localităţilor.
AMENINŢĂRI
 Opacitatea şi circumspecţia autorităţilor locale.
 Retrocedările castelelor şi/sau conacelor unor
solicitanţi moştenitori de drept sau trecerea lor în
proprietatea definitivă a unor consilii locale, pot avea
acelaşi deznodământ tragic, şi anume dărâmarea
imobilelor.
 Restaurările iresponsabile şi neaprobate de
D.J.C.C.P.C.N. Sălaj pot conduce la distrugerea
specificului morfo-constructiv şi arhitectonic al
clădirilor, adică tocmai a elementelor care generează

8
  Importante fundaţii şi organizaţii nonguvernamentale atractivitate turistică. Astfel „un mare bine” făcut
din Ungaria, precum Fundaţia Teleki Laszlo, dar şi clădirilor poate avea efecte dezastruoase în plan
mari fundaţii internaţionale: Fundaţia prinţului Charles turistic.
şi Fundaţia Principesa Margareta de România, iniţiază  Pe fondul înrăutăţirii stării de conservare a castelelor şi
în prezent ample proiecte de restaurare şi promovare a a conacelor sălăjene abandonate, în viitorul apropiat
reşedinţelor aristocratice care au aparţinut grofilor acestea ar putea fi declasate şi scoase din lista
maghiari din Transilvania. Aceste proiecte fac parte monumentelor istorice de patrimoniu naţional, iar în
din programe transfrontaliere a căror intensitate va această situaţie ar ieşi de sub incidenţa legii şi ar fi
spori pe viitor; lăsate în voia proprietarilor – deseori mai distructivă
 Pe fondul sporirii interesului vecinilor maghiari pentru decât voia sorţii.
castelele şi conacele transilvănene, o sumedenie de  Opoziția manifestată de localnici în calea dezvoltării
demnitari, intelectuali potenţi financiar, oameni de turistice.
afaceri şi ONG-uri, din ţară şi străinătate, şi-au
manifestat interesul pentru renovarea,
refuncţionalizarea şi concesionarea acestor imobile,
dar şi a parcurilor din proximitate.
 Ministerul de Resort din România a pus la dispoziţia
celor interesaţi de cumpărarea, renovarea şi ulterior
valorificarea turistică a monumentelor istorice de
patrimoniu naţional numeroase granturi, prime
(inclusiv discount-uri).
 Existenţa unor cumpărători bine intenţionaţi care
doresc să ia în proprietate, să renoveze şi apoi să
integreze castele şi/sau conace sălăjene în circuite
turistice sau să le amenajeze ca spaţii agrementale
pentru vizitatori locali.

STUDIU DE CAZ: ANSAMBLUL CASTELULUI WESSÉLENYI

1. Localizare, caracteristici arhitectonice și funcție actuală

La extremitatea septentrională a depresiunii Almaș-Agrij, în zona de contact a acesteia cu
arealul turistic al Someșului, este amplasat orașul Jibou, care adăpostește cel mai important
edificiu aristocratic din județul Sălaj, și
anume Castelul Wesselényi. Castelul este
inclus în prezent în complexul Grădinii
Botanice jiboane, denumită ”Vasile Fati”,
după numele eminentului botanist ce i-a
fost întemeietor, decedat acum 8 ani.
Castelul Wesselényi este amplasat
în partea de nord est a oraşului Jibou, pe
terasa a doua a râului Someş. Castelul, la
fel ca Grădina Botanică, se poziţionează pe
o colină destul de înaltă şi bine evidenţiată
în raport cu intravilanul oraşului Jibou şi cu
formele de relief învecinate.
Poziţia dominantă a colinei, care Fig. 2. Castelului Wesselényi – vedere din spate
este de fapt o porţiune mai înălţată a terasei
a doua a râului Someş, a conferit un rol strategic şi dominant poziţionării castelului, conferindu-i
o bună demarcare peisagistică şi transformându-l într-o redută greu de cucerit – ceea ce s-a şi
urmărit, de altfel.
Altitudinea de 272 m la care se află ansamblul Wesselényi pare redusă, însă diferenţa de
nivel, adică energia de relief, este mare.

9
 Cât privește studiul de caz dat, nu putem vorbi doar de un castel, întrucât avem de-a face
cu un ansamblu aristocratic complex, format din castel propriu-zis, dependinţe şi acareturi, toate
clasate ca monumente istorice, patrimonializate ca atare. Ansamblul era o adevărată redută, cu o
poziţie strategică bine aleasă, fiind înconjurat de un parc dendrologic maiestuos şi de o grădină
superbă. Pe spaţiul ocupat de parc şi grădina se extinde astăzi o minunată grădină botanică,
asiduu vizitată de turişti.
Din nefericire, maiestuosul edificiu de odinioara este ne-voit eclipsat de Grădina
Botanică „Vasile Fati”, deși cele două obiective turistice sunt funciarmente legate, actualul
teritoriu al grădinii și al Institutului de Cercetări Botanice extinzându-se în mare parte pe fosta
grădină a baronilor din familia Wesselenyi, care înfrumuseța odinioară castelul. Orișicum,
grădina și castelul alcătuiesc un tot unitar, nici unul dintre cele două obiective neputând fi gândit
sau admirat fără celălalt. Complementaritatea celor două atracții s-a statornicit în ochii turiștilor
săi versați, umblați pe cărările grădinii botanice, deși, foarte adesea, castelul este marginalizat pe
materialele de promovare turistică, uneori netrecut în revistă, oricare din aceste omisiuni fiind în
detrimentul prestigiului acestui monument cultural-istoric patrimonializat și, în definitiv, chiar și
în dauna grădinii botanice.
Castelul Wesselényi din Jibou, construit în stil baroc şi fiind totodată cea mai mare şi mai
impozantă construcţie barocă din Transilvania,
Construcţia are un plan arhitectural cu morfologie pătrată, cu lungimile laterale de 81x81
m, deține o curte interioară și a fost începută de Wesselényi Miklós senior. În 1785 s-a terminat
construcţia clădirii principale, cu axe 9+5+9 spre curte, care ocupă partea de nord. Până-n 1796
s-au construit pavilioanele de colţ cu acoperişuri de mansardă arcuite.
Curtea este limitată la est de aripa gospodărească cu parter, din sec. XIX, iar la vest de un
deal artificial. La sud sunt două
pavilioane de colţ, cu acoperiş de
mansardă, cu axe 2-2, respectiv 3-3, cel
din sud-est fiind cu două nivele.
Aripa cu parter dintre cele două
pavilioane nu s-a construit în totalitate,
astfel că în axa principală nu închide
curtea, ci are fronton clasicist
triunghiular, susţinut de câte 6 piloni cu
capiteluri toscane, care au fost construiţi
probabil în perioada 1810-1818, pe
vremea lui Cserei Heléna (văduva lui
Wesselényi).
Rizalitul din mjloc al clădirii
principale (între cele două pavilioane de Fig. 3. Faţada castelului Wessélenyi
colţ estice) iese în evidenţă în faţa faţadei
printr-o terasă închisă la parter şi una la etaj, cu arcade, prevăzută cu balustradă. Probabil a fost
construit în jurul anului 1810 în faţa aripii din est. Deasupra aticului era gravată stema familiei
Wesselényi, se aflau urne de piatră şi grupuri statuare de inspiraţie mitologică – statuia lui
Hercule şi a lui Marte.
Parterul faţadei, la rizalit şi la est de acesta are geamuri cu ornamente rustice, arcuite.
Axele etajului sunt divizate de piloni cu capiteluri toscane, geamurile sunt cu închidere dreaptă,
cu jaluzele, în afară de geamurile pavilioanelor de colţ şi ale porticului. La etajul faţadei laterale

10
lipsesc pilonii, dar la pavilioanele de colţ şi de mijloc găsim pilastere elegante şi geamuri arcuite.
În axul faţadei se remarcă un balcon boltit, susţinut de piloni şi de console, care se deschide în
sala mare.
Nu se cunoaşte cu exactitate proiectantul castelului, dar se ştie că a lucrat la castel un
maistru zidar din Carei, Bitthauer, sculptorul Csűrös Antal şi constructorul şi pictorul de origine
cehă Franz Wrabetz. Sala de festivităţi şi încă o sală au fost decorate cu picturile lui Franz
Neuhauser, în mai multe odăi se găseau sobe cilindrice albe glazurate. Majoritatea uşilor
păstrează grilajul cu model împletit din lemn.
La nord-vest de castel se află o clădire cu o sală, cu boltă sub formă de calotă de ceh. A
fost construită în 1755 de Wesselényi István junior. Această dependinţă are spre est trei geamuri,
iar spre vest şase geamuri arcuite şi decorate, în axul longitudinal. În 1771 Wesselényi Miklós a
construit un manej unde îşi antrena şi dresa caii.
Cele două clădiri sunt decorate cu câte o statuie de cal cioplită în piatră, aşezate deasupra
tablei memoriale, autorii fiind Johann Nachtigall şi Anton Schuchbauer.
În jurul castelului se extindea un parc cu umbrar (cu adăpost), cu fântână arteziană, o
fântână decorativă şi doi lei de piatră care s-au conservat până astăzi.
La est de castel se află Grădina Botanică şi Centrul de Cercetări Biologice. Castelul
funcţionează ca şi centru cultural şi de petrecere al timpului liber pentru tineri, iar în anexe sunt
birouri, săli de clasă, ateliere, amfiteatru şi sală de sport.
În incinta castelului, o parte din spaţii sunt ocupate şi manageriate de Centrul de Cercetări
Biologice Jibou aferent Grădinii Botanice „Vasile Fati”. Jumătate din clădirea castelului aparţine
momentan primăriei, iar Clubului Copiilor din Jibou îi revine o mare parte din spaţiul din incinta
castelului.

2. Perioada istorică a edificării castelului şi a amenajării parcului contiguu

Castelul propriu-zis a fost construit în secolele XVIII–XIX, între anii 1789-1810, în mai
multe etape, de către membrii familiei nobiliare
maghiare Wesselényi și formează unul dintre cele
mai impresionante ansambluri în stil baroc din
Transilvan. Edificiul a fost durat în mai multe
etape.
Domeniul familiei de aristocraţi maghiari
Wesselényi se extinde şi pe teritoriul judeţelor
învecinate cu judeţul Sălaj, un bun exemplu fiind
judeţul Satu Mare.
Castelul este considerat ca fiind cel mai
mare edificiu construit în stil baroc din
Transilvania. A fost construit pe două nivele, are Fig. 4. Parcul actual, învecinat cu Gradina
un plan rectangular alungit, cu centrul şi Botanică
extremităţile mai proeminente. Două pavilioane,
dispuse lateral și simetric, delimitează colţurile unei curţi de recepţie în direcţia grădinii.
Castelul, în prima sa formă, datează din jurul anului 1584, dar nu mai există decât urmele
unor fundaţii în partea estică a serelor de la Staţiunea experimentală a tinerilor naturalisti.
Actualul castel s-a ridicat în apropierea primului, în secolul al XVIII-lea, iar ultimele adăugiri s-
au efectuat în secolul al XIX-lea.

11
 Prima etapă a construcţiei este datată ca derulându-se între anii 1778 și 1785. Între anii
1785–1789, când Wesselényi a fost închis, lucrările au fost sistate. Între anii 1797-1800
figurează ca zidari ai castelului un şvab, doi din Galaţii Bistriţei şi un anume Követsi. Sobele
sunt făcute de meşteri din Sibiu. În 1805 sunt pictate scene de vânătoare de Frantz Neuhauser.
Interiorul castelului a fost făcut pe la 1807. În 1808 şi în anii următori găsim mulţi zidari între
care Fejer György şi Ursui din Jibou, din Galaţi, Gârbou şi Mirşid. După moartea lui Wesselényi
Miklós, în 1810, castelul era aproape terminat şi mobilat.
Văduva lui a continuat şi terminat lucrările până la sfârşitul anului 1830. Béla József,
cercetătorul barocului din Transilvania, a presupus că inginerul constructor al castelului din
Jibou ar fi acelaşi cu constructorul palatului Bánffy din Cluj, Zahanum Brauman. Din jurnalul de
cheltuieli a lui Cserei Heléna, soţia lui Wesselényi Miklós, din anii 1781-1831, ce se afla la
biblioteca liceului din Zalău, nu se poate nici nega, nici afirma constatarea făcută de Béla József.
Un frumos conac şi un grajd important de cai erau construite încă din 1755. Actualul
grajd din proximitatea castelului a fost terminat în 1789. După naţionalizare, în 1948, castelul a
fost utilizat ca local de şcoală generală, de liceu, internat, iar în prezent este utilizat de Clubul
Copiilor Jibou şi Centrul de Cercetări Biologice, găzduind un mic muzeu, o sală de spectacole,
ateliere, săli de clasă etc.
Clădirea principală este așezată pe un deal, iar coordonatele morfologice și morfometrice
ale clădirii sunt conforme cu cerințele paradigmei arhitectonice statuate în Evul Mediu, a cărei
validitate s-a prelungit până în modernitate. Astfel, planul de construcție a fost de concepție
medievistă. În mănunchiul plurifuncțional al clădirii, consolidarea funcţiei strategico-defensive a
fost primordială, constituind o prioritate inerentă în acele vremuri tulburi.
Morfologia medievală a construcției, prefigurată de schița arhitecților, s-a concretizat în
cele patru aripi cu bastioane, aripa dinspre nord fiind înzestrată cu un etaj superior. De-a lungul
timpului, castelul a suferit numeroase metamorfoze și modificări structural-fizionomice. Din
vechea clădire se mai păstrează azi corpul principal, două pavilioane de colț, pavilioanele de pe
latura sudică și clădirile auxiliare sau acareturile din aripa estică. Fațada sudică are un balcon cu
balustradă ondulată, iar cea nordică un foișor segmentat cu arcuri.
Fundația castelului este din piatră, zidurile sunt construite din cărămidă, pardoseala este
compusă din mozaic, parchet, dușumele, iar acoperișul din lemn de brad și țigle. Castelul era
înconjurat de un parc vestit, având o suprafață de circa 10 hectare, care putea fi asemuit cu o
microrezervație dendrologică și horticolă, astăzi acest spațiu fiind inclus la rându-i în perimetrul
administrativ al grădinii botanice. De fapt o mare parte din numărul de specii de plante care se
regăsesc în prezent în serele și spațiile minuțios întreținute și date spre desfătarea privirilor
vizitatorilor grădinii botanice, descind din soiurile cultivate în parcul baronilor Wesselényi, cu
sute de ani mai devreme. Așadar, actualul paradis botanic miniaturizat, care reproduce la o scară
redusă vegetația reprezentativă a majorității regiunilor fitogeografice de pe mapamond, a avut un
precursor pe măsură, culmea coincidenței – sau poate deloc surprinzător –, pe aceeași bucată de
pământ.
Pe lângă marea valoare arhitectonică, castelul Wesselényi este de asemenea și un edificiu
cu profunde semnificații istorice. Prin înrudirea familiilor nobiliare de același rang, fenomen
social cu largă extensiune la începutul secolului XIX, castelul a ajuns în posesia familiei Teleky.
Astfel, clădirea a ajuns să găzduiască câteva ședințe ale „Dietei Transilvaniei”, tot aici depunând
armele o parte a armatei revoluționare maghiare în anul 1849, după capitularea acesteia la Șiria,
în fața armatei habsburgice.

12
 3. Gradul de conservare și amenajările din proximitate: grădină botanică, complex
acvaristic și microgrădină zoologică
Castelul Wesselényi se remarcă printr-un grad ridicat de conservare în raport cu marea
majoritate a celorlalte foste reşedinţe boiereşti sălăjene, în prezent impozanta reşedinţă de
odinioară a baronilor Wesselényi funcţionează ca şi Club al Copiilor din Jibou. Clădirea are curte
comună cu Centrul de Cercetări Biologice Jibou, consfinţindu-se astfel legătura ombilicală dintre
castel şi grădina botanică. După gradul de conservare, Castelul Wesselényi este al doilea mare
castel din Transilvania, în spatele Castelului Banffy din Bonţida, care se mândreşte cu
supremaţia acestei ierarhii.
În anul 2009, ziariştii sălăjeni au iniţiat o amplă radiografie a situaţiei actuale a
reşedinţelor nobiliare, realitatea din teren
dovedindu-se deseori descurajantă, chiar
sumbră.
Grădina Botanică „Vasile Fati” din
Jibou a fost fondată în anul 1968 de către
profesorul Vasile Fati, în cadrul liceului din
localitate. În anul 1970, devine unitate de sine
stătătoare, fidelă aceleaşi nobile misiuni
pentru care a fost creată, de a servi drept bază
didactică pentru învăţământul biologic, în
speţă a celui botanic şi instituţie cu rol
educaţional pentru publicul vizitator în
spiritul dragostei şi al respectului faţă de
natură. Fig. 4. Globurile de sticlă ale
Grădinii Botanice „Vasile Fati” din Jibou (județul Sălaj)
Între anii 1974-1990, Grădina
Botanică a funcţionat sub denumirea de
Staţiunea Tinerilor Naturalişti, iar din anul 1990, devine componenta principală a Centrului de
Cercetări Biologice din oraşul Jibou.
Grădina Botanică dispune de trei complexe de sere în suprafaţă totală de 4000 m². Primul
dintre acestea este destinat activităţilor de cercetare. Cel de-al doilea grup de sere, mai spaţios, a
fost realizat pentru producerea de flori tăiate şi plante ornamentale de apartament. O adevărată
atracţie pentru vizitatori este complexul de sere compus din compartimente în care sunt cultivate
plante tropicale şi subtropicale, repartizate în aceste spaţii în funcţie de zona climatică, specificul
și nevoile lor. Accesul în sere se realizează printr-un hol de prezentare şi orientare.
Microgrădina zoologică este situată în partea nordică a grădinii botanice şi se desfăşoară
sub forma unei păduri naturale cu exemplare monumentale de arbori seculari, care prin
parcelarea şi amenajarea ţarcurilor prezintă publicului vizitator animale specifice faunei
autohtone: porc mistreţ, căprior şi cervide carpatine.
Complexul acvaristic este amplasat în continuarea serelor botanice, invitând şi incitând
turiştii la o incursiune fascinantă prin minunata şi misterioasa lume subacvatică. Acest complex
insolit, de dată mai recentă, reprezintă un puternic subcomponentă polarizatoare a fluxurilor de
turişti ce pătrund în Grădina Botanică.
Grădina Botanică „Vasile Fati”, cu o suprafaţă de 30 de hectare (în extindere), este situată
în partea de nord-est a oraşului, pe terasa a doua a râului Someş, valorificând în mod fericit
vestigiile vechiului parc din preajma castelului medieval, fostă reşedinţă nobiliară a familiei de
nobili maghiari Wesselényi.

13
 Analiza SWOT a pretabilităţii turistice a ansamblului Wesselényi
MEDIUL INTERN
PUNCTE TARI
 Ansamblul Wessélenyi este un monument istoric de
mare importanţă al patrimoniului cultural naţional, prin
urmare este protejat ca atare de legislaţia în vigoare din
acest domeniu.
 Castelul Wessélenyi, din oraşul Jibou, cel mai bine
conservat castel din judeţul Sălaj şi cel mai mare castel
baroc din Transilvania, poate repurta beneficii serioase
de pe urma amplasamentului în imediata vecinătate a
Grădinii Botanice „Vasile Fati”, care poate fi
considerată un brand al judeţului Sălaj.
 Ansamblul castelului Wessélenyi, prin potenţialul şi
notorietatea sa turistică, este un obiectiv turistic,
necesitând acţiuni de renovare şi amenajarea turistică
optimă pentru o valorificare dorită și fertilă.
 Renumele familie nobiliare Wessélenyi poate atrage
numeroşi turişti maghiari, atât din ţară, cât şi din
străinătate.
 Arhitectura barocă cu trăsături definitorii bine păstrate
reprezintă nota de specific cu importanţă vitală în
atragerea turiştilor.
 Este un monument istoric clasat în LMI (Lista
Monumentelor Istorice) la litera „A”, corespunzătoare
monumentelor istorice de importanţă naţională şi
internaţională.
MEDIUL EXTERN
OPORTUNITĂŢI
 Creşterea semnificativă a numărului de turişti care
vizitează grădina botanică din Jibou, va conduce, în mod
implicit, la realizarea de noi amenajări turistice, iar
castelul Wessélenyi prezintă un potențiale latent care, în
mod normal, nu are cum să fie trecut cu vederea.
 Importante fundaţii şi organizaţii nonguvernamentale
din Ungaria, precum Fundaţia Teleki Laszlo, iniţiază în
prezent ample proiecte de restaurare şi promovare a
reşedinţelor aristocratice care au aparţinut grofilor
maghiari din Transilvania. Aceste proiecte fac parte din
programe transfrontaliere a căror intensitate se
preconizeaza ca va spori pe viitor.
 Pe fondul sporirii interesului vecinilor maghiari pentru
castelele şi conacele transilvănene, o sumedenie de
demnitari, intelectuali potenţi financiar, oameni de
afaceri, ONG-uri, şi-au manifestat interesul pentru
renovarea, refuncţionalizarea şi concesionarea acestor
imobile, dar şi a aparcurilor din proximitate.
 Ministerul de Resort din România a pus la dispoziţia
celor interesaţi de cumpărarea, renovarea şi ulterior
valorificarea turistică a monumentelor istorice din
Patrimoniul Naţional numeroase granturi, prime
(inclusiv discount-uri).
14
Tabelul 5
PUNCTE SLABE
 Deşi există potenţiali investitori cu posibilităţi de
alocare a unui capital financiar generos, nu se pot
efectua lucrări de renovare a castelului (de către
consiliul local şi instituţiile de profil) din cauza
retrocedării acestuia urmașilor de drept ai familiei
nobiliare Wessélenyi. Nu se cunoaște dacă
proprietarilor actuali au intenții în direcția dezvoltării
și a valorificării turistice.
 Anumite funcţii îndeplinite în prezent îndepărtează
ansamblul Wessélenyi de sfera turismului.
 Starea de conservare este pe alocuri mediocră, iar
unele corpuri de clădire, lăsate în paragină, se
degradează accentuat.
 Lipsa unei promovări adecvate a castelului a condus
la decalaje însemnate între imaginea şi notorietate
acestuia şi cea a grădinii botanice jiboane.
AMENINŢĂRI
 Restaurările iresponsabile şi neaprobate de
D.J.C.C.P.C.N. Sălaj pot conduce la distrugerea
specificului morfo-constructiv şi arhitectonic al
clădirilor, adică tocmai a elementelor care generează
atractivitate turistică. Astfel un mare bine făcut
ansamblului poate avea efecte dezastruoase, în plan
turistic.
 Reticenţa şi dezinteresul populaţiei locale vizavi de
turismul cultural, care este tipul de turism cel mai
adecvat exploatării turistice viitoare a castelului;
retrocedarea, urmată de anumite resentimente ale
noilor proprietari sau de o lipsă de interes pentru
valorificarea turistică a valorii acestuia, poate conduce
la o refuncţionalizare nonturistică a castelului.
 Reducerea interesului turiştilor pentru practicarea
turismului cultural s-ar putea repercuta nefast şi
asupra posibilităţilor de valorificare turistică a
castelului Wessélenyi – deşi acesta este un monument
istoric de calibru naţional şi internaţional.
 METODOLOGIE

Considerăm că autoimpunerea și menținerea unui raport echilibrat între cercetare

bibliografică, cercetare în teren şi contribuţie personală a fost cheia reuşitei acestui demers de
cercetare. Proporţionalitatea celor trei elemente au asigurat studiului rigoare, veridicitate şi
inovare în doze sensibil egale, în scopul atingerii dezideratului unui produs final echilibrat şi
bine structurat.
În cadrul etapei de cercetare în teren, au fost folosite metode, tehnici şi instrumente
specifice care au avut ca scop colectarea in situ de date statistice și informaţii valoroase, menite
să surmonteze lacunele descoperite și semnalate în urma derulării etapei de studiu bibliografic.
Ca și concluzie a etapei de cercetare documentară, dacă ne referim şi raportăm strict la
cercetările şi lucrările cu specific geografico-turistic realizate asupra fostelor reședințe ale
marilor latifundiari din Sălaj, avem de-a face cu o penurie aproape totală a cercetărilor de profil.
Cel mai important instrument utilizat în cadrul etapei de cercetare în teren este
chestionarul, care a servit drept „unealtă” pentru sondajul de opinie3 efectuat, prin care s-au
obţinut date şi informaţii brute care, după prelucrarea ulterioară, au contribuit la conturarea unor
tendinţe şi la indicarea numeroaselor variabile turistice ţinând de opiniile specifice ale turiștilor,
colectate la fața locului. Scop prestabilit a fost acela al sondării opiniei generale și specifice și
obţinerea unui feedback la propunerile virtuale de restaurare, dezvoltare, amenajare și
valorificare turistă făcute. În urma prelucrarii şi a exprimare numerice, sub forma unor indicatori,
ni s-au relevat mulţumiri şi/sau nemulţumiri, observaţii şi/sau aprecieri, lipsuri şi/sau atu-uri etc.,
Considerăm că sondajul realizat și-a îndeplinit rolul de barometru al măsurării percepției
generale și specifice a situației actuale, furnizând în final un tablou de ansamblu asupra opiniei
turiștilor vizavi de gradul de conservare a castelului Wesselényi, de nevoie de restaurare și
schimbare a funcției deținute în prezent și de amenajare în scopul dezvoltării și al promovării
tristice, potențialul existent în această direcție fiind considerat ca indiscutabil.
Metodele utilizate în teren au fost: dialogurile nemijlocite cu diferite persoane autorizate,
cu funcţii de conducere sau simpli angajaţi, cu reprezentanţi ai diverşilor actori locali și nu
numai, implicaţi în turism; unele dialoguri s-au purtat şi sub formă de interviu.

CONCLUZII

Castelele şi conacele din Sălaj sunt monumente istorice protejate de legislaţia în vigoare,
făcând parte din lista monumentelor de patrimoniu naţional şi având certe posibilităţi de
valorificare turistică. Este demn de subliniat rolul polarizator al castelelor şi conacelor în
dezvoltarea turismului cultural din Sălaj
Tipurile de turism practicate în judeţul Sălaj, de pe urma cărora ar putea trage foloase şi
fostele reşedinţe nobiliare, sunt înglobate aproape în exclusivitate într-un singur tip de turism –
cel cultural, în diversele sale forme de manifestare: de vizitare a vestigiilor antichităţii daco-
romane din Sălaj (castre, cetăţi romane), a cetăţilor medievale (de la Almaşu, Cheud sau
Bathóry), festivalier (festivaluri folclorice, serbări câmpeneşti, sărbători pastorale de exemplu
festivalul „Măsurişul oilor de la Pria”), ocazional producându-se însemnate interferenţe cu
turismul religios.
3
Din rațiune de spațiu, nu redăm amănunțit în această lucrare rezultatele prelucrării sondajului de opinie efectuat în
cadrul studiului de caz.

15
 Turismul festivalier are un rol important în dinamizarea fluxurilor de turişti din judeţul
Sălaj, în special prin manifestările etnofolclorice şi etnografice pe care le prilejuiește.
Turismul cultural se bazează pe vizitarea obiectivelor turistice de provenienţă antropică,
respectiv edificii şi ansambluri arhitecturale antice sau medievale importante pentru turism,
precum: castre şi turnuri de apărare romane, cetăţi, castele, conace, monumente, case memoriale,
muzee, statui etc. În acest ansamblu de atracţii de sorginte antropică, castelele şi conacele
sălăjene ocupă un loc central, având potenţialul de a polariza şi nuanţa manifestările cultural-
turistice din judeţ.
În final, putem spune cu tărie că obiectivul principal al acestui studiu, şi anume scoaterea
la lumină a castelelor şi a conacelor din judeţul Sălaj prin inventarierea importanţei lor cultural-
istorice, arhitectonice şi implicit turistice, prin efectuarea unor studii asupra relevanţei şi a
perspectivelor turistice ale acestora, a fost integral îndeplinit.
Castelele și conacele din județul Sălaj (reședințele nobiliare) integrate în acest studiu
sunt monumente aflate pe lista patrimoniului istoric naţional, care ar putea nuanţa semnificativ
oferta turistică culturală și generală a judeţului Sălaj, însă doar în condiţiile unor acţiuni ample,
corespunzătoare, de restaurare, amenajare şi valorificare turistică cât mai curând demarate și
ingenios orchestrate.

Acknowledgement
This paper is made and published under the aegis of the Research Institute for Quality of
Life, Romanian Academy, as a part of programme co-funded by the European Union within the
Operational Sectorial Programme for Human Resources Development through the project for
Pluri- and interdisciplinary in doctoral and post-doctoral programmes, Project
Code: POSDRU/159/1.5/S/141086.

BIBLIOGRAFIE

Ciangă, N. (2001), România. Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Cioacă, A. (1986, Grădina Zmeilor (Județul Sălaj) – monument al naturii, Ocrotirea naturii și a
mediului înconjurator, Bucureşti.
Cocean, P. (1999), Geografia turismului, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca.
Cocean, P., Dezsi, St. (2001), Prospectare si geoinformare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca.
Cocean, P., Vlăsceanu, A., Negoescu, B. (2002), Geografia generală a turismului, Edit. Meteor Press,
Bucureşti.
Dovleac, M. (2002), Castelul din Dragu – o șansă împotriva distrugerii, Graiul Sălajului, Zalău.
Glăvan, V. (2000), Turismul în România, Edit. Economică, Bucureşti.
Glăvan, V. (2000), Turismul în România, Edit. Economică, Bucureşti.
Grec, Aurica (2008), Județul Sălaj – resurse și mărturii ale dezvoltării durabile, In Acta Musei
Porolissensis, Zalău.

16
Mac, I., Savu, Al. (1972), Relieful judetului Salaj ca factor în distribuţia şi dezvoltarea aşezărilor
omeneşti, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Major, M. (2003), Múltat idéző kastélyok és emlékek Szilágynagyfaluban, Hepehupa, Budapesta.
Mór, P. (1906), Monografia Județului Sălaj, Edit. Silvania, Zalău.
Mór, P. (1993), Szilágysomlyó. A Báthory vár (Cetatea Báthory), Edit. Castrum, Sfântu Gheorghe.
Mór, P. (2004), Atlasul Judetul Sălaj, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Moroti, Elisabeta (2001), Scurtă privire localităților județului Sălaj, Edit. Suncart, Cluj-Napoca..
laru, S. (2009), Castelul din Treznea, aruncat „la coșul de gunoi” al istoriei (29 mai 2009), Magazin
Sălăjean, Zalău.
Ipatiov, F. (2009), Metodologia cercetării în geografia turismului – Note de curs, Facultatea de
Geografie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Olaru, S. (2009), Conacul din Zimbor, scos la vanzare, Magazin Sălăjean (6 iulie 2009), Zalău.
Péterfi, Zsuzsanna (2002), A zsibói Wesselényi kastély barokk kertje, Hepehupa, Budapesta.
Pop, D. (2000), Cultură și societate în județul Sălaj, (1918 – 1940), Edit. Caiete silvane, Zalău.
Rusu, A. I. (2005), Castelare carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate
(sec. XIII-XIV), Edit. MEGA, Cluj-Napoca.
Trișcu, A. (1976), Arhitectură – obiectiv și cadru pentru turism, Edit. Tehnică, Bucureşti.
Vetișanu, V. (1985), Cartea Șimleului, Edit. Litera, Bucureşti.
Wolf, R. (1981), Cetatea Șimleului. Schiță monografică, Acta Musei Porolissensis, Zalău.
* * * (1967), Circuit transilvănean (ghid turistic), Edit. Meridiane, Bucureşti

WEBOGRAFIE

http://www.agroturism.com/enc-harti.php?id=hi&jud=Salaj#hi
http://www.cjsj.ro/
http://www.bilet.go.ro/amur/amur04.htm
http://www.cjsj.ro/date/pdfuri/Turism/PotentialTURISM.pdf
http://vacanteromanesti.wordpress.com/2009/06/25/destinatii-vacanta-salaj-vacante-romanesti-
tichet-vacanta-turism-agrement-agroturism-natura/
http://www.roturism.com/cazare/salaj.html
http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/salaj.pdf
http://www.cnadnr.ro/index.php
http://cetate.romportal.ro/164/retrocedarea-castelelor-maghiare/
http://www.destinaţiituristice.ro/article/18121/Jibou/3
http://proscris.110mb.com/Ps47-50/gyuri47j.htm
http://www.hoinareala.ro/castele
http://www.ecomunitate.ro/Legendele_castelului_din_Garbou(15888).html
http://gyuri.go.ro/leii.htm

17
http://www.monument.md/arhitectura_civila/
http://www.rasunetul.ro/arhitectura-vernaculara-0
http://castle.nicuilie.eu/2009/05/resuscitarea-aristocratiei-transilvanene-ro/

18