Sunteți pe pagina 1din 4

Pietre semiprețioase

1. Rubinul
Rubinul este o piatră prețioasă din familia corindonului. Culoarea roșie se
datorează ionilor de crom. Numai varietățile roșii se numesc rubine, celelalte
sunt denumite safir sau padparadscha.

 Compoziție
Al2 O3 + Cr, Ca, Fe

Rubinele sunt întâlnite pe toate continentele lumii, în afară de Antarctica.


Prețuite sunt însă în mod deosebit rubinele provenite din Asia, și anume
din Myanmar, Tailanda și cele, tot mai rare, din Sri Lanka. Aceste țări sunt cele
mai importante exportatoare de pietre prețioase.
Rubinele sunt utilizate atât ca podoabă, cât și în industrie, ca mediu activ
în laserii cu rubin.

2. Safirul
Sub denumirea de Safir sunt cunoscute toate pietrele prețioase
din corindon cu singura excepție a variantei de culoare roșie rubinie care este
denumit rubin. Însă este foarte răspândită denumirea de safir, a pietrelor
prețioase de culoare albastră, dar acest albastru nu trebuie înțeles ca și culoarea
cerului senin, ci toate nuanțele de albastru până la albastru foarte închis și chiar
negru.

 Compoziție
Al2O3
Rocile unde s-au găsit safire se numesc Pegmatite care prin procese de
eroziune au fost transportate și depozitate în aluviuni, în albiile apelor
curgătoare. Țările mai importante în producția de safire sunt Sri
Lanka (denumirea veche Ceylon), India, mai nou, USA, Australia si Nigeria. Pe
cale sintetică se pot produce safire de o calitate perfectă și de o mărime aproape
nelimitată.
Cel mai mare safir stelat din lume (1.404 carate), estimat la cel puțin 100
de milioane de dolari, a fost descoperit la sfârșitul anului 2015 într-o mină din Sri
Lanka.

3. Smaraldul
Smaraldul este un mineral care cristalizează în sistemul hexagonal; culoarea
verde este dată de ionii de crom și vanadiu. Este un alumosilicat de beriliu din
grupa pietrelor prețioase. Smaraldul se poate confunda (lucru ce ușurează
înșelătoria) cu turmalina, cu dioptazul sau cu sticlele colorate.

 Compoziție
Al2Be3Si6O18, cu ioni de Cr3+ și V

Prima oară este menționat mineralul în Egiptul antic, în secolul al XII-lea


î.C., fiind folosit ca piatră prețioasă, obținându-se din minele de la Sikait și
Sabara, de unde mai târziu furnizează timp de peste o mie de ani și
europenilor smaralde, până când în secolul al XVI-lea spaniolii
cuceresc America de Sud. In Asia este cunoscut de perși, turci și de dinastia
mogulilor din India. In anul 1935 se reușește producerea smaraldului artificial
numit Igmerald de firma IG Farben, Bitterfeld Germania.
Smaraldul are o culoare stabilă; numai la o temperatură de 700-800 °C, își
schimbă culoarea. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform
repartizată, ceea ce a determinat pe producătorii de giuvaeruri să acopere
cristalul cu un strat de rășină sintetică incoloră pentru stabilzarea culorii
cristalului.
4. Ametistul
Ametistul este o varietate de cuarț violet-albăstrui.

 Compoziție
SiO2+(Al, Fe, Ca, Mg, Li, Na)

Mineralul are frecvent o culoare violetă, de nuanțe diferite până la


variante de culoare roz. Culoarea este distribuită neuniform în masa mineralului,
astfel apar dungi de nuanțe mai închise. Factori determinanți ai culorii sunt
realizate prin prezența ionilor de Fe4+ [3] așezați în structura atomică a rețelei
tetraedrice. Culoarea ametistului s-ar datora prin înlocuirea unor atomi
de siliciu cu atomi de fier, [4]aceasta fiind o teorie controversată. Ametiste se pot
transforma prin supunere la radiație[5]în cristale incolore. Un efect asemănător
de schimbare a culorii se realizează prin expunerea la soare[6], sau la căldură un
timp mai îndelungat mineralului.
Ametistul este o piatră prețioasă apreciată, fiind șlefuit frecvent ca
briliant, navetă sau briolett. Varietatea de culoare violet închis este cea mai
valoroasă, ca și varietate ametrin o stare de trecere de la ametist
la citrin. Manipulații prin încălzirea ametistului la 400 °C se obține culoarea
galbenă a citrinului, la fel prin încălzire se poate obține culoarea verde
a prasiolitului, sau poate cuarț incolor, ca și degradarea cristalului prin fisurare.

5. Topazul
Topazul, numit și "diamant săsesc" (de la sași) cu sistemul de cristalizare
ortorombic, este un mineral din categoria pietrelor prețioase cu compoziția
chimică Al2SiO4(OH, F)2. Ionii hidroxilii (-OH) putându-se combina cu concentrații
diferite de fluoride ceea ce determină numărul mare de varietăți de topaz.
Topazul prin iradiere cu raze gama, bombardare cu electroni. sau încălzire își
schimbă culoarea devenind brun-verzui sau roșcat. Cu toate că are duritatea 8
are un clivaj bun (se despică ușor) ceea ce îngreunează prelucrarea lui. Spărtura
este de culoare sidefie de formă neregulată. Denumirea de "topaz de aur",
"topaz de Madeira" sau "topaz fumuriu" s-a dat unor minerale care nu sunt
topaze, au fost numai denumiri comerciale, ca de exemplu "topaz de aur" a fost
numit "citrin", o varietate a cuarțului.

 Compoziție
Al2SiO4(OH, F)2

Topazul este folosit frecvent ca o piatră prețioasă de valoare. Cel mai


mare topaz găsit până în prezent este un cristal de 271 kg, iar topazul cel mai
mare prelucrat (șlefuit) cântărește 4,2 kg.