Relatii Valutar Financiare

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
Catedra “Bănci şi Burse de Valori”
V. Fetiniuc, V. Lopotenco, A. Belobrov
RELAŢII VALUTAR-
FINANCIARE
INTERNAŢIONALE
- CONCEPTE - PROBLEME - TESTE-GRILĂ -
Editura A.S.E.M.
Chisinău * 2005
CZU 336.745:339.727(076.5)
F 44
Aprobat de Comisia Metodică a facultăţii „Finanţe” la şedinţa din

27 ianuarie 2005 (proces verbal nr.3).
Referneţi: conf.univ.dr. M. Covaliu

conf.univ.dr. A. Cîrlan
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Fetiniuc, V.
Relaţii valutar-financiare internaţionale: Concepte-
probleme-teste-grilă / V. Fetiniuc, V. Lopatenco, A. Belobrov;
Acad. de Studii Econ. din Moldova. Catedra „Bănci şi Burse de
Valori”. – Ch: Dep. Ed.-Poligr. al ASEM, 2005, - 161 p.
IBN 9975-75-297-7
200 ex.
336.745:339.727(076.5)
© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM
ISBN 9975-75-297-7
2
CUPRINS
Argument............................................................................. 5
Capitolul 1. Echilibrul valutar şi balanţa de plăţi

externe................................................................................. 6
1.1. Echilibrul valutar-financiar................................... 6
1.2. Balanţa de plăţi externe......................................... 8
Capitolul 2. Piaţa monetară internaţională..................... 29

2.1. Eurovalutele................................... ....................... 30
2.2. Cambia................................... .............................. 32
2.3. Utilizarea DST................................... ................... 34
Capitolul 3. Cursul valutar................................... ............ 48

3.1. Metode de cotare valutară..................................... 49
3.2. Stabilirea cursului valutar..................................... 53
3.3. Influenţa modificărilor cursului valutar asupra
comerţului exterior................................... ........... 69
Capitolul 4. Piaţa valutară................................... ............. 75

4.1. Operaţiunile SPOT şi FORWARD........................ 77
4.2. Tranzacţia futures................................... .............. 81
4.3. SWAP-ul valutar................................................... 85
4.4. Option-ul valutar................................... ............... 91
4.5. Arbitrajul valutar................................................... 95
3
Capitolul 5. Riscul valutar................................................. 109
5.1. Modalităţi de gestiune a riscului valutar la
nivelul instituţiilor bancare comerciale .............. 109
5.2. Posibilităţi de administrare a riscului valutar la
nivel micro................................... ........................ 114
5.3. Hedging-ul riscului valutar................................... 122
Capitolul 6. Piaţa financiară internaţională.................... 133

6.1. Cursul de revenire net actualizat........................... 134
6.2. Plasamentul internaţional de titluri........................ 139
Capitolul 7. Piaţa internaţională a creditului.................. 145

7.1. Costul creditului................................... ................ 146
7.2. Calculul dobânzii şi anuităţilor............................. 149
Bibliografie................................... .................................…. 160
4
ARGUMENT
Lucrarea de faţă reprezintă un instrument util studenţilor,

pentru aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor teoretice şi
operaţionale dobândite în cadrul cursurilor şi seminarelor la
disciplina Relaţii valutar-financiare internaţionale, în sensul
dezvoltării abilităţilor de rezolvare şi interpretare a problemelor
cu care se confruntă specialistul în domeniul financiar-bancar.
Lucrarea include temele din programa analitică la cursul
respectiv şi corespunde cerinţelor standardului curricular
pentru disciplina respectivă.
Lucrarea este structurată în şapte capitole care conţin:
• concepte specifice domeniului, acoperind aspectele
teoretice, metodologice, practice ce sunt utile pentru
înţelegerea şi interpretarea corectă a cursului;
• algoritmi de calcul al problemelor concrete din
fiecare temă, propunându-se, în continuare, probleme
spre rezolvare studenţilor;
• teste-teorie, în care sunt formulate aserţiuni
referitoare la aspectele teoretice din cursuri, studenţii
urmând să decidă dacă aserţiunea şi elementele ei
sunt sau nu sunt corecte.
Autorii
5
Capitolul 1
ECHILIBRUL VALUTAR ŞI BALANŢA DE
PLĂŢI EXTERNE
1.1. Echilibrul valutar-financiar
Activitatea financiar-valutară a unei ţări conţine o serie de

operaţiuni, care influenţează în mod diferit venitul naţional.
Aceste operaţiuni contribuie la realizarea echilibrului economic
general.
Echilibrul economic general include trei componente:
echilibrul financiar, ce constă în corelarea resurselor
financiare, necesare realizării unor obiective stabilite,
cu posibilităţile efective de procurarea resurselor;
echilibrul monetar ce constă în corelarea masei
monetare în circulaţie cu sumele băneşti necesare
efectuării normale a tuturor operaţiunilor în cadrul
echilibrului economic general ;
echilibrul valutar, ce constă în echilibrul dintre
încasările şi plăţile în valută ale unei ţări pe o
anumită perioadă.
Echilibrul valutar influenţează toate componentele
echilibrului economic general, dar în special echilibrul monetar
intern.
Această influenţă se poate explica pornind de la relaţia de
echilibru monetar:
P × Bme = ∑Q(v) = Bs × Vc × Bme
P indică mărimea informaţiei de preţ
Bme – banul, etalon sub forma puterii de cumpărare
∑Q(v) – valoarea produsului social
Bs – sumele băneşti aflate în componenţa masei
monetare din economie
Vc – viteza de circulaţie a semnelor băneşti.
6
Activitatea valutar-financiară influenţează echilibrului
monetar atât prin valoarea produsului social, cât şi prin masa
monetară. Astfel, preţurile bunurilor importate influenţează
valoarea produsului social. Importul de bunuri şi produse mai
scumpe face necesară mărirea masei monetare. Acordarea de
credite, de asemenea, sporeşte masa monetară. Aceste
momente negative apar şi prin cumpărarea valutei, care
necesită bani din circulaţia monetară etc.
Influenţa echilibrului economic exercitată de activităţile
de export şi import este exprimată prin de relaţia echilibrului,
utilizată în teoria economică:
Y+M=X+C+I
unde: Y indică produsul intern
M – importul
X – exportul
C – consumul intern productiv şi individual
I – consumul pentru dezvoltare (investiţii)
Pentru a evidenţia mai bine influenţa activităţilor de
export şi import asupra echilibrului valutar, formula poate fi
transformată:
Y = (C + I ) + ( X – M )
unde: C + I exprimă consumul intern,
X – M – soldul balanţei comerciale.
Rezultă că, dacă consumul intern (C + I) este mai mare
decât venitul naţional (Y), atunci balanţa comercială va fi
pasivă, iar în caz contrar – activă, în cazul situaţiilor: (C + I)
>Y, atunci X < M sau (C + I) < Y, atunci X > M.
Deci, pentru a realiza o creştere a venitului naţional, e
necesară fie o creştere a investiţiilor şi a exportului (I +X), fie o
diminuare a importului.
7
1.2. Balanţa de plăţi externe
În schimburile economice internaţionale, ca şi în

schimburile economice interne, mişcării bunurilor şi serviciilor
îi corespunde o mişcare monetară (valutară), sau, în cazul
comerţului cu plata eşalonată, apar creanţe şi angajamente
viitoare. De asemenea, creanţe şi obligaţii financiare viitoare
apar şi în condiţiile acordării de credite financiare sau efectuării
unor investiţii externe, care pot fi alocate definitiv sau urmează
să fie rambursate (repatriate) în viitor.
Toate aceste creanţe şi datorii, pe care le înregistrează o
naţiune ca urmare a mişcărilor internaţionale de bunuri, servicii
şi alte categorii de active, se concretizează statistic într-un
instrument economic denumit balanţă de plăţi.
Balanţa de plăţi externe reprezintă un document sintetic
şi statistic în care sunt cuprinse toate plăţile şi încasările ce
rezultă din operaţiunile comerciale, necomerciale, financiare
ale unei ţări, realizate cu restul ţărilor lumii, într-o anumită
perioadă de timp, de regulă, un an.
Conform definiţiei de referinţă internaţională din
manualul “Balance of Payments Manuel”, editat de F.M.I.,
“B.P.E. reprezintă un tablou statistic, sub formă contabilă, care
înregistrează sistematic fluxurile reale, financiare şi monetare,
realizate între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul
unei perioade, de regulă, 1 an”.
Însă, majoritatea ţărilor, pentru o mai bună operativitate
în gestionarea afacerilor externe, elaborează balanţa de plăţi
externe pe fiecare trimestru.
Având în vedere multitudinea fluxurilor valutare cu
străinătatea, pentru a urmări mişcarea lor şi momentele de
încasare şi plată, se utilizează un sistem de balanţe externe:
balanţa comercială, balanţa serviciilor, balanţa capitalului şi
balanţa mişcării internaţionale a rezervelor valutare.
8
Pentru simplificare, unele fluxuri se grupează în:
- plăţi şi încasări curente sau balanţă de plăţi curente
(mărfuri, servicii, transferuri curente);
- balanţă financiară şi de capital.
Dar nu toate fluxurile valutare sau balanţele curente
trebuie echilibrate fiecare în parte. Balanţele parţiale pot avea
deficite sau excedente, care se pot echilibra reciproc, obţinând
ceea numim echilibru valutar.
Orice balanţă, indiferent de modelul adoptat, cere
respectarea câtorva condiţii fundamentale. Acestea se referă, în
principal, la:
- caracterul tranzacţional al operaţiunilor care se
înregistrează – tranzacţiile, cuprinzând atât
operaţiunile generatoare de plăţi (imediate sau la un
anumit termen), cât şi pe cele efectuate într-o
anumită direcţie, cum sunt donaţiile, remiterile
personale şi alte transferuri unilaterale, ce nu
presupun prestaţii compensatorii, dar, întrucât
reprezintă mişcarea unor valori, înregistrarea lor în
balanţa de plăţi este obligatorie;
- evidenţierea tranzacţiilor în expresie monetară;
- calitatea de rezident/nerezident al celor ce derulează
aceste operaţiuni, conceptul de rezident se referă la
apartenenţa persoanei, întreprinderii sau instituţiei
de o anumită ţară (în R.M. – vezi Regulamentul
privind reglementarea valutară pe teritoriul
Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea
Consiliului de Administraţie al B.N.M., proces-
verbal nr. 2 din 13.01.1994 cu modificările şi
completările ulterioare). În sfera de cuprindere a
balanţei de plăţi intră, teoretic, toate tranzacţiile
rezidenţilor efectuate cu străinătatea;
- sfera de cuprindere;
9
- exigibilitatea operaţiunilor, care prevede că
operaţiunile ce se înscriu în balanţa de plăţi trebuie
să se refere la creanţe şi datorii eligibile în decurs de
un an, indiferent dacă au fost efectuate pe parcursul
anului respectiv sau într-o perioadă anterioară;
- modalitatea de efectuare a înregistrărilor.
Înregistrarea tranzacţiilor în balanţa de plăţi se face

conform principiului contabilităţii în partidă dublă. Aceasta
înseamnă că fiecare operaţiune este înscrisă de două ori – o
dată printr-un debit şi o dată printr-un credit, cu aceeaşi
valoare.
Raţiunea acestui procedeu constă în faptul că orice
tranzacţie presupune atât livrarea unei mărfi (activ financiar)
sau prestarea unui serviciu, cât şi o contra-prestaţie (plată).
Regula este următoarea:
- operaţiunile care presupun ieşiri de bunuri în afara
ţării sau prestări de servicii pentru străinătate şi care
generează încasări pentru rezidenţi se înregistrează
cu titlul de credit;
- operaţiunile inverse, de intrări de bunuri şi servicii,
care generează executarea unor plăţi de către
rezidenţi în favoarea străinilor, se înregistrează cu
titlul de debit.
Din perspectiva naţiunii care întocmeşte balanţa de plăţi,
tranzacţiile-credit includ:
• exporturile de mărfuri;
• prestările de servicii pentru nerezidenţi sau exportul
invizibil, incluzând încasări din transporturi
internaţionale, din turism internaţional, primirea unor
sume de bani reprezentând comisioane, onorarii,
redevenţe etc. pentru diverse servicii profesionale sau
de afaceri, exploatarea drepturilor de proprietate
10
intelectuală, întreţinerea bazelor militare străine, a
reprezentanţelor diplomatice etc.;
• veniturile din străinătate sub formă de dividende,
dobânzi şi alte feluri de profituri provenite din:
investiţii directe sau de portofoliu, împrumuturi, alte
operaţiuni de finanţare; în aceeaşi categorie intră
veniturile din munca prestată în străinătate sub forma
salariilor, primelor, indemnizaţiilor etc.
• donaţiile din partea nerezidenţilor;
• ajutoarele acordate de guverne străine;
• investiţiile de capital în ţară, efectuate de către
nerezidenţi: construirea de noi întreprinderi
industriale, comerciale, bancare etc. sau achizi-
ţionarea celor existente (sau unor părţi din ele),
înfiinţarea de filiale, cumpărarea de titluri financiare
(acţiuni, obligaţiuni) sau pe termen scurt (bonuri de
tezaur, certificate de depozit, titluri de credit ş.a.),
împrumuturi din străinătate, depozite bancare ale
nerezidenţilor şi orice alte obligaţii faţă de
străinătate.
În categoria tranzacţiilor-debit intră toate
operaţiunile sus-enumerate mai sus, dar orientate invers, adică
generând plăţi pentru străinătate: importul de mărfuri,
prestările de servicii în favoarea rezidenţilor, veniturile
datorate acestora pentru "serviciile" capitalului străin sau
pentru munca prestată în ţară, donaţiile în favoarea
nerezidenţilor, ajutoarele acordate guvernelor străine,
investiţiile de capital ale rezidenţilor în străinătate.
Convenţional, tranzacţiile-credit au semnul "+" iar
tranzacţiile-debit au semnul " – ". Sistemul dublei
înregistrări asigură echilibrul balanţei de plăţi, bineînţeles în
sensul contabil.
11
Exemplul 1.2.1.
Reflectaţi în balanţa de plăţi externe a ţării A
următoarele operaţiuni (fluxuri):
1) un exportator din ţara A vinde unui client din ţara B
5000 de tone de grâu în valoare de 1 000 000 de
unităţi monetare ale ţării A. Plata se face prin incasso
documentar, importatorul acceptând o cambie
scadentă la 90 de zile de la emitere;
2) o întreprindere din ţara A încheie cu o persoană din
ţara B, titulară a unui brevet de invenţie, un
contract de licenţă pentru exploatarea invenţiei.
Contractul prevede plata unei sume forfetare de 1 000
000 de unităţi monetare B;
3) un investitor din ţara A cumpără 100 de obligaţiuni
emise de o societate din ţara B, plătind suma cash de
20 000 de unităţi monetare B;
4) cele 100 de obligaţiuni din p.3 îi aduc posesorului
un venit anual de 2 000 de unităţi monetare B;
5) o instituţie neguvernamentală din ţara A acordă un
ajutor umanitar (alimente, îmbrăcăminte etc.) în
valoare de 100 000 de unităţi monetare A unor
persoane din ţara B;
6) guvernul ţării B plăteşte unui rezident al ţării A o
anuitate de 2 000 de unităţi monetare B, printr-un cec
pe care beneficiarul îl depune la o bancă din ţara sa.
Rezolvare:
1) Din perspectiva ţării A, exportul de grâu este un
transfer de active din ţară în străinătate. El se va
înscrie, prin urmare, în contul curent al balanţei de
plăţi, la capitolul "mărfuri" sau "bunuri", printr-
un credit. Plata se înscrie printr-un debit în
contul de capital, la capitolul care înregistrează
mişcările de capital pe termen scurt, întrucât
12
acceptarea cambiei echivalează cu o creştere a
obligaţiilor.
ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-)
Contul curent
Mărfuri
- export 1 000 000
- import
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe 1 000 000
termen scurt
2) Din perspectiva ţării A, contractul de licenţă

echivalează cu un import de servicii şi se înscrie
printr-un debit în contul curent, la poziţia
"servicii". Plata se înregistrează în contul de capital,
la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt",
printr-un credit.
Contul curent
Servicii
- export
- import 1 000 000
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe termen 1 000 000
scurt
3) Din punctul de vedere al ţării A, cumpărarea de

titluri financiare emise de nerezidenţi echivalează
cu o investiţie de portofoliu în străinătate şi se
înscrie printr-un debit în contul de capital, la
capitolul "mişcări de capitaluri pe termen lung".
Plata se înscrie printr-un credit în acelaşi cont, la
poziţia "mişcări de capitaluri pe termen scurt".
Ţinând cont de cele indicate în p.2, dacă cursul de
13
schimb este 1:1, înregistrările în balanţa de plăţi a
ţării A se vor face astfel:
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe
termen lung
- investiţii directe
- investiţii de portofoliu 20 000
Mişcări de capitaluri pe 20 000
termen scurt
4) În ţara A, suma se înscrie mai întâi în contul

curent, la capitolul "venituri", printr-un credit. A
doua intrare constă dintr-un debit în contul de capital,
la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt"
(ca şi cum un rezident ar fi vândut un activ în
străinătate). Mişcările în conturi se prezintă
astfel:
Contul curent
Venituri 2 000
Contul de capital
termen scurt
5) Pentru ţara A, fluxul descris mai sus reprezintă o

ieşire de active, echivalentă cu un export de bunuri
fără contraprestaţie. El se înscrie printr-un credit
în contul curent, la capitolul mărfuri. Deoarece
plata lipseşte, nu putem înregistra mişcări în
contul de capital, după cum procedăm, de obicei,
în cadrul exporturilor. Totuşi, pentru a fi consecvenţi
în aplicarea principiului dublei înregistrări, care
14
cere ca fiecărui credit să-i fie asociat un debit, şi
viceversa, vom înscrie şi în acest caz un debit, însă nu
la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt", ci
tot în contul curent, la poziţia transferuri
unilaterale, iar înregistrările în balanţa de plăţi se
fac astfel:
Contul curent
Mărfuri
- export 100 000
- import
Transferuri unilaterale
- asistenţă guvernamentală
- remiteri private 100 000
7) Pentru ţara A, anuitatea reprezintă un transfer

unilateral (suma respectivă intră fără a genera obligaţii
compensatorii). Drept urmare va fi înscrisă în contul
curent, la poziţia "remiteri private", printr-un credit, întrucât
transferul constă dintr-o sumă de bani, reprezentând,
totodată, şi o mişcare de capital. Acest fapt se
evidenţiază printr-un debit la capitolul "mişcări de capitaluri
pe termen scurt". Mai departe, apar două posibilităţi:
beneficiarul cecului poate păstra depozitul bancar în valuta
ţării B sau îl poate converti în monedă naţională. În primul
caz, opţiunea lui echivalează cu o investiţie în active ale
ţării B (este ca şi cum ar cumpăra titluri exprimate în
monedă B), iar înregistrările încetează aici.
15
Contul curent
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe termen 2 000
scurt
Dacă beneficiarul cecului doreşte convertirea sumei în

monedă naţională, el o poate face fie pe piaţa de schimb, fie –
dacă nu există o astfel de piaţă – vânzând (scontând) cecul la
banca centrală. Aceasta înseamnă, însă, o a doua tranzacţie
care se reflectă în balanţa de plăţi printr-un credit în contul de
capital şi un debit în contul de “tranzacţii cu rezerve oficiale”.
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe termen 2 000
scurt
Tranzacţii cu rezerve oficiale 2 000
Concluzie:
Notă: pentru o mai bună elucidare a reflectării în
balanţa de plăţi a operaţiunilor, vom indica operaţiunile,
respectiv, cu cifrele 1)-6), corespunzător condiţiilor din
exemplul 1.2.1.
16
Balanţa de plăţi a ţării A
I. Contul curent
Mărfuri
- export 1) 1 000 000
5) 100 000
- import
Servicii
- export
- import 2) 1 000
000
Venituri 4) 2 000
- remiteri private 6a) 2 000 5) 100 000
+4 000
II. Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe termen lung
- investiţii de portofoliu 3)20 000
Mişcări de capitaluri pe termen 2) 1 000 000 1) 1 000
scurt 000
3) 20 000 4) 2 000
6b) 2 000 6a) 2 000
- 2 000
III.Tranzacţii cu rezerve oficiale 6b) 2 000
-2 000
Exemplul 1.2.2.
Menţinând datele din exemplul 1.2.1., cum se vor
reflecta tranzacţiile respective în balanţa de plăţi a ţării B?
Rezolvare:
17
1) Pentru ţara B, tranzacţia reprezintă un import de
mărfuri care va fi înscris printr-un debit în contul
curent, la poziţia "mărfuri". Plata mărfii se
evidenţiază printr-un credit în contul de capital, la
capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt".
În această situaţie, apar două posibilităţi: fie
importatorul deţine într-un cont bancar cele 500
000 de unităţi monetare ale ţării A, în care caz
plata poate fi efectuată fără probleme la scadenţă,
fie nu le deţine şi, în acest caz, trebuie să le
procure. Aici se ivesc din nou două posibilităţi:
dacă moneda ţării B este convertibilă, atunci
suma necesară (în moneda ţării A) poate fi
cumpărată direct pe piaţa de schimb contra unei
sume echivalente în monedă B, la cursul pieţei;
dacă moneda ţării B nu este convertibilă, nu va
putea fi schimbată liber pe alte monede şi, atunci,
singura posibilitate pentru importator este să obţină
suma necesară de la autoritatea monetară. Şi într-un
caz, şi în celălalt, procurarea sumei de plată
presupune o a doua tranzacţie prin care ea poate fi
obţinută. Deosebirea este următoarea: când moneda
ţării A este cumpărată pe piaţă, tranzacţia respectivă
nu apare în balanţa de plăţi externe; dacă este
obţinută de la Banca Centrală, a doua tranzacţie se
înscrie printr-un debit în contul de capital, la poziţia
"mişcări de capitaluri pe termen scurt", şi printr-un
credit în contul de "tranzacţii cu rezerve
oficiale". Deocamdată, lăsând la o parte acest caz
din urmă (de altfel, regimul de schimb monetar
centralizat se întâlneşte într-un număr din ce în ce
mai restrâns de ţări) şi presupunând că cursul de
schimb este de 1:1 (o unitate monedă A se
18
schimbă contra unei unităţi monedă B), tranzacţia
va apărea în balanţa de plăţi a ţării B astfel:
ŢARA B CREDIT (+) DEBIT (-)
Contul curent
Mărfuri
- export
- import 1 000 000
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe 1 000 000
termen scurt
2) În ţara B, balanţa de plăţi înregistrează aceleaşi intrări,

desigur, cu semn schimbat, deoarece prin contractul de
licenţă, titularul brevetului realizează un export de
servicii.
Contul curent
Servicii
- export 1 000 000
- import
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe termen 1 000 000
scurt
3) Pentru ţara B, tranzacţia reprezintă o

investiţie străină, un influx de capital.
Evidenţierea ei se face prin două înregistrări în
contul de capital, un credit la capitolul "mişcări
de capitaluri pe termen lung" şi un debit la
capitolul "mişcări de capitaluri pe termen
scurt". Înregistrările se prezintă astfel:
19
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe
termen lung
- investiţii de portofoliu 20 000
termen scurt
4) Pentru ţara B, tranzacţia se efectuează în sens

invers. Ea reprezintă o plată pentru serviciile
determinate de capitalul străin, înregistrările fiind
aceleaşi, ca şi în balanţa ţării A, dar cu semn
contrar:
Contul curent
Venituri 2 000
Contul de capital
termen scurt
5) Pentru ţara B, ajutorul acordat reprezintă o intrare

de active fără obligaţia plăţii, ceea ce înseamnă că
înregistrările sunt aceleaşi, dar de semn contrar.
Înregistrările în balanţa de plăţi se fac astfel:
Contul curent
Mărfuri
- export
- import 100 000
20
6) Pentru ţara B, fluxul descris generează acelaşi tip de
înregistrări, dar de semn contrar.
Contul curent
Contul de capital
Mişcări de capitaluri pe termen 2 000 2 000
scurt
Tranzacţii cu rezerve oficiale 2 000
Aplicaţii
Aplicaţia 1
Folosind modelul din anexă, întocmiţi balanţa de plăţi a
ţării B. Comentaţi.
Aplicaţia 2
Explicaţi cum se vor reflecta în balanţa de plăţi a Statelor
Unite următoarele tranzacţii cu străinătatea:
a. Un cetăţean al SUA cumpără un pachet de
acţiuni ale unei companii germane, plătind cu un cec
tras asupra unei bănci elveţiene.
b. Un cetăţean al SUA cumpără un pachet de acţiuni
ale unei companii germane, plătind cu un cec tras
asupra unei bănci americane.
c. Autorităţile britanice derulează o intervenţie pe
pieţele de schimb, în care scop utilizează dolari
deţinuţi la o bancă din SUA pentru a cumpăra
lire sterline de la cetăţeni britanici.
21
d. Un turist din Detroit plăteşte o masă la un
restaurant din Lyon (Franţa), folosind un card
VISA.
e. Un viticultor din California oferă o cutie cu
vinuri la o competiţie de testare a vinurilor
organizată la Londra.
f. O fabrică din România, aflată în proprietatea unui
cetăţean american, foloseşte veniturile obţinute
pe piaţa românească pentru a achiziţiona
echipamente.
Aplicaţia 3
Arătaţi cum se vor reflecta în balanţa de plăţi a ţării X
următoarele fluxuri internaţionale:
a. Un rezident al ţării X importă dintr-o altă ţară
marfă în valoare de 500 de unităţi monetare,
pe care trebuie să o plătească în termen de 3 luni.
b. După 3 luni, importatorul plăteşte dintr-un cont pe
care-l are deschis la o bancă din ţara exportatoare.
c. Ce efecte au tranzacţiile din punctele a" şi "b"
asupra balanţei de plăţi a ţării X, dacă se
derulează în cursul aceluiaşi an?
Aplicaţia 4
Indicaţi cum vor fi înregistrate în balanţa de plăţi a ţării
A următoarele tranzacţii cu străinătatea:
a. Guvernul ţării A transferă suma de 1000 de
unităţi monetare în contul unui guvern al unei ţări
în curs de dezvoltate, deţinut la o bancă din ţara
A, cu titlu de ajutor.
b. Ţara beneficiară din punctul "a" utilizează
suma de 1000 u. m. pentru a importa alimente din
ţara A.
c. Care este efectul net al tranzacţiilor din
punctele "a" şi "b", dacă se realizează în cursul
aceluiaşi an?
22
Aplicaţia 5
Arătaţi cum se evidenţiază în balanţa de plăţi a Japoniei
următoarele tranzacţii cu străinătatea:
a. Guvernul japonez acordă Pakistanului un ajutor
umanitar în produse, în valoare de ¥100 000.
b. Un exportator japonez vinde unui client din
Pakistan echipament electronic în valoare de 1
milion de yeni, fiind plătit printr-o cambie la
vedere.
c. O firmă japoneză încheie cu un beneficiar din
Pakistan un contract de licenţă în vederea
exploatării unei invenţii, pentru care beneficiarul
trebuie să plătească ¥500000.
d. Un investitor japonez cumpără pachetul majoritar
al unei bănci din Pakistan contra sumei de 1
milion dolari SUA.
e. Acţiunile din punctul "d" îi aduc investitorului
japonez un venit anual de ¥50000.
Aplicaţia 6
Arătaţi cum se prezintă tranzacţiile din aplicaţia 5 în balanţa de
plăţi a Pakistanului.
Aplicaţia 7
Arătaţi cum se evidenţiază în balanţa de plăţi a României
următoarele tranzacţii cu străinătatea:
a. Guvernul român acordă Afganistanului un ajutor
umanitar de produse în valoare de $100 000.
b. Un exportator român vinde unui client din
străinătate echipamente în valoare de $1 milion,
fiind plătit printr-o cambie la vedere.
c. O firmă din România încheie cu un beneficiar din
străinătate un contract de licenţă în vederea
exploatării unei invenţii, pentru care beneficiarul
trebuie să plătească $500000.
23
d. Un investitor japonez cumpără pachetul majoritar
al unei bănci din România contra sumei de $1
milion.
Aplicaţia 8
Ţara Y are un deficit al contului curent în valoare de 1
miliard de dolari şi un excedent în contul de capital de
500 milioane dolari, în anul 2004.
a. Cum va arăta balanţa de plăţi a ţării Y în anul
2004? Ce se poate spune despre deţinerile de
active străine ale rezidenţilor?
b. Presupunând că băncile centrale străine nu vând
şi nu cumpără active ale ţării Y, ce modificări s-au
produs în rezervele oficiale ale băncii centrale ale
ţării Y, în 2004? Cum se va reflecta intervenţia
băncii centrale în balanţa de plăţi?
c. Care ar fi răspunsul la întrebarea "b", dacă am
afla că, în anul 2004, băncile centrale străine au
cumpărat active ale ţării Y în valoare de 600
milioane dolari? Cum se reflectă aceste tranzacţii
în balanţele de plăţi ale ţărilor cumpărătoare?
d. Întocmiţi balanţa de plăţi a ţării Y, pentru 2004, în
condiţiile în care tranzacţiile din punctul "c" au
avut loc în realitate.
24
Teste-grilă
Alegeţi varianta care conţine toate răspunsurile corecte:

1.1. La realizarea echilibrului economic general contribuie:
a) agenţii economici autohtoni;
b) şi agenţii economici străini;
c) doar agenţii economici eficienţi;
d) monopolurile.
A(b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (a,b,c)
1.2.Care dintre următoarele relaţii exprimă echilibrul pe

piaţa bunurilor şi serviciilor:
a) S-H = D-E
b) S-I= E-H
c) C+H=Y+E
Notă: C exprimă consumul intern de bunuri de consum, I –
investiţii interne, Y – volumul bunurilor realizate în ţară, H –
volumul bunurilor importate, D – cererea internă de bunuri
economice, S – economiile.
A(c) B(b) C (a,b,c,) D (a,b)
1.3.Pe piaţa monetară există echilibru, dacă:

a) M = P x T / v
b) Ym= M x v
c) Dm= P x T
Notă: Ym indică oferta de bani, Dm – cererea de bani, M –
masa monetară, v – viteza de circulaţie a banilor, P – preţurile,
T – volumul tranzacţiilor.
A(c) B(a) C (a,b,c,) D (b)
25
1.4.Pe piaţa muncii se ajunge la echilibru, dacă:
a) numărul celor care solicită locuri de muncă este
egal cu numărul celor care oferă locuri de muncă,
b) numărul locurilor de muncă este egal cu numărul
persoanelor apte de muncă,
c) numărul locurilor de muncă este egal cu numărul
persoanelor active,
d) numărul locurilor de muncă este egal cu numărul
populaţiei.
A(c) B(a,b) C (b) D (b,c)
1.5.Echilibrul valutar, ca latură importantă a echilibrului

financiar:
a) reflectă concordanţa dintre încasările şi plăţile în
valută ale unei ţări înregistrate într-o anumită
perioadă,
b) reflectă concordanţa dintre cererea şi oferta de
valută prezentate de agenţii economici, rezidenţi ai
unei ţări,
c) reflectă concordanţa dintre depozitele şi creditele în
valută străină în ansamblu pe sectorul unei ţări.
A(c) B(a) C (b) D (b,c)
1.6.B.P.E. se întocmeşte:
a) global,
b) bilateral,
c) regional,
d) pe ramuri ale economiei.
1.7.Contul curent al B.P.E. cuprinde următoarele capitole:

a) balanţa comercială,
26
b) transferurile unilaterale, publice şi particulare,
c) balanţa serviciilor,
d) contul financiar.
A(a,b,c) B(a,b) C (b,c,d) D (b,c)
1.8.B.P.E. se consideră activă dacă echilibrarea ei se

realizează prin:
a) primirea de fonduri financiare şi de credit
restituibile,
b) creşterea rezervelor valutare,
c) retragerea monedei proprii de pe piaţa externă,
d) acordarea de fonduri financiare şi de credit altor ţări
peste cele primite
A(a,b,c) B(a,b) C (b,c,d) D (b,c)
1.9.Metodele principale de echilibrare a B.P.E. sunt:

a) devalorizarea monedei naţionale în scopul sporirii
exportului şi micşorării importului,
b) acordarea de subsidii exportatorilor,
c) politica inflaţionistă – orientată spre micşorarea
cererii interne,
d) introducerea restricţiilor valutare.
A(a,b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (b,c)
1.10.Balanţa creanţelor şi angajamentelor externe include

drepturile şi obligaţiile faţă de străinătate către o
anumită dată, ce rezultă din:
a) activităţile de import-export,
27
b) creditele externe primite şi acordate,
c) dobânzile şi comisioanele aferente participării la
societăţile mixte,
d) disponibilităţile în valută ale nerezidenţilor la
băncile din ţară.
A(a,b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (b,c)
28
Capitolul 2
PIAŢA MONETARĂ INTERNAŢIONALĂ
Formarea masei de semne băneşti necesare comunicării şi

schimbului de valoare în cadrul sistemului financiar-monetar
internaţional, de la bun început, generează o serie de probleme.
În primul rând, se pune problema tipurilor de semne
băneşti care circulă în context internaţional. Aceasta din cauză
că pe piaţa monetară internaţională se utilizează o gamă largă
de semne băneşti care le imită, în mare parte, pe cele de pe
pieţele naţionale.
Semnele băneşti acceptate în circuitul internaţional apar
sub următoarele forme:
– monede naţionale (valute), emise de autorităţile
monetare naţionale sub coordonarea băncilor
centrale;
– monede naţionale emise în afara ţărilor emitente
(eurovalute) de către instituţii bancare ce nu aparţin
ţărilor ale căror monede se emit pe piaţa
internaţională;
– monede cu caracter internaţional sau regional (DST,
EURO);
– bani electronici transmişi prin sistemele informatice
şi de comunicare internaţionale;
– instrumente de credit cu funcţii în mecanismul
plăţilor internaţionale (cambii, cecuri etc.);
– instrumente bancare de transfer (viramente, cărţi de
credit etc.).
În al doilea rând, utilizarea semnelor băneşti, în context
internaţional, pune problema “certificatului de calitate” sub
forma respectării criteriilor convertibilităţii interne şi externe.
29
2.1. Eurovalutele
Formarea de depozite în valută la o bancă comercială şi

solicitarea dobânzii de depozit, de asemenea, în monedă
străină, au reprezentat condiţia şi imboldul pentru mecanismul
de emisiune, mecanism similar cu cel acţionat pe piaţa internă
de către băncile comerciale când fructifică depozitele prin
acordarea de credite în monedă de cont.
Baza monetară pentru emisiunea de eurodolari
(eurovalute), "iniţial, a fost formată de depozitele în dolari
aduşi din S.U.A., în urma unor operaţiuni economice, de
transfer."1
Prin extensiune, orice devize deţinute în afara ţării
emitente au devenit “eurodevize”. Prefixul “euro” nu are nici o
legătură cu Europa, eurodevizele putând proveni din orice ţară
a lumii, dacă îndeplinesc condiţiile.
Eurovaluta nu este o monedă aparte; ea se comportă ca şi
moneda respectivă a ţării emitente, urmând fluctuaţiile acesteia
pe piaţă.
Pentru ca o operaţiune comercială să fie calificată drept
operaţiune în eurovalută, trebuie îndeplinite două condiţii:
- valuta utilizată să fie străină în raport cu ţara în care
se desfăşoară operaţiunea;
- nici una dintre părţile contractante să nu fie rezident
al ţării emitente a valutei folosite.
Pe parcurs, au apărut şi alte forme, cum ar fi certificatul
de depozit negociabil, bonurile cu dobândă fluctuantă.
1
Paul Bran. Relaţiile financiare şi monetare internaţionale, Edit.
Economică, Bucureşti,1996.
30
Emisiunea în eurodolari (Ced) se calculează conform
relaţiei:
Ced = D – (D × r)
unde:
Ced indică creditul în eurodolari sau emisiunea în
eurodolari;
D – depozitul iniţial în dolari;
r – rata de rezervă.
Coeficientul de multiplicare a depozitelor iniţiale se

calculează astfel:
ME $
k=
D
unde:
k este coeficientul de multiplicare;
ME$ – masa monetară în eurodolari.
Menţionăm că în cazul în care r (rata de rezervă)=0,

atunci masa monetară va creşte la infinit, din simplul motiv că
toate resursele atrase de către bănci vor fi fructificate în
proporţii egale, şi acest proces nu va avea sfârşit.
Din aceste considerente, este necesară utilizarea uneia
dintre pârghiile politicii monetare – gestionarea ratei rezervelor
obligatorii, prin intermediul căreia se influenţează volumul
1
masei monetare, deoarece k = . Deci, în condiţiile în care
r
r=20%, masa monetară va spori de 5 ori.
Exemplul 2.1
Determinaţi emisiunea în eurodolari şi coeficientul
multiplicării, dacă depozitul iniţial în eurodolari este de 10000
E$, rata de rezervă, în Suedia, este de 8%, în Elveţia – de 10%,
în Danemarca – de 13 %.
31
Rezolvare:
Ced= D – (D x r)
10000 – (10000 x 0,08)= 9200 E$
9200 – (9200 x 0,10 ) = 8280 E$
8280 – (8280 x 0,13) = 7203,60 E$
10000 + 9200 + 8280 + 7203,60 34683,60
k= = = 3,47
10000 10000
Concluzie: Emisiunea în eurodolari constituie 34683 E$
şi, în urma acestor operaţiuni, masa monetară a crescut de 3,47
ori.
2.2. Cambia
Cambia este un titlu de credit autonom, susceptibil de a

circula prin intermediul girului, incluzând ordinul dat de o
persoană, numită trăgător, către o altă persoană, numită tras,
pentru a plăti necondiţionat o sumă de bani determinată, la
scadenţa şi locul menţionat în cuprinsul titlului.
Funcţia cambiei, ca instrument de plată, poate înceta în
cazurile în care aceasta este vândută unei bănci comerciale prin
intermediul operaţiunii de scont.
Scontul poate fi calculat conform relaţiei:
V ⋅N ⋅P
S= n şi V a = V n − S
36000
unde:
S indică scontul
Vn – valoarea nominală a cambiei
N – durata în zile de la negociere până la scadenţă
P – taxa scontului în procente pe an
Va – valoarea actualizată (sau efectivă) la momentul
scontării.
32
Exemplul 2.2
Să se determine valoarea efectivă a mai multor trate şi
mărimea scontului, dacă s-au prezentat la scontare următoarele
trate cu valori nominale şi perioade de scontare diferite:
Vn1 = 30000 $ N1 =60 zile
Vn2 =100000 $ N2 =36 zile
Vn3 = 90000 $ N3 =100 zile
Taxa scontului e aceeaşi pentru toate tratele şi este egală
cu 10% anual.
Rezolvare:
Vn ⋅ N ⋅ P
S=
360 × 100
30000$ × 60 zile × 10%
S1 = = 500 $
360 zile × 100%
100000$ × 36 zile × 10%
S2 = = 1000 $
360 zile × 100%
90000$ × 100 zile × 10%
S3 = = 2500 $
360 zile × 100%
Va = Vn − S
Va1= 30000 $ - 500 $ =29500 $
Va2= 100000 $ - 1000 $ =99000 $
Va3= 90000 $ - 2500 $ =87500 $
Va totală= 220000 $ - 4000 $ = 216000 $
Concluzie: Valoarea efectivă a tratelor prezentate la
scontare constituie 216000$, mărimea totală a scontului –
4000 $.
33
2.3. Utilizarea DST
D.S.T. oficiale şi private
DST oficial reprezintă o valoare de rezervă fiduciară

creată de F.M.I., în 1969 ca supliment la valorile de rezervă
existente: aur, devize şi poziţii de rezervă ale F.M.I. DST
oficial este o simplă unitate de calcul. Crearea şi alocarea sa
reprezintă o creditare a contului ţării participante, cu suma
respectivă, fără o altă compensaţie. Ţara în cauză poate utiliza
acest cont pentru reglementarea unor plăţi, acordarea de
împrumuturi sau pentru completarea rezervelor. Unica restricţie
în utilizarea acestui cont este aceea că tranzacţiile realizate
trebuie să fie tranzacţii între guvernele ţărilor-membre ale
F.M.I. sau între alte organisme internaţionale autorizate.
Valoarea DST a fost exprimată, iniţial, în aur, 35 DST
fiind echivalentul unei uncii de aur fin. Astfel, indirect,
valoarea lui a fost legată de valoarea dolarului: 1 DST = 1 $.
În 1974, a fost adoptată o nouă metodă de calcul al
valorii DST, în baza unui coş compus din 16 monede,
reprezentând ţările care deţin ponderi semnificative în
exporturile mondiale de bunuri şi servicii, respectiv o pondere
de peste 1% timp de 5 ani, începând cu anul 1972. În 1978,
coşul a fost restrâns la 6 monede reprezentative, în 1981,
dimensiunea coşului fiind din nou redusă la 5 monede ale
ţărilor cu cea mai mare cotă de participare la exportul mondial
de bunuri şi servicii. La 1 ianuarie 2002, o dată cu punerea în
circulaţie a monedei EURO, dimensiunea coşului s-a redus din
nou, rămânând la bază doar 4 monede. Valoarea DST este
revizuită periodic, din 5 în 5 ani.
Componenţa DST la 01.01.2002:
1. Dolarul american ($) – 41 %,
2. Euro (€) – 35%,
3. Lira sterlină (₤) – 11 %,
4. Yenul japonez (¥) – 13% sau
34
Contribuţia cantitativă la coş:
0,4260 euro,
21,00 yeni japonezi,
0,0984 lire sterline,
0,5570 dolari americani.
DST privat constă în acelaşi coş de monede, dar diferă
de DST oficial din mai multe puncte de vedere. Astfel, DST
oficial a fost creat în baza unui acord al F.M.I. cu guvernele-
membre în vederea completării rezervelor internaţionale. DST
privat presupune un contract încheiat între părţile private
interesate utilizarea lui ca instrument de plată. DST privat nu
poate fi transferat în conturile oficiale. De asemenea, nu se
supune reglementărilor referitoare la DST oficial.
DST poate fi utilizat în câteva operaţiuni:
1. Obţinerea valutelor prin tranzacţii bazate pe
acorduri directe între membrii F.M.I. Orice valută
poate fi obţinută contra DST la cursul zilnic al DST.
2. Încheierea acordurilor “swap”. Prin aceste acorduri,
un membru al F.M.I. poate transfera altui DST
membru, în schimbul unui activ de rezervă, cu
excepţia aurului, obligându-se să restituie valuta la
o dată ulterioară şi la un curs stabilit de comun
acord. Prin aceste operaţiuni, ţările îşi acoperă
necesităţile de active lichide.
3. Efectuarea operaţiunilor “forward”. Prin aceste
operaţiuni, o ţară-membră a F.M.I. poate vinde sau
cumpăra DST, cu obligaţia de a plăti la o dată
viitoare, în schimbul oricăror active monetare, cu
excepţia aurului, la un curs la termen.
4. Constituirea garanţiilor în DST (pentru ţările-
membre ale F.M.I.).
35
Exemplul 2.3.1. Obţinerea valutelor prin tranzacţii
bazate pe acorduri directe între membrii F.M.I.
O ţară-membră a F.M.I. – Danemarca – doreşte să obţină
o sumă de 600 000 franci elveţieni (CHF) prin cedarea sumei
echivalente în DST. Se cere să se calculeze suma în DST ce
urmează să fie cedată de către Danemarca Elveţiei, costul
creditului şi înregistrarea în cele două conturi pe baza
următoarelor informaţii:
- alocări în DST în contul Danemarcii – 1 000 000
DST
- alocări în DST în contul Elveţiei – 1 200 000 DST
- raportul de schimb: 1 CHF = 0,74 USD
1 DST = 1,37 USD
- rata dobânzii la tranzacţiile cu DST, determinată
săptămânal ca medie ponderată a dobânzilor pentru
datoriile pe termen scurt practicate, este influenţată
de volumul datoriilor pe termen scurt şi de rata
dobânzilor aferente creditelor pe termen scurt pe
piaţa financiară a fiecăreia dintre ţările ale căror
monede participă la definirea DST.
Ponderea
Rata dobânzii
valutei Volumul datoriilor
Ţara pe piaţa
în coşul (creditelor interne)
partici- internă a ţării
valutar pe termen scurt (Ci),
pantă respective (Rd),
al DST (Pc), mild. $
%
%
SUA 45 68 2.0
UE 26 85 3.5
Marea 18 70 3.0
Britanie
Japonia 11 60 3.5
36
Rezolvare:
a) Se calculează rata dobânzii la DST conform formulei:
Rd DST =
∑ Pc × Ci × Rd × 100
∑ Pc × Ci
Ţara
(Pc), (Ci), (Rd), Pc × Ci × Rd
participant Pc x Ci
% mild. $ %
ă
A 1 2 3 4=1x2 5 =4 x 3
SUA 45 68 2,0 30,6 0,612
UE 26 85 3,5 22,1 0,773
Marea 18 70 3,0 12,6 0,378
Britanie
Japonia 11 60 3,5 6,6 0,231
Total 100 X X 71,90 1,994
1,994
R d DST = × 100% = 2,77%
71,90
b) Se calculează suma în DST ce va fi cedată de către

Danemarca Elveţiei în schimbul celor 600 000 CHF:
600 000 CHF x 0,74 USD/CHF: 1,37 USD/DST =
=324 087,60 DST
Suma de 600 000 CHF va fi obţinută cedând 324 087,60

DST.
c) Calculul costului creditului de 600 000 CHF:
D= 32 4087,60 DST x 2,77% = 8 977,20 DST
Contul în DST Danemarca Contul în DST Elveţia

Utilizări Alocări Utilizări Alocări
1 000 000 1 200 000
324 087,60 324 087,60
Rezerva Rezerva
675 912,40 1 524 087,60
37
Dobânda plătită Dobânda încasată
8977,20 8977,20
Ţara-membră a F.M.I. – Danemarca, care a solicitat suma

de 600 000 CHF prin cedarea contravalorii în DST, va plăti o
dobândă de 8977,20 DST, iar ţara ce deţine un volum DST mai
mare decât cel alocat va primi o dobândă pentru excedent în sumă
de 8977,20 DST.
Concluzie: Pentru obţinerea sumei de 600 000 CHF,
Danemarca a cedat 324 087,60 DST, iar costul acestui credit a
constituit 8977,20 DST.
Exemplul 2.3.2 – Acordurile SWAP.

Federaţia Rusă nu dispune, la data de 30 iunie, de active
lichide în sumă de 600 000 GBP necesare onorării obligaţiunilor
sale comerciale externe. Ca urmare, apelează la un SWAP cu
Marea Britanie pe DST, în următoarele condiţii:
– se obligă să restituie suma peste 3 luni, la cursurile
de 1,23 USD/GBP şi de 1,42 USD/DST;
– în momentul încheierii acordului, cursurile SPOT
erau de 1,34 USD/GBP şi de 1,47 USD/DST.
Să se calculeze costul creditului sub forma diferenţei dintre
suma dată şi cea încasată.
Rezolvare:
În momentul încheierii acordului, Federaţia Rusă primeşte
600 000 GBP şi cedează:
600 000 GBP x 1,34 USD/GBP = 804 000 USD
804 000 USD: 1,47 USD/DST= 546 938,80 DST
La 30 septembrie, Federaţia Rusă restituie suma de 600 000
GBP şi primeşte suma în DST egală cu:
600 000 GBP x 1,23 USD/GBP= 738 000 USD
738 000 USD: 1,42 USD/DST= 519 718,30 DST
38
Costul creditului = 546 938,80 DST – 519 718,30 DST= 27
220,50 DST
Concluzie: Costul creditului acordat Federaţiei Ruse, în
sumă de 600 000 GBP, pentru o perioadă de 3 luni, constituie 27
220,50 DST.
Exemplul 2.3.3. – Efectuarea operaţiunilor “forward”.

O ţară-membră a FMI efectuează următoarele operaţiuni la
termen cu DST:
– la 31 martie, cumpără suma de 500 000 DST plătibili
în coroane daneze (DKK) peste 6 luni. Operaţiunea se
efectuează la următorul curs pe termen:
1 DST = 1,25 USD
1 USD = 6,85 DKK
– la 30 iunie, vinde 200000 DST, pentru care va încasa,
peste 3 luni, o sumă echivalentă în CHF, având la
bază următoarele cursuri la termen:
1 DST = 1,23 USD
1 USD = 1,34 CHF
– la data încheierii celor două tranzacţii, cursurile de
schimb sunt:
la 31 martie la 30 iunie
1 DST = 1,21 USD 1 DST = 1,22 USD
1 USD = 7,40 DKK 1 USD = 1,40 CHF
Să se precizeze în ce condiţii s-au efectuat cele două
tranzacţii.
Rezolvare:
Cumpărare
– Pentru suma de 500 000 DST, ţara respectivă a plătit
la 30 septembrie:
500 000 DST x 1,25 USD/DST x 6,85 DKK/USD =
=4 281 250 DKK
39
– dacă plata s-ar fi făcut la vedere (la 31 martie), suma de plată
ar fi fost:
500 000 DST x 1,21 USD/DST x 7,40 DKK/USD = 4 477 000
DKK
Vânzare
– pentru suma de 200 000 DST vândută, ţara respectivă a
încasat efectiv, la 30.09, suma de:
200 000 DST x 1,23 USD/DST x 1,34 CHF/USD = 329 640
CHF
– dacă plata s-ar fi făcut la vedere (la 30 iunie), ţara respectivă
ar fi încasat suma de:
200 000 DST x 1,22 USD/DST x 1,40 CHF/USD = 341 600
CHF
Concluzie: Cumpărarea de DST s-a făcut în condiţii
avantajoase, deoarece, la termen, ţara a plătit mai puţin decât ar
fi plătit la vedere (4281250 <4477000). Vânzarea de DST s-a
făcut în condiţii dezavantajoase, întrucât, la termen, ţara a
încasat mai puţin decât ar fi încasat la vedere (329640
<341600).
Aplicaţii
Aplicaţia 1
Determinaţi emisiunea în eurodolari şi coeficientul
multiplicării, dacă depozitul iniţial în eurodolari este de 20 000
EUSD, rata de rezervă în Suedia este de 8%, în Germania – de
12 %, în Danemarca – 10 %.
Aplicaţia 2
Determinaţi emisiunea în eurolire sterline şi coeficientul
multiplicării, dacă:
– depozitul iniţial în eurolire constituie 25 000 E₤;
40
– banca comercială daneză reţine o rată de rezervă de
4%,
– banca comercială elveţiană reţine o rată de rezervă
de 6 %,
– banca comercială suedeză reţine o rată de rezervă de
7%.
Aplicaţia 3
Să se stabilească emisiunea în eurodolari şi coeficientul
de multiplicare, dacă: posesorii europeni de depozit în dolari la
o bancă americană procedează la retragerea efectivă a sumei de
10 000$, pe care o depun la o bancă comercială din Germania;
concomitent, se emite un certificat de depozit pentru suma de
20 000$, certificat, care, de asemenea, va fi vândut unei bănci
comerciale din Germania, unde se reţine o rată de rezervă de
9%, şi, prin urmare, aceşti eurodolari vor fi fructificaţi în
Elveţia cu o rată de rezervă de 12%.
Aplicaţia 4
O cambie este emisă la data de 5 aprilie a.c., având
scadenţa la 30 mai a.c. şi o valoare nominală de 190000$.
Cambia este negociată la data de 3 mai a.c. şi scontată la o rată
anuală a scontului de 7%. Să se stabilească scontul şi valoarea
efectivă în momentul scontării.
Aplicaţia 5
O cambie emisă cu valoarea nominală de 100 000$ şi
durata, de la negociere până la scadenţă de 75 zile, este
scontată la o rată a scontului de 11%. Stabiliţi scontul şi
valoarea efectivă în momentul scontării.
41
Aplicaţia 6
Să se stabilească valoarea efectivă a mai multor trate şi
mărimea scontului, dacă s-au prezentat la scontare următoarele
trate cu valori nominale şi perioade de scontare diferite:
Vn1 =25 000$ N1 =60 zile
Vn2 =100 000$ N2 =45 zile
Vn3 =75 000$ N3 =100 zile
Vn4 =125 000$ N4 =80 zile
Vn5 =80 000$ N5 =45zile
Vn6 =45 000$ N6 =20 zile.
Taxa scontului este aceeaşi pentru toate tratele – 8%
anual.
Aplicaţia 7
O ţară-membră a F.M.I. – Suedia – are nevoie de o sumă
de 500 000 EURO pentru onorarea obligaţiunilor sale externe.
Pentru finanţare, va contacta Germania, căreia îi cedează
echivalentul în DST al sumei solicitate conform raportului de
schimb:
1 USD = 1,07 EUR
1 DST = 1,37 USD
Alocări în DST:
– în contul Suediei – 1 000 000 DST
– în contul Germaniei – 3 000 000 DST
– rata dobânzii la tranzacţiile cu DST se determină
săptămânal, ca medie ponderată a dobânzilor pentru
datoriile pe termen scurt practicate; ea este
influenţată de volumul datoriilor pe termen scurt şi
de rata dobânzilor aferente creditelor pe termen
scurt pe piaţa financiară a fiecăreia dintre ţările ale
căror monede participă la definirea DST.
42
Ponderea
Rata dobânzii
valutei în Volumul datoriilor
Ţara pe piaţa
coşul (creditelor interne)
partici- internă a ţării
valutar al pe termen scurt
pantă respective
DST (Pc), (Ci), mild. $
(Rd), %
%
SUA 43 170 2.5
UE 29 130 3.5
Marea 17 120 3.0
Britanie
Japonia 11 90 2.5
Să se calculeze costul creditului pentru Suedia şi

înregistrarea în cele două conturi.
Aplicaţia 8
La data de 20 aprilie, Japonia nu dispune de active
lichide în lire sterline pentru onorarea obligaţiunilor de plată în
sumă de 250 000 GBP şi încheie un acord SWAP cu Marea
Britanie, prin care se obligă să restituie valuta peste 5 luni la
cursul 1,23 USD/GBP şi 1,42 USD/DST, varianta A, şi 1,41
USD/GBP şi 1,63 USD/DST, varianta B.
La data încheierii acordului, cursul de schimb era:
1 GBP= 1,34 USD
1 DST = 1,47 USD.
Care este costul creditului pentru Japonia şi ce sumă în
DST va primi la restituirea valutei în cele două variante?
Aplicaţia 9
Danemarca nu dispune de lichidităţi în sumă de 400 000
euro pentru plata unor datorii. În acest sens, încheie un acord
SWAP cu o ţară membră a U.E. prin care se obligă să restituie
valuta peste 6 luni la cursul de 1 USD= 1,07 EUR şi 1 DST =
1,45 USD.
43
La data încheierii acordului, cursul de schimb era de:
1 USD= 1,08 EURO şi 1 DST = 1,45 USD.
Să se calculeze suma în DST pe care o va primi ţara-
membră a UE la restituirea valutei şi costul tranzacţiei.
Aplicaţia 10
O ţară-membră a F.M.I. efectuează următoarele
operaţiuni la termen:
– la 15 mai vinde 10 000 DST pentru care va încasa
echivalentul în euro peste 3 luni.
Operaţiunea se efectuează la următoarele cursuri la
termen:
1 DST = 1,045 USD
1 USD = 0,98 EUR
– la 30 august cumpără 30 000 DST plătibili în euro
peste 6 luni. Operaţiunea se efectuează la
următoarele cursuri la termen:
1 DST = 1,05 USD
1 USD = 0,99 EUR
Cursurile de schimb la data încheierii tranzacţiilor sunt:
15 mai 30 august
1 DST = 1,036 USD 1 DST = 1049 USD
1 USD = 0,975 EUR 1 USD = 0,9945 EUR
Să se stabilească eficienţa acestor operaţiuni.
44
Teste-grilă
2.1. Criteriile de selecţie a ţărilor participante la UEM sunt:
a) nivelul datoriei publice;
b) stabilitatea preţurilor;
c) stabilitatea monetară în cadrul SME;
d) nivelul ratei dobânzii pe termen lung.
A (a, b, c, d) B (a,b) C (b,c,d) D (a,b,c)
2.2. ECU a reprezentat:

a) o unitate de cont folosită de F.M.I.;
b) punctul de referinţă în cadrul mecanismului „
şarpelui monetar”;
c) o unitate de cont;
d) o monedă definită pe baza coşului de valute ale
ţărilor-membre ale SME.
A (a,b) B (a,d) C (c,d) D (b,c)
2.3. Stabilirea ponderii monedelor în coşul valutar DST se

face în funcţie de:
a) puterea de cumpărare a monedelor ţărilor-membre
ale F.M.I.;
b) paritatea monetară a valutelor ţărilor-membre ale
F.M.I.;
c) cota-parte a exporturilor bunurilor şi serviciilor
ţărilor-membre ale F.M.I. în totalul comerţului
mondial;
d) cota-parte a monedelor ţărilor-membre ale F.M.I. în
rezervele valutare.
A (a,d) B (c,d) C (b,c) D (a,c)
2.4. Euro reprezintă:

a) moneda SME;
45
b) o monedă definită pe baza coşului de valute ale
ţărilor-membre ale SME;
c) o monedă definită pe baza parităţii puterii de
cumpărare;
d) o unitate de cont.
A (a, c) B (a,d) C (b,c,d) D (a,b)
2.5. Printre ţările-membre ale Uniunii Europene care nu

sunt membre ale SME pot fi menţionate:
a) Norvegia;
b) Suedia;
c) Finlanda;
d) Slovenia.
A (c,d) B (a,c) C (b,d) D (a,b,d)
2.6. Cambia este:

a) un mijloc de stingere a unei obligaţiuni de plată;
b) un titlu de creanţă ce dă dreptul la o sumă de bani;
c) o formă generală a banilor;
d) un titlu emis de beneficiar.
A (c,d) B (a,b) C (a,d) D (a,b,d)
2.7. Cambiile financiare apar în legătură cu:

a) operaţiunile de finanţare a agenţilor economici;
b) obţinerea de împrumuturi de la bănci;
c) împrumuturile realizate de stat la banca de
emisiune;
d) scontarea lor.
A (c) B (a,b) C (a,d) D (b)
2.8. Scontul este:

a) una din operaţiunile pasive ale băncilor comerciale;
b) una din operaţiunile active ale băncilor comerciale;
c) o formă specială a dobânzii;
46
d) o formă a cambiei.
A (a,c) B (a,b) C (a,d) D (b,c)
2.9. Majorarea ratei oficiale a scontului:

a) determină atragerea de capitaluri străine;
b) reduce fluxul încasărilor valutare;
c) acţionează ca factor de susţinere a cursului monedei
naţionale;
d) determină revenirea în ţară a capitalurilor proprii.
A (a,c) B (a,b,c) C (a,c,d) D (b,c)
2.10. Reducerea ratei oficiale a scontului:

a) este realizată de către banca centrală;
b) este realizată de către băncile comerciale;
c) este realizată pentru a spori suma creditelor
acordate;
d) este realizată pentru a reduce suma creditelor
acordate.
A (a,c) B (b,c) C (a,d) D (b,d)
47
Capitolul 3
CURSUL VALUTAR
Cursul valutar este preţul unei unităţi monetare într-o

altă monedă, cu care se compară valoric.
Are 2 forme de exprimare:
1) M str / M naţ = n M str = n x M naţ
2) M naţ / M str = m M naţ = m x M str.
Forma a doua se utilizează pe pieţele Marii Britanii,
Canadei, Uniunii Europene şi Australiei.
În practica bancară, este acceptată o marcare a cursului
valutar. La o astfel de marcare sunt stabilite locul unde se
înscrie cursul valutar, valuta cotării (valuta cotată) şi baza
cotării (valuta de bază):
MDL → VALUTA COTATĂ

12,20
USD → VALUTA DE BAZĂ
CURS VALUTAR
sau
VALUTA DE BAZĂ → USD

= 12,20
VALUTA COTATĂ → MDL
CURS VALUTAR
Ultimele două cifre din înscrierea cursului valutar se

numesc puncte procentuale (points) sau pipsuri (pips). De
exemplu, modificarea cursului valutar al leului moldovenesc
48
faţă de dolarul S.U.A. de la 14,20 la 14,30 lei pentru un dolar
se apreciază ca o creştere a cursului dolarului cu 10 puncte, iar
dacă cursul francului elveţian s-a modificat de la 1,3896 la
1,3884 franci elveţieni pentru un dolar – ca o scădere a cursului
dolarului cu 12 puncte.
O sută de puncte formează un număr de bază, care, în
jargonul dealerilor, se numeşte “figură mare” (big figure).
3.1. Metode de cotare valutară
Cotarea reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte

cursul unei monede în raport cu alta.
Prin metoda de cotare se subînţelege modalitatea
specifică a fiecărei ţări de exprimare a raportului de schimb al
monedei naţionale în monede străine.
În practica internaţională, sunt cunoscute două metode de
cotare:
– cotarea directă (incertă, nesigură) (practicată de
majoritatea ţărilor), unde cursul valutar se exprimă
prin numărul de unităţi monetare naţionale ce revin pe
o unitate (10, 100 sau 1000 unităţi) de monedă străină,
de exemplu:
1 dolar S.U.A. = 14,3025 MDL (lei moldoveneşti)
10 ISK (coroane suedeze) = 1,8408 MDL
100 JPY (yeni japonezi) = 12,1254 MDL
1000 TRL (lire turceşti) = 0,0087 MDL
– cotarea indirectă (certă) (practicată pe pieţele valutare
din Marea Britanie, Uniunea Europeană, Canada,
Australia şi, din septembrie 1978, în S.U.A.). Parţial,
cotarea indirectă a dolarului a fost introdusă faţă de
marcă, francul francez, francul belgian, lira italiană,
guldenul olandez (azi euro), francul elveţian,
coroanele ţărilor scandinave, yenul japonez, peso-ul
49
mexican, însă, pentru celelalte monede, se utilizează
cotarea directă), unde cursul valutar se exprimă prin
numărul de unităţi de monedă străină ce revine la o
unitate de monedă naţională, de exemplu:
1 £ = 1,5940 USD (dolari americani)
1 £ = 2,2440 CHF (franci elveţieni)
1 £ = 198,20 JPY (yeni japonezi)
Cotarea monedelor pe pieţele internaţionale este un
proces continuu. În cadrul regimului flotării libere, cursul se
modifică în fiecare moment, sub influenţa cererii şi ofertei de
monedă străină.
Cotaţia monetară se exprimă prin doi termeni: cursul de
cumpărare şi cursul de vânzare:
- cursul de cumpărare, exemplu: 1,3892 CHF/USD
- cursul de vânzare, exemplu: 1,3896 CHF/USD
Cursul de cumpărare este preţul pe care băncile şi ceilalţi
operatori de pe piaţa de schimb îl oferă pentru o unitate
monedă străină.
Cursul de vânzare este preţul la care operatorii vând
valuta străină.
În notaţia curentă a băncilor, aceste cursuri se prezintă astfel:
1,3892 – 1,3896 CHF/USD sau 1,3892/96 CHF/USD.
Diferenţa dintre cursul de vânzare şi cursul de cumpărare se
numeşte “spread” sau “marjă” şi reprezintă câştigul operatorului
respectiv.
Spread-ul trebuie să acopere cheltuielile dealerului legate de
organizarea schimbului monetar şi să asigure profit.
Exemplu:
curs de cumpărare curs de vînzare
Berna: 1$ = 1,3880 − 1,3885 CHF
În cazul cotării directe, cursul de cumpărare (bid) este

întotdeauna mai mic decât cursul de vânzare (offer).
50
curs de cumpărare curs de vînzare
Londra: 1£ = 1,5686 − 1,5620 $
În cazul cotării indirecte, cursul de cumpărare (bid)

este întotdeauna mai mare decât cursul de vânzare (offer).
Spread-ul poate fi exprimat şi în formă procentuală:
curs de vânzare − curs de cumparare
Spread = × 100
curs de vânzare
Exemplul 3.1.1
O bancă comercială din Chişinău cotează leul
moldovenesc faţă de dolarul S.U.A. astfel:
1 USD = 14,30 – 14,40 MDL
Să se determine:
a) câţi lei moldoveneşti va plăti banca comercială, dacă
va cumpăra 100$,
b) câţi lei moldoveneşti va încasa banca comercială,
dacă va vinde 100$,
c) marja obţinută de bancă la efectuarea operaţiunilor a)
şi b),
d) câţi dolari poate cumpăra banca cu 1 000 lei (la
cursul anunţat),
e) spread-ul în procente.
Rezolvare:
a) 100 $ × 14,30 MDL/$ = 1430 MDL
b) 100 $× 14,40 MDL/$ = 1440 MDL
c) 1440 MDL – 1430 MDL = 10 MDL
1000 MDL
d) = 69,44 USD
14,40 MDL / USD
14,40 − 14,30
e) Spread = × 100 = 0,69 %
14,40
51
Exemplul 3.1.2 O bancă din Londra a anunţat următorul
curs al lirei sterline faţă de dolarul S.U.A.:
curs de cumpărare curs de vânzare
1 £ = 1,5790 − 1,5710 $
Să se determine:
a) ce sumă de lire sterline va trebui să plătească banca,
dacă va cumpăra 1 000 $,
b) ce sumă de lire sterline va primi banca, dacă va
vinde 1 000 $,
c) marja obţinută de bancă la efectuarea operaţiunilor
a) şi b),
d) ce sumă de dolari se poate cumpăra cu 1 000 £.
Rezolvare:
1000USD
a) = 633,31GBP
1,5790USD / GBP
1000USD
b) = 636,53GBP
1,5710USD / GBP
c) 636,53 GBP- 633,31 GBP = 3,22 GBP
d) 1000 GBP × 1,5710 USD = 1571 USD.
GBP
Exemplul 3.1.3. La Londra, cursul lirei sterline faţă de

dolarul S.U.A. este următorul:
1 £ = 1,5790 − 1,5710 $
Să se determine cursul de cumpărare şi cursul de vânzare
ale dolarului în raport cu S.U.A. faţă de lira sterlină la New
York.
Rezolvare:
Deoarece cumpărarea (vânzarea) dolarului S.U.A.
înseamnă vânzarea (cumpărarea) lirei sterline, cursul dolarului
S.U.A. faţă de lira sterlină este:
52
1 £ = 1,5710 − 1,5790 $
Concluzie: Cursul dolarului S.U.A. faţă de lira sterlină:
1 £=1,5710 – 1,5790$.
În practica internaţională, în vederea respectării

principiului “prima cifră a cotării duble e mai mică decât a
doua”, s-a convenit ca la cotarea indirectă să fie inversat
cursul de vânzare cu cursul de cumpărare.
curs de vânzare curs de cumpărare
Se scrie: 1 £ = 1,5710 − 1,5790 $
3.2. Stabilirea cursului valutar
Există câteva tehnici de stabilire a cursului valutar:
1. Stabilirea cursului valutar în baza parităţii puterii

de cumpărare
Paritatea puterii de cumpărare reflectă bunurile şi serviciile
ce se pot achiziţiona cu unităţile monetare din două ţări.
Metoda dată se aplică la determinarea cursului valutar real.
Pentru determinarea cursului valutar real, piaţa monetară
internaţională a sintetizat mai multe procedee de calcul, dintre
care: urmărirea ratei de echivalenţă şi determinarea cursului de
revenire.
Exemplul 3.2.1.1. În baza datelor din tabel, care indică

nivelul preţurilor pe pieţele din S.U.A. şi Elveţia, în momentul
dat, al mărfurilor ce fac obiectul schimbului dintre cele două
ţări, determinaţi cursul real al francului elveţian în raport cu
dolarul american prin metoda urmăririi ratei de echivalenţă.
53
Produse Ponderea, Rata de echivalenţă 1$=n x CHF
şi servicii Pi, % SUA Elveţia
Alimentare 30 10,60 10,80
Alte produse 60 10,60 10,70
Servicii 10 10,40 10,60
Total 100 X X
Rezolvare:
Metoda de calcul este următoarea:
Cursul valutar pentru 1 y se calculează după formula:
y = ∑ M i × pi × x
unde: x indică moneda ţării B,
y – moneda ţării A,
Pi – ponderea produselor,
Mipi – media ponderată.
Rata de echivalenţă
Produse Media
Pi, % 1$ = n x CHF Media
şi servicii ponderată
SUA Elveţia
A 1 2 3 4 5=4x1
Alimentare 30 10,60 10,80 10,70 3,21
Alte produse 60 10,60 10,70 10,65 6,39
Servicii 10 10,40 10,60 10,50 1,05
Total 100 X X X 10,65
Concluzie: Cursul real al francului elveţian în raport cu

dolarul american este: 10,65 CHF/USD.
Exemplul 3.2.1.2. În baza informaţiilor din tabelul de

mai jos, în care se indică preţurile unei unităţi cantitative de
măsură (tonă) în două ţări, la un coş de mărfuri reprezentative,
pentru economiile ce se compară, determinaţi cursul valutar
real al monedei euro în raport cu dolarul american prin metoda
calculului cursului de revenire:
54
Ponderea, Preţul
Produsul
Pi, % Piaţa UE Piaţa SUA
Produsul A 40 110 €/t 100 $/t
Produsul B 30 215 €/t 200 $/t
Produsul C 30 321 €/t 300 $/t
Total 100 X X
Rezolvare:
Preţul Curs de
Produse Pi, Curs de
Piaţa Piaţa revenire
şi servicii % revenire
UE SUA ponderat
A 1 2 3 4 = 2/3 5=4x1
Produsul A 40 110 €/t 100 $/t 1,10 0,44
Produsul B 30 216 €/t 200 $/t 1,08 0,324
Produsul C 30 321 €/t 300 $/t 1,07 0,321
Total 100 X X X 1,085
Concluzie: Cursul real al perioadei căreia îi aparţin

informaţiile privind preţurile la produse şi ponderea lor în
relaţiile bilaterale şi P.I.B.-ul fiecărei ţări este de 1,085
EURO/USD.
2. Metoda coşului valutar se aplică la determinarea

cursului valutar al DST şi altor monede prin calcularea mediei
ponderate a unui număr de monede.
Exemplul 3.2.2.1. Stabiliţi sumele cu care fiecare valută

participă la coş în baza următoarelor informaţii:
• ponderea valutelor în coş: 40,56% USD; 35,40%
EUR; 11,51% GBP; 12,52% JPY;
• cursul de schimb curent: 1,42273 USD/DST
1,1824 USD/EUR
1,6650 USD/GBP
117,85 JPY/USD.
55
Rezolvare:
Si= cursul USD/DST x Pi x cursul i/USD
SUSD= 1,42273 x 40,56 % = 0,5770
SEUR= 1,42273 x 35,40 %: 1,1824 USD/EUR = 0,4260
SGBP= 1,42273 x 11,51 %: 1,6650 USD/GBP = 0,0984
SJPY= 1,42273 x 12,52 % x 117,85 JPY/USD = 21,0000
Concluzie: Sumele cu care fiecare valută participă la
coşul DST sunt: 0,4260 EUR, 21,00 JPY, 0,0984 GBP şi
0,5770 USD.
Exemplul 3.2.2.2. În baza datelor din tabel, calculaţi

cursul DST în dolari americani.
Contribuţia valutei la coş Cursurile curente pe piaţă
0,4260 EURO 1,1824 USD/EUR
21,00 JPY 117,85 JPY/USD
0,0984 GBP 1,6650 USD/GBP
0,5770 USD 1
Rezolvare:
Contribuţia valutei
Cursurile curente Echivalent în USD
la coş
0,4260 EURO 1,1824 USD/EUR 0,503702 USD
21,00 JPY 117,85 JPY/USD 0,178193 USD
0,0984 GBP 1,6650 USD/GBP 0,163836 USD
0,5770 USD 1 0,577000 USD
Total X 1,422731 USD
Calculul echivalentului (Ei) în USD pentru valute:

EEUR= 0,4260 EURO x 1,1824 USD/EUR = 0,503702 USD
EJPY= 21,00 JPY : 117,85 JPY/USD = 0,178193 USD
EGBP= 0,0984 EUR x 1,6650 USD/GBP = 0,163836 USD
Deci, 1 DST = 1,422731 USD
Concluzie: Cursul curent al DST este: 1 DST = 1,422731 USD.
56
3. Stabilirea cursului pe piaţa la vedere – “SPOT”
Operaţiunile la vedere sunt acelea în care vânzarea şi
cumpărarea de valută sau devize se încheie în aceeaşi zi (sau
maximum în 48 ore). Momentul tranzacţiei coincide cu
momentul formării cursului valutar al zilei.
Băncile comerciale şi bursele valutare stabilesc cursul
SPOT în funcţie de:
1) cursul SPOT precedent;
2) raportul dintre ordinele de cumpărare SPOT a
valutei respective (cerere) şi ordinele de vânzare
SPOT (ofertă).
Dacă ordinele de vânzare cresc, banca sau bursa scade
cursul precedent, iar dacă ordinele de cumpărare cresc –
majorează cursul precedent.
Pentru stabilirea cursului SPOT, se utilizează mai multe
procedee, inclusiv metoda fixingului, ce constă în determinarea
punctului în care cererea şi oferta de o anumită valută se
echilibrează sau se apropie cel mai mult între ele.
Exemplul 3.2.3. La licitaţia interbancară, se înregistrează
următoarele ordine:
a) de cumpărare:
Cursul, MDL/USD Cererea, USD
14,68 1 300 000
14,70 900 000
14,74 600 000
14,76 500 000
14,78 250 000
14,80 50 000
b) de vânzare:
Cursul, MDL/USD Oferta, USD
14,82 900 000
14,80 600 000
14,76 300 000
14,78 1 000 000
57
14,74 500 000
Să se determine cursul leului moldovenesc în raport cu

dolarul american.
Rezolvare:
Cererea, dolari Cursul, Oferta, dolari Volumul
efectivă cumulată MDL/$ efectivă cumulată minim
0 0 14,82 900 000 3 300 000 0
50 000 50 000 14,80 600 000 2 400 000 50 000
250 000 300 000 14,78 1 000 1 800 000 300 000
000
500 000 800 000 14,76 300 000 800 000 800 000
600 000 1 400 000 14,74 500 000 500 000 500 000
900 000 2 300 000 14,70 0 0 0
1 300 3 600 000 14,68 0 0 0
000
Concluzie: La licitaţia interbancară, a fost stabilit cursul

de 14,76 MDL/USD.
4. Stabilirea cursului valutar prin metoda “cross-

rate”. Această metodă se bazează pe principiul că două
mărimi egale cu a treia sunt egale între ele. Astfel, cursul a
două valute se calculează prin intermediul unei a treia valute
care, de regulă, este de largă circulaţie (de ex., USD). Mai
departe, vom demonstra 3 tipuri de calcul al cross-cursului
ţinând cont de tipul cotării valutelor la dolar: directă sau
indirectă.
1) Calculul cross-cursului pentru valutele care se
cotează direct faţă de dolarul SUA, adică dolarul este baza
cotării pentru ambele valute.
58
Exemplul 3.2.4.1. Calculaţi cross-cursul francului
elveţian (CHF) către coroana daneză (DKK), dacă se cunosc
cursurile: 1,3310 CHF/USD şi 6,7360 DKK/USD.
Rezolvare:
În baza regulii fracţiilor, vom determina formula obţinerii
corelaţiei CHF/DKK:
CHF / USD
CHF / DKK =
DKK / USD
Cross-cursul CHF/DKK se calculează astfel:
1,3310 CHF
USD = 0,1975 CHF
6,7360 DKK DKK
USD
Concluzie: Cross-cursul francului elveţian raportat la
coroana daneză este: 0,1975 CHF/DKK.
2) Calculul cross-cursului valutelor care au o cotare

directă şi una indirectă în raport cu dolarul SUA, adică
dolarul este baza cotării pentru una din valute.
Exemplul 3.2.4.2. Calculaţi cross-cursul francului

elveţian raportat la lira sterlină (GBP), dacă se cunosc
cursurile: 1,3310 CHF/USD şi 1,6060 USD/GBP.
Rezolvare:
Şi în acest caz, se va folosi regula fracţiilor pe baza
cursurilor acestor valute în raport cu dolarul. Aici: CHF/USD
este cotare directă, iar USD/GBP – cotare indirectă.
CHF CHF USD
= x
GBP USD GBP
Vom obţine cross-cursul:
CHF USD CHF
1,3310 x1,6060 = 2,1375
USD GBP GBP
59
Concluzie: Cross-cursul francului elveţian în raport cu
lira sterlină: 2,1375 CHF/GBP.
3) Calculul cross-cursului pentru valutele cu cotare

indirectă faţă de dolarul SUA, adică în cazul în care dolarul
este valuta cotată pentru ambele valute.
Exemplul 3.2.4.3 Cunoscând datele 1,0725USD/EUR şi

1,6060 USD/GBP, calculaţi cross-cursul euro în raport cu lira
sterlină (GBP/EUR).
Rezolvare:
Regula fracţiilor pentru calcularea cross-cursului, în acest
caz, este:
GBP USD / EUR
=
EUR USD / GBP
Cross-cursul se va calcula:
1,0725USD
EUR = 0,6678 GBP
1,6060USD EUR
GBP
Concluzie: Cross-cursul euro faţă de lira sterlină este de
0,6678 GBP/EUR.
Aceste metode se utilizează pentru calculul cross-

cursului mediu. În realitate, însă, orice cursuri sunt cotate de
către bănci sub forma cotării duble Bid şi Offer.
Notă: La determinarea părţilor Bid şi Offer ale cross-
cursurilor operaţiunilor bancare, sunt aplicate următoarele
reguli:
1) Pentru valutele cu cotare directă faţă de dolar:
♦ Pentru obţinerea părţii stângi – Bid a cross-
cursului, trebuie împărţită partea Bid a cursului
dolarului faţă de valuta care apare ca valută cotată
în cross-curs la partea Offer a cursului dolarului
60
faţă de valuta care apare în cross-curs ca valută de
bază.
♦ Pentru obţinerea părţii drepte – Offer a cross-
cursului, trebuie împărţit cursul dolarului faţă de
valuta care apare în cross-curs ca valută cotată la
partea Bid a cursului dolarului faţă de valuta care
serveşte în cross-curs ca valută de bază.
Exemplul 3.2.4.4 Calculaţi cross-cursul francului

elveţian în raport cu coroana daneză, dacă se cunoaşte că
cursurile acestor valute faţă de dolarul american sunt:
1,3310 – 1,3320 CHF/USD
6,7360 – 6,7370 DKK/USD
Rezolvare:
CHF
1,3310
Bid: CHF / USDBid = USD = 0,1975 CHF DKK
DKK / USDOffer DKK
6,7370
USD
CHF
1,3320
Offer: CHF / USDOffer USD = 0,1977 CHF DKK
=
DKK / USDBid DKK
6,7360
USD
Concluzie: Cotarea dublă a francului elveţian faţă de
coroana daneză va constitui: 0,1975 – 0,1977 CHF/DKK.
2) Pentru valutele cu cotare directă şi indirectă faţă

de dolar:
♦ Pentru a obţine partea stângă – Bid a cross-
cursului, trebuie înmulţite între ele părţile stângi
ale cursului acestor valute faţă de dolar.
♦ Pentru a căpăta partea dreaptă – Offer, trebuie
înmulţite între ele părţile din dreapta ale cursului
acestor valute faţă de dolar.
61
Exemplul 3.2.4.5. Calculaţi cotarea dublă a francului
elveţian faţă de lira sterlină (CHF/GBP).
Să presupunem că aceste valute se cotează faţă de dolarul
american astfel:
1,3310 – 1,3320 CHF/USD
1,6060 – 1,6070 USD/GBP
Rezolvare:
Bid: CHF/USD Bid x USD/GBP Offer =
CHF USD
= 1,3310 x 1,6060 = 2,1375 CHF/GBP
USD GBP
Offer: CHF/USD Offer x USD/GBP Bid =

CHF USD
= 1,3320 x 1,6070 = = 2,1405 CHF/GBP
USD GBP
Concluzie: Cotarea dublă a francului elveţian faţă de
lira sterlină va fi: 2,1375 – 2,1405 CHF/GBP.
Notă: La calcularea cotării duble a cross-cursului lirei

sterline faţă de francul elveţian, se aplică regula fracţiilor:
B 1
= .
A A
B
Exemplul 3.2.4.6. Să se stabilească prin metoda “cross-
rate” cursul leului moldovenesc faţă de rubla rusească luând în
calcul următoarele date:
1 $ = 14,5432 – 14,5440 MDL
1 $ = 31,3615 – 31,3845 RUR
Rezolvare:
1 $ = 14,5432 − 14,5440 MDL (cotare directă)

1 $ = 31,3615 − 31,3845RUR (cotare directă)
62
MDL ⎛ 14,5432 ⎞ ⎛ 14,5440 ⎞
=⎜ ⎟ ⎜ ⎟
RUR ⎝ 31,3845 ⎠ ⎝ 31,3615 ⎠
Concluzie: Cotarea dublă a leului moldovenesc faţă de
rubla rusească va fi: 1 RUR = 0,4634 − 0,4637 MDL .
Exemplul 3.2.4.7. Să se stabilească, prin metoda “cross-

rate”, cursul coroanei suedeze faţă de lira sterlină luând în
calcul următoarele date:
1 £ = 1,6060 – 1,6070 USD
1 $ = 9,3860 – 9,3890 SEK
Rezolvare:
1£ = 1,6060 − 1,6070$ (cotare indirectă)
↓ ↓
1$ = 9,3860 − 9,3890SEK (cotare directă)
SEK = (1,66060 × 9,3860 ) (1,6070 × 19,3890 )
£
Concluzii: Cotarea dublă a coroanei suedeze faţă de lira
sterlină va fi: 1£ = 15,0739 − 15,0881SEK .
63
Aplicaţii
Aplicaţia 1.
O bancă comercială din Bucureşti cotează leul românesc
faţă de euro astfel:
1 EUR = 36300 – 36 800 ROL
Să se determine:
a) ce sumă de lei se poate încasa, dacă se vor
schimba 530 EUR,
b) câţi euro pot fi cumpăraţi cu 2 000 000 ROL.
Aplicaţia 2.
La Londra, cursul lirei sterline în raport cu dolarul
american este următorul:
1 £ = 1,6058 – 1,6052 $.
Să se determine:
a) ce sumă de lire sterline vom obţine, dacă vom
schimba 2 555 $;
b) ce sumă de dolari putem cumpăra cu 2 555 £.
Aplicaţia 3.
În Canada, cursul dolarului canadian, în raport cu dolarul
S.U.A., este următorul:
1 CAD = 0,6055 – 0,6015 $
Să se determine:
a) ce sumă de dolari americani vom obţine, dacă vom
schimba 1 360 CAD;
b) ce sumă de dolari canadieni putem cumpăra cu 3
200$.
Aplicaţia 4.
Să se calculeze cursul de schimb al leului moldovenesc în
raport cu rubla rusească în baza parităţii puterii de cumpărare,
folosind informaţiile din tabel:
64
Produse Ponderea, Piaţa Piaţa
şi servicii % Rusiei Moldovei
Alimentare 70 0,50 0,46
Alte produse 20 0,48 0,44
Servicii 10 0,46 0,40
Total 100 X X
Aplicaţia 5.
Stabiliţi cursul valutar real dintre coroana suedeză şi
coroana norvegiană folosind datele din tabel:
Ponderea, Piaţa Piaţa

Produse
% Suediei Norvegiei
Produsul A 30 118 SEK/t 100 NOK/t
Produsul B 60 144 SEK/t 120 NOK/t
Produsul C 10 238 SEK/t 200 NOK/t
Total 100 X X
Aplicaţia 6.
Stabiliţi sumele cu care participă la coş fiecare valută, în
baza următoarelor informaţii:
• ponderea valutelor în coş: 41 % USD; 35% EUR; 11 %
GBP; 13% JPY;
• cursul de schimb curent: 1,40 USD/DST
1,14 USD/EUR
1,60 USD/GBP
120,00 JPY/USD.
65
Aplicaţia 7.
În baza datelor de mai jos, calculaţi cursul DST în dolari
americani.
Cursurile curente pe piaţă
Contribuţia valutei la coş
(în USD)
0,43 EUR 1,12 USD/EUR
21,00 JPY 118,00 JPY/USD
0,10 GBP 1,60 USD/GBP
0,58 USD 1
Aplicaţia 8.
La licitaţia interbancară, se înregistrează următoarele
ordine:
a) de cumpărare:
Cursul, MDL/USD Cererea, USD
14,22 2 200 000
14,26 1 900 000
14,28 1 300 000
14,30 950 000
14,32 500 000
14,34 250 000
b) de vânzare:
Cursul, MDL/USD Oferta, USD
14,35 1 900 000
14,34 1 620 000
14,32 1 080 000
14,30 900 000
14,28 550 000
14,26 250 000
Să se determine cursul leului moldovenesc faţă de dolarul
american.
66
Aplicaţia 9.
Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursul leului
moldovenesc faţă de leul românesc luând în calcul următoarele
date:
1 $ = 14,4131 – 14,4137 MDL
1 $ = 34 310 – 34 345 ROL
Aplicaţia 10.
Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursul
francului elveţian faţă de lira sterlină având în vedere
următoarele date:
1 £ = 1,6104 – 1,6110 $
1 $ = 1,3960 –1,3970 CHF
Aplicaţia 11.
Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursul
dolarului canadian faţă de lira sterlină luând în calcul
următoarele date:
1 £ = 1,5705 – 1,5710 $
1 C$ = 0,6880 – 0,6890 $
Aplicaţia 12.
În baza cursurilor comunicate de BNM, calculaţi cursul
dolarului american faţă de celelalte valute:
1 USD = 14,3580 MDL
1000 ROL = 0,4370 MDL
1CHF = 10,5465 MDL
100 JPY = 12,1254 MDL.
Aplicaţia 13.
Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursurile
coroanelor norvegiene şi daneze faţă de lira sterlină în baza
datelor următoare:
1,5710 USD/GBP
7,2620 NOK/USD
8,4850 SEK/USD
67
Aplicaţia 14.
Au fost înregistrate următoarele cursuri faţă de dolarul
SUA:
Cursul către dolarul american
Valutele
bid offer
CHF 1,4025 1,4040
DKK 7,2040 7,2080
SEK 9,4060 9,4075
RUR 31,3010 31,4020
Să se determine, prin metoda cross-rate, cursul CHF faţă

de DKK, cursul RUR faţă de SEK şi să se calculeze marjele
obţinute de bancă la efectuarea operaţiunilor valutare cu CHF,
DKK, SEK, RUR.
Aplicaţia 15.
O firmă din Moldova a încasat, în urma unui export,
suma de 100 000$. În acelaşi timp, firma are de stins o
obligaţiune în euro provenită dintr-un import. O bancă
comercială din Chişinău a anunţat următoarele cursuri:
1 $ = 14,30 –14,40 MDL
1 € = 15,50 –15,60 MDL
Câţi euro va putea procura firma dată cu suma încasată în
urma exportului?
Aplicaţia 16.
O firmă a exportat mărfuri în Marea Britanie, pentru care
a încasat suma de 20 000 GBP. Ea are nevoie să plătească un
import în lire turceşti. Pe piaţă sunt anunţate următoarele
cursuri:
1 GBP = 1,6080 – 1,6020 $
1 $ = 1 629 100 – 1 629 600 TRL (lire turceşti).
Să se determine suma de lire turceşti ce o va obţine firma
în urma schimbului sumei de lire sterline.
68
3.3. Influenţa modificărilor cursului valutar asupra
comerţului exterior
Cursul valutar, ca etalon al preţurilor externe, condiţionează

nivelul preţului intern al mărfurilor şi serviciilor importate, precum
şi nivelul preţurilor externe în monedă naţională al mărfurilor şi
serviciilor exportate. Astfel, în cazul în care moneda naţională se
depreciază, iar preţurile externe în valută rămân constante,
exportatorul autohton, convertind contravaloarea valutei mărfurilor
exportate, va obţine de la banca sa, care cumpără această valută, o
cantitate sporită de monedă naţională.
Exportatorul câştigă, ca urmare a deprecierii cursului,
încasând o sumă în monedă naţională mai mare, în comparaţie
cu suma din vânzarea respectivă a mărfii pe piaţa internă.
Dar creşterea volumului monedei naţionale încasate
exclusiv, ca urmare a deprecierii cursului, conduce în timp, pe
de o parte, la creşterea masei monetare pe piaţa internă şi, pe de
altă parte, la creşterea ratei inflaţiei ce atinge un prag după care
cursul monedei naţionale îşi schimbă sensul evoluţiei în
direcţia deprecierii. Iar această depreciere descurajează
importatorii, care vor avea nevoie, deja, de mai multă monedă
naţională pentru a cumpăra aceeaşi valută.
Concluzia ce rezultă din mecanismul de mai sus constă în
faptul că deprecierea monedei naţionale (scăderea cursului
monedei ţării) stimulează exportul şi frânează importul.
Situaţia este inversă în cazul reaprecierii monedei naţionale:
exportatorii încasează din exporturi relativ mai puţină monedă
naţională, descurajând exportul. În ceea ce-l priveşte pe importator,
acesta este încurajat pentru a spori importul, având nevoie de o
cantitate mai mică de monedă naţională, ca să cumpere valută,
datorită reaprecierii monedei naţionale.
Concluzie: reaprecierea monedei frânează exporturile şi

stimulează importurile.
69
Aplicaţii
Aplicaţia 1.
O firmă exportă mărfuri în valoare de 500 000 euro pe
piaţa S.U.A. Cursurile de schimb sunt:
– în momentul încheierii contractului – 1$=1,07 €;
– în momentul plăţii – 1$=1,08 €.
Să se determine care vor fi consecinţele modificării
cursului valutar asupra exportului.
Aplicaţia 2.
O firmă exportă mărfuri în valoare de 1 400 000 USD pe
piaţa Germaniei.
Cursurile de schimb sunt:
– în momentul încheierii contractului – 1$=1,0610 €;
– în momentul plăţii – 1$=1,0720 €.
Să se determine care vor fi consecinţele modificării
cursului valutar asupra exportului.
Aplicaţia 3.
Un producător din Moldova exportă mărfuri în valoare de
1 000 000 lei moldoveneşti în Franţa. Cursul în momentul
încheierii contractului este: 1€ =15,8560 MDL, iar în
momentul plăţii, 1 € =15,4010 MDL.
Să se calculeze care vor fi consecinţele scăderii cursului
valutar asupra exportului.
Aplicaţia 4.
Un agent economic importă mărfuri în valoare de 1 500
000 lei moldoveneşti din Germania. Cursul către momentul
încheierii contractului este: 1€=15,5470 MDL, iar către
momentul plăţii 1€ =15,2285 MDL.
Să se calculeze care vor fi consecinţele modificării
cursului valutar asupra importului.
70
Aplicaţia 5.
Un contract de export în valoare de 10 000 lei
moldoveneşti a fost încheiat în mai (T0), încasarea contravalorii
va fi efectuată în noiembrie (T1). Cursul de schimb:
T0 1$=13,80 MDL;
T1 1$=14,60 MDL.
Să se determine consecinţele modificării cursului de
schimb asupra exportului.
Aplicaţia 6.
Un contract de export în valoare de 550 000 lei
moldoveneşti a fost încheiat în mai (T0). Încasarea
contravalorii va fi efectuată în noiembrie (T1). Cursul de
schimb:
T0 1$=14,3578 MDL;
T1 1$=12,6240 MDL.
Să se determine consecinţele modificării cursului de
schimb asupra exportului.
71
Teste-grilă

3.1. În practica internaţională, există următoarele metode de
cotare:
a) cotare directă;
b) cotare indirectă;
c) cross-rate;
d) cross-curs.
3.2. Cursul la care o persoană fizică cumpără o monedă

străină este:
a) cross-rate;
b) curs de cumpărare;
c) cross-curs;
d) curs de vânzare.
A (d) B (a,b) C (b) D (b)
3.3. Creşterea dobânzii pe piaţa americană şi stabilizarea

ratei dobânzii, în Sistemul Monetar European, va avea drept
consecinţă:
a) o creştere a dolarului;
b) o scădere a dolarului;
c) o creştere a monedei unice europene;
d) o scădere a monedei unice europene.
A (b,c) B (a,d) C (a,d) D (a,b)
3.4. Scăderea PIB-ului în Marea Britanie şi sporirea acestuia

în Japonia, după o creştere similară a indicelui preţurilor în
ambele ţări, se va solda cu:
a) o creştere a lirei;
b) o scădere a yenului;
72
c) o creştere a yenului;
d) o scădere a lirei.
A (c,d) B (a,b) C (a,c) D(b,d)
3.5. Creşterea deficitului bugetar în Norvegia şi înregistrarea

unui excedent bugetar în Japonia va avea drept consecinţă:
a) o creştere a coroanei norvegiene;
b) o scădere a yenului;
c) o creştere a yenului;
d) o scădere a coroanei norvegiene.
A (c,d) B (a,b) C (a,c) D (b,d)
3.6. Înregistrarea unui deficit al Balanţei de Plăţi a

Republicii Moldova şi unui excedent al Balanţei de Plăţi a
Federaţiei Ruse va avea drept consecinţă:
a) o creştere a rublei;
b) o scădere a rublei;
c) o creştere a leului;
d) o scădere a leului.
A (a,c) B (a,d) C (b,d) D (a,b)
3.7. Creşterea semnificativă a importului faţă de export în

Republica Moldova se va solda cu:
a) aprecierea monedei naţionale;
b) revalorizarea monedei naţionale;
c) deprecierea monedei naţionale;
d) stabilitatea monedei naţionale.
A(b) B (d) C (a) D (c)
3.8. Scăderea indicelui preţului de consum în Republica

Moldova se va solda cu:
a) aprecierea monedei naţionale;
b) devalorizarea monedei naţionale;
c) deprecierea monedei naţionale;
73
A (b) B (a) C (d) D (a)
3.9. La Paris, se înregistrează cursul 1€= 1,2251–1,2259 $,

ceea ce înseamnă că un euro:
a) se cumpără cu 1,2251 $ şi se vinde cu 1,2259 $;
b) se vinde cu 1,2251 $ şi se cumpără cu 1,2259 $;
c) se vinde şi se cumpără la sume negociate în intervalul
1,2251–1,2259 $;
d) se vinde cu 1,2259$.
A (b) B (a) C (d) D (a)
3.10. La Londra, cursul valutar este: 1£=1,4462–

1,4469 $, la Paris: 1€=1,2251–1,2259$. Pentru a determina €/£,
trebuie să:
a) împărţim 1,4462 $/£ la 1,2259$/€ şi 1,4469$/£ la
1,2251 $/€;
b) împărţim 1,4469$/£ la 1,2259$/€ şi 1,4462 $/£ la
1,2251 $/€;
c) înmulţim 1,4462$/£ cu 1,2251 $/€ şi 1,4469$/£ cu
1,2259$/ €;
d) înmulţim 1,4469 $/£ cu 1,2251$/€ şi 1,4462$/£ cu
1,2559$/ €.
A (b) B (a) C (d) D (a)
74
Capitolul 4
PIAŢA VALUTARĂ
Piaţa valutară internaţională este un sistem de relaţii

financiar-valutare prin care se desfăşoară vânzările şi
cumpărările de valută (efectivă şi în cont) şi de devize (trate,
bilete la ordin, cecuri etc.) exprimate în monedă străină. Pe
piaţa valutară monedele şi devizele sunt considerate mărfuri,
fiind negociate ca atare.
Segmentele acestei pieţe nu au localizare teritorială: de
fapt, ele reprezintă o reţea de comunicaţii, care funcţionează 24
din 24 ore (ziua calendaristică de lucru începe în Orient, mai
exact în Noua Zeelandă (Wellington), trecând succesiv fusurile
orare din Sidney, Tokyo, Hong-Kong, Singapore, Moscova,
Frankfurt pe Main, Londra şi se termină în New York şi Los
Angeles). Deci această piaţă este delocalizată, lichidă şi
globală.
Operaţiunile valutare reprezintă contractele agenţilor
pieţei valutare cu privire la vânzarea-procurarea valutei străine,
acordarea creditelor în valută străină în anumite condiţii
concrete (suma, cursul valutar, rata dobânzii, termenul) cu
executarea efectivă a acestor contracte la o anumită dată.
Operaţiunile valutare de conversiune şi operaţiunile de
depozitare-creditare reprezintă ponderea majoritară a
operaţiunilor valutare.
Toţi participanţii la piaţa valutară pot fi divizaţi în două
grupe de bază:
Participanţii pasivi – adică acei care, uneori, vor să
efectueze operaţiuni valutare (fie pe cont propriu,
fie în numele clienţilor) şi care se interesează de
preţuri la alte bănci,
75
Participanţii activi – sau aşa-numiţii “market
makers”, adică acei care fixează preţuri pentru
participanţii pasivi. Printre aceştia, se evidenţiază
un cerc restrâns de bănci gigantice cu mai multe
ramuri, filiale în toată lumea şi un grup mare de
dealeri. Aceste bănci pot participa la afaceri cu
sume enorme de bani.
Participanţii pieţei valutare sunt băncile comerciale,
firmele care efectuează operaţiuni de comerţ exterior
(Investment Funds, Money Market Funds, International
Corporations), băncile centrale, persoanele fizice, bursele
valutare, firmele de brokeri etc.
Divizând piaţa pe cantitatea de valute tranzacţionată, se
observă că doar la cinci valute – $, €, ¥, ₤, CHF – le revin până
la 90% din volumul operaţiunilor de conversiune din lume.
Cea mai mare parte a tranzacţiilor valutare este efectuată
de băncile comerciale (aproximativ 85-95%). Ceilalţi
participanţi deţin conturi în bănci şi efectuează operaţiunile
necesare prin aceste conturi şi cu băncile respective. Băncile
acumulează (prin operaţiunile cu clienţii lor) necesităţile pieţei
de schimburi valutare, depozite şi credite în valută şi ies cu ele
pe piaţa interbancară, pentru a le compara cu cererile celorlalte
bănci. În afară de executarea ordinelor clienţilor, băncile pot
opera şi pe cont propriu. De aceea, pieţele valutare sunt,
practic, pieţe interbancare. În plus, în ţările dezvoltate, anume
pe pieţele valutare interbancare se stabilesc cursul valutar şi
rata dobânzii.
Băncile centrale intervin pe piaţa valutară cu scopul de a
dirija rezervele valutare, de a efectua intervenţii valutare pentru
menţinerea cursului valutar, precum şi de a reglementa nivelul
ratei dobânzii la depozitele şi creditele în valută.
Din punct de vedere al termenului, piaţa valutară poate fi
divizată în două segmente:
- piaţa valutară la vedere (SPOT);
76
- piaţa valutară la termen.
Operaţiunile valutare pot fi realizate cu următoarele
scopuri:
- economic – participanţii pieţei valutare cumpără
sau vând valute pentru acoperirea necesităţilor
curente de valută – stingerea obligaţiunilor;
- de hedgind – pentru contractarea riscul valutar;
- speculativ – pentru obţinerea profiturilor din
diferenţele de curs valutar;
- tehnic – pentru gestionarea cursului monedei
naţionale a unui stat.
4.1. Operaţiunile SPOT şi FORWARD
Operaţiunile la vedere sau curente (SPOT) sunt acele

operaţiuni, în care tranzacţia de vânzare-cumpărare a valutei se
încheie în aceeaşi zi (max. 48 ore), aşa că momentul tranzacţiei
coincide cu momentul formării cursului valutar al zilei.
Operaţiunile la vedere presupun realizarea tranzacţiei de
vânzare/cumpărare în condiţiile de curs valutar economic
curent, cu mişcarea efectivă a monedei tranzacţionate imediat
sau în maximum 48 de ore din momentul schimbului de
monede.
În scopul realizării acestor operaţiuni, piaţa valutară
utilizează cursul valutar economic al pieţei în două variante:
• curs valutar de cumpărare a valutei de la deţinător
de către intermediar;
• curs valutar de vânzare a valutei de către
intermediar către solicitant.
În practică, cursul la vedere (spot) se stabileşte în funcţie
de cursul “spot” precedent şi de raportul dintre ordinele de
cumpărare “spot” a valutei respective (cerere) şi ordinele de
77
vânzare “spot” a acesteia (ofertă). Dacă ordinele de vânzare vor
creşte, cursul precedent se va diminua, iar dacă vor creşte
ordinele de cumpărare, cursul precedent se va majora.
Operaţiunile la termen (FORWARD) sunt acelea, în

care tranzacţia a avut loc imediat, iar livrarea valutelor se face
după un termen anumit, stabilit prin contract. De aici rezultă
două caracteristici de bază ale operaţiunilor la termen:
1) Există un interval între momentul încheierii
contractului şi momentul livrării valutei. În prezent,
acest termen poate dura de la 1,2 săptămâni, 1,2,3,6,12
luni (1M, 2M, 3M, 6M, 1Y) şi până la 5 ani.
2) Cursul valutelor în operaţiunile la termen se fixează în
momentul încheierii contractului, cu toate că va fi
utilizat peste un termen stabilit.
Cursul la termen în care este calculată prima sau
discontul se numeşte curs “autrait” (outright):
Cursul forward outright =cursul SPOT ± punctele
forward
(forward outright rate= spot rate + (-) forward
points).
Punctele forward se calculează în felul următor:
Punctele curs spot × (% valutei cotate − % val. de bază × Nr. zile
=
Forward 360 × 100 + (% val. de bază × Nr. zile)
Dacă punctele forward calculate vor avea semnul pozitiv,

atunci vor reprezenta premium şi se vor adăuga la cursul spot;
în cazul în care vor fi negative, vor reprezenta discount şi se
vor scădea din cursul spot.
În baza formulei de mai sus, pot fi calculate punctele
forward medii pentru cursul forward mediu. Însă, în
operaţiunile forward, ca şi în cele spot, cursurile se cotează
dublu: bid şi offer. În acest caz, formulele de calcul vor fi
următoarele:
78
Punctele spot bid × (% valutei cotate bid − % val. de bază offer) × Nr. zile
=
Frw. bid 360 × 100 + (% val. de bază offer × Nr. zile)
;
Punctele spot offer × (% valutei cotate offer − % val. de bază bid) × Nr. zile
=
Frw. offer 360 × 100 + (% val. de bază bid × Nr. zile)
.
Exemplul 4.1.1. Determinaţi punctele forward şi cursul

forward 3 luni în baza datelor de mai jos:
Bid Offer
CHF USD
1,7060 −1,7070
Ratele dobânzilor pe termen de 3 luni la CHF şi USD sunt:
Bid Offer (%, % )
CHF 5,875 6,125 (rata medie 6% )
USD 3,875 4,125 (rata medie 4% )
Rezolvare:
Punctele 1,7060 × (5,875 − 4,125) × 90
= = 0,0069
Frw. Bid 360 × 100 + (4,125 × 90)
Punctele 1,7070 × (6,125 − 3,875) × 90
= = 0,0095
Frw. Offer 360 × 100 + (3,875 × 90 )
Deci cursul forward va fi:
Bid Offer
curs. spot
1,7060 − 1,7070 CHF USD
+ punctele. frw. 3 luni
69 95
curs. forward 3 luni 1,7129 − 1,7165 CHF USD
Concluzie: La termen, francul elveţian se cotează cu
primă către dolarul american, punctele forward 3 luni sunt: 69-
95 iar cursul forward 3 luni: 1,7129-1,7165 CHF/USD.
79
Exemplul 4.1.2. În baza datelor din tabel, determinaţi
sensul punctelor forward, cursul forward şi marja obţinută de
bancă din efectuarea operaţiunilor bancare la cursul SPOT şi la
cursul forward.
Termenul SEK/USD CHF/USD USD/EUR
SPOT 8,4820-8,4840 1,4012-1,4025 1,0820-1,0850
1 lună 35-30 12-20 5,0-6,5
2 luni 67-62 40-48 10,5-12,5
3 luni 94-84 67-77 15-18
6 luni 168-153 173-188 30-33
12 luni 270-240 410-470 54-64
Rezolvare:
Datele prezentate demonstrează că moneda suedeză
(coroana) este dispusă cu discont faţă de dolarul american,
francul elveţian cu primă faţă de dolarul american, iar euro – cu
discont faţă de dolar.
În baza datelor din tabel, aflăm cursul forward:
1) în exemplul cu discontul:
Coroana suedeză – dolar american
Cursul SPOT: 8,4820 – 8,4840 SEK/USD
--
Discont 3 luni 94 84
Curs forward 3 luni: 8,4726 – 8,4756 SEK/USD
Observăm că la cursul forward marja este mai mare decât

la cursul SPOT (respectiv, de 0,002 şi 0,003).
2) în exemplul cu prima:
Francul elveţian – dolar
Cursul SPOT: 1,4012 – 1,4025 CHF/USD
+ +
Primă 3 luni 67 77
Curs forward: 1,4079 – 1,4102 CHF/USD
80
Ca şi în exemplul precedent, marja la cursul forward este
mai mare decât la cursul SPOT (0,0013 şi 0,0023).
4.2. Tranzacţia futures
Un contract futures este un acord de voinţă încheiat între

vânzător şi cumpărător, prin care primul se angajează să livreze
cumpărătorului, numit “long”, un activ, la o dată fixată în viitor
şi la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului.
În particular, futures-urile valutare se încheie pe
schimbul de valute în viitor la un curs determinat din momentul
semnării contractului. O cerinţă obligatorie în funcţionarea
pieţei futures este lichiditatea ei, care ar facilita efectuarea
tranzacţiei.
Contractele futures pe valute se caracterizează prin
câteva elemente:
• sunt standardizate (cuprind sume de valută standard
şi patru scadenţe pe an: în fiecare a treia miercure a
lunilor martie, iunie, septembrie şi decembrie), între
părţi negociindu-se numai preţul contractului,
respectiv, cursul de schimb al valutei care face
obiectul acestuia; preţul fiind exprimat, de regulă, în
moneda ţării de sediu a bursei. Pentru aceste
contracte, sunt stabilite şi variaţiile minime de preţ
– tick size.
Spre exemplu, la Bursa din Chicago există contracte
futures pe următoarele valute:
Variaţia minimă
Preţul,
de preţ (bazată
Valuta Codul Cantitatea $/pe
pe sistemul
contract
zecimal)
Dolarul australian AVD 100 000 0,000100 10,00
Lira sterlină GBP 62 500 0,000200 12,50
Dolarul canadian CAD 100 000 0,000100 10,00
81
Euro EUR 125 000 0,000100 12,50
Yenul japonez JPY 12 500 000 0,000001 12,50
Francul elveţian CHF 125 000 0,000100 12,50
• spre deosebire de contractele forward, contractele

futures beneficiază de o piaţă secundară, unde pot fi
lichidate înainte de scadenţă, la o valoare de piaţă.
Deci contractele futures se derulează numai în cadrul

bursei, iar preţul se stabileşte prin procedura specifică de
negociere şi contractare a bursei. Acest preţ (cursul de schimb)
este expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare
contract standardizat şi variază zilnic, în funcţie de condiţiile
pieţei. Contractul futures este actualizat, în fiecare zi, iar
pierderile uneia dintre părţile contractante sunt transferate ca
venituri celeilalte părţi.
Dacă valoarea contractului creşte, cumpărătorul
(deţinătorul poziţiei long) primeşte în contul său, la broker o
sumă corespunzătoare profitului virtual al contractului; dacă
valoarea scade, o anumită sumă, reprezentând pierderea
virtuală, este dedusă din acel cont. În mod simetric, în cazul în
care preţul scade, ceea ce înseamnă reducerea valorii
contractului, deţinătorul unei poziţii short (vânzătorul)
beneficiază de profitul virtual, în schimb, după o creştere a
valorii contractului, o anumită sumă, reprezentând pierderea
virtuală, se scade din contul vânzătorului.
Un contract futures poate fi lichidat în două moduri:
1) prin executarea contractului,
2) printr-o operaţiune offset – o obligaţiune contrară
alteia care o lichidează (operaţiune simetrică de sens
invers).
Operaţiunile futures se realizează, în fond, cu două
scopuri: speculativ şi de acoperire a riscurilor.
82
Cele mai active pieţe financiare pe care sunt
tranzacţionate contracte futures în valută sunt Chicago
Mercantile Exchange (CME) şi London Stock Exchange
(LSE).
Exemplul 4.2.1. Un cumpărător procură un contract

futures pe dolari americani (100 000 $) pe termen de o lună la
cursul 1 £ = 1,67 $ cu marja de transfer 1500 $. Considerăm că:
Varianta a) Într-o zi anumită cursul înregistrat pe piaţă a
fost 1 £ = 1,63 $;
Varianta b) Într-o zi anumită cursul înregistrat pe piaţă a
fost 1 £ = 1,70 $;
Varianta c) Într-o zi anumită cursul înregistrat pe piaţă a
fost 1 £ = 1,68 $.
Determinaţi ce sumă va fi depusă din contul
cumpărătorului în casa de clearing.
Rezolvare:
Conform contractului, peste 1 lună, cumpărătorul, pentru
cei 100 000 $ va trebui să plătească următoarea sumă în lire
sterline:
100000USD
= 59880,24GBP
1,67USD / GBP
Varianta a) În ziua evaluării, aceeaşi sumă de dolari

putea fi cumpărată cu următoarea sumă de lire sterline:
100000USD
= 61349,69GBP
1,63USD / GBP
De aici reiese că cumpărătorul este în câştig.
61349,69£ – 59880,24 £= 1469,45 £
1469,45£ × 1,63$/ £ = 2395,21 $
Suma de 2395,21 $ va fi transferată în contul
cumpărătorului din casa de clearing.
83
Varianta b) În cazul în care cursul pe piaţă va fi 1 £ =
1,70 $:
100000USD
= 58823,53GBP
1,70USD / GBP
Deci cumpărătorul va înregistra o pierdere de:
58823,53£ – 59880,24 £= (–)1056,71 £
1056,71 £ × 1,70 $/ £ = 1796,41 $
În acest caz, cumpărătorul va trebui să transfere în contul
său din casa de clearing suma care depăşeşte marja de transfer.
1796,41$ – 1500$ = 296,41 $
Varianta c) În cazul în care cursul pe piaţă va fi 1 £ =

1,68 $.
100000USD
= 59523,81GBP
1,68USD / GBP
Deci cumpărătorul va înregistra o pierdere de:
59523,81£ – 59880,239£ = (–)356,43 £
356,43 £ × 1,68 $/ £ = 598,80 $
În acest caz, pierderea nu depăşeşte marja de transfer
(598,80$ < 1500 $) şi, prin urmare, cumpărătorul nu va
transfera nimic în contul său din casa de clearing.
Exemplul 4.2.2. În luna martie, o firmă încheie un

contract de import în valoare de 2,5 mil. franci elveţieni cu
scadenţa peste trei luni.
Să presupunem că importatorul recurge la acoperirea
riscului valutar pe piaţa contractelor futures pe valute şi
cumpără la bursă, în martie, 20 contracte pe franci elveţieni
(2,5 mil. CHF ÷ 125000 CHF = 20) la cursul 1 CHF= 0,7560 $
şi marja de 10% din valoarea tranzacţiei.
Analizaţi comportamentul importatorului, în situaţiile în
care cursul valutar la scadenţa contractului va fi:
Varianta a) 1 CHF= 0,7540 USD
Varianta b) 1 CHF= 0,7600 USD
84
Rezolvare:
La încheierea contractului, firma va depune în casa de
clearing marja în mărime de 250 000 CHF (2,5 mil. CHF x 10%).
Varianta a) În acest caz, firma va obţine o pierdere de:
_0,7540 USD/CHF
0,7560 USD/CHF
(-) 0,0020 tick-uri
Pierderea 20 tick-uri x 12,50 $/contract x 20 contracte = 5000 $.
Varianta b) În cazul dat, firma iniţiază o operaţiune

offset – vinde contractele date şi obţine un venit. Diferenţa
dintre preţuri este de (+)40 puncte. Fiecare punct, în cazul
contractului dat, costă 12,50 $. Rezultă că, în urma operaţiunii,
se va obţine un venit de:
40 tick x 20 contracte x 12,50 $/contract = 10 000 $
sau
_0,7600 USD/CHF
0,7560 USD/CHF
0,0040 tick-uri.
4.3. SWAP-ul valutar
SWAP este operaţiunea valutară ce combină vânzarea-

cumpărarea a două valute în condiţiile livrării rapide, cu
contraoperaţiunea efectuată în aceeaşi valută. În cazul SWAP,
data executării primei operaţiuni se numeşte data valutării, iar
data executării contraoperaţiunii – data încheierii SWAP
(maturity). De obicei, SWAP se încheie pe o perioadă de până
la un an.
85
Dacă la început are loc cumpărarea valutei (de regulă, a
valutei de bază), iar apoi – vânzarea valutei, acest SWAP
poartă denumirea “cumpărat/vândut” – buy and sell swap.
Dacă la început are loc vânzarea valutei, iar operaţiunea
opusă este cumpărarea valutei, acest SWAP poartă denumirea
“vândut/cumpărat” – sell and buy swap.
Operaţiunile SWAP se practică pentru:
efectuarea afacerilor comerciale: banca vinde valuta
străină în condiţiile livrării imediate şi, în acelaşi
timp, o cumpără la termen. De exemplu, banca
comercială, având o sumă de dolari în plus pe un
termen de 3 luni, îi vinde în condiţiile SPOT. În
acelaşi timp, ţinând cont de o necesitate de USD,
peste 3 luni, îi cumpără la cursul forward;
cumpărarea de către bancă a valutei necesare fără
risc valutar (în baza acoperirii cu o
contraoperaţiune) pentru asigurarea decontărilor
internaţionale;
creditarea interbancară reciprocă în două valute.
Operaţiunile SWAP sunt comode pentru bănci: ele nu
formează o poziţie valutară deschisă (cumpărarea se acoperă cu
vânzarea), temporar asigură valuta necesară, astfel asigurând,
totodată, riscul valutar.
Cele două tranzacţii sunt, de fapt, una singură, fapt
pentru care comisionul de brokeraj este mai mic decât dacă
acestea s-ar executa separat.
Tehnica swap-ului este larg practicată astăzi pe pieţele de
schimb. Circa o cincime din totalul tranzacţiilor efectuate pe
aceste pieţe reprezintă operaţiuni de swap.
Cunoscând cursurile valutei A (baza) în raport cu valuta

B (valuta cotată), poate fi efectuat SWAP cu valuta A –
cumpărarea în condiţii SPOT şi cu vânzarea ei concomitentă în
condiţii forward. Schema convertirii este următoarea:
86
B A B.
La cotarea directă la cursul spot Cs, suma de valută B
(Pb), convertită în valuta A (Pa), se calculează în baza
formulei:
P
Pa = b (1)
Cs
La convertirea sumei Pa în valută B, peste t zile, la cursul
forward Cf, suma ce urmează să fie obţinută poate fi calculată
conform formulei:
Sb= Pa x Cf (2)
Dacă valuta A se cotează cu primă, swap-ul va aduce
profit:
FM
E = Sb – Pb = Pb × (3),
Cs
unde FM indică marja cursurilor frw.
Profitabilitatea swap-ului se calculează în % conform
formulei:
FM 360
I FM = × (4)
Cs t
Dacă valuta A se cotează cu discont, swap-ul va aduce
pierderi:
FM
E = Pb – Sb = Pb × (5)
Cs
Indicatorul pierderilor în urma swap-ului se va calcula ca
şi în cazul profitului.
În schema convertirii valutelor , marja forward (FM) se
determină: A
B B
la cotarea valutei A cu premium: FM = Cf bid valuta A
– Cs offer valuta A
la cotarea valutei A cu discont: FM = Cs offer valuta
A – Cf bid valuta A
87
Exemplul 4.3.1. Cursul CHF/USD este:
SPOT 1,4652 – 1,4658 CHF/USD
Punctele frw. 1 lună 114 – 108
Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu USD
şi eficienţa operaţiunii.
Rezolvare:
În cazul dat, francul elveţian se cotează faţă de dolar cu
discont, deci în urma swap-ului cu USD (CHF – USD – CHF),
vor fi înregistrate pierderi.
Marja forward:
FM = 1,4658 – 1,4538= 0,0120 (120 puncte).
0,0120 360
I FM = × = 9,8% anual
1,4658 30
Concluzie: Ca rezultat al SWAP cu USD, au fost
înregistrate pierderi de 120 puncte, eficienţa operaţiunii – 9,8
% anual.
Exemplul 4.3.2. Cursul RUR /USD este următorul:

SPOT: 31,20 – 31,28 RUR/USD
Punctele frw. 3 luni – 50-60
Să se determine care va fi rezultatul SWAP-ului cu USD
Rezolvare:
RUR se cotează faţă de USD cu primă, deci swap-ul cu
USD (RUR – USD – RUR) va aduce profit.
Marja forward:
FM = 31,70 – 31,28 = 0,42 (42 puncte)
Profitabilitatea operaţiunii va fi:
70 360
I FM = × = 5,37%
31,28 90
Concluzie: În urma SWAP-ului cu USD, s-a înregistrat
un profit de 42 puncte, eficienţa operaţiunii a fost de 5,37%
anual.
88
Deci SWAP-ul “cumpărat-vândut” cu o valută
puternică (cotată cu primă) va genera profit, iar cu o valută
slabă (cotată cu discont) va genera pierderi.
Dacă, cunoscând cursurile valutei A (baza) în raport cu
valuta B (valuta cotată) va fi efectuat SWAP cu valuta B –
cumpărarea în condiţii SPOT şi vânzarea ei concomitentă în
condiţii forward, atunci schema convertirii va fi următoarea:
A B A.
La cotarea directă la cursul spot Cs, suma de valută A
(Pa), convertită în valuta B (Pb), se calculează conform
formulei:
Pb = Pa x Cs (1)
La convertirea sumei Pb în valută A, peste t zile, la cursul
forward Cf, suma ce urmează să fie obţinută poate fi calculată
conform formulei:
Sa = Pb/Cf (2)
Dacă valuta A se cotează cu primă, swap-ul va aduce
pierderi:
FM
E = Pa - Sa = Pa × (3),
Cf
unde FM indică marja cursurilor fwd.
Dacă valuta A se cotează cu discont, swap-ul va aduce
profit:
E = Sa - Pa =Pa x FM / Cf (4)
Profitabilitatea swap-ului se calculează în % conform
formulei:
FM 360
I FM = × (5)
Cf t
Indicatorul pierderilor în urma swap-ului se va calcula ca
şi în cazul profitului.
În schema convertirii valutelor A, B, A marja forward
(FM) se determină:
89
la cotarea valutei A cu primă: FM = Cf offer valutei
A – Cs bid valutei A
la cotarea valutei A cu discont: FM = Cs bid valutei
A – Cf offer valutei A
Exemplul 4.3.3. Cursul RUR /USD este următorul:

SPOT: 30,82 - 30,88 RUR/USD
Punctele frw. 1 lună – 10-15
Să se determine care vor fi rezultatul SWAP cu RUR şi
eficienţa operaţiunii.
Rezolvare:
RUR se cotează faţă de USD cu primă, deci swap-ul cu
RUR (USD – RUR – USD) va aduce pierderi.
Marja forward:
FM = 31,03 – 30,82 = 0,21 (21 puncte)
0,21 360
I FM = × = 8,12%
31,03 30
Concluzie: În urma SWAP cu RUR, au fost înregistrate
pierderi de 21 puncte, eficienţa operaţiunii a constituit 8,12 %
anual.
Exemplul 4.3.4. Cursul JPY/EUR este:

SPOT: 129,80 – 129,86 JPY/EUR
Punctele frw. 2 luni 35-45
Să se calculeze care vor fi rezultatul SWAP cu ¥ şi
Rezolvare:
În cazul dat JPY se cotează faţă de EUR cu discont, deci în
urma swap-ului cu ¥ (¥ – € – ¥) se va înregistra profit.
Marja forward:
FM = 129,80 –129,66 =0,14 (14 puncte)
0,14 360
I FM = × = 0,6% anual
129.66 60
90
Concluzie: În urma SWAP-ului cu yeni japonezi, s-a
înregistrat un profit de 14 puncte, eficienţa operaţiunii a
constituit 0,6 % anual.
4.4. Option-ul valutar
Option-ul valutar reprezintă contractul dintre vânzător

şi cumpărător, care oferă unui participant dreptul, dar nu şi
obligaţiunea, de a cumpăra sau a vinde o sumă anumită de
valută la cursul fixat în momentul încheierii afacerii, către o
anumită dată viitoare (option tip european) sau în decursul unei
perioade viitoare (option tip american). Acest drept se obţine
după plătirea primei, care nu se mai restituie.
În funcţie de cine dintre participanţi şi de modul în care
acesta poate să schimbe condiţiile afacerii, există:
1) option-ul “call”, adică option-ul cumpărătorului;
2) option-ul “put”, adică option-ul vânzătorului.
În cazul option-ului “call”, deţinătorul option-ului
(cumpărătorul) are dreptul de a cumpăra o anumită cantitate de
valută la termen la un curs fixat în prealabil. Cumpărătorul îşi
păstrează dreptul de a refuza afacerea, plătind pentru aceasta
vânzătorului o primă de option de la bun început.
În cazul option-ului “put”, deţinătorul option-ului
(vânzătorul) are dreptul de a vinde o anumită cantitate de
valută la termen la un curs fixat în prealabil. Dreptul de refuz al
afacerii aparţine vânzătorului, acesta plătind prima de option
cumpărătorului.
Deci, se disting două feluri de option: option de tip
european – în care contractul nu se poate exercita decât la
scadenţa fixată şi option de tip american – la care contractul se
exercită în orice zi înainte de data scadenţei stipulate în
contract. Tipurile indică numai originea acestor option-uri.
91
Actualmente, şi în America şi în Europa sunt utilizate ambele
tipuri.
Option-urile sunt foarte populare pentru speculanţi,
deoarece limitează posibilele pierderi, dar nu şi posibilele
profituri.
Vânzarea-cumpărarea option-urilor poate avea loc atât pe
piaţa bursieră, cât şi pe cea interbancară. În cadrul burselor
option-urile sunt standardizate.
Un option este definit de următoarele elemente:
denumirea activului, tipul (put, call), preţul, data scadenţei.
Ex. Un option call pe yeni japonezi la preţul de 0,75 $ şi
cu scadenţa în noiembrie, la bursa de option-uri din
Philadelphia, se va nota: “CHF, noiembrie, 0,75 call”.
Exemplul 4.4.1
Un exportator elveţian va încasa peste 3 luni suma de 100
000 $, pe care doreşte să o vândă la termen, la un preţ
avantajos. În acest scop, el decide să facă un option “put” – de
cumpărare a dreptului de a vinde o sumă de dolari, la un curs
anumit, şi are de ales între următoarele condiţii:
Preţul de opţiune Prima de opţiune,
CHF/USD
I. 1$= 1,3580 CHF 0,0020
II. 1$= 1,3600 CHF 0,0030
III. 1$= 1,3700 CHF 0,0050
Exportatorul a ales condiţia a treia.
Ce va întreprinde exportatorul în cazul în care cursul pe
piaţă la termen va fi:
Varianta a) 1$= 1,3600 CHF;
Varianta b) 1$= 1,3800 CHF;
Varianta c) 1$= 1,3750 CHF.
Rezolvare:
Alegând termenul (3 luni) şi preţul, exportatorul trebuie
să achite imediat prima: 100000$ x 0,0050 CHF/$= 500 CHF
92
La data scadenţei, firma poate să refuze afacerea sau să o
execute.
Există două condiţii posibile:
Varianta a) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este
mai mic decât cursul din contract:
Firma va onora contractul, vânzând la preţul stabilit
(1$=1,3700CHF) şi va obţine câştig:
100 000$ x (1,3700 – 1,3600) CHF/USD = 1000 CHF
Câştigul (1000 CHF) acoperă prima.
Varianta b) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este
mai mare decât cursul din contract:
Firma renunţă la contract şi vinde valuta la cursul curent
de pe piaţă:
100000 $ x (1,3800 – 1,3700) CHF/USD= 1000 CHF –
obţinând un venit care acoperă prima.
Varianta 3) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este
mai mare decât cursul din contract, dar nu-i atât de suficient
încât să venitul să acopere prima:
Firma renunţă la contract şi vinde valuta la cursul curent
de pe piaţă:
100000 $ x (1,3750 – 1,3700) CHF/USD= 500 CHF –
obţinând un venit care nu acoperă prima, dar cel puţin acoperă
o parte din prima plătită, care oricum constituie o cheltuială
pentru exportator.
Concluzie: În cazul în care cursul SPOT pe piaţă, peste 3
luni, va fi 1$=1,36CHF, exportatorul va decide utilizarea
option-ului, iar dacă cursul SPOT pe piaţă, peste 3 luni, va fi
1$=1,3750CHF, şi 1$=1,38CHF, exportatorul va renunţa la
contractul de option.
93
Exemplul 4.4.2.
Un agent economic din Japonia realizează un contract
option tip call pentru suma de 10 mil. $, în cazul în care preţul
de exerciţiu şi prima de option sunt:
Preţ de exerciţiu Prima de option,
posibil de ales ¥/$
I. 1 $ = 118 ¥/$ 1,50
II. 1 $ = 120 ¥/$ 1,40
III. 1 $ = 122 ¥/$ 1,30
Firma optează pentru preţul de 118 ¥/$, plătind cea mai
mare primă.
Cum va proceda firma în cazul în care cursul pe piaţă,
peste 3 luni, va fi:
Varianta a) 1$= 115 JPY;
Varianta b) 1$=120 JPY.
Rezolvare:
Alegând preţul, firma trebuie să achite imediat prima:
1 000 000$ x 1,50 ¥/$ = 1 500 000 ¥
La data scadenţei, firma poate să refuze tranzacţia sau să
o execute.
Există două condiţii posibile:
Varianta a) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este
mai mic decât cursul din contract:
Firma respinge contractul şi cumpără valuta respectivă la
cursul curent pe piaţă:
1 mil. $ x 115 JPY/$ = 115 mil. JPY
Conform contractului, firma poate cumpăra suma
respectivă cu:
1 mil. $ x 118 JPY/$ = 118 mil. JPY.
Renunţând la contract, firma economiseşte 1,5 mil. yeni
japonezi (3 mil. JPY – prima).
Varianta b) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este
mai mare decât cursul din contract:
94
Firma va onora contractul cumpărând valuta în condiţiile
contractuale:
1 000 000 $ x (120 – 118) ¥/$ = 2 000 000¥, obţinând un
venit care acoperă prima.
Concluzie: În cazul în care cursul curent pe piaţă va fi
1$=115 JPY/$, firma va renunţa la contractul de option
pierzând prima, iar dacă cursul curent pe piaţă va fi peste 3 luni
1$=120 JPY/$, firma va decide utilizarea option-ului.
4.5. Arbitrajul valutar
Prin intermediul arbitrajului valutar, se urmăreşte

obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri, fără ca, practic,
arbitrajul să-şi asume riscul modificării preţului. Diferenţa de
bază dintre operaţiunile de arbitraj şi cele speculative constă în
faptul că, în primul caz, contractul operaţiunii este pe termen
scurt, iar scopul operaţiunilor speculative este menţinerea
îndelungată a poziţiilor lungi sau scurte în funcţie de situaţia pe
piaţă.
Arbitrajul poate fi simplu, dacă sunt antrenate sume
exprimate doar în două monede (una se cumpără şi alta se
vinde) sau multiplu, dacă este angajat un număr mai mare de
monede. Totodată, arbitrajul poate fi în spaţiu şi în timp.
Exemplul 4.5.1
Cursul “spot” ¥/$ în Belgia este: 1 $ = 93,1578 – 93,1583 ¥
iar cursul “spot” ¥/$ în Elveţia: 1 $ = 93,1589 – 93,1594 ¥
Ce posibilităţi de arbitraj există, dacă un arbitragist
dispune temporar de o sumă de 3 000 000 $?
Rezolvare:
a) Vinde în Elveţia 3 000 000 $ la cursul 1 $ = 93,1589 ¥
şi cumpără 279.476.700 ¥
95
b) Cumpără în acelaşi moment în Belgia 3 000 000 $ la
cursul 1 $ = 93,1583 ¥ şi vinde 279.474.900 ¥
279 476 900 ¥
−
279 474 900 ¥
Câştigul : 1 800 ¥
Concluzie: Arbitragistul va câştiga 1800¥, dacă va vinde

dolarii în Elveţia şi, în acelaşi timp, va cumpăra dolari în
Belgia.
Exemplul 4.5.2. Cursul spot CHF/$ în Elveţia este
următorul:
1 $ = 1,3310 – 1,3320 CHF
forwards
27 24
(1 lună)
Ce trebuie să întreprindă arbitrajistul pentru a obţine un
câştig, dacă dispune, timp de o lună, de suma de 2.800.000?
Rezolvare:
Determinăm cursul forward:
Curs Spot: 1,3310 1,3320 CHF/USD
Punctele forward 1 lună -27 -24
Curs forward 1 lună 1,3283 1,3296 CHF/USD
a) Vinde 2 800 000 $ la cursul SPOT 1 $ = 1,3310 CHF

şi cumpără 3 726 800 CHF
b) Cumpără 2 800 000 $ la cursul forward
1 $ = 1,3296 CHF şi vinde 3 722 880 CHF
3 726 800 ¥
−
3 722 880 ¥
Câştig : 3 920 ¥
Concluzie: Arbitragistul va câştiga 3920 CHF, dacă va

vinde dolarii în condiţii Spot şi îi va cumpăra în condiţii
forward.
96
Aplicaţii
Aplicaţia 1.
Determinaţi punctele forward şi cursul forward în baza
datelor:
Bid Offer
129,80 – 129,90 JPY/USD
Ratele dobânzilor, pe termen de 3 luni, în JPY şi USD
sunt(%,%):
Bid Offer
JPY 5,5 6,5
USD 3,0 4,5.
Aplicaţia 2.
Să se stabilească cursul la termen (6 luni) al coroanei
norvegiene faţă de francul elveţian, cunoscând următoarele
date:
– cursul spot 7,2315/50 NOK/$
– cursul spot 1,3630/60 CHF/$
– dobânda pe piaţa norvegiană:
la depozite – 5,82 %
la credite – 6,82 %
– dobânda pe piaţa elveţiană:
la credite – 4,32 %
– dobânda pe piaţa SUA:
la credite – 6,82 %.
Aplicaţia 3.
Cursurile SPOT la bursa valutară din Londra a DKK şi
SEK faţă de dolarul american şi punctele FORWARD (PIPPS)
la DKK şi SEK sunt prezentate în tabelul de mai jos:
97
Termenul/Cursul DKK/USD SEK/USD
SPOT 7,2060- 7,2070 9,3977-9,3995
1 lună 43-50 22-10
2 luni 58-63 40-36
3 luni 68-65 55-59
6 luni 55-50 48-55
Să se calculeze cursul FORWARD 1 lună şi 2 luni pentru
DKK şi SEK utilizând datele privind cursurile SPOT.
Aplicaţia 4.
Cursurile la vedere (spot) cotate la bursa valutară din
Londra a CHF, NOK şi JPY (yenii japonezi), precum şi
punctele forward la termen de 1, 2, 3 şi 6 luni sunt prezentate
în tabelul de mai jos:
Termenul CHF/USD NOK/USD JPY/USD
SPOT 1,3975-1,4004 7,2660-7,2670 120,20-121,10
1 lună 40-50 42-50 25-18
2 luni 50-62 48-54 32-26
3 luni 68-74 52-58 42-32
6 luni 90-100 60-67 50-40
Stabiliţi cursul la termen (forward) la termenele de 2 şi

6 luni pentru CHF, NOK şi JPY. Calculaţi marja obţinută de
bancă la efectuarea operaţiunilor valutare cu CHF, NOK şi JPY
la cursul forward şi cursul SPOT.
Aplicaţia 5.
Pe piaţa de schimb la vedere:
1 USD=7,2520 NOK ( curs de cumpărare)
1 USD= 7,2540 NOK ( curs de vânzare)
Dobânda la depozitele în $ este de 5% anual.
Dobânda la depozitele în NOK – de 6,5% anual.
Calculaţi cursul de schimb la termen de 90 de zile, la care
banca propune să vândă dolarul.
98
Aplicaţia 6.
Un cumpărător procură un contract futures în valoare de
12,5 mil.¥ pe termen de 1 lună, la cursul 1 $ = 92,48 ¥ cu marja
de transfer de 3 000 $. Peste 20 de zile cursul înregistrat este de
1 $ = 96,62 ¥.
Determinaţi suma aflată în contul cumpărătorului din
casa de clearing.
Aplicaţia 7.
120 000 CHF pe termen de 3 luni la cursul 1,31CHF/USD cu o
marjă de transfer în valoare de 1700 $. Peste 2 luni cursul
înregistrat pe piaţă este de 1 $ = 1,32 CHF.
Determinaţi suma din contul cumpărătorului în casa de
clearing în ziua dată.
Aplicaţia 8.
100 000 $ la cursul 1 £ = 1,66 $ pe termen de 1 lună şi cu marja
în valoare de 1 000$. Peste o perioadă oarecare, cursul pe piaţă
este 1 £ = 1,64 $.
Determinaţi suma aflată în contul cumpărătorului din
casa de clearing.
Aplicaţia 9.
Cursul SPOT JPY/USD este: 120,38 – 120,48 ¥/$.
Punctele fwd. 3 luni: 70 - 40.
Aplicaţia 10.
Cursul CAD/EUR este:
SPOT: 1,5698 – 1,5704 CAD/EUR
Punctele fwd. 6 luni: 200-260.
99
Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu euro şi
Aplicaţia 11.
Cursul SPOT ROL/CHF este: 24415 – 24425 ROL/CHF
Punctele fwd. 3 luni: 60-80
Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu ROL
Aplicaţia 12.
Cursul SPOT USD/EUR este:1,0786 – 1,0796 USD/EUR
Punctele fwd. 1 lună: 20-15.
Aplicaţia 13.
O firmă dispune în momentul To de suma de 1 milion $,
pe care urmează să o utilizeze peste o lună (T1) pentru a plăti
uni import (plata va fi efectuată în dolari). În acelaşi moment,
To are de achitat suma de 8,2 milioane de SEK, de care nu
dispune, dar peste o lună, în momentul T1, va încasa 8,5
milioane de SEK în urma unui export efectuat.
Situaţia firmei este:
To T1
Disponibil 1 mil. $ Angajamente 1 mil. $
Angajamente 8,2 mil. SEK Disponibil 8,5mil.SEK
Firma solicită unei bănci specializate efectuarea unei

operaţiuni complexe “SWAP”, prin care:
– în momentul To, să achite datoria în SEK
– în momentul T1, să achite datoria în $.
100
Situaţia cursurilor valutare este:
To T1
Curs la vedere Curs la termen
8,4820 –8,4830 SEK/USD 8,4780 –8,4850 SEK/USD.
Aplicaţia 14.
Stabiliţi modul de acţiune al unui agent economic, care
va încheia un contract option “call” pentru suma de 10 mil. $.
Preţ de exerciţiu posibil de ales: Prima de opţiune,
CAD/USD
1$=1,4420 CAD 0,0060
1$=1,4500 CAD 0,0050
1$= 1,4600 CAD 0,0040
Firma alege preţul de 1$=1,4420 CAD, plătind cea mai
mare primă.
Cum va proceda firma în cazurile:
a) cursul curent din Tn va fi de 1$= 1,4380 CAD;
b) cursul curent din Tn va fi de 1$= 1,4540 CAD.
Aplicaţia 15.
Un exportator canadian va încasa peste 3 luni 8 mil. $.
Această sumă doreşte să o vândă la termen, la un curs mai
avantajos. Pe piaţa valutară are de ales între operaţiunile la
termen pe bază de contract viitor sau cele pe bază de option.
În primul caz, pe piaţă, cursul la termen pentru o
perioadă de 3 luni este 1$=1,4515 CAD (dolari canadieni).
În al doilea caz, va trebui să facă un option “put”.
CAD/USD
1$=1,4420 CAD 0,0080
1$=1,4500 CAD 0,0090
1$= 1,4600 CAD 0,0100
Firma alege preţul de exerciţiu 1$=1,4500.
101
Cum va proceda firma în cazul în care, la data scadenţei,
cursul curent va fi 1$=1,4650 CAD?
Aplicaţia 16.
Stabiliţi modul de acţiune al unui agent economic, care
va încheia un contract option “call” pentru suma de 10 mil. $.
CAD/USD
1$=1,4420 CAD 0,0060
1$=1,4500 CAD 0,0050
1$= 1,4600 CAD 0,0040
Firma alege preţul de 1$=1,4420 CAD, plătind cea mai
mare primă.
Cum va proceda firma, dacă:
a) cursul pe piaţă în Tn va fi de 1$= 1,4380 CAD;
b) cursul pe piaţă în Tn va fi de 1$= 1,4540 CAD.
Aplicaţia 17.
Un exportator din Australia va încasa peste 6 luni suma
de 1 000 000 $. El doreşte să o vândă la termen, la un preţ
avantajos. Cursul la termen de 6 luni este 1$=1,7060 AUD.
Exportatorul doreşte să efectueze o operaţiune la termen în
bază de option “put”. Pe piaţă există următoarele condiţii:
Prima de opţiune,
Termenul Preţul de opţiune
AUD/USD
1 lună 1$=1,6570 AUD 0,0020
3 luni 1$=1,7780 AUD 0,0030
6 luni 1$=1,8770 AUD 0,0050
Stabiliţi modul de acţiune al agentului economic în

cazurile:
a) dacă cursul pe piaţă peste 6 luni va fi 1$=1,6060AUD;
b) dacă cursul pe piaţă peste 6 luni va fi 1$=1,9017AUD.
102
Aplicaţia 18.
Stabiliţi modul de acţiune al unui agent economic care
realizează o operaţiune la termen în bază de option tip “call”.
Suma contractului este de
2 000 000 $. Cursul la termen de 6 luni este 1$=1,3910 CHF.
Preţul de Prima de opţiune,

Termenul
opţiune CHF/USD
1 lună 1$= 1,4960 CHF 0,0020
3 luni 1$= 1,4480 CHF 0,0030
6 luni 1$= 1,3370 CHF 0,0050
Stabiliţi modul de acţiune al agentului economic, dacă:
a) cursul pe piaţă va fi 1$=1,3000 CHF;
b) cursul pe piaţă peste 6 luni va fi 1$=1,6520 CHF.
Aplicaţia 19.
Cursul „spot” USD/EUR în Germania este:
1 EUR = 1,1154 – 1,1161 USD
Cursul „spot” USD/EUR în Elveţia:
1 EUR = 1,1170 – 1,1175 USD
Cursul „spot” USD/EUR în Norvegia:
1 EUR = 1,1146 – 1,1151 USD.
Ce trebuie să întreprindă arbitragistul pentru a obţine
profit, dacă are disponibilă temporar suma de 3 500 000 euro?
Aplicaţia 20.
Pe piaţa S.U.A., sunt anunţate următoarele cursuri:
$1 = 1,40 – 1,42 CHF
€1= 1,10 – 1,12 USD
Pe piaţa unei ţări din UE:
€1= 1,60 – 1,62 CHF.
profit, dacă are disponibilă temporar suma de 1 mil. CHF?
103
Aplicaţia 21.
Cursul spot EUR/GBP în Anglia este următorul:
1£ = 1,4057 – 1,4063 €
punctele fwd. 1 lună: 24 - 17
câştig, dacă are disponibilă pe o perioadă de o lună suma de 4
500 000 £?
Aplicaţia 22.
Sunt date următoarele cursuri de schimb:
La New York $2 = £1
La Tokyo $1= 200¥
La Londra £1= 410¥
Cum poate fi realizat un arbitraj triunghiular pe cele trei
pieţe?
Aplicaţia 23.
Să presupunem că cursul spot dolar/euro este 0,9$/1€. Un
speculator mizează pe o apreciere a monedei euro (el crede că
peste 90 zile cursul va fi de 0,95$/1€.) şi va încerca să capete
profit din predicţia sa. Cât va câştiga, dacă predicţia se va
confirma?
Aplicaţia 24.
Sunt date următoarele condiţii:
Dobânzile la depozitele pe termen de 1 an:
În Germania: 4%
În Elveţia: 6%
Cursul spot: 1,40CHF/EUR;
Cursul forward 60 zile: 1,3956 CHF/EUR;
Cursul forward 1 an: 1,3736 CHF/EUR.
a) Dacă dobânda în Elveţia se aşteaptă să crească în 60
zile până la 8%, ce veţi întreprinde ca vânzător de
104
valută fără a lua o poziţie în valută? Baza este
moneda EURO.
b) Calculaţi profitul în euro pentru CHF, dacă luaţi o
poziţie. Să presupunem că nu vor apărea schimbări la
cursul spot sau la dobândă în Germania.
Aplicaţia 25.
Cu un an în urmă, aţi împrumutat 1500 de franci elveţieni
(CHF) pe perioada de 12 luni, cu o dobândă de 6%, şi i-aţi
schimbat în taleri sloveni (SIT). Cursul spot atunci era 150
SIT/CHF. Aţi rambursat împrumutul în franci elveţieni,
cumpăraţi la spot 110 SIT/CHF. Dobânda la taler, cu un an în
urmă, era de 10%, acum e de 11%. Pe parcursul anului, inflaţia
la SIT a atins 6%, iar la CHF – 4%. Care a fost costul real al
împrumutului în CHF, ţinând cont de inflaţie?
105
Teste-grilă
Alegeţi varianta care conţine răspunsul corect:

4.1. Factorii care au determinat dezvoltarea pieţei valutare
internaţionale sunt:
a) liberalizarea operaţiunilor valutare;
b) creşterea nivelului de transparenţă a pieţelor
naţionale;
c) încadrarea tehnologiilor moderne în operaţiunile pe
piaţa valutară;
d) convertibilitatea monedelor naţionale.
A (a,b,c,d) B(a,b,c) C(b,c,d) D(a,c,d)
4.2. Pieţei SPOT îi sunt caracteristice următoarele reguli:

a) realizarea plăţilor în termen de două zile bancare
lucrătoare, fără calcularea dobânzii la suma valutei
cumpărate;
b) operaţiunile se realizează, de obicei, în baza
acordurilor încheiate la calculator şi confirmate cu
avize electronice;
c) existenţa obligatorie a cursurilor;
d) existenţa unui loc unde se realizează tranzacţia.
A(b,c,d) B(a,b,c) C(a,d) D (a,b,c,d)
4.3. Piaţa FOREX este un segment al pieţei valutare

internaţionale pe care se efectuează:
a) operaţiuni de conversiune;
b) operaţiuni de depozitare şi creditare;
c) operaţiuni de transfer;
d) operaţiuni cu eurovalute.
A (b) B (a) C (d) D (a)
106
4.4. Un operator al cărui scop este susţinerea poziţiei lungi
în moneda al cărei curs tinde să crească, sau a poziţiei scurte
când cursul ei tinde să descrească, efectuează:
a) arbitraj valutar;
b) speculaţie valutară;
c) spread valutar;
d) arbitraj multivalutar.
A (b) B (a) C (d) D (a)
4.5. La Paris, moneda europeană se cotează faţă de USD

la termen (1 lună) astfel:
cursul spot: 1EUR= 1,2251-1,2259 USD;
punctele forwards (1 lună): 10 - 20,ceea ce reprezintă:
a) cotare indirectă, report;
b) cotare directă, deport;
c) cotare directă, report;
d) cotare indirectă, deport.
A (b) B (a) C (d) D (a)
4.6. Un contract forward este:

a) un instrument standardizat;
b) o formă a contractului futures;
c) un instrument de acoperire a riscului modificării
preţului;
d) un drept de realizare a tranzacţiei.
A (b) B (d) C (a) D (c)
4.7. Operaţiunea swap se realizează în următoarele

scopuri:
a) obţinerea profiturilor;
b) asigurare;
c) economic;
d) tehnic.
A (a,b,c) B (b,c) C (c,d) D (a,b)
107
4.8. Indicatorii report şi deport depind de:
a) prognozarea tendinţei cursului valutar în perioada
de la încheierea şi până la executarea contractului
forward;
b) raportul cerere/ofertă pe piaţa valutară în momentul
încheierii tranzacţiei;
c) diferenţele de dobândă la termen a acestor monede;
d) regimul convertibilităţii dintre aceste monede.
A (a,b,c) B(a,b,d) C (b,d,c) D (a,b)
4.9. Un contract futures poate fi lichidat în următoarele

moduri:
a) prin refuz;
b) prin executarea contractului;
c) printr-o operaţiune offset;
d) prin tick size.
A (a,c) B(b,c) C(c,d) D(a,b)
4.10. Pe piaţa valutară se înregistrează o apreciere a

monedei unice, situaţia avantajează deţinătorul unui option în
această monedă:
a) put;
b) call;
c) warrant;
d) put-call.
A (b) B (d) C (a) D (c)
108
Capitolul 5
RISCUL VALUTAR
În activitatea financiar-monetară internaţională, problema

determinării şi asigurării riscurilor este generată de natura şi
consecinţele sistemului ratelor fluctuante, adică de riscul
valutar.
Prin risc valutar se subînţelege probabilitatea unui câştig
sau unei pierderi în urma modificării dimensiunilor valorice ale
etaloanelor monetare sub influenţa factorilor economici,
monetari, financiari, sociali şi politici.
Efectele modificărilor de curs valutar impun atitudini
concrete de evitare sau eliminare a pierderilor sau de speculare
o avantajelor posibile.
În ambele cazuri, acţiunile de gestiune a riscului valutar
se desfăşoară la nivelul economiilor naţionale (macro), la
nivelul instituţiilor bancare comerciale (mezo) şi la nivelul
firmelor (micro).
5.1. Modalităţi de gestiune a riscului valutar la nivelul

instituţiilor bancare comerciale
Specificul economiei internaţionale implică sistemul

bancar, în mod deosebit, în sistemul riscurilor economice
externe.
Pentru bancă e importantă elaborarea unei strategii de
gestiune a riscurilor.
Aceasta include o serie de probleme – de la monitoringul
riscului până la evaluarea dimensiunii lui.
Gestiunea riscului valutar la nivelul instituţiilor bancare
include două procedee:
109
– gestiunea poziţiilor valutare ale instituţiilor
bancare;
– administrarea portofoliilor valutare ale băncilor
comerciale.
5.1.1. Determinarea poziţiilor valutare
Apariţia riscului valutar în sistemul bancar e legată de

situaţia poziţiilor valutare ale băncii. Riscul valutar apare
numai în cazul poziţiilor valutare deschise, atunci când
datoriile şi creanţele într-o valută nu coincid. Dacă suma
creanţelor e mai mare decât suma datoriilor într-o valută,
poziţia valutară va fi lungă (long), în caz contrar – scurtă
(short). Pentru a evita riscul valutar, instituţiile bancare trebuie
să tindă să-şi închidă permanent poziţiile valutare. Însă această
situaţie nu e posibilă şi nici convenabilă.
Exemplul 5.1.1. Să presupunem că banca îşi începe ziua
de lucru cu poziţia valutară închisă pe toate valutele. Pe
parcursul zilei, banca efectuează următoarele operaţiuni:
1) cumpără 5000 € la cursul 1 €= 1,48 CHF
2) cumpără 3500 $ la cursul 1 $ = 83,45 ¥
3) cumpără 2300 £ la cursul 1 £ = 1,50 $
4) cumpără 100 000 ¥ la cursul 1 £ = 125,25 ¥
5) cumpără 1500 CHF la cursul 1 $ = 1,38 CHF.
Determinaţi poziţiile valutare deschise ale băncii.
Rezolvare:
Operaţiunea Poziţia
Cumpărat Curs Vândut Lungă Scurtă
1. € 5000 1,48 CHF/€ CHF 7400 € 5000 CHF 7400
2. $ 3800 83,45¥/$ ¥ 317110 € 5000 CHF 7400
$ 3800 ¥ 317110
110
3. £ 2300 1,50$/£ $ 3450 € 5000 CHF 7400
£2300 ¥ 317110
$350
4. ¥ 100.000 125,25 ¥ /£ £798,40 € 5000 CHF 7400
£1501,60 ¥ 217110
$ 350
5. CHF 1500 1,38 CHF/$ $ 1087 € 5000 CHF 5900
£1501,60 ¥ 217110
$ 737
Concluzie. La sfârşitul zilei de muncă, banca are poziţiile

valutare deschise la următoarele valute:
a) poziţie valutară deschisă lungă la: euro – 5000, lire
sterline – 1501,60;
b) poziţie valutară deschisă scurtă la: franci elveţieni –
5900, yeni japonezi – 217110 şi dolari americani –
737.
5.1.2. Diversificarea portofoliului valutar
Întrucât băncile utilizează în tranzacţiile lor valutare

diferite monede străine, nu toate activele sau pasivele sunt
expuse în aceeaşi măsură riscului. De aceea, este necesar să se
discute nu numai despre gestiunea poziţiei valutare a fiecărei
monede aparte, dar şi despre administrarea ansamblului de
active ce compun portofoliul valutar.
Deoarece reducerea tuturor riscurilor prin asigurarea
riscurilor individuale nu reprezintă singurul element luat în
consideraţie, trebuie determinat nivelul riscului acceptabil,
adică momentul în care balanţa dintre obiectivele maximizării
profitului şi cele ale minimizării riscului este echilibrată. O
posibilitate ar fi păstrarea valutelor cu diferite grade de risc al
valutelor bine asigurate, garantând, în final, un anumit venit
minim şi acceptând riscuri mari doar pentru o proporţie redusă
111
între active. Astfel, se va realiza o îmbinare reuşită a
sentimentului de siguranţă cu neliniştea participării la joc.
De remarcat că riscul portofoliului valutar nu poate fi mai
mic decât riscul fiecărei componente, ci doar decât riscul major
la care se expun aceste componente.
Exemplul 5.1.2. Să presupunem că există trei active
componente ale portofoliului valutar. Unul este denominat în
franci elveţieni (W1), al doilea în yeni japonezi (W2) şi al
treilea în lire sterline (W3).
Rezultatele aşteptate de la convertizarea fiecărui
component al portofoliului valutar în dolari, peste o lună, vor fi
acestea:
CHF = –0,00500; ¥ = 0,00670; £ = 0,00872.
Matricea de covariaţie a acestor monede are următoarea
formă:
⎡ CHF ¥ £ ⎤
⎢CHF 7,70 5,57 4,80⎥
⎢ ⎥× 1
⎢ ¥ 5,75 15,82 5,03⎥ 10.000
⎢ ⎥
⎣ £ 4,82 5,03 4,01⎦
Să se determine rata aşteptată a probabilităţii şi dispersia
câştigului mediu al portofoliilor A, B şi C, dacă se ştie că ponderea
1 1
fiecărei monede în portofoliul A este de W1 = , W2 = şi
3 3
1 1 1 1
W3 = ; în portofoliul B – W1 = , W2 = , W3 = şi în
3 4 4 2
1 2 2 1
portofoliul C – W1 = − , W2 = , W3 = ( W1 = − în
3 3 3 3
portofoliul C însemnă că francii elveţieni au fost împrumutaţi).
112
Rezolvare:
Determinăm probabilitatea medie a portofoliilor valutare:
Cota-parte
Porto-
foliul
a activelor Rezultatul aşteptat
W1 W2 W3
1 1 1 1 1 1
A ⋅ (− 0,00500 ) + ⋅ (0,00670) + ⋅ (− 0,00872) = 0,347 %
3 3 3 3 3 3
1 1 1 1 1 1
B ⋅ (− 0,00500 ) + ⋅ (0,00670 ) + ⋅ (− 0,00872 ) = 0,480 %
4 4 2 4 4 2
1 2 2 1 2 2
C − − ⋅ (− 0,00500) + ⋅ (0,00670) + ⋅ (− 0,00872) = 1,347%
3 3 3 3 3 3
Din rezultatele obţinute, reiese că portofoliul C este cel

mai profitabil. Însă decizia definitivă nu poate fi luată înainte
de a fi cercetată matricea de covariaţie.
Pentru calculul variaţiei fiecărui portofoliu, vom aplica
următoarea formulă:
∑ covi , j Wi W j ,
i, j
Înlocuind în formulă variabilele W1, W2, W3, vom obţine:
var(A) = 6,53; var(B) = 5,65; var(C) = 9,44.
Concluzie: Deşi portofoliul C pare a fi cel mai profitabil,
este, totodată, şi cel mai riscant, căci are având o variaţie foarte
mare, preferabil fiind, totuşi, portofoliul B, dacă luăm în calcul
câştigul mediu şi variaţia.
113
5.2. Posibilităţi de administrare a riscului valutar
la nivel micro
În scopul diminuării riscului valutar la nivel micro, firma

poate proceda la folosirea unor metode specifice de control sau
atenuare a efectelor valutare. În principal, aceste metode sunt
grupate în două categorii mari:
– metode extracontractuale şi
– metode contractuale.
Metodele extracontractuale. Metoda aleasă de asigurare
va depinde, în primul rând, de cheltuielile efectuate pentru
realizarea ei şi de mărimea capitalului agentului economic ce se
expune acestui risc şi nu, în ultimul rând, de termenul utilizării
ei. Printre aceste metode se află sincronizarea în timp şi în
spaţiu a încasărilor şi plăţilor executate, în aceeaşi valută şi
realizarea unor operaţiuni de vânzare/cumpărare de valută la
termen.
Metodele contractuale – firma poate utiliza metode şi
procedee de protecţie contra modificării rapide a etalonului
valutar încă din faza întocmirii contractelor de
vânzare/cumpărare, introducând printre clauzele contractuale o
serie de prevederi privind fie moneda-etalon (moneda de
evaluare şi moneda de plată), fie informaţia de preţ.
În această categorie, se includ aşa procedee, precum:
clauza valutară, clauza indexării preţului de contract, alegerea
valutei de evaluare/plată, folosirea preţurilor internaţionale.
Introducerea unei clauze în contractele economice
presupune un anumit risc, având în vedere efectele
contradictorii ale creşterii sau descreşterii cursului valutar
pentru exportator, respectiv, pentru importator; în cazul în care
la data plăţii (încasării) cursul valutar are o evoluţie contrară
celei prognozate, avantajul se transformă în pierdere, iar
pierderea în avantaj.
114
În plus, introducerea clauzelor presupune o poziţie
consolidată pe piaţă a celui care solicită aceasta; în caz contrar,
introducerea clauzei poate duce la pierderea clientului în
avantajul concurenţei.
Clauza valutară presupune dreptul exportatorului de a
solicita corectarea preţului contractual stabilit în ziua încheierii
contractului (t0) în funcţie de modificarea cursului valutar al
monedei de evaluare/plată faţă de o altă monedă-etalon, faţă de
un coş de valute sau faţă de o monedă internaţională în
momentul plăţii (t1).
Coeficientul de corectare se determină prin mai multe
metode. La rezolvarea aplicaţiilor, în acest capitol vom
introduce rezultatul raportului dintre cursul valutar din t1 al
valutei luate ca bază în moneda de evaluare/plată şi cursul
similar din t0.
Clauza intră în vigoare atunci când modificarea cursului
monedei de evaluare/plată depăşeşte o anumită marjă (de ex.
2%).
În contracte, se pot introduce următoarele tipuri de clauze
valutare:
– clauza valutară simplă,
– clauza coşului valutar simetric,
– clauza coşului valutar asimetric.
Scopul utilizării clauzei este de a recupera parţial sau
total pierderea de valoare sau de a anula efortul valoric
suplimentar, determinate de modificarea cursului valutar pentru
exportatorul şi importatorul bunurilor contractate.
Exemplul 5.2.1. Clauza valutară simplă – cotarea

directă
Doi agenţi economici din ţări diferite încheie un contract
de export în care sunt prevăzute următoarele:
– valoarea exportului – 600 000 CHF;
115
– cursul valutei de contract (CHF) faţă de valuta
etalon (USD) în momentul încheierii contractului
este 1 USD = 1,7060 CHF;
– preţul va fi recalculat, dacă cursul CHF faţă de USD se
va modifica cu mai mult de ± 2%.
Ce se va întreprinde, dacă, în momentul efectuării plăţii,
raportul de schimb între cele două valute este:
Varianta a) 1 USD = 1,7560 CHF
Varianta b) 1 USD = 1,6500 CHF
Varianta c) 1 USD = 1,7300 CHF
Rezolvare:
Varianta a) Se calculează abaterea cursului monedei de
C
contract faţă de moneda etalon: K = ( 1 × 100) − 100
C0
1,7560
K =( × 100) − 100 = 2,93%
1,7060
Abaterea depăşind ± 2%, se recalculează preţul:
V1= V0 + V0 x (±K) = 600000CHF+(600000CHF x 2,93%)=
= 600000CHF+17585CHF= 617585CHF
Concluzie: Deprecierea francului elveţian la data plăţii
faţă de momentul încheierii contractului a dus la încasarea de
către exportator a unui preţ efectiv mai mare decât preţul de
contract, şi anume: 617 585 CHF faţă de 600 000 CHF.
Varianta b) Se calculează abaterea cursului monedei de

contract faţă de moneda etalon:
1,6500
K =( × 100) − 100 = −3,28%
1,7060
Abaterea fiind mai mare decât ± 2%, se recalculează
preţul:
V1= V0 + V0 x (±K) = 600000 CHF + (600000 CHF x
x (-3,28%))= 600000 CHF - 19695 CHF= 580305 CHF.
116
Concluzie: Aprecierea francului elveţian la data plăţii
faţă de momentul încheierii contractului s-a soldat cu încasarea
de către exportator a unui preţ efectiv mai mic decât preţul de
contract, şi anume: 580305 CHF faţă de 600 000 CHF.
Varianta c) Se calculează abaterea cursului monedei de
contract faţă de moneda-etalon:
1,7300
K =( × 100) − 100 = 1,40%
1,7060
Abaterea încadrându-se în marja stipulată (± 2%), nu
necesită recalcularea preţului.
Concluzie: Cursul valutei de contract faţă de valuta-
etalon la data plăţii faţă de cursul de la data încheierii
contractului nu a suferit modificări esenţiale, respectiv se va
încasa valoarea stipulată în contract (600000 CHF).
Aplicaţia 5.2.2. Clauza valutară simplă – cotarea indirectă

În cazul unui contract de export/import de 1 mil. lire
sterline, se introduce clauza valutară, etalonul de evaluare, lira
sterlină, fiind asociată cu dolarul american, considerat valută-
etalon.
În momentul încheierii contractului (t0), cursul valutar
era de 1,55 USD/GBP. Preţul va fi recalculat, dacă cursul USD
în raport cu GBP se va modifica cu mai mult de ± 2%.
Ce se va întreprinde în cazul în care, la data efectuării
plăţii (t1), raportul de schimb între cele două valute este:
Varianta a) 1,50 USD/GBP
Varianta b) 1,60 USD/GBP ?
Rezolvare:
Varianta a) Se calculează abaterea cursului monedei de
C
contract faţă de moneda-etalon: K = 100 − ( 1 × 100)
C0
1,50
K = 100 − ( × 100) = 100 − 96,77 = 3,23%
1,55
117
preţul:
V1= V0 + V0 x (±K) = 1 000 000GBP + (1 000 000GBP x
x 3.23%) = 1032300 GBP.
Concluzie: Deprecierea valutei de contract faţă de valuta-
etalon (1,55 USD/GBP faţă de 1,50 USD/GBP) s-a soldat cu
încasarea de către exportator a unei sume mai mari decât suma
indicată în contract, şi anume: 1032300 GBP.
Varianta b) Se calculează abaterea cursului monedei de
contract faţă de moneda-etalon:
1,60
K = 100 − ( × 100) = 100 − 103,23 = −3,23%
1,55
preţul:
V1= V0 + V0 x (±K) = 1 000 000GBP + (1 000 000GBP x
x (-3.23%)) = 967742 GBP.
Concluzie: Aprecierea valutei de contract faţă de valuta-
etalon (1,55 USD/GBP faţă de 1,60 USD/GBP) s-a soldat cu
încasarea de către exportator a unei sume mai mici decât suma
indicată în contract, şi anume: 967742 GBP.
Aplicaţia 5.2.3. Clauza coşului valutar simetric
Pentru acoperirea riscului valutar, într-un contract de
export, în care se stipulează clauza coşului valutar simetric, se
fac următoarele precizări:
– mărfuri exportate în valoare de 1 mil. coroane
suedeze;
– preţul va fi recalculat, dacă la scadenţă abaterea
cursului valutei de contract faţă de valutele principale
la coş va fi mai mare de ± 4 %:
– valutele care alcătuiesc coşul sunt: francul elveţian
(CHF), coroana daneză (DKK) şi yenul japonez (JPY):
– cursul dolarului faţă de valutele din coş, în momentul
încheierii contractului, este:
1 USD = 9,50 SEK
118
1 USD = 1,80 CHF
1 USD = 8,90 DKK
1 USD = 154 JPY
– în momentul plăţii, cursul dolarului american este:
1 USD = 9,60 SEK
1 USD = 1,75 CHF
1 USD = 8,80 DKK
1 USD = 145 JPY
Rezolvare: Se calculează abaterea cursului SEK faţă de
valutele din coş, ce presupune aflarea cursului SEK în raport cu
cursurile valutelor din coş, atât în momentul încheierii
contractului, cât şi la data executării plăţii:
– în momentul încheierii contractului:
1 SEK = 9,50 SEK/USD: 1,80 CHF/USD = 5,2777 CHF
1 SEK = 9,50 SEK/USD: 8,90 DKK/USD = 1,0674 DKK
1 SEK = 9,50 SEK/USD: 154 JPY/USD = 0,0618 JPY
– în momentul executării plăţii:
1 SEK = 9,60 SEK/USD: 1,75 CHF/USD = 5,4857 CHF
1 SEK = 9,60 SEK/USD: 8,80 DKK/USD = 1,0909 DKK
1 SEK = 9,60 SEK/USD: 145 JPY/USD = 0,0662 JPY
Abaterea va fi:
⎡ 1 ⎛ C1 C 2 C ⎞
n
⎤
k = ⎢ ⎜⎜ 11 + 12 + ... + 1 n ⎟⎟ × 100⎥ − 100
⎢⎣ n ⎝ C0 C0 C0 ⎠ ⎥⎦
⎡ 1 ⎛ 5.4857 1.0909 0.0662 ⎞ ⎤
k =⎢ ⎜ + + ⎟ × 100 ⎥ − 100 =
⎣ 3 ⎝ 5.2777 1.0674 0.0618 ⎠ ⎦
[ ]
= 0,33(1,0394 + 1,0220 + 1,0712 ) × 100 − 100 = +4, 42%
Deci k > 4%
Conform prevederilor din contract, valoarea contractului

se va recalcula după formula:
V1 = V0 + V0 × k
119
V1= 1000000 + (1000000 x 4,42%) = 1044200 SEK
Concluzie: Exportatorul va încasa un preţ efectiv mai
mare decât preţul de contract cu diferenţa de plus 44200 SEK,
care va compensa pierderea cauzată de deprecierea în timp a
coroanei suedeze.
Aplicaţia 5.2.4. Clauza coşului valutar asimetric –

cotarea directă
În cazul unui contract de export/import de 1 mil. dolari
americani, se introduce clauza coşului valutar asimetric,
etalonul de evaluare, dolarul american, fiind asociat cu un coş
de patru valute, lira sterlină, francul elveţian, yenul japonez şi
coroana norvegiană.
Preţul va fi recalculat, dacă cursul dolarului american faţă
de valutele din coş se va modifica cu mai mult de ± 2%.
Raportul de schimb al valutelor din coş faţă de USD şi
ponderea în coş sunt următoarele:
Cursul faţă de USD
Valuta
Ponde- în momentul
participantă în momentul
rea, % încheierii
la coş plăţii
contractului
Francul elveţian 25 1 USD = 1,40 1 USD = 1,40
(CHF) CHF CHF
Lira sterlină (GBP) 25 1 USD = 0,60 1 USD = 0,58
GBP GBP
Yenul japonez 30 1 USD = 120 JPY 1 USD = 110 JPY
(JPY)
Coroana
norvegiană(NOK) 20 1 USD= 7,30 1 USD = 7,20
NOK NOK
Rezolvare:
Fiind cazul unei scăderi a cursului dolarului faţă de
majoritatea valutelor din coş, coeficientul k va fi dat de relaţia:
120
⎛ C C1 Cn ⎞ ⎛ 0.58 1.40 110 7.20 ⎞
k = 100 − ⎜⎜ a 1 + b 11 + ... + m 1n ⎟⎟ = 100 − ⎜ 25 + 25 + 30 + 20 ⎟=
⎝ 0C C 0 C0 ⎠ ⎝ 0 . 6 1 . 40 120 7.30 ⎠
= 100 - (24,17 + 25,00 +27,50 + 19,72) = + 3,60 %
Cota de modificare fiind mai mare decât ± 2%, preţul se

va recalcula:
V1= 1 000 000 $ + 1 000 000 x 3,60% = 1 036 040 $.
Concluzie: Diferenţa den plus de 36040 $ va compensa
pierderea cauzată de deprecierea în timp a dolarului.
Aplicaţia 5.2.5. Clauza coşului valutar asimetric –

cotarea indirectă
Doi agenţi economici încheie un contract de import-
export, în care este stipulată clauza coşului asimetric de valute,
valoarea mărfurilor importate fiind de 500 000 de lire sterline.
Valoarea din contract se va recalcula în momentul plăţii, dacă
abaterea cursului zilei faţă de cursurile de referinţă va depăşi ±
1,5%.
Raportul de schimb al valutelor din coş faţă de USD:
Valuta participantă Ponderea, în momentul în
la coş % încheierii momentul
contractului plăţii
Francul elveţian (CHF) 40 1,35 1,36
Yenul japonez (JPY) 30 115 110
Dolarul canadian(CAD) 30 1,47 1,50
Lira sterlină (GBP) X 0,60 0,62
Rezolvare:
Prima operaţiune va fi determinarea cursului lirei sterline
în raport cu valutele participante la coş în cele două momente:
– la semnarea contractului:
1 GBP = 1,35 CHF/USD: 0,60 GBP/ USD = 2,25 CHF
121
1 GBP = 115 JPY/USD: 0,60 GBP/ USD = 192 JPY
1 GBP = 1,47 CAD/USD: 0,60 GBP/ USD = 2,45 CAD
– la data plăţii:
1 GBP = 1,36 CHF/USD: 0,62 GBP/ USD = 2,19 CHF
1 GBP = 110 JPY/USD: 0,62 GBP/ USD = 177 JPY
1 GBP = 1,50 CAD/USD: 0,62 GBP/ USD = 2,42 CAD
Calculăm coeficientul de corectare k conform relaţiei:
⎛ C C1 Cn ⎞ ⎛ 2,19 177 2,42⎞
k = ⎜⎜ a 1 + b 11 + ...+ m 1n ⎟⎟ −100= ⎜ 40 + 30 + 30 ⎟ −100=
⎝ 0C C0 C0 ⎠ ⎝ 2,25 192 2,45⎠
= (38,93 + 27,65 +29,63) –100 = -3,78 %
Cota de modificare fiind mai mare decât ± 2%, preţul va
fi recalculat:
V1= 500 000 £ – 500 000 £ x 3,78% = 481100 £.
Concluzie: Diferenţa de 18900 £ va compensa pierderea

din valoarea mărfurilor importate cauzată de deprecierea în
timp a lirei sterline.
5.3. Hedgingul riscului valutar
Pentru diminuarea riscului valutar şi deci a pierderilor

eventuale, se pune problema asigurării, ce are ca scop
“completarea” beneficiilor care pot apărea în anumite stări de
modificare a dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare.
Sumele suplimentare ce se obţin prin acoperire implică
achitarea unor taxe sau prime de asigurare. Ştiind deci că există
situaţii sau stări de funcţionare care ar conduce la pierderi şi că
trebuie să recurgem la asigurări din cauza incertitudinii unor
astfel de situaţii, problema care se pune este de a decide dacă se
recurge sau nu la o asigurare şi care anume dintre asigurări
trebuie preferată când există mai multe variante posibile.
Natura riscului valutar e foarte complicată. Sensibilitatea
lui la modificările dimensiunilor valorice ale etaloanelor
122
monetare depinde de o multitudine de factori. Din cauza
imposibilităţii cunoaşterii tuturor cauzelor apariţiei acestui tip
de risc şi gravităţii lui, este foarte anevoioasă alegerea unei
strategii adecvate de asigurare.
De regulă, asigurarea riscului valutar se efectuează prin
următoarele operaţiuni: forward, futures, option, swap ş.a.
Exemplul 5.3.1. O firmă din Bulgaria, peste 3 luni (91

zile), urmează să-şi achite impozitul de 1 mil. de dolari. Pentru
a-şi acoperi riscul valutar, încheie un contract forward.
Să se determine rezultatul tranzacţiei forward, dacă se
cunosc următoarele date:
spot (BGN/USD) 1,7920 – 1,7950
3 luni 65 55
Peste 3 luni, cursul spot al levei bulgare faţă de dolar
este:
Varianta a) 1,7890 – 1,7925
Varianta b) 1,7840 – 1,7885.
Rezolvare:
Calculăm cursul forward (3 luni):
spot (BGN/$) 1,7920 1,7950
– –
65 55
forward (3 luni) 1,7855 1,7895
1) Agentul economic bulgar, pentru 1 000 000 $, va
cheltui următoarea sumă în monedă naţională:
1.000.000 $ × 1,7895 BGN/USD = 1 789 500 BGN
2) Eficacitatea tranzacţiei forwards se calculează în baza
formulei:
FM 360
ig m = ⋅
Rs t
unde: igm indică eficacitatea tranzacţiei;
FM – punctele forward (de vânzare sau cumpărare);
Rs – cursul spot (de vânzare sau cumpărare);
123
t – termenul operaţiunii (în zile).
0,0055 360
ig m = ⋅ = 0,0121 = 12,1% p.a.
1,7950 91
a) 100.000$ ×(1,7925 – 1,7895) = 3000 BGN
În acest caz, previziunea a fost corectă şi agentul
economic a economisit 3000 de leve bulgare.
b) 100.000$ ×(1,7885 – 1,7895) = – 1000 BGN
(pierdere).
Concluzie: Varianta a) În acest caz, previziunea a fost
corectă, şi agentul economic a economisit 3000 de leve
bulgare.
Varianta b) În acest caz, previziunea s-a dovedit a fi fost
greşită, şi agentul economic a suferit o pierdere de 1000 de leve
bulgare.
Exemplul 5.3.2. Un agent economic polonez ia în credit

85 000$ pe termen de 1 lună, cu rata dobânzii de 7,5%, şi
doreşte să utilizeze această sumă convertind-o în CHF.
Să se compare costul hedgingului (pentru hedging
agentul economic a încheiat un acord swap) cu pierderile
suportate în cazul neacoperirii riscului valutar, dacă:
Cursul spot: 1 $ = 1,3977 – 1,3982 CHF

Punctele fwd. 1 lună 24 28
Cursul spot în ziua
amortizării creditului 1 $ =1,4017 –1,4022 CHF
Rezolvare:
1) Se determină cursul forward:
curs spot (CHF/$) 1,3977 1,3982
Punctele frw. 1 lună 24 28
Curs forw. 1 lună 1,4001 1,4010
2) Se realizează operaţiunea swap:
– agentul vinde 85 000$ la cursul spot 1$ =1,3977
CHF şi cumpără 118804,5 CHF;
124
– cumpără 85000 $ la cursul forwards
1$ = 1,4010 CHF şi vinde 119085 CHF;
3) Se calculează costul hedgingului:
119085 CHF – 118804,5 CHF= 280,5 CHF
4) Se determină câţi franci elveţieni ar fi trebuit să dea
agentul economic pentru 85 000 $ în momentul
amortizării creditului, dacă nu ar fi acoperit riscul
valutar prin intermediul swapului valutar.
85 000 $ × 1,4022 = 119187 CHF
Concluzie: Pierderea agentului economic ar fi constituit

382,5 CHF (119187 CHF- 118804,5CHF).
Deoarece hedgingul valutar fusese realizat, economia
agentului a constituit 102 CHF (382,5CHF – 280,5CHF).
Aplicaţii
Aplicaţia 1.
Să presupunem că banca începe ziua de lucru cu poziţia
valutară închisă pe toate valutele. Pe parcursul zilei, banca
efectuează următoarele operaţiuni (mii unităţi monetare):
1) cumpără 2.150 $ la cursul 1 $ = 0,90 EURO
2) cumpără 3.560 CHF la cursul 1 CHF = 0,68 EURO
3) cumpără 1.200 EUR la cursul 1 £ = 1,48 EURO
4) cumpără 1.900 £ la cursul 1 £ = 1,57 $
5) cumpără 10.000 EUR la cursul 1 EURO = 1,50 CHF
Determinaţi poziţiile valutare deschise ale băncii.
Aplicaţia 2.
Să presupunem că trebuie să formăm două portofolii A şi
B din două active: franci elveţieni şi lire sterline.
125
Rezultatele aşteptate din convertirea fiecărui component
al portofoliului valutar în dolari, peste o lună, constituie:
la CHF = 0,08 şi £ = 0,06
Matricea de covariaţie a acestor monede are forma
următoare:
⎡ CHF D ⎤
⎢CHF 0,0064 0,0020⎥
⎢ ⎥
⎢⎣ D 0,0020 0,0052⎥⎦
Să se determine rata scontată a profitabilităţii şi dispersia
câştigului mediu al portofoliilor A şi B, dacă se ştie că
ponderea fiecărei monede în portofoliul A este de CHF = 0,5;
£ = 0,5, iar în portofoliul B este de CHF = –0,3, £ = –0,7.
Aplicaţia 3
Doi agenţi economici din ţări diferite încheie un contract
de export în care sunt prevăzute următoarele:
– valoarea exportului – 600 000 NOK;
– cursul valutei de contract (NOK) faţă de valuta-
etalon (USD) în momentul încheierii contractului
este: 1 USD = 6,9080 NOK;
– preţul va fi recalculat, dacă cursul NOK faţă de USD
se va modifica cu mai mult de ± 3%.
Ce se va întreprinde în cazul în care, la data efectuării
plăţii, raportul de schimb între cele două valute este:
Varianta a) 1 USD = 7,20 NOK
Varianta b) 1 USD = 6,63 NOK
Varianta c) 1 USD = 7,05 NOK?
Aplicaţia 4.
În baza unui contract de transport, beneficiarul trebuie să
plătească executantului suma de 1 mil. lire sterline. În contract,
se stipulează clauza valutară, etalonul de evaluare, euro, fiind
asociat cu dolarul american, considerat valută-etalon.
126
În momentul încheierii contractului (t0), cursul valutar
era de 1,10 USD/EUR. Preţul se va recalcula, dacă cursul USD
faţă de EUR se va modifica cu mai mult de ± 2%.
Ce se va întreprinde în cazul în care, la data efecturii
plăţii (t1), raportul de schimb între cele două valute este:
Varianta a) 1,05 USD/EUR,
Varianta b) 1,15 USD/EUR?
Aplicaţia 5.
Pentru acoperirea riscului valutar, într-un contract în care
se stipulează clauza coşului valutar simetric, sunt făcute
următoarele precizări:
– mărfuri exportate în valoare de 550000 franci
elveţieni;
– preţul va fi recalculat dacă, la scadenţă, abaterea
cursului valutei de contract faţă de valutele
participante la coş va fi mai mare de ± 2 %;
– informaţia privind valutele participante la coş şi
cursul faţă de dolarul american în momentul
semnării contractului şi momentul plăţii:
Cursul faţă de USD:
Valutele participante la coş data semnării
data plăţii
contractului
Francul elveţian (CHF) 1,40 CHF/USD 1,35 CHF/USD
Coroana norvegiană(NOK) 7,30 NOK/USD 7,20 NOK/USD
Coroana daneză (DKK) 6,75 DKK/USD 6,70 DKK/USD
Yenul japonez (JPY) 120 JPY/USD 110 JPY/USD
Aplicaţia 6.
În cazul unui contract de export/import de 1 mil. dolari
americani, se stipulează clauza coşului valutar asimetric,
etalonul de evaluare, dolarul american, fiind asociat cu un coş
de patru valute: francul elveţian, yenul japonez, coroana
norvegiană şi coroana suedeză.
127
Preţul va fi recalculat, dacă cursul dolarului american faţă
de valutele din coş se va modifica cu mai mult de ± 2%.
Raportul de schimb al valutelor din coş faţă de USD şi
ponderea în coş sunt următoarele:

Valuta participantă la în momentul în
Ponderea,%
coş încheierii momentul
contractului plăţii
Francul elveţian (CHF) 40 1,40 1,44
Yenul japonez (JPY) 20 120 124
Coroana 25 7,30 7,55
norvegiană(NOK)
Coroana suedeză (SEK) 15 8,50 8,80
Aplicaţia 7.
La calcularea unui coş asimetric de valute, utilizat ca
parte a unei clauze contractuale, într-un contract de import-
export în valoare de 800000 euro, sunt incluse următoarele
informaţii:
Cursul la data
Ponderea,
Componenţa valutară semnării
%
contractului
Francul elveţian (CHF) 50 1,30 CHF/USD
Yenul japonez (JPY) 30 116 JPY/USD
Rubla rusească (RUR) 20 32 RUR/USD
Euro (EUR) X 1,10 USD/EUR
Suma de plată va fi recalculată în momentul plăţii, dacă

abaterea cursului zilei faţă de cursurile de referinţă va fi mai
mare de ± 1,5%.
Se va recalcula suma către plată sau nu, dacă la data
plăţii se înregistrează următoarele cursuri faţă de USD:
1,25 CHF/USD
110 JPY/USD
128
31 RUR/USD
0,99 USD/EUR?
Aplicaţia 8.
O firmă din Elveţia, peste 1 lună, urmează să-şi achite
importul în valoare de 2 mil. de dolari. Pentru a-şi acoperi
riscul valutar, încheie un contract forward.
Să se determine rezultatul tranzacţiei forward, dacă se
cunosc următoarele date:
Curs spot 1,6910 – 1,6940 CHF/USD
1 lună 25 15
Peste 1 lună, cursul spot faţă de dolar era:
a) 1,6880 – 1,6915
b) 1,6830 – 1,6875.
Aplicaţia 9.
Unui agent economic german i se acordă un credit în
valoare de 120 000 $ pe termen de 3 luni, la rata dobânzii de
8%. El doreşte să utilizeze această sumă în CHF.
Să se compare costul hedgingului prin swap valutar cu
pierderile în cazul neacoperirii riscului valutar, dacă:
– cursul spot CHF/$ 1 $ = 1,4788 – 1,4802
CHF
– forward (3 luni) 36 42
– cursul spot CHF/$ în ziua
amortizării creditului 1 $ = 1,4845 – 1,4853 CHF.
129
Teste-grilă

5.1. Persoanele fizice sunt supuse următorului tip de risc
valutar:
a) riscul valutar de tranzacţie;
b) riscul valutar de translare;
c) riscul valutar economic;
d) risc valutar operaţional.
A (b) B (d) C (a) D (c)
5.2. Printre factorii de bază ce determină riscul valutar la

nivel mezoeconomic, pot fi menţionaţi:
a) ritmul creşterii economice;
b) fluctuaţiile ratei dobânzii;
c) nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la
termen;
d) factori subiectivi.
A (a,c) B(b, c, d) C (c,d) D (a,b)
5.3. Riscul valutar la nivel macroeconomic este determinat de:

a) ritmul creşterii economice;
b) schimbările din legislaţie;
c) evenimente politice;
d) schimbările din legislaţie.
A (a,b,c,d) B (a,b,c) C(b,c,d) D(a,c,d)
5.4. Metodele indirecte de gestiune a riscului valutar, la

nivel macroeconomic, sunt:
a) politica monetară;
b) politica fiscală;
c) vânzarea / cumpărarea de valută din şi pentru rezerva
valutară;
130
d) restricţiile administrative.
A (a,c) B(b,c,d) C (c,d) D (a,b)
5.5. În cazul unei balanţe de plăţi excedentare (active), în

scopul gestiunii riscului valutar, în operaţiunile financiare se
practică diverse e forme de restricţii:
a) depozitarea în conturile nepurtătoare de dobândă din
Banca Centrală a angajamentelor băncilor comerciale
străine;
b) interzicerea realizării investiţiilor de către nerezidenţi
şi vânzării titlurilor naţionale agenţilor economici şi
fizici străini;
c) retragerea silită a hârtiilor de valoare străine din
posesia rezidenţilor şi vânzarea lor contra monedelor
străine;
d) limitarea influxului monedei naţionale, valutelor,
titlurilor de valoare.
A (a,c) B (b,c) C(c,d) D (a,b)
5.6. Politica fiscală austeră va duce la:

a) devalorizarea monedei naţionale;
b) deprecierea monedei naţionale;
c) aprecierea monedei naţionale;
A (b) B (d) C (a) D (c)
5.7. În cazul în care se prognozează o depreciere a unei

monede străine, pentru un participant pe piaţa valutară e
avantajos să înregistreze în această valută:
a) o poziţie valutară deschisă (long);
b) o poziţie valutară deschisă (short);
c) o poziţie valutară închisă.
A(c) B(a) C(b)
131
5.8. Există următoarele criterii fundamentale, ce trebuie
luate în consideraţie la adoptarea strategiei de acoperire:
a) eficienţa hedgingului;
b) perspectivele pieţei în ceea ce priveşte viitoarele
modificări ale cursului valutar;
c) conţinutul economic al acoperirii;
d) costul hedgingului.
A (a,b,c,d) B(a,b,c) C(b,c,d) D (a,c,d)
5.9. Hedgingul riscului valutar se realizează prin

intermediul următoarelor operaţiuni:
a) pooling;
b) forfeiting;
c) swap;
d) echilibrarea structurală.
A (b) B (d) C (a) D (c)
5.10. Riscul valutar microeconomic poate fi transmis altui

agent economic prin următoarele metode:
a) leasing;
b) factoring;
c) leads and legs
d) forfeiting.
A (a,b,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)
132
Capitolul 6
PIAŢA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ
Piaţa financiară constituie ansamblul de relaţii financiare

generate de cererea şi oferta de capital pentru plasamente pe
termen lung, concretizate în tranzacţii cu hârtii de valoare pe
termene de peste 5 ani. Piaţa financiară internaţională
reprezintă mecanismul prin care activele financiare sunt emise
şi puse în circuit economic internaţional şi este formată din
totalitatea pieţelor naţionale de capital, pe care se efectuează
tranzacţii cu titluri de credit străine pe termen lung, şi din
pieţele euroobligaţiunilor şi euroacţiunilor. Pe piaţa
euroobligaţiunilor se negociază obligaţiunile pe termen lung
(10-15 ani), emise în străinătate şi exprimate în eurovalute,
care dau dreptul posesorului la un venit anual numit cupon. O
altă piaţă, componentă a pieţei financiare internaţionale, este
piaţa euroacţiunilor, pe care se mobilizează capitaluri, în
special de către societăţile internaţionale, care le permite
lărgirea surselor de capital şi depăşirea restricţiilor impuse de
controlul guvernamental.
Pe piaţa financiară internaţională se derulează relaţii de
formare şi de distribuire internaţională de fonduri, concretizate
prin relaţiile de credit dintre instituţiile financiar-bancare,
firmele comerciale, industriale şi persoanele fizice care
participă la schimburile economice, ştiinţifice şi de altă natură
şi au caracter internaţional. Piaţa financiară internaţională este
compusă din piaţa primară, pe care sunt plasate şi negociate
titlurile noi, de curând emise, şi din piaţa secundară, pe care
sunt negociate titlurile emise mai demult, ce au mai fost
negociate şi pe care deţinătorii lor le vând pentru a-şi redobândi
capitalul înainte de termenul prevăzut iniţial.
133
6.1. Cursul de revenire net actualizat
Pentru a determina competitivitatea rezultatelor

financiare obţinute din noul obiectiv cu piaţa internaţională, se
impune determinarea cursului de revenire net actualizat (Testul
Bruno).
Cursul de revenire net actualizat (CRNA) reprezintă
indicatorul care, în cadrul evaluării proiectelor, este menit să
caracterizeze costul intern, exprimat în valută naţională, al unei
unităţi de valută externă, obţinută prin exportul de produse şi
servicii, sau economisită prin înlocuirea importului, ca urmare
a realizării diferitelor proiecte de investiţii care au asemenea
scopuri şi obiective.
Cursul de revenire net actualizat serveşte deci la
aprecierea competitivităţii activităţii agenţilor economici din
ţară pe piaţa internaţională.
Cu ajutorul acestui indicator, se pot da răspunsuri la o
serie de întrebări şi preocupări ale agenţilor economici
referitoare la oportunitatea şi viabilitatea proiectelor de
investiţii, care vizează dezvoltarea în ţară a sferei producţiei şi
serviciilor pentru export sau înlocuirea importului acestor
bunuri, şi anume: cât de scumpă este valuta
obţinută/economisită? Care este costul acceptabil al acestei
valute? În ce limite ale costului intern al valutei este avantajos
exportul sau renunţarea la import prin organizarea în ţară a
producţiei bunurilor respective?
Acest test ne permite să evităm deciziile privind
investiţiile care asigură obţinerea/economisirea de valută
externă cu un cost intern prea mare.
Informaţiile necesare calculului CRNA sunt:
– fluxul veniturilor anuale în valută previzionate, care
sunt obţinute din exportul de produse şi servicii,
respectiv fluxul economiilor anuale de valută
previzionate prin reducerea importului;
134
– costurile în valută pentru investiţii şi cele de
exploatare a capacităţilor;
– costurile de investiţii şi de exploatare exprimate în
monedă naţională;
– fluxul valorii nete anuale.
Relaţiile de calcul:
CTA (lei )
CRNA =
VNAT (valută )
CTA (lei)
CRNA = ,
ENAT (valută )
în care:
CTA indică costurile totale actualizate, respectiv
angajamentul de capital K t′ lei;
VNAT – valoarea netă actualizată totală sau cumulată, în
valută;
ENAT – economia neta actualizată totală, în valută.
Calculul în valută şi în lei al parametrilor necesari
determinării CRNA se efectuează sistematizat în machete de
tipul:
A. Calculul în valută
Valoarea
Venituri Costuri Valoarea Factorul netă
Anii
(economii) anuale netă de actuală
perioadei,
anuale proiectate anuală, actualizare anuală
h
Vh (Eh) Ih CEh Kh VNh (1+a)–h
VN h′
l
2
…
(d + De)
Total VNAT (ENAT)
135
B. Calculul în lei
Costuri Valoarea actuală a
Anii Factorul de
anuale costurilor anuale,
perioadei, actualizare
proiectate
h (1+a)–h K h′
Ih CEh Kh
l
2
…
(d + De)
Total CTA K t′
Un proiect este acceptabil, dacă CRNA ≤ cursul oficial de

schimb al valutei.
O formulă mai generală de determinare a CRNA este
aceea care ia în calcul comercializarea pe piaţa internă a unei
părţi din producţie:
∑ (I )
d + De
+ CE h − Vh* (1 + a )
−h
h [ lei]
h =1
CRNA = d + De
,
∑ VV − IVh − CEV h (1 + a )
−h
h [ valută ]
h =1
în care:
Vh* indică veniturile anuale din vânzarea produselor
comercializate în ţară, din producţia fabricată
pentru export, lei;
VVh – veniturile anuale din comercializarea pe piaţa
externă a produselor, în valută;
IVh – costurile anuale de investiţii, în valută;
CEVh – costurile anuale de exploatare, în valută.
Prin aplicarea testului Bruno (CRNA), apar cel puţin două
întrebări: 1) rata de actualizare este aceeaşi şi pentru calculul
valorii nete actuale în valută şi pentru calculul valorii actuale a
costurilor în lei? 2) dacă vom folosi rate de actualizare diferite,
cum le vom calcula?
136
Există tendinţe ale specialiştilor, care recomandă
utilizarea aceleiaşi rate de actualizare; şi la calculul costurilor
interne, şi la calculul veniturilor în valută. Dar există şi părerea
că ratele de actualizare trebuie să fie diferite: pentru calculul
valorii actuale a costurilor în lei se recomandă folosirea unei
rate de actualizare care să reflecte rentabilitatea medie pe piaţa
internă, rata dobânzii la creditele pentru investiţii etc., iar
pentru calculul în valută, la alegerea ratei de actualizare, să se
ţină seama de rata de discontare practicată pe piaţa mondială.
Exemplul 6.1. Proiectul de retehnologizare a secţiilor de
procesare ale unei întreprinderi de carne şi preparate din carne
în vederea dezvoltării exportului, include următoarele date, ce
caracterizează:
– valoarea investiţiilor – 492.000 dolari şi
1.000.000 lei;
– durata executării – 1 an;
– durata de viaţă economică luată în calcul – 5 ani.
Fluxul costurilor de exploatare în valută şi în lei şi al
veniturilor în valută, planificat pentru cei 5 ani ai perioadei de
calcul, este prezentat în tabel:
1 2 3 4 5
Vh (mii $/an) 9800 9900 9700 9600 9500
CEh (mii $/an) 150 160 170 180 190
CEh (mil. lei/an) 129,5 129,0 130,0 137,5 140,0
Să se calculeze CRNA şi să se aprecieze eficienţa

proiectului prin prisma CRNA. Rata de actualizare, a = 0,3.
137
Rezolvare:
A. Calculul în valută (mii dolari)
Anii Costuri anuale

Valoarea Valoarea
perioa- Venituri proiectate
netă –h netă
dei anuale în (1+0,3)
anuală, actuali-
(d + valută Ih CEh Kh
VNh zată
De), h
1 0 492 0 492 -492 0,769 -378,3
2 9800 – 150 150 9650 0,592 5712,8
3 9900 – 160 160 9740 0,455 4431,7
4 9700 – 170 170 9530 0,350 3335,5
5 9600 – 180 180 9420 0,269 2533,9
6 9500 – 190 190 9310 0,207 1927,2
VNAT = 17562,77
B. Calculul în monedă naţională (mil. lei)

Ih CEh Kh (1+0,3)–h K h′
1 110,0 – 110,0 0,769 84,59
2 – 129,5 129,5 0,592 76,66
3 – 129,0 129,0 0,455 58,69
4 – 130,0 130,0 0,350 45,5
5 – 137,5 137,5 0,269 37,0
6 – 140,0 140,0 0,207 28,98
CTA ( K t′ ) = 331,36
331360000
CRNA = = 18,867 lei dolar
17562770
Concluzie: proiectul este acceptabil din punct de vedere
al CRNA de 18,867 lei/dolar.
138
6.2. Plasamentul internaţional de titluri
Intrarea pe piaţa financiară internaţională se realizează şi

sub forma plasamentului de titluri. Tehnica plasamentului
presupune parcurgerea mai multor operaţiuni: pregătirea pieţei,
alegerea intermediarului pentru plasare, stabilirea perioadei de
plasare şi subscriere, amortizarea împrumutului.
Ca şi în cazul tuturor operaţiunilor efectuate pe piaţa
valutară şi financiară internaţională, plasamentul de titluri pe
piaţa altor ţări este expus riscului valutar.
Pentru hedgingul riscului valutar, în asemenea cazuri, se
utilizează contractele forwards, futures şi option.
Exemplul 6.2. Un om de afaceri american investeşte

1 milioane lire sterline în obligaţiuni de stat pe termen lung ale
Marii Britanii. Evitând evoluţia lirei, el vinde pe contract
futures întreaga sumă de lire sterline. La bursa din Chicago,
contractele futures se vând la valoarea de 25 mii lire sterline. În
septembrie, la cursul 1 £ =1,6306 $.
Să se determine rezultatul hedgingului portofoliului de
obligaţiuni, dacă în decembrie preţul obligaţiunii este de 1010
mii lire sterline, iar cursul spot şi cursul futures constituie:
1,6206 şi 1,5706 $ pentru 1 £.
Rezolvare:
În momentul vânzării prin contract futures, valoarea
portofoliului de obligaţiuni în dolari a fost următoarea:
1.000.000 × 1,6806 = 1.680.600 $
În decembrie, valoarea portofoliului a constituit:
1.010.000 × 1,6206 = 1.636.806 $
Valoare portofoliului a scăzut cu 43.794 $
(1.680.600 – 1.636.806).
Câştigul de la vânzarea contractelor futures a constituit
60 000 $ (1,6303 – 1,5706) × 1 000 000
139
Concluzie: Costul hedgingului portofoliului de
obligaţiuni a constituit:
60.000$ -43.794$ = 16.206 $.
Aplicaţii
Aplicaţia1.
Proiectul de retehnologizare a unei întreprinderi de
conserve în vederea dezvoltării exportului se caracterizează
prin parametrii:
– valoarea investiţiei – 500 000 dolari şi 1 100 000
lei;
– durata de execuţie – 1 an;
– durata de viaţă economică luată în calcul – 5 ani.
Fluxurile costurilor de exploatare în valută şi în lei şi
veniturilor în valută, în cei 5 ani ai perioadei de calcul, sunt
următoarele:
1 2 3 4 5
Vh (mii $/an) 9850 9950 9750 9650 9550
CEh (mii $/an) 155 165 175 185 195
CEh (mil. lei/an) 134,5 134,0 135,0 142,5 145,0
Se cere să se calculeze CRNA şi să se aprecieze eficienţa

proiectului prin prisma CRNA. Rata de actualizare, a = 0,3.
Aplicaţia 2.
Un investitor american investeşte 1 milion lire sterline în
obligaţiuni de stat pe termen lung ale Marii Britanii. Evitând
devalorizarea lirei, el vinde pe contract futures întreaga sumă
de lire sterline la bursa din Chicago, unde contractele futures se
vând la valoarea de 25 mii lire sterline.
140
În septembrie, la cursul 1 £ = 1,6806 $, investitorul a
vândut lire sterline pe termen de 3 luni (decembrie) la cursul 1
£ = 1,6306 $.
Să se determine rezultatul hedgingului portofoliului de
obligaţiuni, dacă în decembrie preţul obligaţiunii era de 1010
mii lire sterline, iar cursul spot şi cursul futures constituiau:
1,7406 şi 1,6906 $ pentru 1 £.
141
Teste-grilă
6.1. Pentru ca o piaţă financiară naţională să poată funcţiona
ca piaţă financiară internaţională, ea trebuie să îndeplinească o
serie de condiţii:
a) să aibă o mare capacitate de finanţare;
b) moneda naţională să fie stabilă;
c) să întreţină relaţii permanente cu diverşi
corespondenţi din lume;
d) de existe posibilitatea convertirii şi transferării
valutelor, precum şi aprecierea şi credibilitatea
acordate de organismele financiare internaţionale.
A (a,b,c,d) B (a,b,c) C(b,c,d) D (a,c,d)
6.2. Printre principalele pieţe financiare internaţionale, pot fi

menţionate:
a) New York;
b) Zürich;
c) Londra;
d) Moscova.
A (a,b,c) B(a,b,c,d) C(b,c,d) D(a,c,d)
6.3. Obiectivele construite, în cazul unei investiţii

internaţionale directe, rămân definitiv sau pentru o anumită
perioadă în proprietatea:
a) beneficiarului investiţiei;
b) ţării beneficiarului investiţiei;
c) ţării investitorului străin;
d) investitorului străin.
A(b) B (d) C (a) D (c)
142
6.4. Pentru agentul economic autohton şi ţara sa, apelarea la
instituţiile străine se bazează pe o serie de avantaje
previzionate:
a) introducerea în firma existentă sau în firma nouă a
unor utilaje, soluţii tehnologice şi organizatorice de
vârf, cu efecte favorabile în întreaga economie
naţională:
b) intrarea cu produse finite pe piaţa limitată a ţării unde
se face investiţia, cu cheltuieli reduse de transport şi
servicii;
c) amplificarea folosirii capacităţilor de producţie
existente prin lărgirea pieţei, noile produse putând fi
exportate sub noua marcă, mai cunoscută pe piaţa
internaţională;
d) valorificarea unor resurse autohtone (materiale, forţă
de muncă, construcţii în domeniul transportului,
telecomunicaţiilor, culturii etc.)
A (a,b,c) B(a,b,c,d) C (b,c,d) D (a,c,d)
6.5. Factorii care influenţează procesul decizional în tranzacţiile

cu investiţii străine directe operează pe câteva nivele distincte:
a) nivelul factorilor macroeconomici şi politici;
b) nivelul factorilor mezoeconomici;
c) nivelul factorilor microeconomici;
d) nivelul factorilor specifici unei investiţii.
A (a,c) B (b,c) C(c,d) D (a,b)
6.6. Gama riscurilor care ameninţă o investiţie străină directă

cuprinde următoarele tipuri de risc:
a) investiţional;
b) creditar;
c) bursier;
d) politic.
A (a,d) B (b,c) C (c,d) D (a,b)
143
6.7. Plasamentul de titluri este organizat de consorţii bancare
cu o structură care include:
a) banca coordonatoare;
b) compania anderwraiting;
c)grupul de subscriere;
d) grupul de vânzare.
A (a,b,c) B (a,b,c,d) C (b,c,d) D(a,c,d)
6.8. Euroobligaţiunile se prezintă sub mai multe variante:

a) euroobligaţiuni directe (cu rata fixă a cuponului);
b) euroobligaţiuni cu opţiune la cumpărare;
c) euroobligaţiuni cu opţiune la vânzare;
d) euroobligaţiuni cu rata dobânzii variabilă.
A (a,b,c,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)
6.9. Caracteristicile euroobligaţiunilor:

a) se emit peste hotarele ţării în a cărei monedă sunt
exprimate;
b) pot fi achiziţionate de investitorii oricărei ţări;
c) restricţiile de emisiune şi tranzacţionare sunt puţine;
d) sunt susceptibile de a fi impozitate la sursă.
A (a,b,c,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)
6.10. Pentru atingerea unei structuri eficiente a capitalului

unei firme investiţionale, procesul decizional reclamă luarea în
considerare a interacţiunilor următorilor factori:
a) accesul la capital (costul procurării capitalului
investiţional);
b) repartizarea riscului (cine suportă riscul);
c) comportamentul onest sau, din contră, oportunist al
echipei de manageri;
d) structura organizatorică a firmei investitoare.
A (a,b,c) B (a,b,c,d) C (b,c,d) D (a,c,d)
144
Capitolul 7
PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A CREDITULUI
Comerţul internaţional cu mărfuri şi servicii este însoţit –

în paralel şi în sens invers – de fluxul mijloacelor de plată care
compensează contravaloarea mărfurilor şi serviciilor. Dar între
aceste două procese intervin câteva fenomene obiective,
inevitabile care fac necesar apelul la credite internaţionale.
Creditul internaţional reprezintă valoarea bănească sau
materială pe care o persoană, numită creditor, o acordă
temporar (fără contrapartidă) altei persoane, numită debitor,
contra unui cost, numit dobândă. Specificul creditului
internaţional este că în relaţiile de credit sunt implicate două
sau câteva ţări, deci relaţiile depăşesc hotarele unei ţări.
Elementele principale ale unui credit sunt următoarele:
• determinarea mărimii creditului;
• durata creditului;
• costul creditului;
• rambursarea creditului.
După natura creditului, creditele internaţionale pot fi:
• Credite comerciale;
• Credite financiare;
• Credite bancare;
• Credite guvernamentale.
Ponderea principală în totalul creditelor o deţin creditele
comerciale, pentru că aproape în fiecare tranzacţie comercială –
până şi cele cu plata la livrare – intervine creditul comercial,
fără de care nu s-ar putea derula comerţul internaţional cu
bunuri şi servicii.
Piaţa creditului internaţional reprezintă: totalitatea
tranzacţiilor băneşti pe termen scurt sau mijlociu, generate de
mişcarea capitalului şi a mărfurilor cu plată eşalonată;
145
instituţiile şi firmele care acordă, primesc şi garantează credite
în bani sau bunuri cu plata în viitor; reglementările naţionale şi
internaţionale care formează cadrul juridic al circulaţiei
fondurilor băneşti.
7.1. Costul creditului
Costul creditului este determinat de mai mulţi factori.

Deseori, se confundă dobânda cu costul creditului, dar în
realitate costul este mai mare decât dobânda, deşi aceasta din
urmă reprezintă ponderea principală în totalul costului (75-
95%) şi variază în funcţie de categoria de credit.
Elementele componente ale costului creditului pot fi
următoarele:
• dobânda
• marja de risc peste dobândă
• prima de asigurare a creditului
• comisioanele
• spezele bancare.
Calculul costului creditului se face după formula de
calcul al dobânzii la care se adaugă şi celelalte elemente de cost:
k × (rd + pc + mr ) × Pm
c= + prima de asigurare + speze bancare ,
12 × 100
unde: c reprezintă costul creditului,
k – capitalul împrumutat,
rd – rata dobânzii (%)
pc – procentul comisioanelor(%)
mr – marja de risc peste dobândă(%)
Pm – perioada medie a creditului.
De asemenea, se ţine seama de schema de credit şi de
rambursare. În cazul unui credit în tranşe şi al rambursării în
rate, calculul costului creditului este mai laborios.
146
În practica bancară, rata de referinţă pentru creditele în
valută este LIBOR (London Interbank Offered Rate – rata
dobânzii la depozitele în eurovalute pe termen de 6 luni pe piaţa
interbancară din Londra), la aceasta adăugându-se prima de risc.
Perioada medie a creditului reprezintă durata în luni
(pentru creditele pe termen scurt în zile) a creditului, care se
calculează ţinând cont de timpul scurs între prima tranşă a
creditului şi ultima rată de rambursare, avându-se în vedere,
însă, perioada de graţie, adică perioada în cadrul căreia nu se
efectuează rambursări de sume (dacă există):
P I
Pm = G + + r ,
2 2
unde: Pm indică perioada medie a creditului,
G – perioada de graţie,
Ir – intervalul dintre două rate (de regulă, 6 luni).
Creditele internaţionale se pot rambursa în rate egale, în

rate crescătoare sau descrescătoare, pe baza acordului părţilor la
contractul de credit.
Nivelul dobânzii pe piaţa creditului internaţional depinde
de o serie de factori, şi anume:
nivelul ratei profitului,
mărimea taxei scontului, existentă pe piaţa
creditorului,
evoluţia cursului valutar de schimb (relaţie inversă),
rata inflaţiei,
obiectul creditat;
natura creditului şi durata lui;
conjunctura economică de pe P.I.C. şi raporturile
politice existente pe plan internaţional.
Exemplul 7.1.1
Determinaţi dobânda şi costul unui credit în mărime de
1 milion USD acordat pe perioada de un an, la o rată a dobânzii
147
de 6% anual, în condiţiile în care procentul comisioanelor
constituie – 1,5%, marja de risc peste dobândă – 2%, prima de
asigurare constituie 1% din mărimea creditului, spezele
bancare – 1000 USD.
Rezolvare:
Calculăm dobânda aferentă acestui credit (conform
formulelor descrise în paragraful 7.2. Calculul dobânzii şi
anuităţilor) :
K 0 × rd × T 1000000USD × 6% × 1an
Ds = = = 60000USD
100 100%
Pentru determinarea costului creditului, vom utiliza
formula de calcul a costului creditului:
k × (rd + pc + mr ) × Pm
c= + prima de asigurare + speze bancare =
12 × 100
1000000USD (6% + 1,5% + 2% ) × 12
= + 10000USD + 1000USD = 106000USD
12 × 100
Concluzie: În condiţiile stipulate, dobânda aferentă va
constitui 60000USD, iar costul (total) al creditului –
106000USD.
Exemplul 7.1.2
Determinaţi perioada medie a creditului în condiţiile în
care creditul a fost acordat pentru perioada de 30 de ani,
perioada de graţie constituie 5 ani, intervalul dintre două rate –
1 an.
Rezolvare:
Pentru rezolvare, vom utiliza formula de calcul al
perioadei medii a creditului:
P I 30ani 1an
Pm = G + + r = 5ani + + = 20,5ani
2 2 2 2
Concluzie: În condiţiile stipulate, perioada medie a
creditului va constitui 20,5 ani.
148
7.2. Calculul dobânzii şi anuităţilor
Dobânda simplă reprezintă preţul plătit de împrumutat

(cel care primeşte împrumutul) pentru suma de bani
împrumutată, pe perioada împrumutului.
K × rd × t K × rd × T
Ds = 0 sau Ds = 0
360 × 100 100
⎛ rd × t ⎞ Kv
K v = K 0 + Ds = K 0 ⎜1 + ⎟ ⇒ K0 =
⎝ 360 × 100 ⎠ rd × t
1+
360 × 100
Ds = K v − K 0
n
∑K 0 × rd i × ti
rd = i =1
n
∑K
i =1
0 × ti
n n
∑ K0 × rdi × ti ∑K 0 × rd × t
Dst = i =1
= i =1
,
360 × 100 360 × 100
unde:
Ds indică suma dobânzii simple
K0 – capitalul investit (împrumutat)
rd – rata dobânzii
t – timpul (perioada) dintr-un an pentru care este
acordat împrumutul
T – durata în ani pentru care se acordă creditul
Kv – capitalul valorificat (final)
rd – rata medie a dobânzii pentru mai multe
împrumuturi (plasamente)
Dst – dobânda totală pentru mai multe împrumuturi
i= 1,2… n – tipurile de împrumuturi.
149
Exemplul 7.2.1
Determinaţi dobânda încasată în cazul acordării unui
credit în valoare de 500000 USD pe o perioadă de 6 luni (180
zile), la o rată anuală a dobânzii de 8%.
Rezolvare:
K × rd × t 500000USD × 8% × 180 zile
Ds = 0 = = 20000USD
360 × 100 360 zile × 100%
Concluzie: În condiţiile stipulate, dobânda de încasare va

constitui 20000USD.
Exemplul 7.2.2
În cazul acordării unui credit de 800000 USD pe o
perioadă de 60 zile, a fost încasată o dobândă de 11200 USD.
Să se determine rata anuală a dobânzii practicate.
Rezolvare:
D × 360 × 100 11200USD × 360 zile × 100%
rd = s = = 8,40%
K0 × t 800000USD × 60 zile
Concluzie: În condiţiile stipulate, rata anuală a dobânzii

practicate a fost de 8,40%.
Dobânda compusă reprezintă preţul plătit de împrumutat

pentru capitalul investit plus dobânda, capitalizate pe această
perioadă (mai mulţi ani).
K v = K 0 × (1 + rd )
T
(1+ rd) – factor de fructificare (de valorificare)

[ ]
Ds = K v − K 0 = K 0 (1 + rd ) − 1
T
⎡ 1
⎤
⎛ Kv ⎞
rd = ⎜⎜ ⎟⎟ − 1⎥ × 100
⎢ T
⎢ K ⎥
⎢⎣⎝ 0 ⎠ ⎥⎦
150
Dobânda compusă pentru perioade fracţionate se
determină pentru o durată (T) formată din perioade întregi de
fructificare şi o fracţiune din perioada q, adică t/q.
T= n+ t/q (q= 360 zile, de exemplu)
t n⎡ 1 ⎤
Kv= K0(1+rd)n+K0(1+rd)n = K o (1 + rd ) ⎢1 + rd × ,
360 ⎣ 360 ⎥⎦
unde (1+rd) = F = factor de fructificare.
Exemplul 7.2.3 (dobânda compusă).

Determinaţi dobânda compusă aferentă unui credit în
mărime de 600 000 EURO, acordat pe o perioadă de 6 ani şi 6
luni (180 zile), cu o rată anuală a dobânzii de 8%.
Rezolvare:
Ds = K v − K 0
t
K v = K 0 × (1 + rd ) + K 0 (1 + rd )
n n
360
180
K v = 600000USD(1,08) + 600000USD (1,08)
6 6
=
360
= 600000USD × 1.587 + 600000USD × 1.587 × 0.50 = 1428300USD
Ds = 1428300USD − 600000USD = 828300USD
Concluzie: În condiţiile stipulate, dobânda compusă
aferentă creditului acordat va constitui 828300 USD.
Rambursarea creditelor:
a) când dobânda se aplică la suma rămasă în condiţiile
în care anuităţile (amortismentele periodice sunt
egale) (A), sunt determinate conform parametrilor:
Dsj = K 0 ×
(T − j + 1) × rd
T
T
K rj = K 0 − ∑ Aj
j =1
151
K j = Aj + Dsj = K 0 ×
(T − j + 1) × rd + 1
T
RT = K 0 + Dst
T T
Rk
K0 = ∑ = ∑ Aj = K r + K d
j =1 (1 + rd )
j
j =1
T
Kr = ∑ R j
j =1
T
K v = K 0 + ∑ Dsj = K 0 + Dst
j =1
T +1
Dst = rd × K 0 ×
2
unde: Dsj indică dobânda în momentul i.
Notă: Anuitatea reprezintă o formă specială a fluxului de numerar (de
venit sau de cheltuieli), în care plăţile au loc în mod regulat şi egal în
decursul unei perioade de timp. Anuităţile pot fi obişnuite/ordinare (când
plăţile au loc la finele perioadei) şi cuvenite/speciale (când plăţile au loc la
început de perioadă).
Aj este anuitatea
(în cazul luat în considerare, aceeaşi anual)
Rj – rata anuală de plată
Kd – creditul rămas de plată
Kr – creditul plătit
j – momentul (scadenţa) în care sunt determinaţi
parametrii
Dst – dobânda totală pe durata creditului
b) nd dobânda se aplică pe tranşe, la valoarea

amortismentului
Dcj = A × rd × j
152
nj (nj + 1)
DcT = A × rd × ,
2
unde: j indică tranşa de plată, nj – numărul total de tranşe
din cadrul duratei amortizării.
Capitalizarea dobânzii este aplicată depozitelor la termen

de un an, capitalizarea permite aplicarea dobânzii simple, pe
perioade egale din cadrul anului, asupra depozitului plus
dobânzile aferente fiecărei perioade, rata dobânzii compuse pe
un an determinându-se astfel:
⎡⎛ rd ⎞
n
⎤
rc = ⎢⎜1 + ⎟ − 1⎥ × 100 ,
⎢⎣⎝ n × 100 ⎠ ⎥⎦
unde: n indică numărul de perioade de capitalizare.
Exemplul 7.2.4 (rambursarea creditelor).

Se acordă un credit de 500 000 USD pe o perioadă de 2
ani cu o rată anuală a dobânzii de 15%, cu rambursare
semestrială, prin amortismente egale. Să se determine dobânda
pe perioade, dobânda totală şi valoarea totală a rambursării.
Rezolvare:
Varianta A – rezolvarea prin metoda aplicării dobânzii la
suma rămasă în condiţiile în care amortismentele (A) periodice
sunt egale:
T = 2 ani = 4 semestre
500.000USD
A= = 125.000USD / semestru
4semestre
Dsj = K 0 ×
(T − j + 1) × rd
T
Ds1 = 500.000USD ×
( 4 − 1 + 1) × 15%
= 75000USD
4
Ds 2 = 500.000USD ×
(4 − 2 + 1) × 15% = 56250USD
4
153
Ds 3 = 500.000USD ×
(4 − 3 + 1) × 15% = 37500USD
4
Ds 4 = 500.000USD ×
(4 − 4 + 1) × 15% = 18750USD
4
DsT = 75000+56250+37500+18750 = 187500 USD
DsT = 500.000USD ×
(4 + 1) × 15% = 187500USD
2
Kv = 500.000 USD + 187500 USD = 687500 USD.
Varianta B– rezolvarea prin metoda aplicării dobânzii pe

tranşe, la valoarea amortismentului:
Dcj = A × rd × j
nj (nj + 1)
DcT = A × rd ×
2
4 4 + 1)
(
Dc 2 = 125.000USD × 15% × = 187500USD
2
Dc1 = 125.000USD × 15% × 1 = 18750USD
Dc 2 = 125.000USD × 15% × 2 = 37500USD etc.
Concluzie: În condiţiile stipulate, tabloul de amortizare
este următorul:
Krj Aj Dsj Rj
500.000 125.000 75.000 200.000
375.000 125.000 56.250 181.250
250.000 125.000 37.500 162.500
125.000 125.000 18.750 143.750
total 500.000 187.500 687.500
Exemplul 7.2.5 (capitalizarea dobânzii).

Să se determine rata dobânzii anuale compuse, ştiind că
rata dobânzii simple este de 10%, iar capitalizarea se face
trimestrial sau semestrial.
154
Rezolvare:
În cazul capitalizării trimestriale (n=4):
⎡⎛ ⎤ ⎡ ⎛ 10 ⎞4 ⎤
[ ]
n
rd ⎞
⎟ − 1⎥ × 100 = (1 + 0.025) − 1 × 100 = 10.38%
4
rc = ⎢⎜1 + ⎟ − 1⎥ × 100 = ⎢1 + ⎜
⎣⎢⎝ n × 100 ⎠ ⎦⎥ ⎣⎢ ⎝ 4 × 100 ⎠ ⎦⎥
În cazul capitalizării lunare (n=2):
⎡⎛ ⎤ ⎡ ⎛ 10 ⎞ 2 ⎤
[ ]
n
rd ⎞
⎟ − 1⎥ × 100 = (1 + 0.05) − 1 × 100 = 10.25%
2
rc = ⎢⎜1 + ⎟ − 1⎥ × 100 = ⎢1 + ⎜
⎣⎢⎝ n × 100 ⎠ ⎦⎥ ⎣⎢ ⎝ 2 × 100 ⎠ ⎦⎥
Concluzie: În cazul capitalizării trimestriale, rata
dobânzii anuale compuse constituie 10,38% şi este mai mare
decât în cazul capitalizării semestriale, când rata dobânzii
anuale compuse va constitui 10,25%.
Aplicaţii
Aplicaţia 1
Determinaţi dobânda şi costul unui credit de 500 000
EURO, acordat pe perioada de un an, la o rată a dobânzii de
5,5% anual, în condiţiile în care procentul comisioanelor
constituie 0,8%, marja de risc peste dobândă – 1%, prima de
asigurare – 1% din mărimea creditului, spezele bancare – 1250
EURO.
Aplicaţia 2
Determinaţi perioada medie a creditului în condiţiile în
care creditul a fost acordat pentru perioada de 75de ani,
perioada de graţie constituind 15 ani, iar intervalul dintre două
rate – 1 an.
Aplicaţia 3
La data acordării unui credit în valoare de 1,6 mil. USD,
cursul D.S.T. în raport cu dolarul era de: 1 DST = 1,25 USD. În
momentul rambursării, cursul a devenit:
155
Varianta a) 1 DST = 1,32 USD
Varianta b) 1 DST = 1,22 USD
Stabiliţi modificarea în timp a valorii creditului acordat şi
implicaţiile pentru beneficiarul creditului (pentru furnizorul şi
intermediarul creditului).
Aplicaţia 4
Determinaţi dobânda încasată în cazul acordării unui
credit în valoare de 1,3 mil. USD pe o perioadă de 15 ani, la o
rată anuală a dobânzii de 4%.
Aplicaţia 5
În cazul acordării unui credit de 1 600 000 USD pe o
perioadă de 60 de zile, a fost încasată o dobândă de 22 400
USD. Să se determine rata anuală a dobânzii practicate.
Aplicaţia 6
Determinaţi dobânda compusă aferentă unui credit în
mărime de 1,5 mil. EUR, acordat pe o perioadă de 20,5 ani, cu
o rată anuală a dobânzii de 4%.
Aplicaţia 7
Se acordă un credit de 2,0 mil. USD pe o perioadă de 4
ani, cu o rată anuală a dobânzii de 8% şi rambursare
semestrială (prin amortismente egale). Să se determine
dobânda pe perioade, dobânda totală şi valoarea totală a
rambursării.
Aplicaţia 8
Să se determine rata dobânzii anuale compuse, ştiind că
rata dobânzii simple este de 6%, iar capitalizarea se face
semestrial.
156
Teste-grilă

7.1. Principalii participanţi pe piaţa internaţională a
creditului sunt:
a) BERD pentru Europa;
b) firmele de dealeri;
c) Banca Mondială;
d) FMI.
A (a,b,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)
7.2. Creditul de scont:

a) se acordă de către băncile comerciale clienţilor lor pe
termen scurt;
b) creditul ce se obţine prin scontarea efectelor de comerţ,
rezultate din tranzacţiile comerciale;
c) se acordă clienţilor care au contractat împrumuturi pe
piaţa internaţională, iar la data scadenţei nu au
suficiente mijloace de rambursare a lor;
d) se acordă anumitor ţări cu scopul de a reduce soldurile
deficitare ale balanţei de plăţi externe sau pentru a
obţine echilibrarea ei.
A (a) B (b) C (c) D (d)
7.3. După forma rambursării, creditele internaţionale pot fi:

a) credite cu rambursare în rate egale;
b) credite nerambursabile;
c) credite cu rambursarea într-o singură tranşă;
d) credite cu rambursarea prin anuităţi (dobânda+
împrumutul simultan).
A (a,b,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,b,c,d)
157
7.4. În funcţie de forma creditării, creditele internaţionale
sunt:
e) credite în formă naturală;
f) credite în formă bănească,
g) credite comerciale;
h) credite investiţionale.
A (a,b,c,d) B (a,b,c) C(b,c,d) D (a,c,d)
7.5. Operaţiunile principale care au loc pe piaţa

eurovalutelor sunt:
a) operaţiuni de conversie;
b) operaţiuni de depozit;
c) operaţiuni de împrumut;
d) operaţiuni de import.
A (b,c) B (a,c) C(b,c,d) D (a,c,d)
7.6. Eurocreditele se caracterizează prin următoarele

trăsături specifice:
a) moneda utilizată în acordarea creditelor este euro;
b) monedele utilizate în acordarea creditelor sunt
monede străine atît pentru debitor, cât şi pentru
creditor;
c) debitorul poate utiliza creditul în tranşe, dar în
limita unei perioade numite “perioadă de tragere”
(drawing period);
d) sunt nerambursabile.
A (a,b,c) B (a,c) C(b,c) D (a,c,d)
7.7. Durata creditului se determină în funcţie de:

a) obiectul creditat;
b) rolul pe care-l joacă beneficiarul creditului pe piaţa
internaţională,
c) raportul existent între ofertă şi cerere pe piaţa de
credit;
158
d) situaţia economico-politică a ţării-solicitante.
A (a,b,c) B (a,c) C(a,b,c,d) D (a,c,d)
7.8. Riscurile specifice creditului internaţional sunt:

a) riscul valutar,
b) riscul preţurilor;
c) riscul de transfer;
d) riscul operaţional.
7.9. Pentru evitarea riscurilor, în cadrul creditului

internaţional, se pot utiliza:
a) garanţiile,
b) introducerea clauzelor contractuale,
c) option-urile,
d) contractele futures.
A (a,b,c) B (a,c) C(c,d) D (a,b,c,d)
7.10. În funcţie de tehnicile de creditare şi finanţare a

comerţului exterior, pot fi efectuate următoarele operaţiuni:
a) avansul bancar,
b) forfetarea,
c) leasingul,
d) liniile de credit.
159
Bibliografie
1. Alexa C. Dicţionar de relaţii economice internaţionale.

Bucureşti, 1993.
2. Bran Paul. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.
3. Bran Paul. Relaţii financiare şi monetare internaţionale.
Ed. Economică, Bucureşti, 1995.
4. Brezeanu Petru. Relaţii valutare şi tehnici financiare
internaţionale. Bucureşti, 1998.
5. Burnete Sorin. Relaţiile monetar-financiare
internaţionale. Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002.
6. Fetiniuc V., Lopotenco V., Belobrov A. Culegere de
probleme la disciplina “Relaţii valutar-financiare
internaţionale”, Chişinău, Departamentul Editorial-
Tipografic al ASEM, 2003.
7. Floricel C. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Ed.
Naţional, Bucureşti - România, 2000.
8. Mosiuc Constantin (coordonator), Ion Roşu-Hamzescu,
Elena Gurgu, Dan Nicoară. Relaţii valutar-financiare
internaţionale. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
2002.
9. Negruş M. Tehnici de calcul valutar-financiare. Ed.
Militară, Bucureşti, 1992.
10. Popa I. Tranzacţii internaţionale. Ed. Economică,
Bucureşti, 1997.
11. Popa I. Bursa, vol.II. Colecţia Bursa, Bucureşti, 1994.
12. Voinea Gheorghe. Mecanisme şi tehnici valutare şi
financiare internaţionale. Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001.
13. Горбунов С.В. Международный валютный фонд. М.
Международные отношения, 1988.
160
14. Голубович А.Д., Кулагин М.В., Мирамская О.М.
Валютные операции. Валютные операции в КБ. МФО.
"Менатеп-Информ", 1994.
15. Фетинюк В., Лопотенко В., Белобров А., Курс лекций
по дисциплине «Международные валютно-кредитные
отношения», Молдавская Экономическая Академия,
Кишинев, 2003.
16. Лавров С.Н., Фролов Б.А. Валютно-финансовые
отношения предприятий и организаций с зарубежными
партнерами. Финансы и статистика, М., 1994.
17. Международные валютно-кредитные отношения. Под
ред. Проф. Л. Красавиной. М. "Финансы и статистика",
1994.
18. Шмырева А. И., Колесников В.И., Климов А. Ю.
Международные валютно-кредитные отношения.
Питер, Санкт-Петербург, 2002.
161
Redactor: Mihai Mereuţă
Corector: Constantin Crăciun
Procesare computerizată: Vitalie Spînachi
Bun de tipar. 20.05.05

Formatul 60 x 84 1/16.
Coli de tipar 10,12. Tirajul 100 ex.
Comanda 170.
Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM
Chişinău, 2005, str. Bănulescu-Bodoni, 59
162
163
164

Relatii Valutar Financiare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Relatii Valutar Financiare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Catedra “Bănci şi Burse de Valori”

V. Fetiniuc, V. Lopotenco, A. Belobrov

Aprobat de Comisia Metodică a facultăţii „Finanţe” la şedinţa din

Referneţi: conf.univ.dr. M. Covaliu

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

Capitolul 1. Echilibrul valutar şi balanţa de plăţi

Capitolul 2. Piaţa monetară internaţională..................... 29

Capitolul 3. Cursul valutar................................... ............ 48

Capitolul 4. Piaţa valutară................................... ............. 75

Capitolul 6. Piaţa financiară internaţională.................... 133

Capitolul 7. Piaţa internaţională a creditului.................. 145

Bibliografie................................... .................................…. 160

Lucrarea de faţă reprezintă un instrument util studenţilor,

1.1. Echilibrul valutar-financiar

Activitatea financiar-valutară a unei ţări conţine o serie de

În schimburile economice internaţionale, ca şi în

Înregistrarea tranzacţiilor în balanţa de plăţi se face

2) Din perspectiva ţării A, contractul de licenţă

3) Din punctul de vedere al ţării A, cumpărarea de

4) În ţara A, suma se înscrie mai întâi în contul

5) Pentru ţara A, fluxul descris mai sus reprezintă o

7) Pentru ţara A, anuitatea reprezintă un transfer

Dacă beneficiarul cecului doreşte convertirea sumei în

2) În ţara B, balanţa de plăţi înregistrează aceleaşi intrări,

3) Pentru ţara B, tranzacţia reprezintă o

4) Pentru ţara B, tranzacţia se efectuează în sens

5) Pentru ţara B, ajutorul acordat reprezintă o intrare

Alegeţi varianta care conţine toate răspunsurile corecte:

1.2.Care dintre următoarele relaţii exprimă echilibrul pe

1.3.Pe piaţa monetară există echilibru, dacă:

1.5.Echilibrul valutar, ca latură importantă a echilibrului

1.7.Contul curent al B.P.E. cuprinde următoarele capitole:

1.8.B.P.E. se consideră activă dacă echilibrarea ei se

1.9.Metodele principale de echilibrare a B.P.E. sunt:

1.10.Balanţa creanţelor şi angajamentelor externe include

PIAŢA MONETARĂ INTERNAŢIONALĂ

Formarea masei de semne băneşti necesare comunicării şi

Formarea de depozite în valută la o bancă comercială şi

Coeficientul de multiplicare a depozitelor iniţiale se

Menţionăm că în cazul în care r (rata de rezervă)=0,

Cambia este un titlu de credit autonom, susceptibil de a

DST oficial reprezintă o valoare de rezervă fiduciară

b) Se calculează suma în DST ce va fi cedată de către

Suma de 600 000 CHF va fi obţinută cedând 324 087,60

Contul în DST Danemarca Contul în DST Elveţia

Ţara-membră a F.M.I. – Danemarca, care a solicitat suma

Exemplul 2.3.2 – Acordurile SWAP.

Exemplul 2.3.3. – Efectuarea operaţiunilor “forward”.

Să se calculeze costul creditului pentru Suedia şi

2.2. ECU a reprezentat:

2.3. Stabilirea ponderii monedelor în coşul valutar DST se

2.4. Euro reprezintă:

2.5. Printre ţările-membre ale Uniunii Europene care nu

2.6. Cambia este:

2.7. Cambiile financiare apar în legătură cu:

2.8. Scontul este:

2.9. Majorarea ratei oficiale a scontului:

2.10. Reducerea ratei oficiale a scontului:

Cursul valutar este preţul unei unităţi monetare într-o

MDL → VALUTA COTATĂ

VALUTA DE BAZĂ → USD