CUPRINS

Introducere

Capitolul I – Vocabularul limbii române

I.I – Istoric, definiţie şi etimologie

I.ÎI – Semnificaţie şi sens

I.III – Structura vocabularului

Capitolul II – Îmbogăţirea lexicului

II.I – Mijloace de îmbogăţire interne şi externe

II.II – Apariţia neologismelor şi dezvoltarea acestora

II.III – Funcţionarea neologismelor în spaţiul românesc

Capitolul III – Influenţele limbii engleze asupra limbii române

III.I – Definirea şi structura anglicismelor

III.II – Cauzele pătrunderii anglicismelor în limba romana

III.III – Asimilarea anglicismelor din romana actual. O

perspectiva normativă

Concluzii

Bibliografie
 Motto : „… se scurge timpul trecător de parcă ar fi un izvor murmurător. Cu
el îşi ia şi anii vieţii ce se strecor ca frunzele într-un copac roditor.
Omul e ca şi pomul ce-şi prinde rădăcini, apoi îşi adânceşte rădăcinile, dă roada
de care mai apoi se bucură, dă fructul cel dulce care cu greu s-a făcut. Se
întristează pomul când rămâne fără fructe şi frunze, devine trist, dar are speranţă
că sămânţa lui va încolţi şi vada viaţă altui pom. Timpul fuge repede ca un gând,
tu vrei să-l opreşti dar el nu te aşteaptă. El parcă se varsă într-o mare său
ocean ce- şi duce valurile într-o amintire din trecut. Da, ne amintim de acele clipe
fericite când am obţinut cu atâta râvna să scriem cu alfabet latin. Ne-am bucurat
că vom păstra limba noastră cea dulce ca pe un figure de miere. Uităm ori poate
nu conştientizăm ce a zis marele nostru poet naţional şi universal M. Eminescu:
,,Noi nu suntem stăpânii limbii, ci limbă e stăpâna noastră… Să păstrăm cu
demnitate şi să luptăm, că avem o limbă pe care ne-au lăsat-o ca un mărgăritar
scriitorii şi strămoşii noştri.” (D. Matcovschi)1

Introducere

Limbă e cunoscută ca un produs social,construit dintr-un ansamblu de reguli

necesare comunicării.Vorbirea este ca un segment individual al limbajului care se
foloseşte într-un enunţ ,într-un act de comunicare.
Vorbirii i se atribuie şi calitatea de act de creaţie şi de libertate care aparţie
locutorului.Raportul dintre limba-limbaj-vorbire poate fi sintetizat astfel:limbă e un
fenomen social general şi se manifesta prin vorbire 2;limbajul reprezintă manifestarea
individuală ,particulară a limbii prin vorbirea fiecărui individ iar vorbirea e manifestarea
corectă a limbii prin limbajul individual,în comunicareaorala dintre oameni.
Limba s-a născut din necesitatea de a comunica ,de a împărtăşi semenilor ideile
despre univers,de a transmite generaţiilor următoare rodele căutării,trecerea experienţei în
cuvânt necesitând efortul viu al actului comunicării.A-ţi cunoaşte limba,a fi capabil să
exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti,ce simţi folosind cuvintele din vocabularului
unei limbi,înseamnă a da dovadă unei bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de
respect pentru propria-ţi limba,propria persoană.
Limba,ca mijloc de comunicare este un sistem şi nu se învaţă pe componente
separate(fonetic,lexical,gramatical)3,ci în unităţi de comunicare,în enunţuri,care sunt în
acelaşi timp,fonetice,lexicale,gramatica.

1
Gh.Bulgăr Prefaţă la Marele dicţionar de neologisme al lui Florin Marcu.2000
2
Florica Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, Editura Clusium şi Editura Logos 1995, p. 15
3
Constantin Ţibrian, Structura vocabularului limibii române în trecut şi în prezent, Editura Universităţii din
Piteşti 2004,p.l2.
 Capitolul I – Vocabularul limbii
române

I.I – Istoric, definiţie şi etimologie

Vocabularul e partea cea mai mobila a limbii,pentru că e partea cea mai legată de
evoluţia societăţii:apariţia şi diparitia noţiunilor,schimbarea atitudinii oamenilor faţă de
obiecte au ca urmare apariţia şi dispariţia unor cuvinte,modificarea înţelesurilor sau a
formelor lor.Cele mai multe dintre elementele de vocabular folosite la un moment dat
sunt destinate eliminării în perioada următoare,dar şi mai multe cuvinte noi sunt introduse
necontenit în locul celor eliminate şi alături de cele păstrate.
În centrul vocabularului se disting doua sfere:masa vocabularului carese înnoieşte
tot timpul şi fondul principal lexical care este relativ constant.Din fondul principal de
cuvinte fac parte cuvintele care au rădăcini solide în limba şi fără perspective de a diparea
într-un viitor apropiat.
Vocabularul este alcătuit din :vocabularul fundamental(cuprinde cuvintele
celemai importante folosite şi cunoscute de toţi vorbitorii unei limbi-1500 cuvinte vechi)4
şi masa vocabularului(cuprinde cuvinte care nu intra în vocabularul fundamental,regăsim
termeni ştiinţifici,tehnici,ai limbajelor de specialitate,în general regionalisme,arhaisme).
Conceptele de bază în analiza lexico-semantica a oricărei limbi sunt: lexic/vocabular,
cuvânt,semnificaţie/sens, lexicologie,lexicografie(dicţionar).
Potrivit interpretărilor din lucrările de referinţă apărute în ultimul deceniu,lexicul
reprezintă totalitatea cuvintelor dintr-o limbă5.Acesta este considerat o unitate abstractă
pentru că este greu de delimitat şi,mai ales,de analizat,atât din cauza unor dificultăţi de
ordin cantitativ,cât şi datorită mobilităţii şi varietăţii cuvintelor dintr-o limbă. Cea mai
concretă şi accesibilă reprezentare a lexicului unei limbi este dată de dicţionarele
monolingve care pot însuma de la 50000 la peste 100000 de cuvinte.
În aceste condiţii,se procedează la delimitări cantitative şi calitative:dintre acestea
se impune distincţia dintre lexicul comun ,cuprinzând cuvintele care asigura înţelegerea

4
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Litera, Chişinău, 1997, p. 226
5
Istoria limbii române, 1 Ed.2.Bucureşti 1978, pp.271 -285
sau intersubiectivitatea dintre vorbitori şi lexicul specializat,care însumează diverse
terminologii.
Interepretarea lexicului ca alcătuit din lexic comun şi lexic specializat face mai
puţin abstract acest concept,deşi el reprezintă un sistem potenţial.
În acest sens A.Bidu-Vranceanu şi A.Martin-Berthet (1998:3-4)delimitează lexicul
general de lexicul specializat6(referitor la anumite domenii). M.F.Mortureux
(1997:17,189)propune o definiţie mai abstractă a lexicului:descrierea ştiinţifică a
lexemelor sau ansamblul lexemelor şi morfemelor unei limbi.A.Niklas-
Salminem(2003:15)susţine explicit ideea lexicului ca entitate teoretică cuprinzând
ansamblul cuvintelor unei limbi puse la dispoziţia locutorului .
F.Gaudin şi L.Guespin(2002:15)formulează astfel aceiaşi idee-lexicul este un sistem
potenţial.
O modalitate de a face accesibilă analiza lexicala opune lexicul vocabularului sau
vocabularelor.Astfel că,vocabularul s-ar reprezenta prin diferite (sub)mulţimi de
cuvinte,delimitate din diferite puncte de vedere din ansamblul lexical al unei
limbi.Lingvişti,precum M.F.Mortureux(1997:12,191)sau F.Gaudin şi
L.Guespin(2002:15,317)considera că delimitarea vocabularului sau vocabularelor se face
în funcţie de manifestarea concretă a cuvintelor în discurs,ceea ce le imprima
caracteristică de realitate istoricasi culturală.În metalimbajul multor lucrări din
domeniu,aceasta dstinctie teoretică nu mai e făcută,termenii lexic şi vocabular fiind
consideraţi (cvasi)sinonimi.
Rezultă că obiectivele cercetărilor sunt constituite din vocabulare ,indiferent de
criteriul delimitării concrete a claselor supuse analizei.Pentru a obiectiva
delimitarea,aceste clase sunt interpretate ca mulţimi sau submulţimi în sensul
matematic.Se aplică cele două criterii de definire a mulţimilor în matematică:proprietatea
comună a termenilor şi enumerarea lor.
Criteriul proprietăţii comune este destul de important şi de util în analizele lexico
semantice concrete ,admiţând diferite posibilităţi de abordare,interesaante fiecare ,cu
conditiasaseprecizeze de fiecare dată,proprietatea avută în vedere.Când pe baza
proprietăţii comune se mai poate constitui un corpus sau un inventar al mulţimii,analiza
lingvistica câştiga în obiectivitate.

6
Observaţii generale asupra lexicului autohton al limbii române, "Memoriile Secţiei de ştiinţe filologice,
literatura şi arte", Academia Română, Seria IV, tomul II, 1979-1980, Bucureşti 1981, pp.57-61.
 Pentru a înţelege mecanismul complet al delimitării (sub)mulţimilor,se poate face
comparaţia cu faptul că în general adunăm mere cu mere şi pere cu pere.Putem aduna
merele cu perele numai dacale găsim insusuirea comună de „fructe comestibile”.
Pentru interpretarea claselor lexicale ca mulţimi în lingvistica românească ,vezi
LRC-V1985:3,7-9,A.Bidu-Vranceanu 1976:75-79,118,192,A.Bidu-Vranceanu şi
N.Forascu 1984:207-228.
Dintre lucrările mai recente,A.Lehmann şi F.Martin-Berthet(1998:3)menţionează
interpretarea lexicului ca alcătuit din mulţimi şi submulţimi ,fără să opereze efectiv cu
aceste concepte.
Din perspectiva studiului întreprins de noi,se poate numi lexic al limbii române
contemporane mulţimea cuvintelor în uz începând cu mijlocul secolului al XIX lea,de
când datează modernizarea aspectului cult ,literar al României(o modernizare manifestată
la nivel lexical ,cu consecinţe asupra sintaxei)7.
Analizele concrete întreprinse din diferitele puncte de vedere vor opera însă cu
mulţimi şi submulţimi sau (conform distincţiei actuale)cu vocabulare.
Disciplinele care se ocupa cu studiul lexicului sau vocabularului/vocabularelor
poarta în general numele de lexicologie.Termenul trebuie precizat pentru că presupune
alte diviziuni :semantica,etimologie,dinamică lexicală(internă sau externă)sau neologie
lexicala.
Din definirea lexicului a rezultat importanta pe care o au dicţionarele de
limbă(monolingve)pentru o oferi o imagine globală şi totuşi accesibilă,chiar şi
parţial,oricărui vorbitor.
Se admite ca în lexicul oferit de dicţionare este construit de lexicografie pornind
de la texte concrete.
.Dicţionarele se plasează deci intre limba şi vorbire,urmărind să redea unităţi
lexico-semantice impuse la un moment dat.
Rolul descriptiv dar şi normativ al dicţionarelor fac din ele un instrument
important de lucru al lexicologilor şi semanticienilor ,pe de-o parte ,şi al vorbitorilor
interesaţi de uzul corect al unei limbi,pe de altă parte.
Aşa se explică de ce interdependenta dintre lexicografie şi lexicologie /semantica
ocupa un loc deosebit de important în lingvistica ultimelor decenii.
Cuvântul este unitatea de referinţă în definirea mai multor concepte lexicale şi
lingvistice,o clasă de forme gramaticale,este o combinaţie de morfeme.Cuvântul pare a fi

7
Istoria limbii române, vol.II, redactor responsabil Ion Coteanu,Bucureşti 1969, pp.327-357.
ceva bine cunoscut,dar interpretarea lui nu eate simplă.Identitatea cuvântului este
constituită din mai multe elemente”o formă,un sens şi o categorie gramaticală.
Se apreciază ca un cuvânt este înainte de toate o structură fonica şi grafica stabilă
pe care învăţăm să o cunoaştem şi să o reproducem. De asemenea,una dintre definiţiile
cuvântului este cea de semn lingvistic
Acesta este o entitate fizică cu două fete,reuniunea solidară şi arbitrară a imaginii
obiectului numit,căreia i s-a spus semnificat(fr. Signifie) ,cu imaginea corpului fonetic al
semnului,numit semnificant.(fr.signifiant).
Cuvântul ca semn lingvistic are proprietatea de a putea trimite la obiectele lumii
exterioare ,numite referenţi.
Mai mult chiar,un cuvânt poate fi recunoscut ca parte din limba romana chiar
dacaunii vorbitori nu ştiu ce înseamnă el.De aici rezultă că indicii de forma sunt mai
puternici decât cei de conţinut.(înţeles).Cuvântul mai poate fi definit şi ca semn
lingvistic,având proprietatea de a putea trimite la obiectele lumii exterioare ,numite
referenţi.

I.II – Semnificaţie şi sens

Semnificaţia şi sensul apar de numeroase ori ca termeni (cvasi)sinonimi pentru a

desemna procesul care asociază un obiect,o fiinţă,o noţiune unui semn susceptibil să-l
evoce;prin această interpretare se desemnează corelaţia sistematică a a unui obiect-semn
cu un număr de obiecte reale.Unii autori disting însă semnificaţia ca valoare stabilă în
limbsa,de sens,care depinde de contexte şi de situaţiile de comunicare concrete.
Dincolo de aceste diferenţe,vorbitorii trebuie să folosească semnele în acesleasi
condiţii pentru a se înţelege inttre ei;pentru aceasta este obligatorie generalizarea
caracteristicilor unei clase de obiecte ,ceea ce se reflecta în semnificaţia/sensul
înregistrate în dicţionarele monolingve,care acţionează ca un filtru pentru a asigura
caracterul convenţional acceptat şi utilizat de vorbitorii unei limbi în anumite condiţii
social-istorice.
Semnificaţia/sensul coincid cu latura semnificat a semnului şi alături de valoarea
lexicală exprima şi o valoare gramaticală.În ansamblu prin semnificat se reda imaginea
mentală ataşată semnificantului careil exprima.
Distincţia dintre semnificaţie şi sens se bazează pe interpretarea celei dintâi ca o
imagine generalizatoare ,care exclude caracteristicile diferentiatoare ale obiectelor,iar
particularizarea ei se realizează în şi prin contextele situaţionale sau verbale pur şi
simplu.În situaţia din urmă,procedeul consta în reorientarea cuvântului
catreobiecte,privite sub una dintre înfăţişările lor sau printr-una din însuşirile lor posibile
cuprinse în mod virtual şi global în semnificaţie.
Aducerea unei dintre aceste înfăţişări sau însuşiri în centrul atenţiei a fost numită
sens sau o semnificaţie actualizată.
Denotaţia(denotarea,desemnarea,denumirea) este actul prin care unui
obiect(lucru,eveniment,fenomen,fiinţa,idee,acţiune)8 i e atribuie un nume.Problemele pe
care le pune actul denotării sunt complexe şi complicate şi nu angajează numai zona
lingvistică.
Desemnând valoarea coceptuala,cognitiva a unui cuvânt,denotaţia are un caracter
stabil,reuneşte elemente semantice non-subiective,identificabile în general în afară de
context.Prin această interpretare denotaţia se apropie în cea mai mare masurade
semnificaţie şi presupune o codificare socială,culturală,colectivă a vorbitorilor.
Fiind una singură,în ansamblul valorilor într-un cuvânt,denoatia asigura echilibrul
semnatic al cuvântului.Conotaţia(sau conotatiiile)exprima valori secundare,eterogene ale
semnificatului unui cuvânt,care se pot delimita în diversefeluri şi,dacă adimtem
diferenţierea făcută mai sus dintre semnificaţie şi sens,corespunde celuo din urmă.
Dată fiind multitudinea posibilă a interpretării laturii semnificat a cuvântului,se
admite valoarea aproximativă chiar şi la nivelul redării într-un dicţionar monolingv
explicativ.

I.III – Structura vocabularului

Lexicul limbii române poate fi supus clasificării şi studiat din mai multe
puncte de vedere, deoarece elementele componente nu sunt izolate, ci pot fi văzute ca
ansambluri sistemice.
Lupta de opinii în legătură cu componenţa lexicului românesc după
criteriul originii cuvintelor oglindeşte din plin complexitatea acestei probleme. Studiul a
constituit preocuparea multor oameni de cultură din ţară şi din străinătate, fiind umbrit

8
Etnogeneza românilor Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1981, pp.245-426.
uneori de tendinţe care nu ţin de domeniul ştiinţei, exagerându-se într-un sens sau altul.
Latiniştii depuneau toate eforturile pentru sublinierea caracterului latin, dând şi
etimologii greşite, alţi cercetători au exagerat importanţa elementelor slave. Cercetările
obiective au stabilit în mod ştiinţific strucura vocabularului, demonstrându-i latinitatea
cu diferite influenţe, unele mai puternice, altele mai slabe, care s-au exercitat asupra
limbii.
Din punct de vedere al originii cuvintelor, lexicul limbii române este alcătuit
din: A. Fondul originar, B. Împrumuturi. C. Formaţii româneşti.
Fondul originar este constituit din cuvinte de origine latină, cărora li s-au
adăugat elemente din limba populaţiei autohtone, apoi variate elemente din limbile
populaţiilor care au convieţuit vremelnic sau au avut relaţii economico-culturale.
Baza sistemului lexical românesc este de origine latină. Astfel printr-o fază
de bilingvism, limba latină a devenit a doua limbă a autohtonilor geto-daci, apoi limba lor
maternă, afectată mai mult sau mai puţin la diferitele ei nivele, dar mai ales la nivel
lexical, de elementele idiomului român. Fenomenul s-a intensificat în perioada următoare
şi a avut drept rezultat formarea protoromânei, adică a acelei variante a latinei dunărene
care a devenit limba populaţiei formate în procesul de convieţuire a autohtonilor cu
coloniştii romani. Ulterior constituirii acesteia, sistemul lexical a primit un adaos de
cuvinte de origine slavă adaptate normelor sistemului lexical românesc.
Putem spune că în componenţa limbii române elementul lexical latinesc
este stratul, substratul este elementul autohton, iar adstratul este elementul lexical slav.
Cuvintele de origine latină sunt foarte numeroase, reprezentând
aproximativ 60 - 70 % din totalul cuvintelor româneşti, ceea ce determină, alături de
originea latină a gramaticii româneşti, caracterul fundamental latin al limbii române.
Exemple: cap, mână, ochi, piept, ureche, gură, picior (părţi ale corpului), bărbat, femeie,
fiică, om, soră, cumnat (fiinţe umane), casă, cheie, poartă,masă, fereastră, scaun, grâu,
apă, lapte,carne, lemn (noţiuni din universul material), bun, rău,a fi, a face, a avea, a
bea, a mânca, a sta, viaţă, moarte (însuşiri şi acţiuni ale omului).
Din limba strămoşilor geto-daci s-au păstrat circa 160 de cuvinte, dintre care
cele mai folosite sunt: abur, bordei, brad, balaur, copil, droaie, fluier, groapă, jumătate,
moş, noian , pârâu, strugure, ţap, urdă, zgardă etc. Aceste elemente constituie, alături de
alte elemente specifice o trăsătură a originaltăţii limbii noastre.
Influenţa slavă a pătruns adânc în structura limbii, numărul cuvintelor de
origine slavă este considerabil şi cuprinde cele mai diverse domenii, desemnând obiecte
şi noţiuni dintre cele mai strâns legate de viaţa omului: bârlog, dumbravă, iaz, izvor,
nisip, peşteră, zare, zăpadă (natură), babă, ibovincă, maică, nevastă, rudă (familie), ciudă,
drag, a iubi, lene, lacom, mândru, nooc, poveste, prost, scump, taină (noţiuni abstracte).
Împrumuturile din diferite limbi reflectă multitudinea contactelor poporului
nostru cu alte popoare de-a lungul întregii sale existenţe, din etapa de formare a limbii
române şi până în zilele noastre. Împrumuturile reprezintă o necesitate obiectivă,
cuvântul împrumutat are de obicei ca referent un obiect, o instituţie, noţiune pentru care
lipseşte termenul corespunzător în limbă proprie.
Împrumuturile din limbile slave (sârbă, bulgară, ucrainiană)9 şi din limbile
maghiară şi turcă au, în general un caracter popular, iar împrumuturile din limba slavonă,
din limba greacă, din limbile romanice, inclusiv din latina literară (savantă), sunt de
regulă, împrumuturi de cultură.
Cele mai importante influenţe care au lăsat urme vizibile în vocabularul
românesc şi eventual în sistemul de formare a cuvintelor sunt: împrumuturi lexicale
vechi de origine slavă, maghiară, turcească şi împrumuturi lexicale neologice (influenţa
latină savantă, influenta italiană, franceză, rusă, germană, engleză).
Elementele lexicale de origine slavă sunt împrumuturi pătrunse pe cale orală
şi populară, dar şi pe cale scrisă, datorită faptului că limba slavonă a fost folosită, la noi,
timp de câteva secole, ca limbă a administraţiei, a diplomaţiei şi mai ales a cultului
religios ortodox. Dintre temenii pătrunşi în epoca slavonismului cultural menţionăm:
apostol, buche, candelă, duh, diacon, evanghelie, letopiseţ, mitropolie, postelnic, stolnic,
utrenie, voievod, vornic, zapis etc.
Numărul mare al cuvintelor de origine slavă a determinat unii lingvişti străini
să considere limba română un fel de limbă „romano-slavă”. Se poate spune că
numeroasele cuvinte slave, împreună cu folosirea alfabetului chirilic au mascat caracterul
latin al limbii române, pe care i-l conferă în primul rând structura gramaticală. Materialul
lexical împrumutat din slavă şi mai târziu din alte limbi a fost „turnat” în tipare latineşti
care erau definitive formate în momentul în care a început să se manifeste această
influenţă. Pentru a demonstra că elementele slave nu au schimbat caracterul latin al
limbii române, mulţi lingvişti, între care un rol deosebit l-au avut B. P. Haşdeu şi Al.
Rosetti, au făcut diverse experimente din care a rezultat că nu se poate constitui nici
măcar o propoziţie numai cu elemente slave.
Împrumuturile lexicale de origine grecească se grupează pe două perioade cu
aspecte diferite. Prima este influenţa greacă – bizantină, iar a doua a fost influenţa greacă
modernă, numită şi neogreacă.

9
Gr.Brancuş, Vocabularul autohton al limbii române, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedica, Bucureşti, 1983, p. 25.
 Numărul elementelor primate direct din greaca-bizantină este relativ mic.
Exemple: arvună, agonisi, cort, mătase, mânie, omidă, sol, traistă, urgisi etc. Mulţi
termini bizantini au pătruns prin intermediul slavilor meridionali care se interpuneau între
lumea grecească şi populaţia romanizată din ţinutul dunărean. Pe această cale au pătruns
îndeosebi termini religioşi pe care îi putem deosebi de cei slăvi: acatist, arhiereu, egumen,
iconostas, parastas, patriarh, satana, smirnă etc.
Elementele de origine neogreacă sunt mai numeroase şi au intrat în limba
română odată cu răspândirea culturii greceşti prin biserică, şcoală şi cancelariile
domneşti.
Împrumuturile lexicale neologice au contribuit la modernizarea vocabularului
limbii române prin influenţe din limbile: latină savantă, italiană, franceză, engleză,
germană şi rusă.
Neologismele latine savante, manifestate prin împrumuturi mai ales de
denumiri abstracte, pătrund în scrisul românesc: astrolog, catalog, figură, generos,
muzica, planeta etc.
Influenţa limbii franceze s-a exercitat de la distanţă, prin contact indirect.
Intelectualii formaţi la şcoala franceză, întorşi în ţară întrebuinţau în exprimarea orală
cuvinte şi expresii franţuzeşti dintre care multe au răsruns unei nevoi obiective de
dezvoltare a vocabularului.
În general s-au păstrat puţine neologisme pătrunse direct din latină, cele mai
multe venind prin franceză, de aceea se vorbeşte despre neologisme latino-romanice.
Forma pe care o au unele dintre ele nu este concludentă pentru a preciza dacă au
etimologie multiplă sau sunt luate din fondul latin: abecedar, absolut, acut, adagio,
amplifica, conştiinţă, calitate, subiect, egal etc.
Româna a primit unele împrumuturi latino-romanice şi prin intermediul limbii
ruse, mai ales după pacea de la Adrianopole10. Printre acestea sunt termenii legaţi de
organizarea armatei: infanterie, cavalerie, artilerie; de administraţie şi politică în general:
administraţie carantină, constituţie, subsidie etc.
Din limba engleză au pătruns mulţi termini începând cu ultimile decenii ale
secolului trecut, prin mijlocire germană sau rusă: buldozer, conveier, motoplug, screper
etc., prin mijlocire franceză: dancing, parking, pick-up, smooching, spicher etc. Multe
anglicisme şi americanisme, care sunt mai recente şi au character internaţional: best-
seller, broker, hot-dog, computer, design, fair-play, hobby, manager, show, week-end etc.

10
Ibidem, p .28-129.
 Aceste influenţe nu au alterat însă esenţa limbii române, dar i-au determinat o
fizionomie lexicală aparte printre celelalte idiomuri neolatine. După cum arăta Sextil
Puşcariu, „mai ales împrumuturile neologice au transformat româna într-o limbă
modernă, reîncadrând-o în spiritualitatea romanică şi îndepărtând-o de comunitatea
balcanică, în care o înglobase mai ales cultura ce ne venea din Bizanţ şi de la slăvi ”11.
C. Formaţiile româneşti. Pe lângă cuvintele moştenite şi împrumutate din alte
limbi, vocabularul românesc conţine şi numeroase cuvinte create în cadrul limbii, adică
prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului, adică prin derivare cu sufixe sau
prefixe, prin compunere, conversiune sau schimbarea valorii gramaticale, precum şi prin
izolarea unor sintagme, adică expresii şi locuţiuni cu bogate valori semantice şi stilistice.

11
Încercare asupra fondului principal lexicalal limbii române, Editura Academiei, 1954, pp. 48-55
 Capitolul II – Îmbogăţirea lexicului

Cunoaşterea principalelor mijloace de îmbogăţire a lexicului merita o atenţie

deosebită deoarce bogăţia unei limbi este dată în primul rând de bogăţia şi varietatea
vocabularului ei.După ce o limbă s-a constituit ca idiom de sine stătător,dezvoltarea ei
consta în îmbogăţirea cu noi cerinţe,deci în continuă sporire a inventarului lexical.
Lexicul se afla într-o continuă mişcare sau evoluţie,într-o legătură nemijlocită cu
viaţa materială şi spirituală a vorbitorilor unei limbi naturale şi evoluează odată cu
dezoltarea civiliatiei într-o anumită arie social-istorica şi lingvistică(Antoine Meillet
spunea că „:orice vocabular exprima de fapt o civilizaţie”12).Este compartimentul limbii
cel mai labil dar şi cel mai deschis influentelor externe.
Dintre cele mai importante şi precise cauze care explica evoluţia vocabularului,în
general,şi îmbogăţirea lui în mod special sunt:cuvântul şi diversificarea vieţii
culturale,dezvoltarea neintrerupa a ştiinţei şi a tehnicii,prefacerile de ordin politic
,modificarea mentaliatii şi a concepţiei despre viaţă a oamenilor şi desigur,contactele
dintre popoare,care ,în epoca actuală,devin din cein ce mai strânse şi variate.
În orice limbă apar cuvinte noi prin două modalităţi fundamentale:
-una internă prin care noile unităţi lexicale rezulta din intrarea unor
elemente existente deja într-o limbă;
- una externă care constă în împrumuturi din alte limbi.
Poporul nostru a venit în contact,de-a lungul timpului cu multe alte popare şi
limba romană a suferit numeroase influenţe îndeosebi în domeniul vocabularului şi în
sistemul de formare a cuvintelor.
Împrumutul lexical este fie un produs al bilingvismului propriu-zis,fie pur şi
simplu consecinţă simplei cunoaşteri a unei limbi străine,pe care vorbitorul,influenţat de
ea,poate să nu o folosească în mod curent.Împrumutul se face fără /;ştirbirea limbii
deviatoare”şi fără restituirea din partea limbii influenţate sau receptoare13.

12
Stadii de lingvistică şi filologie, Editura Minerva, Bucureşti, 1988, p 470.
13
Gr. Brâncuş, Cercetări asupra fondului traci-dac al limbii române, Bucureşti, Institutul Român de Tracologie,
1995, p. 18.
II.I – Mijloace de îmbogăţire interne şi externe

Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului sunt: derivarea,compunerea şi

schimbarea valorii gramaticale(conversiunea).
Derivarea reprezintă mijlocul intern de îmbogăţire al vocabularului prin care se
formează cuvinte noi cu ajorul afixelor.Afixele sunt reprezentate de sufixe şi prefixe.
Sufixele sunt sunetele sau grupul de sunete adăugate după rădăcina
cuvântului.Ele pot fi:
- lexicale când formează cuvinte noi,
-gramaticale când formează forme gramaticale.cuvântului
-lexico-gramaticale când exprimă simultan un sens nou şi o categorie
gramaticală.
Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate la începutul cuvântului
pentru a forma un cuvânt nou.Ele modifica sensul cuvântului de baza fiind:
- negative:neşansă;
-privative(arătă o lipsă):a descreţi;
-iterative(arătă o repetare):a reaminti.
Compunerea este un mijloc intern de îmbogăţire al vocabularului prin care se
formează cuvinte noi ,unind termeni diferiţi.Procedeele de compunere sunt:
-alaturarea;
-juxtapunerea sau parataxa.
Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea reprezintă mijlocul intern de
îmbogăţirea a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la oparte
de vorbire la alta.
Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului sunt împrumuturile din alte
limbi.
Împrumutul lexical este procedeul extern de îmbogăţire a vocabularului prin
preluarea unor termeni sau expresii din alte limbi. Recurgerea la împrumuturi din alte
limbi este adesea favorizata şi adeseori determinta de mai mulţi factori dintre care cei mai
importanţi sunt:vecinătatea geografică,amestecul de populaţie,relaţiile de ordin
politic,economic,cultural.
Din momentul în care au pătruns în limba,împrumuturile pot fi:
-imprumuturi vechi;
-imprumuturi noi.(neologice).
 Împrumuturile vechi au apărut în limba romana între secolele VI-XVIII şi s-au
făcut din limbile cu care romană a venit în contact în această perioadă:
slava,maghiara,turca şi de asemenea greacă.
Împrumuturile slave au apărut atât pe cale orală,în urma asimilării populaţiei
slave,ce ajuns pe teritoriul României de astăzi,cât şi pe cale cultă,prin preluarea unor
termeni din domeniul religios şi social politic(având în vedere că slavona a fost folosită la
noi ,între secolele X-XV,ca limba a administraţiei boiereşti,a diplomaţiei şi a cultului
religios-in paralel cu limba romana populară.)14
Din limba slavă care era folosită în comunicarea orală au pătruns în limba
noastră termeni ca:
-boier,ceas,coaja,dar,glas,grădină,grijă,mila,muncă,necaz,vestea,zid,trup.
Dar exista şi exemple de termeni slavoni care au pătruns pe cale cultă precum:
-apostol,candela,călugăr,mitropolit,psalm,proroc,icoană,liturghie,voievod.
Împrumuturile maghiare au fost asimilate în limba noastră că urmarea a
convieţuirii romanilor cu maghiarii în Transilvania începând cu veacul al IX lea.Dintre
acestea,unele au doar o răspândire regională :aldămaş,imaş.
Alţi termeni proveniţi din maghiara s-au impus în vocabularul general,fiind
folosiţi de toţi vorbitorii precum:neam,belşug,chin,şoim,sicriu,gazdă,meşter,fel,etc.
Împrumuturile din limba turca s-au făcut mai cu seamă în secolul al XVI lea când
Moldova şi Tara Românească au devenit vasalele Imperiului Otoman.Multe cuvinte
provenite din turca au dispărut odată cu recâştigarea independenţei
(aga,caimacan,haraci)15, dar exista şi unele care s-au păstrat şi cunosc o largă utilizare:
-acadea,cafea,chiftea,ciorba,iaurt,sârmă,basma,chirie,duşman,chior,chef.
Împrumuturile greceşti au intrat în limba îndeosebi în secolul al XVIII lea când în
principatele romane s-a făcut simţită influenţa fanariota.De aceea,majoritatea termenilor
au fost preluaţi din neogreaca pe cale cultă:
-plicticos,tacticos,a agonisi,caligrafie,a aerisi,taifas,tipogarfie,partida.
Împrumuturile noi au fost făcute în ultimele două veacuri din limbile apusene:
latina savantă,italiană,germană, franceza,engleză.
Ideea necesităţii îmbogăţirii limbii române literare cu împrumuturi din alte limbi
s-a născut încă din secolul al XVII lea ,când,preocupaţi de argumentarea originii
poporului român ,cronicarii ajung în mod firesc la demonstratrea originii latine a limbii

14
Iordan,Vladimir Robu, Limba româna contemporanâ,Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1970 p.282.
15 15
Gr Brâncuş, Cercetări asupra fondului traco-dac... ,p.20
române şi îşi pun problema îmbunatăţirii vocabularului cu elemente noi din cela mai
cunoscute limbi de cultură,greacă şi latină,dar şi din limbile romanice.
În scrierile cronicarilor moldoveni şi munteni,găsim neologisme latino-romanice
,unele trădând o filieră polonă,rusa sau greacă.
Iată câteva dintre acestea:comendatul(224),diamantul(29),parola(258) la Ion
Neculce(11),avocat,argument,gheneralis,prezentie,privat,proba,modul,reţea,temperament
la Dimitrie Cantemir(12),,catolici(202),decadă(206) la Constantin Cantacuzino).
Începând cu deceniul al doilea din secolul al XVIII lea,odată cu instaurarea
domniilor fanariote în Moldova(1711)şi Muntenia(1716)şi a domintaiei austrice în Ardeal
şi Banat,ritmul de cultivare a vechii limbii literare impus de cronicari a fost întrerupt
marcând astfel,începutul unei perioade de declin pentru cultura românească după cum
observa Pompiliu Eliade în studiul dedicat influenţei franceze asupra spiritului public
românesc.
Secolul al XVIII lea avusese o influenţa atât de nefastă asupra limbii literare ,cât
şi asupra dezvoltării spiritului public romanescVocabularul,ca şi sintaxa16,se
corupseseră,făcuseră limba de nerecunoscut.Multe dintre vechile cuvinte
potrivite,plastice,latineşti chiar ,fuseseră date uitării,şi le luaseră ,cu stângăcie
locul,cuvinte greceşti,turceşti,ruseşti.
Limba romană de la oraşe,mai ales cea a saloanelor devenise un amestec nedefinit
din toate limbile necultivate ale Orientului”
În mod paradoxal,chiar dacă regimul fanariot a fost o perioadă sumbră pentru
poporul român,multe dintre acţiunile domnitorilor au relevat intenţiile lor de
modernizarea a societăţii româneşti,favorizând totodată,deschiderea către elementele
culturii occidentale
Admiratoti ai culturii franceze,domnii fanarioţi(Alexandru Mavrocordat,Grigore
Ghica,Nicolae Caragea)au încurajat prin acţiunile lor pătrunderea elementului cultural
francez în spaţiul românesc.
Împrumuturile din limbile occidentale(în special din franţuzeşte)17 constituie
astăzi mijlocul cel mai important de îmbogăţire a lexicului românesc.În această
privinţă,limba noastră continua o tradiţie destul de veche .Din a doua jumătate a secolului
al XVIII lea îşi fac apariţia asemenea neologisme.

16
Contribuţii la etimologia limbii române Ed.Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, p.59
17
Mioara Avram, Marius Sala, Faceţi cunoştinţă cu limba română, Ed. Echinox, Cluj, 2001, p 44.
 Ele reprezintă ecoul lingvistic al contactului romanilor cu civilizaţia apuseană sau
propriu-zis europeană.Pe măsură ce acest contact se dezvoltă,şi numărul lor era din ce în
ce mai mare.
Azi avem infinit mai multe neologisme decât acum o sută de ani şi chiar la
începutul secolului nostru.
Prima jumătate a secolului al XIX lea în special se caracterizează prin schimbări
profunde în plan social şi istoric.
După cum afirma profesorul ieşean Gh.Ivanescu :”Evenimentele”18 din 1828-
1829 au adus,mai întâi de toate,o mare schimbare în ceea ce priveşte sursa neologismelor
romane.
Dacă până atunci scriitorii romani şi publicul cult românesc împrumutau
neologisme din limba greacă,şi germană şi din limba latină în pronunţie germano-
maghiara,după tratatul de la Adrianopol (1829)se înlătură neologismele greceşti germane
şi latino maghiare ,înlocuindu-le cu neologisme romanice(franceze,italiene)şi
latine(neologismele ruseşti rămân în continuare în limbă.).
Dezvoltarea şi unificarea limbii literare cunoaşte în perioada de după 1848 o
amploare fără precedent.Se constată o îmbogăţire a mijloacelor ei lexicale prin
achiziţionarea a numeroase neologisme de diferite origini.
Se face simţită şi o tendinţă de eliminare a elementelor lexicale care nu mai corespund
noii realităţi sociale.
Prin intermediul acestora limba romana,nu numai că şi-a îmbogăţit şi îmbunătăţit
lexicul,în acelaşi timp şi-a revigorat caracterul romanic al acestuia. Limbile romanice au
o poziţie privilegiată prin faptul că termenii noi provin din latineşte.
Împrumuturile din latina savantă au intrat în limba romana în special datorită
corifeilor,”Şcolii Ardelene”19,(chiar dacă şi anterior o serie de cărturari Dimtrie
Cantemir,stolnicul Constantin Cantacuzino ,mitropolitul Dosoftei folosiseră în operele lor
unele latinisme).
Hotărâţi să demonstreze romanitatea poporului român prin propăşirea acestuia
,Inocenţiu Micu,Gheorghe Şincai,Petru Maior şi alţii au introdus în lucrările ştiinţifice
termeni latineşti pe care îi ştiau din studiile lor făcute la Roma.
Vocabularul nostru s-a îmbunătăţit astfel cu un număr apreciabil de neologisme
luate direct din limba latină(spre deosebire de cuvintele moştenite din latina populară)pe
cale livreasca:colocviu,definiţie,expediţie,pictor,premiu,rege,tezaur,invitaţie,literă.

18
Mioara Avram, Marius Sala, Faceţi cunoştinţă cu limba română, Ed. Echinox, Cluj, 2001, p 68
19
G Mihăilă Contribuţii la etimologia limbii române Ed.Univers Enciclopedic Bucureşti 2000, pp. 120-133
Împrumuturile din limba italiană au contribuit la rândul lor la relatinizarea şi
modernizarea limbii române .
O bună parte din italienismele din limba romana au o circulaţie internaţională şi
aparţin terminologiei muzicale:
-arpegiu,flaut,chitara,partitura,solfegiu.
Tot limbii italiene îi datorăm şi o parte din termenii din domeniul economic şi
financiar:
-banca,casier,contabil,fisc.
Dar exista şi termeni din în alte domenii precum politica,arhitectură,sport:
ancora,basorelief,capodoperă,campion,spaghete,febră,etc.
Împrumuturile din germana se datorează influenţei pe care această limbă a
exrecitat-o asupra limbii române actuale unde existau şvabi şi saşi,dar şi contactului cu
civilizaţia austriacă.Cele mai multe neologisme din germana au fost luate din domeniul
tehnicii şi ştiinţei:
-boiler,diesel,cocs,blitz,matriţa;
dar exista cuvinte de origine germană din alte domenii:
-rucsac,crenvust,lebanvurst,abţibild.
Caracterul latin al limbii noastre,afinităţile de origine şi structura cu romanitatea
occidentală au determinat,începând cu sfârşitul secolului al XVIII lea o deschidere
firească către receptatrea unor neologisme de origine romanică,în mod deosebit din limba
franceză.
Împrumuturile din franceza sunt cele mai numeroase din vocabularul modern al
limbii române şi aparţin tuturor domeniilor: administrativ, economic, juridic, filosofic,
medical, muzical, ştiinţific, militar,agricol:
-autopsie ,box, caviar, dietetic, evaziv, figurant, ghişeu, girafa, extrafin,
semafor, terorism, umor, volan, etc.
Primele franţuzisme au fost introduse încă din perioada fanariotă,,dar influenţa
franceza devine covârşitoare în secolul al XIX lea când mulţi boieri tineri studiază la
Paris,se traduc numeroase cărţi şi se stabilesc anumite realtii de ordin politic,economic şi
cultural între Franţa şi România.
Majoritatea neologismelor franţuzeşti au apărut pe cale cultă ceea ce explică
faptul că multe dintre ele se scriu şi se pronunţa în mod similar cu grafia
franceză:bacalaureat,automobil,certificat,sergent.Există totuşi şi franţuzisme care
păstrează rostirea originală(coşmar,faleza,fular).Pe lângă cuvinte,din limba franceză am
preluat şi unele expresii(bal mascat,critic literar,monolog interior).
 Prin împrumuturile din limba franceză s-a realizat şi o „relatinizare” 20a limbii
române,deoarece multe împrumuturi din latina savantă ,pe care celelelte limbi le-au
preluat în mod direct,au pătruns la noi prin filiera franceză.
În secolul trecut,din cauza influenţei sovietice de după 1945,în limba romana îşi
fac apariţia unele împrumuturi ruseşti:
-activist,cursant,exponat,instructaj,magistrala,inginer-economist;
Acestea capăta un aspect fonetic sau structural identic sau asemănător cu cel din
limba latină.
Cea mai importantă însă se dovedeşte influenta limbii engleze manifestata mai
ales în ultimele decenii.
Unii termeni din limba engleză au pătruns în limba romană (încă din veacul al
XIX lea)prin intermediul francezei(biftec)sau al germanei(boiler) dar mai ales după a
ldoilea război mondial,împrumuturile englezeşti s-au înmulţit în mod considerabil-ca de
altfel în majoritatea limbilor europene.
Avalanşa de împrumuturi din engleza britanică se explică prin nevoia de a denumi
realităţi noi într-o lume aflată într-o continuă schimbare.
Astfel au apărut în limba romana numeroşi termeni din diverse domenii :
alimentar, spoortiv,muzical, vestimentar, medicină,ştiinţa: airbag, blugi, clip, remake,
ring, show,ok, mass-media, start, star, tenis, supermarket.

II.II – Apariţia neologismelor şi dezvoltarea acestora

Neologismele sunt cuvinte sau expresii nou apărute într-o limbă,fie prin preluarea
din alte limbi,fie create prin mijloace proprii,având obligatoriu un component neologic.
Cuvântul neologism,azi intrat în uzul curent,a apărut în secolul al XVIII lea şi a
fost la vremea respectivă el însuşi un neologism.
Termenul a fost iniţial ,alcătuit în limba franceză sub forma „neologisme”(din neo
şi logos=cuvânt nou)21în anul 1734 urmat de formele neologique şi în 1754 şi neologie în
1759.

20
Probleme de lingvistică română, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961 ,p. 109.
21
Fondul principal al limbii române, Bucureşti 1957,p.69.
 Tot neologisme se considera cuvintele vechi care au căpătat un sens nou sau un
nou mod de utilizare şi expresiile care, deşi sunt formate din cuvinte mai vech,i au primit
un sens nou ,independent.
Neologismele sunt utilizate, în general ,pentru a denumi concepte
noi,invenţii,fenomene nou-decoperite,etc.Unele noţiuni vechi care au suferit o schimbare
semnificativă necesita folosirea unor neologisme pentru a le denumi.
Unele neologisme trec printr-o perioadă intermediară de barbarism în care sunt
respinse de o parte din vorbitori ca fiind cuvinte inutile sau neadaptate morfologiei ori
foneticii limbii.Evident,numai o parte din barbarismele de la un moment dat al evoluţiei
limbii ajung să fie acceptate şi să se integreze în lexic.
Nu întotdeauna funcţia principală a neologismelor consta în exprimarea unei noi
semnificaţii.De multe ori,neologismele sunt folosite să semnaleze ceva:apartenenţa la un
anumit grup ,modernitatea sau pur şi simplu dorinţa de a atrage atenţia.Aceste funcţii
pragmatice au dus la folosirea uneori excesivă a neologismelor în publicitate.
Toate împrumuturile străine ale unui idiom oarecare au fost ,în momentul
adoptării lor „neologisme”22,adică termeni noi,veniţi de la alte colectivităţi lingvistice.
Rând pe rând limba romană a adoptat cuvinte slave ,ungureşti,greceşti care erau puse pe
acelaşi plan cu cele latineşti moştenite, însă în momentul de fata doar termenii proveniţi
din limbile occidentale sunt trataţi ca neologisme.
De asemenea se introduc şi neologisme netrebuicioase.Nu numai în limbajele pur
tehnice,dar şi în graiul comun sunt foarte bogate în expresii mai mult sau mai puţin utile
pe care le putem înlocui fără niciun fel de inconvenient,prin cuvinte vechi.
Oricât de potrvit ar fi termenul vechi în anumite cazuri,ele au căpătat printr-o
frecventă utilizare,sensuri prea concrete,prea banale.
Neologismele ,din contră,de obicei au un caracter abstract care vine şi de la
noţiunile respective,de la frecvenţa lor mai puţin mare.
Comoditatea îi împiedica pe specialişti să mediteze puţin asupra problemei pentr a
vedea dacă toţi termenii tehnici din ramură de activitate sunt necesari şi trebuie
împrumutaţi. Intervine apoi şi snobismul la unii scriitori şi publicişti pentru a impresiona,
de a trece drept om cult,cunoscător al marilor limbi de civilizaţie.
Cine cunoaşte istoria limbii noastre ştie că în esenţă lucrurile s-au petrecut oricând
şi oriunde cum le vedem astăzi.Totdeauna au intrat din limbile străine foarte multe
cuvinte inutile odată cu cele necesare.

22
Al.Rosetti, Boris Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, vol.I, Bucureşti, 1971 ,pp.409-414
 Încă din perioada clasicilor literaturii romane,adică sfârşitul secolului a lXIX lea
problema acceptării şi folosirii neologismelor era intens dezbătută.Se aveau în vedere
beneficiile neologismului,spiritul limbii23 fiind chemat să aleagă şi să reţină cuvintele şi
formele cele mai profitabile,în opoziţie cu excesul deneologisme sau introducerea în
limba barbarismelor.Ca limba avea,în scopul selectării,propria sa înţelepciune
„subiacentă” voiau să demonstreze luări de poziţie .
Neologismele sunt inevitabile,şi implicit necesare sau măcar ,utile,acest lucru e
dovedit de prezenţa lor la cei mai buni scriitori ai noştri.M.Eminescu utiliza cu aceiaşi
bucurie de creator cuvinte vechi,termeni dialectali şi împrumuturi recente,căci fiecare
categorie reprezenta în ochii lui ceva unic,cu valoare aparte,fără echivalente cu
celelalte.Graţie erudiţiei sale vaste,Mihai Eminescu îmbogăţeşte limba literarara a
secolului XIX cu numeroase neologisme,termeni de specialitate :arbitraj,deficit,operaţii
de comerţ,operaţii de specula .
În lucrările sale ,poetul utilizează atât termeni din limba în care îi împrumuta :en
gros,en detail,cât şi termeni împrumutaţi din sursa populară:prisos,scăzământ,folos.
Aşadar în prima jumătate a secolului al XIX lea se observa tendinţa de îmbogăţire a
limbii literare şi respectiv a sistemelor terminologice cu neologisme.
Se intensifica procesul de cultivare a limbii şi se stabilesc formele adecvate ale
termenilor.
Spre exemplu,Al.Vlahuţă,pune ,cu succes,fata în fata cuvinte vechi ale limbii
române şi termeni neologici tot mai populari în epoca,îndeosebi în scrierile literare:
”el(poprul)-derand cum este şi fără ştiinţă de carte-si-a plâns amarul şi nestatorniciile
ursitei,în loc de aflicţiunea şi inconstantele destinului,pentr ca el şi-a pus în cântec firea
să vitejeasca ,dar potolota şi fără făţărnicie în loc de natură sau naturelul brav sau
erioc,dar calm şi fără ipocrizie în sfârşit ,pentru că el s-a ştiut necurmat purtând în
pieptu-i dragoste în loc de amor,jale în loc de doliu,nădejde de mătuire în loc de speranţă
de salvare,îndoială în loc de dubiu,groaza în loc de teroare,patima în loc de pasiune,şi aşa
mai departe”24.
Astfel că a reprezentat o modalitate clară de înnoire,modernizare şi
internaţionalizare (predominant latino-romanica)a limbii române.Aspectul acesta,de
reînnoire lexicală ,opus principial atitudinii antineologice ori abuzurilor de tip „purist”/
„neaoşist” a fost remarcat şi de Alexandru Graur.

23
D.Macrea Circulaţia cuvintelor în limba română, "Transilvania " LXXVIII, 1942, pp.268-269.
24
Vlahuţă,Scrieri alese ,vol ÎI,p.548,apud Bulgar,1976
 Dar pe lângă neologismele propriu-zise,există şi neologisme învechite(este vorba
de termeni şi –mai ales-forma lor)i,care totuşi nu s-au impus,nu au rămas în vocabularul
limbii române,deşi nu de mult fuseseră la scara istoriei,cuvinte noi.Acestea reprezintă
adevărate documente de istorie a limbii literare.(Oare mai foloseşte cineva azi
exprimarea de complement nedrept pentru complementul indirect? Dicţionarul englez-
roman Pnovf 1981)25.
Unor termeni precum cei de mai sus li se opun forme recente,sau foarte recente
,împrumutate sau adaptate din limbi străine de cultură ori formate după modele străine
pe teritoriul limbii române.(regionare a unui teritoriu de exemplu sau regionalizare,căruia
i se şi dau 3-4definitii-manualul de geografie de calasa a XII a).
Pe de altă parte exista cuvinte sau expresii care şi-au pierdut sensul iniţial sau
tradiţional ,acestafiindextins sau transferat către alte realităţi(a scrie la maşina /a
dactilografia ,folosite incidental şi pentru computer.)
Din nefericire uzul eronat se poate observa destul de frecvent în aria de
cuprindere a neologismului.Acesta se referă de multe ori la cuvinte sau forme provenite
din anglicisme greşit preluate.(Obiectivele tuturor colaboratorilor trebuie prioritizate-
dintr-un articol al managementului întreprinderii scris de un angajat al firmei Renault)
Uzul eronat şi impoprietatea formal-semantica pot fi inatlnite adesea şi în
discursul public.
Există însă,mai ales în mass-media o sumedenie de termeni care întrunesc toate
elementele definitorii ale noţiunii de barbarism.În principiu e vorba de neologismele
asimilate incomplet sau eronat de anumite categorii de vorbitori ai limbii,adevărate
xenisme sau termeni care nu sunt neapărat necesari din punct de vedere informational-
functional.

II.III – Funcţionarea neologismelor în spaţiul românesc

Limba reprezintă expresia soartei unui popor, numai prin limbă ne dăm seama
ceea ce am ajuns şi suntem în mijlocul popoarelor ce ne înconjoară. Ea ne aparţine mai
mult decât orice altă moştenire spirituală, adaugă Theodor Capidan în una din scrierile
sale.

25
Probleme de cultivare şi de studiere a limbii române contemporane, Bucureşti 1994,p. 17.
 Dar cunoaştem noi drumul anevoios a acestui tezaur? Veacuri pline de frământări
şi discuţii aprinse! Cu referinţe la istoria limbii române vine şi Gavril Istrate: Neamul
românesc întreg, dintre Dunăre,Tisa, Nistru şi Carpaţi, a luat parte prin câte unul din ai
lui, la şirul acesta de încercări.26 Toţi voiau să fim români şi românesc graiul nostru, dar
fiecare înţelegea altfel ceea ce dorea...., dar fiecare înţelegea altfel cum s-o
îmbunătăţească şi s-o înnobileze. S-a întâmplat atunci că unii şi-au paralizat altora
acţiunea, că un moment au primejduit limba, ei care voiau, entuziast şi sincer, s-o
salveze.
Astăzi, când apare în societate o realitate nouă, nebănuită până mai ieri, lumea
este pusă în situaţia de a căuta şi a găsi o denumire adecvată acestei realităţi noi, astfel
limba îmbogăţindu-se mereu. Dar ne temem să nu primejduim şi noi limba tot
modernizîd-o. Nu în zadar, cunoscutul lingvist Ion Ciocanu, într-un dialog cu Ion
Melniciuc şi cititorul pomenea despre cultivarea limbii precum că ar fi o problemă eternă.
Limba română a fost considerată până acum ca fiind o limbă neolatină, în baza
unor asemănări certe cu latină, desigur având trei mari nivele lexicale: unul de substrat,
traco-dacic, stratul latin şi în sfârşit adstratul slav precum şi diferite influenţe străine din
limbile cu care româna a venit în contact de-a lungul timpului, împrumuturi fireşti în
orice limbă.
Funcţia cuvintelor noi în limbă, numite ştiinţific neologisme, este una
revoluţionară în esenţă, şi a nu le admite sau a le diminua importanţa echivalează cu o
acţiune denigratoare. Că sunt luate acestea dintr-o altă limbă sau se formează din
elemente autohtone, n-are importanţă decisivă, idiferent de dorinţa noastră de a
întrebuinţa numai cuvinte româneşti sau de dorinţa unor alţi concetăţeni de a apela la
cuvinte de origine străină, ca show sau week-end care i-ar prezenta în ochii conaţionalilor
lor drept oameni ştiutori de limbi moderne şi în general oameni culţi; limba oricum dă
dovadă de vivacitate.
Acum e timpul şi necesitatea să vorbim prin exemple concrete, vii, dar nu toate
plăcute. A ajuns şi la noi un termen relativ simplu, elegant şi plăcut la auz, prin care
exprimăm întreg spectrul de mijloace de informare a maselor: mass-media.
Consultând Dicţionarul explicativ al limbii române, ne convingem că substantivul
în cauză înseamnă totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă
etc. )27. Se menţionează că e substantiv neutru şi că e folosit numai cu sensul de plural. În

26
Th.Hristea, Sinteze de limba română,Bucureşti 1984,pp. 52-55.
27
Luiza Seche, Presa noastră, revistă lunara a Uniunii ziariştilor Bucureşti nr.2 1974, pp.43-59
acest context sunt binevenite exemplele propuse de Ion Ciocanu în lucrarea să Temelia
nemuririi noastre: „...dar auzim la radio, din gura unei prezentatoare active şi relativ bine
informate, că despre şedinţa guvernului scriu azi toate mass-mediile şi rămânem şocaţi:
dacă mass-media înseamnă totalitatea mijloacelor de informare, toate mass-mediile ar
tinde să denumească toate totalităţile mijloacelor...şi... roşim pentru biata jurnalistă care,
vorbind altă dată despre preşedintele parlamentului chişinăuian, îi zisese spicher, neştiind
că nu altcineva, ci ea însăşi este spicher, mai exact spicheriţă, de vreme ce spicher are
sensul prim de crainic la o staţie de radio sau de televiziune. Acesta e unicul sens al
cuvântului spicher (ortografiat în engleză speaker), potrivit întru totul şi în Republica
Moldova.”28
Conform prestigiosului Dicţionar de neologisme a lui Constant Mâneca şi Florin
Marcu, spicher înseamnă şi preşedinte al Camerei Comunelor, dar nu la noi, şi în Anglia,
şi preşedinte al Camerei Reprezentanţilor, de asemenea nu la noi, ci în SUA. În cazul în
care îl numim spicher/speaker pe un demnitar chişinăuian, noi ajustăm cuvântul străin la
realitatea noastră, îl nostrificăm şi considerăm, nici pe departe întemeiat, că am fi rezolvat
problema.
Alteori în funcţie de neologisme apar unii termeni de specialitate, de exemplu –
medicali, şi încercarea de a le înţelege e sortită din start eşecului, dacă jurnaliştii ni le
servesc fără să le fi conştientizat ei înşişi mai întâi. De exemplu: Spre regret, analiza
rezultatelor confirmă că majoritatea produselor conţin substanţe mutagenice... Şi ne
punem întrebarea de ce a fost nevoie, aici, de forma adjectivală mutagenice, inexistentă în
dicţionare, dacă există adjectivul mutagen, -ă cu sensul care produce o mutaţie, deci cu
sensul pe care a intenţionat să-l evidenţieze jurnalista.
Întrebuinţarea neologismelor nu presupune născocirea de substantive sau de alte
părţi de vorbire care nu există pe glob din simplul motiv că noi nu cunoaştem bine
formele de substantive ori adjective de mult existente în limba noastră, toate corecte,
frumoase, elegante, plăcute auzului.

Th. Hristea, Probleme de cultivare şi de studiere a limbii române contemporane,

28

Academia Universitară Athenaeum, Bucureşti, 1994, p. 60

 Capitolul III – Influenţele limbii
engleze asupra limbii române

III.I – Definirea şi structura anglicismelor

ANGLICISMELE sunt o realitate,o dovadă vie a evoluţiei limbii.Anglicismele

reprezintă un cuvinte sau expresii din din engleza britanică,dar mai ales din engleza
americană aflate în curs de adaptare în sistemul limbii române.Această particularitate le
deosebeşte atât de împrumuturile complet asimilate cât şi de cele care şi-au păstrat
integral caracterul străin(aşa-numitele xenisme,străinisme)
Anglomania e prezentată ca o epidemie periculoasă care a contaminat toate
domeniile.
Sextil Puscasu le împarte în două categorii:
-necesare şi de lux,termeni utilizaţi şi de alţi lingvişti(Theodor
Hristea,Adriana Stoichitoiu- Ichim)
Împrumuturi necesare. Aglicismele,şi mai ales americanismele, abundă în
publicaţiile de specialitate din domeniul comunicării,publicităţii şi realtiilor publice.
Barbarismele afectează practic toate subdomeniile referenţiale şi stilistic-functionale ale
limbii ,reprezintă o sursă de poluare lingvistică care ar trebui combătuta mai hotărât şi
nuanţat de şcoală de toate gradele.
Din nefericire,influenţa lexicala anglo-americana pletorica şi cel mai adesea
insidioasa,se manifestă uneori în mod necontroloat.Iar clasa se cuvinte cunscuta
drept:false friends” sau paronime interlingvistice(Manea,Manea 2009)se regăseşte în mod
clar, şi din abundenţă ,în contexte specifice exprimării actuale,inclusiv în vorbirea
cotidiană.
E de remarcat că mai ales limbajul presei vehiculează şi tinde să impună modele
de limba engleză care insinuează sensuri străine ,uzurpând semantica obişnuită a
termenilor străini,de exemplu locaţie „situare, aşezare, localizare, (am)plasare,
sediu,local.
Este vorba de aşa-numiţii „False friends” ,sursa categorică de echivoc în
exprimare.Iată şi alte ilustrări ale tipului acestui de anglicism:Este un avocat al fotbalului
românesc.(folosit de un comentator sportivi).
 Aşa cum s-a remarcat şi în două contribuţii anterioare(Manea,Manea-2006,
Manea,Manea-2009)multe anglicisme pătrunse pletoric şi necontrolat în limba romana
sunt său par a fi traduse direct din limba engleză.
Astfel de cuvinte sau formaţii neologice asimilate în mod incomplet sau eronat
decatre vocabularul limbii române,ca rezultat al traducerilor de slabă calitate şi care oferă
exemple de limba nefericită ,pe care cititorii,mai ales adolescenţii şi copii tind să le preia
fără discernământ („Ţi-am trimis un memo”cf engl. memo „short for memorandum”
definit pentru acest context că „a note of things to be remembered”29).
După ce în perioada veche a limbii literare,modelele lingvistice care au marcat
evoluţia limbii noastre au contribuit şi mai mult la îmbogăţirea structurii interne a
vocabularului şi mai puţin la modernizarea acestuia ,în perioada modernă are loc o
reorientare în ceea ce priveşte sursele de împrumut,producându-se ceea ce Sextil Puşcariu
numeşte „reromanizarea” limbii române.

Romgleza-optiune personală sau efect al globalizării?

Dincolo de conotaţiile sale peiorative,ironice,termenul „romgleza”a apărut prin
calchierea binecunoscutului „franglais”,traduce îngrijorarea unor cercuri intelectuale
romaneşti faţă de invazia de anglicisme şi americanisme carepun în pericol identitatea
unei limbi natoinale şi ,implicit,a culturii pe care aceasta o exprima.
O serie de oameni de cultură printre care îi amintim doar pe poetul Geo
Dumitrescu, publicistul Octavian Paler,criticu lliterar Eugen Simion).şi-au exprimat
părerea în mod tranşant în legătură cu acest fenomen şi îl definesc drept un jargon
insuportabil care tinde să se împrăştie ca raia şi să prostească ,să urâţească limba”prin
utilizarea unor termeni din actegoria „xenismelor”30parazitari, izmeniţi,demni de o
Doamnă Chiriţă reciclata în limba engleză şi trimisă în Parlament.
Presa ultimului deceniu consemnează reacţii asemănătoare ale publicului
cititor,dar şi ale unor publicişti care trag un semnal de alarmă asupra”valului anglofon”31
apărut imediat după anul 1990.Manifestare ostentativă a snobismiului lingvistic,
anglomania creează impresia că:toată lumea amesteca romana cu engleza,într-un elan
nestăvilit”,iar domeniile afectate devin din ce în ce mai numeroase.

29
M.Z.Mocanu, Curs de limba română contemporană, Piteşti, 1971 pp.92-93
30
Cf. I. Iordan, Unele aspecte ale formării cuvintelor în limba română actuală, în SCL nr.
4, 1964, p 401
31
B. P. Haşdeu, Curente... (vol. III, 1893, p 91-105), Etymologicum Magnum Romanie (vol. I, Introducere, p.
XLVI-LIX)
 Abordarea realistă şi obiectivă a fenomenului releva faptul că multe dintre aceste
împrumuturile considerate astăzi expresie a „romenglezei”32sunt atestate în limba romana
cu mult înainte de 1990 , conform dicţionarelor de neologisme(DN3,DCR2)şi studiile
consacrate influenţei engleze.
Conştientizarea acestui fenomen socio-lingvistic şi punerea sa în relaţie cu
globalizarea reprezintă teme de reflecţie abordate abia în ultimii ani,nu numai de
lingvişti,ci şi de specialişti în alte domenii ale ştiinţelor sociale. Influenţa engleza asupra
limbii române ,manifestată direct sau indirect,este o realitate ,un fenomen împotriva
căreia mulţi lingvişti au încercat sau încearcă să ia măsuri.Cauzele afluxului din ce în ce
mai des de cuvinte împrumutate din limba engleză sunt de natura socială,iar faptele
sociale se reflecta în limbă.
Astfel de cauze sunt deschiderea graniţelor teritoriale şi spirituale către
Occident,facilitarea graniţelor teritoriale şi spirituale dinspre Occident spre ţara
noastră,dezvoltarea unor domenii tehnice şi apariţia altora noi.
Mutaţiile profunde intervenite în viaţa societăţii romaneşti după decembrie
1989,au impus un nou mod de comunicare mediatică,deschisă tuturor înnoirilor lexicale
doar lingviştii şi specialişti în„The Economist” semnalează faptul că engleza este văzută
ca om limba a globalizării,a afacerilor internaţionale,a politicii,a a diplomaţiei,a
computerelor şi a internetului.
Datele statistice prezentate sunt impresionante:380 de milioane de oameni o
vorbesc ca limba maternă,iar alte sute de milioane ca limbă străină;un miliard o învaţa şi
se prevede că până în anul 2050,jumătate din omenire şi-o va fi însuşit într-o măsură mai
mică sau mai mare.
Cauzele fenomenului sunt identificate nu numai în plan lingvistic ci,în principal,în
domeniile economic şi politic,extinderea spetaculoasa a englezei fiind asociată cu
triumful ca putere mondială.Deşi limba se numeşte engleza,cultură pe care o exprima
este americană.
Extinderea fenomenului la scară mondială(în condiţiile în carelumea devine un
„sat global”.)a adus prblema în atenţia Uniunii Europene ,propunandu-se-main în
glumă,mai în serios-adoptarea ca:lingua franca”a unei variante europenizate şi
simplificate a englezei,denumită euroengleza.
Din nou ,pentru a respecta adevărul istoric,menţionăm faptul-mai puţin cunoscut-
ca ascensiunea englezei ca „limba mondială:fusese semanlata incadin anii „60 de Pierre
Bourney,într-o lucrare consacrată limbilor cu circulaţie internaţională(unde capitolul

32
D. Macrea, Probleme de lingvistică română, Bucureşti, 1961, p 31-38
referitor la engleza era intitulat „Une meme langue pour tout le monde entier”)Poziţia
echilibrată autorului –care respinge atât anglomania celor care transformaseră franceza
într-un „sabir atlantique”33,cât şi naţionalismul lingvistic frecvent în anii 50,60-
contrasteaza în mod evident cu manifestările de un purism exagerat ,caracteristice
majorităţii autorilor francezi de epocă.
În fruntea listei se situează lucrarea devenită aproape clasica”Parlez-vous
franglais?”al cărei autor ,R.Etiemble , a impus în 1964 termenul pe atât de insolit,pe atât
de tarnsparent „franglais” pentru a desemna idionul hibrid rezultat din împestriţarea
francezei cu termeni,frazeologisme, şi construcţii gramatiacale anglo-americane.
În termenii unui pamfelt de o neobişnuită aciditate,autorul deplânge „martirizarea
„limbii franceze în presa şi în jargonul publicitar,invadate de anglicisme şi americanisme
care încearcă să impună „the American way of life”(numai în sloganurile publicitare
aleanului 1961,R. Etiemble inventariază 1300 de cuvinte de origine engleză).
Manifestările de anglomanie ale contemporanilor săi,gata să adopte”la civilisation
cocalcoolque”odată cu expresia sa lingvistică(„le sabir atlantique”sau „le jargon
yanquisant”,reprezintă –in poinia lui Etiemble-„une maladie reele et grave du
francais).Confruntat cu dilema”liberalism sau dirijism?”,autorul propune o serie de
măsuri drastice contra franglais ului,realizabile prin acţiunea conjugată a şcolii,a
mijloacelor de informare în masă şi bineînţeles şi a Academiei.
Pe aceiaşi linie purista se înscrie şi studiul lui Felix de Grand Combe,care vede în
anlomanie „o rătăcire deplorabilă şi antipatriotica”,o manifestare din sfera patologiei
mentale”34,explicabila prin veleitarismul intelectual al compatrioţilor săi.
Rene Georgin în studiul său”:L’inflation du style”face o remarcape deplin
apliacabila în situaţia actuală a limbii române:”35Nu putem şi nu trebuie să pierdem din
vedere cain limba,ca şi în economie,inflaţia prelungită duce la devalorizare.Este o dovadă
de înţelepciune să păstrăm intotdeauan măsura şi respectul pentru limba noastră.
Atitudinea oamenilor de cultură din România faţă de avalanşa de anglicisme
întâlnite în toate registrele stlilistice ale limbii(limbajele specializate,limba literară
standard,limbaj colocvial/familiar,argoul adolescenţilor sau aşa numita teenspeak) este
împărţită între indignarea produsă de manifestările de anglomanie şi toleranţa exprimată

33
Marius Sala (coord), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1988
34
Vocabularul reprezentativ diferă de vocabularul fundamental (VF) şi de fondul principal lexical (FP). Cf. Cf. Theodor
Hristea, Structura generală a lexicului românesc, în: Theodor Hristea (coord.), Sinteze de limba română, Bucureşti,
1984, p. 13
35
D. Macrea, Probleme de lingvistică româmă, 1961, p. 40
de lingvişti de prestigiu (Mioara Avram,Th Hristea,Rodica Zaifu) preocupaţi cu normarea
uzului şi mai puţin deaspectele socio-lingvisticesi socio-culturale ale „romenglezei”.
O posibilă explicaţie a acestei atitudini este oferită derenumitul lingvist Mioara
Avram,care referindu-se la o o posibilă pierdere a identităţii de limba prin anglicizare,
preciză că fenomenul internaţional nu are nimic negativ în sine şi că nu e mai periculos
decât alte influenţe de-alungul timpului(se ştie că limba romana e ospitalieră şi are
capacitatea de asimilare şi selecţie în timp)Important e să fie folosiţi corect termenii şi să
existe un echilibru ,adică rezolvarea înţeleaptă a conflictului dintre generaţii în atitudinea
faţă de anglicisme.
Mioara Avram ,scria că „anglicismul este un tip de străinism sau xenism,care nu
se restrânge la împrumuturile neadaptate şi/sau inutile şi este definit ca :unitate
lingvistică(nu numai cuvânt,ci şi formant ,expresie frazeololgica ,sens sau construcţie
gramaticală,sens sau construcţie gramaticală)şi chiar tip de pronunţare sau/şi de scriere
(inclusiv de punctuaţie)de origine engleză,indiferent de varietatea teritorială a
englezei,deci inclusiv din engleza americană,nu doar din cea britanică”.36
O poziţie distinctă în lingvistica românească este cea ilustrată de Tatiana Slama-
Cazacu ,pentru care, „invazia brutală de termeni străini reprezintă o tehnică de
manipulare la care apelează puterea în scopul distorsionării şi obscurizării comunicării
reale şi/sau pentru mascarea unor realităţi nefavorabile ei.
Astfel că încă din anii 80,s-a susţinut necesitatea abordării acestiu subiect din
dublă perspectivă:pragmatica –functionala şi lingvistică(descriptiv-normativa)Aceasta se
dovedeşte imperios necesară intentativa de precizarea a conceptului de”romengleza”care
nu a benficiat încă de o analiză riguroasă nici în plan lingvistic,şi cu atât mai puţin, în
plan funcţional putând fi comparat-sub aspectul impreciziei şi alalocurilor comune
vehiculate-cu un alt concept frecvent invocat după 1990-„limba de lemn”37.
Dacă” limbii de lemn”38 i se acordă o semnificaţie foarte largă,incluzând şi
manifestări ale snobismului verbal(precum şi utilizarea unor termeni străini
neasimilaţi),includerea „romenglezei”în categoria jargoanelor reprezintă,în opinia
noastră,o tratare superficială şi limitativa a fenomenului,care se caracterizează nu numai
prin aspecte lexicale ,ci şi garfice,fonetice,morfosintactice şi stilistice.

36
Avram Mioara. Anglicisme în limba română actuală. –Bucureşti, 1997 , p.51;
37
Bécherel Danièle. A propos des solutions de remplacements des anglicismes. –Paris, 1981, pag.16
38
Capidan Theodor. Aromânii. Dialectul aromân. / Studiu Ligvistic. –Craiova: Fundaţia „Scrisul Românesc”,
pag 51.
 Definirea jargonului ca „variantă a limbii naţionale”delimitata mai ales după
criterii sociale,culturale sau profesionale,şi individualizataprin particularităţi lexicale şi
fonetice acoperă un singur aspect al „romenglezei”39-acela întâlnit în cadrul limbajelor
specializate.Sunt astfel ingnorate modalităţi de manifestare în domenii cu impact
semnificativ asupra masei vorbitorilor,cum sunt discursul jurnalistic,cel politic şi cel
publicitar.
Aborarea”romenglezei”din perspectiva functional-pragmatica implica precizarea
categoriiilor de utilizatori,cu motivaţii şi finalităţi specifice,raportate la anumite situaţii
de comunicare.În raport cu aceste criterii se poate constata că termenul de „romengleza”
nu acoperă o variantă lingvistică unitară şi omogena,dar şi ca „nocivitatea”fenomenului
nu e întotdeauna aceiaşi.
Principalele categorii de vorbitori responsabile de existenţa „romenglezei”
sunt:specailistii din diverse domenii de activitate (informatică, economie, finanţe,
comunicare şi relaţii publice,publicitate,arta,etc),jurnaliştii din presa scrisă şi audio-
vizuală,oamenii politici,autori de reclame,comercianţii şi adolescenţii.
Deşi limbajele de specialitate din domeniile menţionate conţin cel mai mare
număr de termeni împrumutaţi din engleza,neadaptaţi(sau numai parţial adaptaţi)sistemul
limbii române ,impactul lor asupra masei vorbitorilor,şi implicitv asupra limbii naţionale
este relativ redus,datorită sferei de circulaţie limitate la comunităţile profesionale
respective ,în care emiţătorii şi receptori au competente de comunicare şi motivaţii
identice.
Pentru specialişti toate împrumuturile sunt motivate obiectiv,opoziţia între cele
„necesare”40 şi cele „ de lux”41 având relevanta.În raport cu functiile-referentiala
(denominativa)şi comunicationala-indeplinite de termenul specializat, imprumuturiloe
(anglicisme lexicale sau frazeologice)prezintă o serie de avantaje faţă de termenul
autohton (atunci când acesta exista):caracter monoreferential şi monosemantic (precizie),
brevilocventa,circulaţie internaţională.
Preferinţa specialiştilor pentru aceasta catergorie de termeni este efectul
globalizării în planul schimburilor de informaţi,tehnologii şi publicaţi,al cooperărilor
internaţionale realizate-in marea majoritate a cazurilor-prin intermediul limbi

39
Ciobanu Georgeta. Romanian Words of English. –Timişoara: Editura Mirton, 2004 pag. 21
40
Ciocanu Ion. Temelia nemuririi noastre. –Chişinău: Editura Pontos, 2005, pag.71
41
Condrea Irina. Comunicare prin traducere. –Chişinău: Editura Tehnica-info, 2001, pag.19
engleze.Când jurnalistul considera necesară explicitarea sensului termenilor de
specialitate,se poate recurge la următoarele procedee:
-traducere(”calchiere”) anglicismului:body-painting-:pictatul pe
om”(A.12.03.05,p7)”fotbalul în sală sau futsal,aşa cum este cunoscut în afara
graniţelor”(G,3.02.06,p.8);wedding planner-„arhitect de nunţi”(G,24.02.06,p.2”);
-formulari echivalente în plan sematic(„aproximări”ale şesului):”SUV-urile
(maşinile înalte,denumite popular”jeep-uri”)(G,6.01.06,p.3);e-insurrance-„asigurare prin
computer „(G,23.05.06,p.ÎI);”reality people show-ceva intre ştire şi divertisment”
(A,10.01.14,p.6);spam-„mresaje electronice nedorite”;”curling-un biliard pe gheaţă cun
pietroiae”(G,18.02.06,p.9);
-definitie(de tip lexicografic,formulată într-o manieră accestibila şi
nespecialiştilor):”concept-carurile sunt proiecţiile din prezent ale viitoarelor automobile”
(G,7.03.06,p.8);”transferearea unei părţi a activităţii marilor comapnii în ţări cu mâna de
lucru ieftină”(outsourcing”,în limbajul de specialitate)”(A,27.01.05,p.13).
În limba romana influenţele sunt tot mai pregnante,sunt voci care susţin
transformarea în viitor a limbii(cu toată sorgintea să latineasca)într-un hibrid anglo-
americano-balcanic.Aici facem referire,sigur, la grupa de vârsta preuniversitara,situaţia
este alarmantă.
Relaţiile dintre limba romană şi celelalte limbi europene a presupus un flux
permanent în dublu sens,limba romană nu a fost doar o limbă „primitoare” ,ci a exercitat
şi o oarecare influenţă asupra limbilor şi dialectelor vorbite în România,dar şi asupra
limbilor vecine.(limba maghiară -2000 împrumuturi,limba polonă,slovaca).
În sens invers,limba romană a asimilat termeni noi preluaţi în funcţie de
conjunctura geo-politica şi de evoluţie,istorică.Împrumuturile au apărut şi din cauza
dezvoltării tehnologice şi economice.
Astfel,în revista „Concepte” subintitulata „primul jurnal alprofesionistilor în
comunicare”(volumul.I,nr 4,sept 1998)sunt atestaţi următorii termeni de
specialitate:adevertsing,outdoor,on board,copywriter,account manager,PR,Public A
ffairs,brand marketing,prinţ,duty free.O situaţie similară se întâlneşte şi în publicaţia
„Catch”.”revista de publicitate PR şi mass media”(nr1,aprilie 2001)care recurge la
numeroai termeni străini,dublaţi uneori de echivalentele lor romaneşti:target-tinta,E-jobs-
targ de locuri de muncă pe internet, brand-marca.
Deşi domeniile în discuţie nu dispun de o terminologie proprie în limba
roamana,posibiltatea stabilirii unor echivalente ,care ar evita utilizarea „romgezei”este
evidenţiata într-un dicţionar terminologic unde găsim :channeling-canalizare,
disrectionare ;feature-reportaj;follow-up-urmare,serial;hard news-stire şocantă;evergreen
story-text atemporal;rating-circulatie,etc.
Când anglicismele din această categorie sunt utilizate-fara explicaţii sau
echivalent românesc –in publicaţii destinatemasei cititorilor(deexemplu,în cotidiane)sau
în emisiuni radio şi tv-suntem confruntaţi cu manisfestari tipice de snobism lingvistic sau
neglijenţă în exprimare.Un exemplu în acest sens este utilizarea abuzivă a termenului
trainning.(anglicism de „lux”)cu sensul de „instruire profesională”atât în articole cu
caracter informativ ,cât şi în anunţuri publicitare.
De exemplu,într-un artticol din ziarul „Adevărul” (15.07.02,p.7)consacrat
studiilor de specializare şi semnat de un psiholog,trainning apare de 11 ori,fiind însoţit şi
de alte anglicisme; customer, care, teambuilding,(asalonul)de middle sau de top,work-
shop,etc.
Observaţii de aceiaşi natura se pot dfac ecu privire la termenul brand
(cvasisinonim cu marca-cf.DSM;31);”Închiriez de fapt pantente,branduri sau mărci
„(G.23.05.06,P.ÎI).Este utilizat abuziv,atât pentru referenţi inanimaţi,cât şi
animaţi;”Experienţa unicfa a brand ului Vodafone”(G,28.04.06,p.1);”brand nul” Becham
a afost esimat recent la suma de 334,5 „milioane de doalri”(A,17.01.04,p.11).
De reţinut că în jurul anglicismului s-a format deja o microfamilie lexicala,din
care fac parteimprumuturi(branding,debranding,etc.)şi formaţii romaneşti cu caracter
colocvial (branduire/brenduire,branduit);”fostul preşedinte american crede că orice fel de
actiun e de branding sau re-branding presupune,iniţial,un de-branding „(G,23.05.05,p.6);
”produse care se găsesc în magazinele companiilorrespective,produse ultrabranduite”
(„ziarul FINANCIAR”,4.02.06,P.12).
Alţi termeni din domeniu sunt event-manager(organizator de evenimente);PR
manager;team manager;creativ(„creattivi sunt artiştii agenţiilor ,vârful de lance”),
copywriter; client-service;target(public-tinta).
Terminologia economică,financiară este supusă şi ea asaltului anglicismelor în
contextul relatiilorcu instituţii internaţionale.Termeni ca rating „calificativ” ,”clasare”,
card,duty free,teleshopping,broker,catering,delaer(acord)stând bt,leasing au fost deja
asimilaţi în virtuteaavantajelor pe carele prezintă,fiind frecvent utilizaţi şi în presă,cu
sensuri prelautedin limbajul specialiştilor.
Din păcate,preşade largă circulaţie vehiculează un mare număr de termeni
economici de strictă specialitate care ,în absenţa oricăror explicaţii,crează un jargon
inaccesibil nespecialiştilor,tipic pentru „romgleza”actuală;”(credit de tip)revolving”
;”(operaţiuni) de factoring;(piaţa)futures”;cash-flow”;”investiţii green field(de la
0)”;”cartele pre-pay(pentru telefon)”;”servicii de buy-back şi trade –in”;show-
room;”magazine de tip do-it yourself”;”depozite de tip „cash and carry”.
Termenii tehnici privescin principal,mijloacele de transport;roadster(maşina
neacoperită,cu două locuri-cf. BBC;970);concept-car;”un show-car”;creat de designei
pentru a trezi interesul în legătură cu viitorul breack al mărcii”;drive test”show-
room”;snowmobil„transportor special pentru zone înzăpezite”;”un VW Passat full
options”;GPS-„sistem de navigaţie/ghidare pe drumul şi în timpul cel mai scurt”;un
SUV(sport utility vehicle);”abilităţi off road”(pentru depalsare pe teren
accidentat),(G,21.11.05,p.7).
Din terminologia internaţională a turismului citam:pachete de servicii „all
inclusive”;”oferte low-budget”;”tour operatori”;”clienţi pentru outgoing (turism
extern)”;”acţiuni de promovare de tip work-show şi de tip road-show”;beach-
baruri;”companiile (aeriene)low cost”;”activitate de ticketing(vânzare de bilete de
avion)’.
Din terminologia informaticii aflată –aflata în plină expansiune menţionăm
eGovernment,e-book,ePayment,e-inssurance,e-culture;e-mail,(unde e abreviază termenul
electronic)chat;sistem hot-line,pentru reclamaţii non stop;”call-center pentru posesorii de
cârduri”;”software educaţional;servicii IT;PC,screen saver,hacker,spam,hard-
disk,browser,click,notebook,provideri de pe Internet,amatori de file-sharing(schimb de
programe pirate).
Din domeniul artistic pot fi menţionate:cover(preluare a unui cântec într-o nouă
interpretare);evergreen(şlagăr nemuritor);blockbuster(film de succes);best of(selecţie cu
cele mai bune piese);genuri de filme(roadmover,sitcom,soapopera,docudrama)şi
despectacole(stând up comedy”spectacol improvizat sub formă de dialog între doi actori
şi public”;reality show).
Între termeni care desemnează sporturi recent introduse la noi sunt,snowboard
,windsurf(toate sub forma trunchiata,prin pierderea finalei engl.-ing),jet-ski,snooker(un
fel de biliard);curling.
Dintr-o foarte bogată listă a numelor de profesii cu circulaţie internaţională,
citam:account planner,PR aacount manager;services sales represenative; senior
advertising sales;hostess;babysitter,”operator telesales” ;merchandiser;tour operator;tour
manager;make-up artist(machior);developer (antreprenor);promoter;publisher.
Din terminologia modei,reţinem:fashion,t-shirt ;top; body; (ţinuta)bussiness /
office; design(vestimentar);body-piercing;body-painting.
 Din sfera gastronomiei semnalam (mâncare de tip)fast-food;ice tea;chips (uri);ha
mburger;cheeseburger;snacks(urî);hot-dog;milkshake;juice.
Jurnalişti din presa scrisă şi vorbită,preiau termeni de specialitate,utilizându-i în
raport cu intenţia şi cu situaţia de comunicare,cu sens denotativ sau conotativ(stilistic).În
primul caz,termenii respectivi au o motivaţie obiectivă,îndeplinind funcţiile referenţiala şi
comunicativă:”Supermarketul financiar include servicii bancare ,de asigurări, leasing,
managementul activelor pe piaţa de capital”(A.18.07.02,p.15);”Cash and carry-cea mai
modernă formă de comerţ en gros cu au tuoservire(A,17.06.02,p.5);”Donaţii indirecte
ascunse(acordate partidelor politice),cunoscute sub numele de „soft money”
(A,22.03.02,p.13); ”road map”foaie de parcurs(în vederea integrării în NATO) ”
(A,28.06.02,p.13).
Efectele globalizării,refelectate în maniera de redactare a unor documente,sunt
percepute şi comentate de jurnalişti:”Stilul anglo-saxon,sobru şi concis(al graficului de
măsuri obligatorii pentru aderarea României la NATO),reproducerea în original a unor
termeni („sunshine law”, legislative notice”etc.)confirmă faptul că măsurile respective
nu au fost gândite în palatul Victoria,ci la Washington şi Bruxelles”(A,04.04.02,p.1).
Utilizarea cu intenţie stilistică a unor anglicisme din terminologii apare în
contexte ca:”Paine second-hand la Iaşi”(A.06.12.01,p.8);”bodyguarzii(medicamente)care
ţin infarctul la distanţă”(A,13.07.02,p.5);”Barcelona:”Summit”Internaţional al
prostituatelor”(A,16.07.02,p.13).
În funcţie de context şi de intenţia comunicativă a jurnalistului acelaşi termen este
utilizat cu valoare denoatativa sau conotativa/(ultima putând fi marcată prin ghilimele sau
grafie fonetică).
Cazul cel mai evident este cel al termenilor business şi businessman,utilizaţi în
contexte neutre din punct de vedere stilistic sub această formă:”Ines Internet s-a remarcat
(...)ca furnizor exclusiv pentru segmentul business”(A,22.12.01,p.7);”businessman ul
Bernie Ecclestone”(A,18.02.02,p.13).Mult mai frecvent în presa aapr formele transcrise
fonetic a celor doi termeni,în contexte cu caracter ironic:”biznisul”de 700 000 de dolari
plătiţi de CAŞ Braşov unei persone fizice”(A,12.12.02,p.12);””biznismeni” fără suflet şi
conştiinţa”(A,08.04.02,p.4).
Prin reluare abuzivă şi nemotivata,în cele mai diferitecontexte,unele anglicisme
provenite din limbaje specializate ilustrează aspectul preţios,de jargon elitist al
„romglezei”.
 În majoritatea cazurilor,termenii respectivi se bucura de circulaţie
internaţională,făcând parte din categoria aşa-numitelor „cuvinte călătoare”(sintagma
propusă de Al. Graur ca echivalent al fr.”mots dans le vent”37)..
Asemenea împrumuturilor de „lux”(care au,în cele mai multe cazuri un echivalent
românesc,căzut în desuetudine)sunt job, business, trend, speech, look, target, party,
board,office,team,shopiing.
Astfel,job,înregistrat în DN3,a cunoscut o evoluţie spectaculoasă duap 1990,în
condiţiile economiei de piaţă ilstrand fenomenul sociolingvistic de:înnobilarea a
sensului”.
Sfera lui de utilizare eeste foarte largă,de la anunţuri publicitare („Nu mai sta pe
gânduri...Ia-ţi un job mai bun.Azi !”Lumea magazin”,2001,nr.8,p.63),până la titulatura
unor manifesytari oficiale de genul târg de job urî(calc frazelogic după enlezescul job
shop)sau E-jobs(„catch”,2001,nr.1,p.33).
Se întâlneşte frecvent în revistele de informare dedicate tinerilor(de exdemplu,în
primul număr al revistei restaurantelor Mc Donald’s,intitulată linie tot în engleză!-
„What’s up?”,la rubrica „Dosar job urî”,termenul în cauză apare de 4 ori ).
Termenul figurează şi în contexte oficiale(15150 job-uri în Germania”-titlu de
ştire,A,11.04.02,P.3),dar şi în exprimarea”relaxat”colocviala a unor oficialităţi(„Eu nu
pot să îmi fac decât job ul acesta de prim ministru”’TVR1,14.12.2001).
Ca şi job,business ilustrează atât varianta oficială a „romglezei”(Universitatea
Romano Britanică”:Facultatea de Business,anunţ publicitar,A.15.07.02,P.12),cât mai ales
pe cea familiară(„Mihaela Rădulescu:”Cel mai profitabil business am fost eu”-titlu de
interviu,A,21.01.02,p.4).
Utlizarat iniţial în domeniul economicfinanciar,trend s-a extins rapid,eliminând
posibilele sinonime romaneşti (curennt,tendinţa,evoluţie)din domeniul
politicii,modei,etc:”Alianţa îşi continua trend ul descrescător”G,3.05.06,p.1):”Haideţi să
studiem cele mai bune cele mai hot trend urî”(„Cool girl.15.12.03,p.3).
Un succes similar cunoste şi anglicismullook,devenit un adevărat clişeu în
discursul jurnalistic şi în cel publicitar,inclusiv pentru referenţi inanimaţi:”Televizunea
Al-Jazira are un nou „look”(A,28.11.03,p.9);”Revista ta are un look nou”
(EZ,13.03.05,p.6);”Cmaera ta are dreptul lao schimbare de look”(anaunt publicitar –
OTV).
Comentarii metalingvistice evideniaza caracterul intil al unor asemenea
împrumuturi:”Avenit anotimpul reluările înnobilate de ţanţoşa titulatura „Best of”(selecţii
incluzând cele mai bune momente /piese muzicale,etc)(G,5.07.05,p.13).Reţinem şi
observaţiile binevenite care amendează utilizarea abuzivă a termneului locaţie (engl.
Location)”cuvânt ce se ţine scai de noi...”(...) pentru căşuna mai bine decât neaoşul
„loc”(G,3.08.05,p.7)
Din aceiaşi categorie de anglicisme cu circulaţie internaţională fac parte
sintagme,expresii sau locuţiuni cu statut de clişee(sau „citate”):”romantismul unui love-
story”(Tele G,7/2005,P.4);top secret (TeleG,18/2006,p.13);”latin lover(amantul
latin),(TeleG 7/2005,P.4);political corectness(Protv,4.06.06);number
one(Retv,17.03.06);gentleman’s agreement(G,17.03.06,P.10);”PALARIA-UN „must
have”al sezonului(”Ciao”,9/2004,p.12).
Autorii de reclame şi comercianţii recurg la”romgleza”în virtutea unor tendinţe
mimetice ,de adoptare a modei momentului,datsi cu intenţii persuasive (ca strategii de „
seducere”a potenililor cumpărători).În acest scop sunt exploatate conbotatiile
favorabile,de prestigiu ale termenului străin(ceea ce Etiemble numea”le mythe du mot
etranger”).
Un exemplu concludent este textul publicitar care anunţa deschiderea primului
mall din Cluj(,,906.06,P.6),în care apar numeroase anglicisme de
lux”(shopping,entertainment-,conceptul)One Stop Shopping,dining,office building).Între
cuvintele”magice”ale sloganurilor publicitare se înscriu substantivul look şi adjectivul
cool”Vrei un look cool?Alege Belle-Color (vopsea de păr );Adopta look ul generaţiei
tale!Fii supercool cu Belle-Color!”;”Hotelul Delfinul din Eforie începe sezonul estival cu
un „new look”de 4 stele!”.
În virtutea caracterului său colocvial şi a conotaţiilor ce îl asociază argoului
tinerilor ,cool se bucura de cea m,ai largă utilizare în reclame,depăşind cu mult alte
anglicisme proprii limbajului tinerilor(trendy,sexy,funny,glossy).Utilizarea abuzivă a
termenului a avut drept rezultat o slăbire a semnificaţiei iniţiale,în favoarea valorii de
superlativ şi o clişeizare(tocire a expresivităţii)similară cu cea suferită de argotismul
mişto(cu care,de altfel,cool este,adesea,sinonim);”Love Line-un serviciu
matrimonial(telefonic)cu adevărat cool!”;”Head and Shoulders-modul cool şi inteligent
de a scăpa de mătreaţă”;”Fă-ţi telefonul cool!;Fă-ţi telefonul unic!”(prin alegerea unui
logo).
Din aceiaşi categorie de împrumuturi ,cu caracter informal,familiar fac parte
interjecţiile wow şi oops,incluse în anunţuri publicitare(uneori ,chiar cu grafie
fonetică):”waw!6 luni de avantaje”(oferta Connex-A,2.03.05,p.15).
În domeniul reclamelor ,se observa două aspecte definitorii pentru „romgleza”la
nivelul grafiei.Primul consta în tendinţa de revenire la ortografia etimologică,proprie
englezei în cazul unor împrumuturi vechi,perfect asimilate Cazul cel mai elocvent este
cel al anglicismului leader.”Allianz-Tiriac Asigurări Leader pe piaţa asigurărilor de
bunuri”(A,11.03.02,p.7).Al doilee copiază maniera anglo-americana de scriere cu
majuscule a cuvintelor din componenţa titlurilor ,aplicând-o sloganurilor
p[ublicitare:”Mai multe plicuri,mai multe Case-Un An Nou în Casă Noua”(pliant
publicitar-Gima Superstore).
Pe lângă adoptarea a numeroşi termeni anglo-americani,pentru a denumi referenţi
„de impor” sau imitaţii autohone aleacestora.(fast food,pub,snack-bar, supermanket,
hipermarket,automall,show room),limbajul comericial se caracterizează prin preferrinta
pentru compusele „asintactice”(cu topica inversă,neobişnuită în limba romana
„determinant plus determinat).
Acestea se întâlnesc,cu mare frecvenţă,ca denunmirin de baruri şi club urî(Art
Jazz Club,Aş Pub Big Food Club,City Club Cafee,Edgar;s Pub,Gallery Pub,Hollywood
Bistro,Yellow Bar,de fast food urî sau de pizzerii(Domino’s Pizza)de agenţii de
turism(Travexy Travel,Vip Travel Services).
În ceea ce priveşte varianta „romenglezei”specifică adolescenţilor şi prin
extensie,generaţiei tinere adolescenţii (teenspeak),se pot remarca elemente comune cu
limbajul familiar,colocvial(OK,trendy,first class,job,look).
O imagine asupra acestui registru este oferită de revista „What”s up?” aparţinând
restaurantelor McDonald”s,în care abundă termeni englezeşti din domeniile pe care îi
interesează pe tineri.(„nu făcea big deal din chestia asta”,”moda trendy”,etc.
Ponderea împrumuturilor „de lux” poate fi considerată alarmantă în reviste
ca”Bravo”,”Cool girl”,unde”romengleza”este ca la ea acasă începând cu titlurile(Be
magic!,Fii party smarty!,Extreme beauty!şi continuând cu terminologia modei
(fashion,trend,poloshirt,college look,lip-gloss),a divertismentului(pop-biz, entertainer,
snowborder,cover girl)şi chiara relaţiilor interumane(heartbreaker,feeling,girlfriend)
Concluzia acestei sumare treceri în revistă a situaţiilor de utilizarea
a”romglezei”este aceea că procesul de globalizare oferă cadrul stimulativ pentru
asimilarea în romană a unor termeni,expresii şi tipare lingvistice cu circulaţie
internatioanal.Opţiunea pentru „romgleza” este una individuală sau de grup,fiind
explicabila printr-un complex de factori socio şi psiholingvistici .
Dat fiind ac fenomenul ramane-cel puţin în actuala etapa-cantonat la nivelul
lexicului(specializat,jurnalistic,monden),considerăm excesive şi neavenite măsurile
„protectionioste”tip Legea Toubon din Franţa(1991)sau Legea lui Pruteanu.
 Ultima a stârnit dezbaeri aprinse în anul 2002,fără a ajunge la promulgare,din
cauza caracterului ei considerat izolaţionist”poliţienesc”şi populist.Într-un editorial
intitulat „Cu ghilotina politica peste cuvinte,”semnat de Rodica Ciobanu (A,12.10.02,p.1)
sunt sintetizate argumentele împotriva respoectivului proiect legislativ.Altfel,”Legea lui
Pruteanu”este inutilă şi fără nicio logică.
Este ridicol să-si imagineze cineva că ar putea lăsa o ghilotină peste cuvinte,ca un
act normativ ar putea ţine sub control un organism la fel de fluid ca apa.
Este,de asemenea,absurd să îşi închipuie cineva ca ,în era multiculturalităţii,a
internetului, a globalizării,o limbă de circulaţie redusă poate fi protejată printr-o lege
izolaţionista.
În sfârşit,riscurile „romglezei”par mai puţin ameninţătoare dacă ţinem seama din
perspectiva diacronică,de capacitatea roamanei de a filtra împrumuturilor,asimimland şi
păstrând pe cele considerate”necesare” sub aspect referentialsi /sau stilistic.
Metaforic,procesul era sintetizat de Sextil Puşcariu în anii ‚40 ai secolulul trecut
intru –totul valabil şi astăzi”:”neologismele ce năvălesc în limba şi se pot asemăna cu
trenurile cu străini,care intra în gările oraşelor mari.
Unii din călători coboară pentrca peste puţin timp să se urce iarăşi în tren şi să
plece mai departe”sunt neologismele cu o viaţă efemeră,care nu izbutescsa să se
încetăţenească în limbă.Sunt călători vcare intra în oraş şi rămân acolo.
Unii sunt singuri şi nu mai încetul cu încetul se obosnuiesccu noua lor
patrie,păstrând caracterul străin toată viaţa lor.Alţii însă sunt aşteptaţi în gara de rude şi
prieteni care îi îmbrăţişează la sosire şi în societatea cărora rămân mereu.
Acestea sunt neologismele care de la intrarea lor în limba au fost asimilate
elementului băştinaş şi au intrat în familia cuvintelor înrudite etimologiceste.
Mass-media,principalele furnizoare de anglicisme ,construiesc o realitate secundară,
bazându-se pe informaţii,relatări şi interpretări pe carele selectează(prin funcţia de
agenda-setting),le ordonează(în raport de priorităţi),le prelucrează şi le raspandescin
funcţie de publicul ,apelând la o anumită terminologie.
În raport cu publicul,mass media vizează patru obiective:sensibilizarea şi
informarea publicului asupra unui anumit subiect,formarea unor atitudini faţă de acesta şi
în sfârşit influenţarea comportamentului într-o anumită direcţie.(orientarea opiniei
publice).
Dacă înainte opiniile publice funcţionau pe principiul drawinist al selecţiei
naturale,unde numai cel îndeajuns de puternic supravieţuieşte,acum,cu ajutorul
televiziunii,oriceanomalie lingvistica poate fi limitată rapid.
 În mod normal o abatere ajungea să se generalizeze şi să se impună doar în timp,-
si asta dacaavea destulă forţă să convingă pe toată lumea.Cu ajutorul televiziunii
însă,orice inepţie ajunge instantaneu la uechile tuturor şi mai mult,beneficiază de puterea
persuasivă pe care o exercita modelul.
Stil de viaţă,îmbrăcăminte,look,atitudini,mişcări,gesturi,vocabular,topică,toate
trec iute şi eficace de pe micul ecran pe marea şi noroioasa scenă a vieţii,comentă George
Pruteanu în analiza”Anglicisme,neologisme şi xenisme” postat pe site-ul personal.
Există totuşi un grad de asimilare(„romanizare”) a împrumuturilor,astfel că
există:
-termeni integral adaptaţi fonetic,grafic,morfologic- lider,miting,bos;
-termeni în curs de adaptare
board,briefing,staff,speaker/spicher,speech,summit şi xenisme;
-strainisme”-Big Brother,establishment.

III.II – Cauzele pătrunderii anglicismelor în limba romana

Limba nu este produsul unei generaţii spontane pe un teritoriu dat. Ea este

întotdeauna „născută” dintr-o altă limbă traversând numeroase transformări de-a lungul
timpului. Şi aceste transformări nu pot avea loc în afara contactelor dintre popoare care
au fiecare limbă lor de comunicare şi de cultură.
Evident că contactul dintre popoare nu e suficient pentru a explica schimbările ce
intervin în sistemul unei limbi. Totul depinde de raporturile de forţă ce se stabilesc între
populaţiile aflate în contact (dominaţie, rezistenţă, supunere, alianţă, răsturnarea
dominaţiei, etc.) şi de rezultatul acestora.
Pentru a ne convinge de acest adevăr, lingvistul român Mihail Vinereanu
subliniază: Limba română a fost considerată până acum ca fiind o limbă neolatină, în
baza unor asemănări certe cu latină, desigur având trei mari nivele lexicale: unul de
substrat, traco-dacic, stratul latin şi în sfârşit adstratul slav precum şi diferite influenţe
străine din limbile cu care româna a venit în contact de-a lungul timpului, împrumuturi
fireşti în orice limbă.
Urmând epocile, limbile (şi comunităţile care le vorbesc) sunt mai mult sau mai
puţin stabile. La nivelul domeniilor sociale, politice şi culturale, o comunitate dată care
se găseşte pe un teritoriu dat va tinde, dacă poate, să se închidă în faţa influenţelor
străine sau din contră va căuta să-şi extindă influenţa sa asupra altor teritorii în diverse
sectoare ale activităţii umane: economie, agricultură, armată, industrie, sport, cultură, etc.
Ospitalitatea limbii române este un lucru cert, despre care s-a scris cu diverse
prilejuri. Această caracteristică a limbii noastre se manifestă, în primul rând în domeniul
împrumutului lexical. În funcţie de condiţiile socio-culturale şi politice, româna s-a
îmbogăţit, în diverse etape ale dezvoltării ei, cu cuvinte din slavă, maghiară, greacă,
turcă, precum şi din latină sau din limbi romanice (în primul rând din franceză), din
germană, din limbi slave moderne (în epoci mai apropiate de zilele noastre). În ultimele
decenii, cea mai pregnantă influenţă lexicală care se manifestă asupra limbii române este
influenţa englezei (în special în varianta să americană).
Româna nu este singura limbă invadată de anglo-americanisme; chiar şi franceză
(mai ales cea vorbită de tineri) a devenit un fel de frangleză, spre disperarea unora sau
spre resemnarea altora. Privit cu calm şi obiectivitate, afirmă cert Marina Rădulescu Sala
[x] fenomenul nu este îngrijorător: cuvintele realmente utile (cum sunt cele din
terminologia informaticii , dar nu numai) vor rămâne în limbile care le-au preluat, iar cele
care nu au altă justificare decât aceea că sunt acum la modă (de exemplu goalkeeper în
loc de portar) vor dispărea, cu timpul. Problema împrumuturilor lexicale de origine
engleză în română a fost studiată de o serie de cercetători care au apreciat că numărul
acestora este destul de mare şi în continuă creştere.
Până a trece nemijlocit la subiect e de menţionat faptul că limba unei ţări ce
domină la nivel cultural, economic sau politic la o anumită epocă devine frecvent
donatoare de cuvinte: este cazul limbii franceze a cărui vocabular militar (batterie,
brigade...) se regăseşte în toate armatele europene încă din epoca când Franţa era
considerată ca model de organizare militară; este deasemenea cazul limbii italiene în
domeniul muzicii, care a transmis termeni ca piano sau adagio.
Astăzi engleza furnizează numeroase cuvinte privind vocabularul informaticii, ca
bug sau bit care nu au echivalente româneşti preexistente; această limbă alimenteză
deasemenea vocabularul gestiunii întreprinderii (manager, staff, marketing, budget, etc.).
Asistăm în prezent la o dezvoltare tehnologică fără precedent, la o
interculturalitate în plină dezvoltare, nemaiîntâlnită până azi, facilitată de numeroasele
canale de comunicare şi răspândire a ideilor, a cuceririlor ştiinţifice, a modelelor
comportamentale, a tiparelor culturale. Toate acestea impuse, fireşte, de cultură
occidentală dominantă, în speţă de cea americană, ca fiind exponentul "lumii civilizate",
superioare. Ce înseamnă "civilizaţie superioară" şi "civilizaţie inferioară" este încă
discutabil, mai ales din punct de vedere moral şi psiho-social.
 Cert este că etalonul după care se face clasificarea şi căruia i se supune evoluţia
omenirii este cel al tehnologiei, care, în cele din urmă, la un nivel primar, este
echivalentul puterii fizice. Avem de a face cu o aplicaţie la nivel superior a "legii
junglei".
În virtutea acestei legi, engleza americană îşi pune amprenta de netăgăduit asupra
tuturor celorlalte limbi contemporane, fie ele cât de conservatoare. Este evident că
tehnologia importată, invadatoare, este factorul primordial, schimbările tehnologice fiind
cele mai rapide şi spectaculoase, astfel că diversele limbi naturale afectate trebuie să-şi
însuşească “din mers” tot soiul de neologisme englezeşti, ne mai având răgazul de a se
adapta treptat.
Dar un rol extrem de important îl joacă şi “bombardamentele” mijloacelor de
comunicare în masă, care promovează excesiv filmele americane, emisiunile
împrumutate, modelele sociale, informaţiile mondene din aceeaşi zonă etc., ceea ce
intensifică, dar şi amplifică această influenţă, firească până la urmă.

Fenomenul acesta este deosebit de pregnant în societatea românească actuală. Pe

nesimţite, adoptăm stilul de viaţă occidental ca fiind cel mai bun dintre toate; mentalitatea
vestică, cu modelele de comportament aferente, se impune şi ea, creându-se o modă ce
pătrunde simultan în toate mediile sociale (contrar tendinţei din trecut, de pătrundere a
“modei” de sus în jos, răspândirea efectuându-se din înalta societate ce avea acces la
modelele străine “en vogue” către alte pături sociale). Odată cu toate acestea, se
implantează în vocabularul limbii române contemporane şi un limbaj corespunzător, care
abundă în neologisme ce reflectă schimbări.
Printre cauzele pătrunderii neologismelor se numără, deci, necesitatea adaptării la
realitatea impusă de dezvoltarea tehnologică şi moda.
În primul caz, utilizarea neologismelor se impune mai ales datorită existenţei
unor termeni tehnici intraductibili sau traductibili prin sintagme greoaie şi lungi şi, în
final, fără eficienţă practică (de pildă, "hardware" - echipament fizic, structură fizică a
sistemului, "software" - sistem de programe, sau "applet", "macro", "feed-back" etc.), sau
care sunt de preferat a fi împrumutaţi ca atare, întrucât traducerea lor literală ar fi
percepută de vorbitorii de limbă română ca ridicolă ("mouse" - şoarece, "cookie" - fursec,
prăjiturică, "wizard" - vrăjitor etc.).
Pentru această din urmă situaţie, discuţia s-ar putea prelungi, totuşi, pentru că, în
Franţa, de exemplu, termenul consacrat pentru "mouse" este franţuzescul "souris"
(şoarece), destul de răspândit. În ceea ce priveşte limba română, avem de a face în acest
caz cu un uz justificat.
În al doilea caz, cel al modei, oportunitatea adoptării unor neologisme este
discutabilă, jargonul englezesc - extins adeseori în limba română dincolo de
compartimentul propriu-zis al jargonului - ducând la o folosire abuzivă, nejustificată, a
unor cuvinte preluate aleatoriu din vocabularul limbii engleze, ce se consolidează rapid
în vocabularul de bază al limbii române sub formă de neologisme.

III.III – Asimilarea anglicismelor din romana actual. O

perspectiva normative

Conform unei definiţii larg acceptate,anglicismle reprezintă împrumuturi din

engleza britanică şi americană aflate în curs deadaptare la sistemul limbii române.Această
particularitate le deosebeşte atât de împrumuturile complet asimilate,cât şi de cele care şi-
au păstrat integral caracterul străin(aşa-numitele xenisme sau străinisme).
Deşi conceperea limbii ca sistem dinamic ,în permanentă mişcare(fenomenul de
diacronie sau sincronie)nu permite o departajare strictă a acelor trei catewgorii de
împrumuturi,,vom încerca o abordare de tip normativ a anglicismelor din mass mediei
perioadei post-decembriste,vizând o dublă finaliate.
În primul rând avem în vedere interferentele dintre factorii implicaţi în asimilarea
anglicismelor: factorul obiectiv care e reprezentat de organizarea internă a sistemului
limbii şi codificat sub forma normelor; factorul subiectiv manifestat ca acţiune deliberată
a vorbitorului în raport cu termenul străin.
În al doilea rând privim- din perspectiva cultivării limbii-relevarea unor abateri
sau încălcări ale normelor înregistrate în uz,respectiv în mass media actuală şi de
asemenea rolul lor în evoluţia limbii.
Opţiunea noastră pentru abordarea anglicismelor din mass media dintr-o
perspectivă normativă are la baza convingerea că presa reprezintă nu doar a patra putere
în stat ci şi un important factor cultural-educativ.
Prin largă să audienţa,prin autoritatea cuvântului tipărit sau rostit la
microfon,presa poate are rol formator,poate contribui pe de o parte la „educarea
lingvistică”a publicului ,iar pe de altă parte la îmbogăţirea,diversificarea şi
internaţionalizarea lexicului limbii literare.
 Rolul presei în apariţia şi difuzarea anglicismelor este pus în evidenţă de un
dicţionar al limbii engleze utilizate în emisiunile postului BBC World Service în ultimii
ani şi de numeroşi lexicologi.
Totuşi,atenţia cercetătorilor romani s-a concentrat mai ales asupra aspectelor
strict lingvistice ,dintr-o perspectivă predominant descriptiva sau,mai recent,asupra celor
funcţionale.În mai mică măsură au fost abordate înainte de1990 aspectele normative
implicate în utilizarea anglicismelor.
Deşi pondereainfluentei englezei în romana actuală estecomparabila cu cea din
franceza anilor „60,până în prezent nu dispunem în lingvistica românească de un studiou
complet,exhaustiv asupra influenţei engleze nici de un dicţionar de anglicisme,aşa cum
posedă,de pildă,franceza(există,în schimb,un număr de dicţionare bilingve pentru anumite
terminologii;politica,administrativă,economică,marketing etc.).
Pe de altă parte,nu considerăm utilă publicarea unor aşa-numite „dicţionare” de
anglicisme,destinate,în principal uzului didactie,darlipsite de minimă rigoare ştiinţifică.O
asemenea improvizaţie,cu pretenţie de instrument normativ al uzului-EEDC-ofera
numeroase xemple de erori flagrante:includerea de cuvinte cualta etimologie decât cea
engleza(ecart,en detail,acquis-(comunitar) v fr.land(-federal)v germ.);garfii
nerecomandabile, în contradicţie cu cele consacrate în uz şi în dicţionarele romaneşti
(banker;interview;leader;spici;speaker);indicaţii morfologice inconsecvente sau chiar
greşite(computer-ca verbtranzitiv;junk-food şi newsleatter ca substantive la plural;smart-
tag ca substantiv masculin;trend-inregistrat ca substantiv neutru pară cu sens verbal”a
avea o disrectie generală sau tendinţa;advocacy,property scont,rule,u-coomerce, up-grade
sau inregistarte ca substantive fără gen);sensuri etimologice, neatestate în romană(„cel
mai înalt vârf alaunui munte”pentru summit;”pesoana care serveşte pentru
server;”sandviş,tartină”pentru sandwich man;”jucător” pentru player;”stăpân”pentru
master;”fese,fund”pentru fundament).
Dat fiind ritmul foarte rapid al îmbogăţirii lexicului după 1990,nici dicţionarele
limbii actulae nu reuşesc să înregistreze toate anglicismele care circulă în mass-media cu
o frecvenţă semnificativă.De pildă,în DCR2v nu fiegureaza airbag,body-painting,
exchange,office,duty-free,hotline,second hand, showroom, touroperator, walkman; dintre
siglele absente potfi menţionate DJ,KO,IT,PR,SF.Abrevierile imprumutae din engleza
sunt,în general,ignoratesi în IOOMP,unde nu apar decât CD,OK,SOS şi WC.
În mod surprinzător,în unele cazuri,sunt înregistrate formaţiile lexicale,sursa
(curriculum vitae,disk-jockey,longplay),dar lipsesc siglele respecive(CV,DJ,LP).
Examinarea compuselor incluse în cele două dicţionare pune în evidenţă numeroase
lacune şi inconsecvente în domeniul indicaţiilor morfologice.
Astfel,în DCR2,e-mailsi stand-by apar fără nicio precizare de natura
morfologică;substantivelor fair-play,fast-food,feed-back,mass-media,talk-show şi
workshop nu li se indica genul,iar compusul teleshopping apare încadrat nejustificat la
masculin.
În IOOMP abundă indicaţii de gen eronate,în contradicitie cu normele limbii
române şi cu uzul consacrat:disk-jockey,old-boysi paly-boy sunt considerate neutre(deşi
desemnează animate de sex masculin);blue-jeans este încadrat greşit la genul neutru,iar
babt-sitter la masculin.
Inconsecvente apar în indicarea genului(love story esteconsiderat feminin,iar
story neutru)şi a formelor de plural(cf-businessmeni şi congresmani),dar şi în ceea ce
priveşte calificarea morfologică a unor îmbinări lexicale(hot-line,fair-play,know-how şi
love story sunt considerate substantive,iar brain-drain,hot dog şi pipe-line-locutiuni
substantivale).
Indicarea formelor de plural se face absolut întâmplător,ca şi înregistrarea
variantelor în uz(de exemplu,lipsesc formele consacrate în limbajul colocvial al
anglicismelor businessman,blue-jeans sibodyguard,în schimb se indica variantele unor
cuvinte cucirculatie redusă ca :pick up şi picup sau swing şi svin.
Deşi reprezintă un progres evident fata deprima ediţie(din 1982)sub aspectul
bogăţiei corpusului careinclude un mare număr de anglicisme şi americanisme intrate în
romana după 1989 13,darsi în ceea ce priveşte complexitatea informaţiilor nici DOOM
nu este scutit de oseama se inconsecvente şi interpretări divergenţe.
De exemplu calificarea de angliscism este rezervată cuvintelor care păstrează
asectul străin în grafie,pronunţare sau flexiune „hit,top,gag,fân,sexy,card,stres,
congresmen nu sunt anglicisme;din această categorie facparte însă cocktail
(forma”reanglicizata”recent a termenului asimilat coctail-cf.MDN;189),bodyguard(fără
varianta bodigard),weekend,windsurfing,bluejeans(dar nu blugi),talk-show, homeless,
etc.
Ca exemple de inconsevente ,pot fi citaţi termenii hold upsi manager care,în ciuda
pronunţiei lor”neromâneşti”nu sunt consideraţi anglicisme(în schimb
management,casting,market,marketing,fitnesss miss-care nu pun prbleme de pronuntie-
sunt marcate ca anglicisme ,ca şi semicalcul de structura cyberspaţiul).
O altă inconseventa priveşte grafia elementului(sufixoidului)-man,astfel notat în
gentleman,yesman,yeoman,walkman,muzicoman(cu plurale în –men,conform
normleorlimbii englez(;în schimb congresmen aparein formă unică pentru singular şi
plural(deşi este un americanism cu referent unic,din termininologia ploitica)asemeni
pseudoanglicismelor tenismen şi recordmen.
Bbysitter apare-contrar uzzului-sub doau forme distincte(feminin cu pluralul în –e
şi masculin în –i);în contradicţie cu uzul actual,forma asimilata clovn esteconsiderata
învechită,fiind indiucata forma claun.
In unle cazuri discutabile(cum este mass-media considerat substantiv femini
singular)nu se accepta decât o unică interpretare ,deşi uzul înregistrează forme paralele
(cea carecpresupune folosirealui media ca plural are caracter uşor livresc).
Deşi în bibliografia de specialitate normalexicala nuy esteprecis definită,atribuim
conceptului o accepţie bilaterală,considerând norma caun ansamblu complex de
condiţionări de natura socio-culturală şi lingvistica14.
Norma socio culturală reglmenteaza motivaţia şi funcţionalitatea împrumutului în
raportcu specificul unui anumit stil sau registru al limbii 15.
Din această perspectivă,anglicismele careapar în presa actuala potfi încadrate în una
dintrecele doua cateoriide împrumuturi stabilite de Sextil Puşcariu(„necesare”vs”de lux”)
În acest sens anglicismele necesare au avantajul preciziei,al brevilocventei şi al
circulaţiei internaţionale.
Ţinând seama de complexitatea discursului publicistic,caracterizat prin împletirea
funcţiilor referenţiala (informativă),conativa(persuasiva)şi expresiva,anglicismele
„necesare” pot fi motivate denotativ sau conotativ,de noutatea referentului.
Anglicismele de lux sunt împrumuturi inutile şi chiar dăunătoare în anumite
situaţii.Ele sunt nemotivate sau poseda motivaţii de tip negativ precum veleitarismul
intelectual şi afectarea,traduse prin snobism lingvistic,insuficienta cunoaştere a limbii
materne,comoditatea sau grabă,care-mai ales în cazul ziaristilor-nu le permit să reflecteze
asupra echivalentelor lexicale,pentru a alege termenul cel mai adecvat.
Anglicismele de „lux” ţin de tendinţa de ordin subiectiv a unor categorii sociale
de a se individualiza lingvistic în acest mod.Nu fac decât să dubleze cuvintele
româneşti,fără a aduce informaţii suplimentare denatura cognitiva sau
expresivă.Reprezintă manifestări tipice de anglomanie,putând fi încadraţi în categoria
aşa-numitelor cultisme.
Majoritatea anglicismelor din această categorie se regăseşte în acel „jargon
yaquinsant”sugestiv numit franglais,cee ce poate indica-pentru unele dintre ele-o
etimologie multipa(din engleza şi din franceza).
 Dinstinctia dintre cele două categorii deanglicisme interesează din pespectiva
normării uzului şi acltivariiexprimarii.De aceea considerăm bievenita „deschiderea”
manifestată deautorii DDOM2 faţă de anglicisme recente din ambele categorii,pe care le-
au înregistrat,cu intenţia de a stabili un model de similare şi normare(la
nivelgrafic,fonetic şi morfologic).
Atitudinea vorbitorilor şi a specialiştilor faţă de avalanşa de anglicisme din
limbajul audiovizual românesc trebuie să fie una raţională,întrucât e necesară
masurareaavantajelor dar şi a dezavantajelor.Nu trebuie să depangem soarta limbii
române deoarece anglicismele nu au produs o „alterare” a limbii române,ci dimpotrivă,
contribuie la permanenta înnoire şi reconstrucţie a sa,la nuanţarea ei semantica,şi
stilistica,la modernizarea lexicului.
Influenţa limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ,.nefiind
cu nimic mai periculoasă decât alte influenţe străine care s-au maifestat de a lungul
timpului în limba noastră,atât timp catsunt înţelese din punct de vedere semantic şi nu se
exagerează utilizarea lor.
Câteva concluzii finale se impun.În cazul în care în lingvistică şi lexicologia
romaneascase vorbeşte chiar despre romengleza(cf franglais ,spanglish) considerăm că
trebuie mărite eforturile de cultivare şi ecologizare a limbii române ,departe de ideea de
normă rigidă,ci mai degrabă în spiritul a ceea ce s-a numit adesea duhul său înţelepciunea
limbii care- s-a dovedit de-a lungul istoriei-ca nu exclude noul, toleranţa, incluziunea,
diversitatea,valori aflate în legătură cu (post) modern concept de globalizare.
Se poate remarca o tensiune între categoria cuvintelor de provenienţa anglo-
americana care tind să se impună sau se impun că termeni de specialitate şi restul
neologismelor.
De asemenea există în mod evident clasa anglicismelor conotative(sau a celor de
lux) opusă în mod principial celor denotative(sau utile).
Lexicologii,lingviştii sau lexicografii care se ocupa de selectarea şi analizarea
acestor fapte de limba ar putea fi consideraţi ironic,nişte simpli culegători de
„efemeride”,dar munca lor are cu siguranţă ceva din valoarea generalizatoare a activităţii
istoricului sau a arheologului.
Normarea trebuie să fie o activitate colectivă,de grup,un efort concentrat,atent
gestionat,bazat pe alcătuirea şi analizarea de corpusuri substanţiale şi bine-intocmite,căci
răspunderea pentru relevantă,corectitudinea,puterea de sinteză şi clarviziunea normelor
stabilite le revine cu siguranţă în mod direct şi indubitabil lingviştilor angrenaţi în acest
demers,în calitatea lor de oameni de ştiinţă.
 Normarea lexicală este de aceea un efort care trebuie să aibă la baza metode
statistice,cât maiobiective şi precise.
Pornind de la premiza că în realitate conflictul dintre latura normativ-prescriptiva
şi cea descriptiva este doar aparenţă şi ca într-o măsură omenească ,lingvistul poate fi
obiectiv în acest domeniu,unde ideea de normă este completată fericit de
acceptabilitate,putem conchide că,în contextul limbii române actuale,categoria lexicală
apare constituită din neologisme(şi în cadrul acestora şi de anglicisme)poate fi
„ecologizata”prin eforturi deosebite,este adevărat,dar spre mai binele funcţionarii limbii
şi al utilizatorilor ei.
O propunere-speram că nu prea indrazneata-ar fi să se alcătuiască a un ghid
electronic/ online care să cuprindă şi să explice cele mai frecvente surse de eroare
presupuse de folosirea neologismelor din limba romană.Ar fi,în cel mai rău caz,un
instrument interactiv de „self-teaching”,care ar impulsiona în mod considerabil însuşirea
şi utilizarea corectă ,conştientă şi eficientă a neologismelor,îndeosebi a celor mai recente.
Profesorul francez Jean-Claude Sournia scrie,referitor la anglicisme:
„Cea mai mare parte a termenilor englezi care au penetrat în medicină franceză
datorează includerea lor lenei sau snobismului importatorilor.”
Mondializarea limbii engleze (mai ales americane)s-a produs brusc.Forţa de
cercetare ştiinţifică ,amploarea fondurilor destinate cerectatorilor din SUA,lipsade
prejudecăţi(nu contează ierarhia administartiva ,cin rezultatele)capacităţile internaţionale
ale editorilor americani(care nu s-au sfiit să neglijeze,dacaear cazul,chiar Anglia)sunt
cauzele clare ale acestui fenomen.
Terminologia ştiinţifică romană este adesea în suferinţă din cauza acestor
neologisme rău concepute.Astfel în domeniul comerţului ,economiei,administraţiei,dar
mai ales al informaticii ,numărul termenilor împrumutaţi din limba engleză este din ce în
ce mai mare.
În general,utilizarea exagerată a anglicismelor nu se recoamanda,deoarece ea
poate conduce în timp la”degradarea limbii”.Astfel în cazul existenţei unui termen roman
corespunzător se poate renunţa complet la anglicism.Atunci când însă nu există
(încă)nicio corespondentă/traducere încetăţenită a unui cuvânt englez în limba romana se
mai poate încerca inventarea unui nou cuvânt roamnesc ;accepţia largă a noului cuvânt
este însă un proces complex şi de lungă durată.
Vocabularul limbii literare moderne are un caracter eterogen datorită
numeroaselor influenţe exercitate de-a lungul timpului:greacă,neogreaca,slavona,
turcă,latină,germană,rusă,franceza,italiană,şi în ultimii ani,engleză.
 Înnoirea vocabularului unei limbi este un proces esenţial şi inevitabil,în condiţiile
schimbărilor care au loc permanent în societatea umană.
Limbajul uman nu este numai un mijloc de expresie,ci şi unul de formare a
ideilor .
Bogăţia de cuvinte implica o bogăţie corespunzătoare de idei,şi în plus,ajută la
înmulţirea acestora.Posibilitatea de a utiliza termeni numeroşi face apel la nevoia de a
alege,la spiritul critic,la discernământul subiectului vorbitor.Ea provoacă în mintea
acestuia un exerciţiu permanent care o dezvolta.
Tendinţa actuală a limbii române este aceea de a elimina masiv elementele
împrumutate în trecut şi de a introduce în loc elemente internaţionale ,în marea lor
majoritate de origine latină şi roamnica,lucru ce poate fi observat cel mai bine în
vocabular.Limba romană a suferit numeroase influenţe alogene,care i-au îmbunătăţit
încontinuu lexicul fără să îi altereze esenţa latină.
De remarcat este ca în trecut influenţele venite din diferite direcţii se încrucişau şi
se succedau,o modă elimina pe alta,astăzi din toate părţile vin aceleaşi cuvinte
internaţionale ,pentru că s-au introdus şi se introduc în toate limbile .
În fără de limba romană şi alte limbi, chiar neromanice de exemplu germană şi
engleza ,sunt astăzi „împănate” de elemente latine (şi romanice),astfel ca engleza,
introducându-se în diferite părţi ale lumii,aduce adesea cu ea vocabularul internaţionalc
care a pătruns la noi în mod special prin intermediul francezei,orice nouă limbă ar ajunge
la rolul de instrument penru înţelegerea pe scara internaţională va trebui să adopte
terminologia neolatină
O reacţie a mediului artistic transpare prin unul dintre hit urile trupei Taxi
,intitulat „Americanofonia”,care ironizează abuzul de anglicisme ,printr-un text ce
cumulează numeroase asemena împrumuturi din argoul tinerilo(aşa numita
„teenspeak”)sub semnul refrenului :”Suntem anglofoni,Suntem americanofobi,Suntem
bu-bu-bufoni”)
 Concluzii

În urma studiului făcut asupra subiectului propus, considerăm necesar să

subliniem încă o dată actualitatea temei. Şi anume faptul că invazia anglicismelor este un
fenomen firesc în general, dar nespecific limbii române.
Ea are loc în contextul fenomenului de internaţionalizare a limbii engleze,
fenomen apărut datorită unor raţiuni istorice (imperialismul britanic/american), politice
(comunicare neutră între diverse grupuri etnice), economice (economia SUA), practice
(limba controlurilor traficului aerian, maritim, limba afacerilor internaţionale, şi
conferinţelor academice, turismului etc.), intelectuale (o mare parte a informaţiilor
ştiinţifice, tehnologice şi academice sunt exprimate în engleză şi peste 80% din toată
informaţia stocată pe Internet este în aceeaşi limbă), de divertisment (muzica şi cultura
pop, limbajul reclamelor, dar şi a unor activităţi ilegale precum drogurile) şi nu datorită
vreunor raţiuni lingvistice ca de exemplu simplitatea structurii gramaticale sau mărimea
şi varietatea vocabularului.
Anglicizarea se prezintă ca o tendinţă a limbilor actuale de a lăsa să pătrundă,
mai ales, în domeniul vocabularului, influenţa engleză, aceasta manifestându-se, deci , ca
element de superstrat. Fenomenul este cu atât mai interesant, cu cât are loc între limbi
neînrudite genealogic; prin faptul că acesta cuprinde astăzi un număr tot mai mare de
limbi, el are tendinţa de internaţionalizare, relevând o nouă dimensiune a contactului între
limbi.
Având drept ţintă limba română, constatăm că acest element de superstrat are o
pondere destul de mică în ansamblul lexicului din perspectiva structurii sale etimologice.
Două sunt aspectele sub care se manifestă influenţa engleză asupra limbii române
actuale:
1. Un aspect vizează categoria neologismului necesar şi în acest caz avem în vedere
cele câteva domenii în care lexicul de origine engleză s-a impus şi a intrat în
circulaţie atât în limba scrisă, cât şi în varianta vorbită. În funcţie de domeniu
circulaţia unor astfel de elemente lexicale poate prezenta un caracter larg
popular; un exemplu, în acest sens, îl constituie terminologia sportivă unde
anglicismele s-au impus şi unde uneori chiar au creat un prototip după un model
englezesc presupus, ceea ce demonstrează o anumită productivitate a modelului.
2. Un alt aspect ţine de modă lingvistică şi are, deci, un caracter mult mai
superficial şi, în mare parte, efemer. Utilizarea englezismelor astăzi în paginile
presei, mai ales în articolele sau rubricile adresate tinerilor, depăşeşte limitele
„clasice” ale jargonului, care indicau un mijloc de manifestare nu numai a
snobismului dar şi a diferenţelor sociale. Englezismele din limbajul actual al
tinerilor sunt elemente lexicale (cuvinte şi expresii) preluate din limbajul
familiar, vorbit: ok, cool, fresh etc., şi reprezintă un mijloc de „internaţionalizare
comportamentală” şi, prin opoziţie cu jargonul „clasic”, o modalitate de ştergere
a diferenţelor sociale şi naţionale.
 Bibliografie

1. Avram Mioara. Anglicisme în limba română actuală. –Bucureşti, 1997.

2. Bécherel Danièle. A propos des solutions de remplacements des anglicismes. –
Paris, 1981.
3. Bouvier Jean Claude. Espaces du langage. -L' Université de Provence, 2003.
4. Brucher Charles. L' Etymologie. –Paris: Presses Universitaires de France, 1998.
5. Capidan Theodor. Aromânii. Dialectul aromân. / Studiu Ligvistic. –Craiova: Fundaţia
„Scrisul Românesc”.
6. Ciobanu Georgeta. Anglicisme în limba română. –Timişoara: Editura Mirton, 1996.
7. Ciobanu Georgeta. Elemente de terminologie. –Timişoara: Editura Mirton, 1998.
8. Ciobanu Georgeta. Romanian Words of English. –Timişoara: Editura Mirton, 2004.
9. Ciocanu Ion. Temelia nemuririi noastre. –Chişinău: Editura Pontos, 2005.
10. Ciocanu Ion. Efortul salvator. –Chişinău: Editura Phoenix, 2006.
11. Condrea Irina. Comunicare prin traducere. –Chişinău: Editura Tehnica-info, 2001.
12. Coşeriu Eugen. Sincronie, diacronie şi istorie. –Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1997.
13. Coteanu Ion. În legătură cu sistemul vocabularului, în „Probleme de lingvistică
generală”. II, -Bucureşti, 1960.
14. Craia Sultana. Comunicare şi mass-media. –Bucureşti, 2003.
15. Deroy Louis. L' emprunt linguistique. –Paris, 1956.
16. Deroy Louis. L' emprunt linguistique. –Paris, 1967.
17. Deroy Louis. L' emprunt linguistique. –Paris, 1980.
18. Dimitrescu Florica. Dinamica lexicului românesc - ieri şi azi. –Cluj-Bucureşti, 1995.
19. Graur Alexandru. Scrieri de ieri şi de azi. –Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1970.
20. Gruiţă Gligor. Tendinţe în evoluţia limbii române, curs de masterat ţinut la
facultatea de Litere, U.B.B., Cluj-Napoca, anul univ. 2002-2003.
21. Guiraud Pierre. Les mots étrangers. –Paris, 1965.
22. Guţu-Romalo Valeria. Corectitudine şi greşeală. –Bucureşti: Editura Ştiinţifică,
1972.
23. Haugen E. The analysis of linguistic borrowing. Language, XXVI, 1950.
24. Hristea Theodor. Sinteze de limbă română, ediţia a treia, revăzută şi din nou
îmbogăţită. –Bucureşti,1984.
25. Hristea Theodor. Ortografia şi ortoepia neologismelor româneşti (cu specială
referire la împrumuturile recente), LL, vol.2, 1995.
26. Lenoble-Pinson M. Anglicismes et substituts français. –Paris, 1991.
27. Macrea D. Terminologia ştiinţifică şi tehnică în limba română contemporană, în
Studii de lingvistică română. –Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1970.
28. Macrea D. Cuvinte româneşti în limbile vecine, în Probleme ale structurii şi evoluţiei
limbii române. –Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.
29. Mladin Constantin-Ioan. Probleme ale terminologiei sintactice moderne în româna
contemporană. –Alba-Iulia: Editura Eternitas, 2003.
30. Pepermans Raymond. Transposition des postes, un néologisme d'hypertraduction.
Terminologies Nouvelles, nr.2, 1989.
31. Ploae-Hanganu Maria. Terminologia şi limba comună. XLI, nr.9, 1992.
32. Preda Irina. Îmbogăţirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire
specială la perioada post-decembristă), XLI, 1992.
33. Puşcariu Sextil. Limba română I. Privire generală. –Bucureşti: Ed. Minerva, 1976.
34. Rey Alain. La terminologie: noms et notions. Presses Universitaires de France. –
Paris, 1992.
35. Rucăreanu Pavel, Eugen, Costin. Introducere în terminologie. Noţiuni
fundamentale. –Bucureşti: Editura Academiei/Agir, 2001.
36. Sala Marius. Limbi în contact. –Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1997.
37. Slama-Cazacu Tatiana. Psiholingvistica. O ştiinţă a comunicării. –Bucureşti: Editura
All, 1999.
38. Stoichiţoiu-Ichim Adriana. Semiotica discursului juridic. –Bucureşti: Editura
Universităţii din Bucureşti, 2001.
39. Stoichiţoiu-Ichim Adriana. Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenţe,
creativitate. –Bucureşti: Editura All, 2001.
40. Ursu N. A. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. –Bucureşti: Editura
Ştiinţifică, 1962.
41. Vascenco Victor. Probleme de terminologie lingvistică. –Bucureşti: Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1975.
42. Vascenco Victor. Calcul lingvistic radial. SCL, xlvi, NR. 1-6, 1995.
43. Vintilă-Rădulescu Ioana. Terminologia şi problemele ei actuale, în „Conferinţele
Academiei Române”. –Bucureşti: Editura Academiei Române, 1999.
44. Zafiu Rodica. Diversitate lingvistică în româna actuală. –Bucureşti: Editura
Universităţii din Bucureşti, 2001.
45. Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe Filologice”,
Chişinău, 2003.
46. Biblia Ortodoxă Română, 1991.
* * *
Dicţionare:
1. Noul dicţionar Universal al limbii române. Ediţia a doua. –Bucureşti-Chişinău:
Editura Litera Internaţional, 2007.
2. Ciobanu Elena, Păun Maria. Dicţionar practic al limbii române. –Bucureşti: Editura
„Floarea Darurilor”, 1996.
3. Ciorănescu Alexandru. Dicţionar Etimologic al limbii române. –Bucureşti: Editura
Saeculum, 2002.
4. Creţa Zorela, Mareş Lucreţia. Dicţionar al limbii române actuale. Ediţia a doua. –
Bucureşti: Editura Curtea Veche, 1998.
5. Dumitrescu Florica. Dicţionar de cuvinte recente. Ediţia a doua. –Bucureşti, 1997.
6. Gabinschi Marcu. Dicţionar de dublete etimologice ale limbii române. –Chişinău:
Editura Litera, 1998.
7. Gilbert Pierre. Dictionnaire des mots contemporains. –Paris, 1996.
8. Hofler M. Dictionnaire des anglicismes. –Paris: Larousse, 1982.
9. Marcu Florin. Dicţionar de neologisme. –Bucureşti, 2000.

***

Publicaţii:
1. Ziarul Timpul, colecţia 2001-2008.
2. Ziarul Jurnal de Chişinău, colecţia 2001-2008.
3. Ziarul Literatura şi arta, colecţia 2008.
4. Ziarul România Liberă, colecţia octombrie-decembrie 2007.
5. Ziarul Evenimentul zilei, colecţia octombrie-decembrie 2007.
6. Revista Economica, colecţia 2007-2008.
7. Revista Vip magazin, colecţia 2007-2008.
8. Revista Bravo, colecţia 2007-2008.
9. Revista Cool girl, colecţia 2007-2008.