1.Dreptul financiar.

Notiune, principii ,izvoare , norme

Dreptul financiar, ca ramură a dreptului public, este format din totalitatea actelor normative care reglementează
relaţiile de constituire, administrare, repartizare si utilizare a fondurilor bănesti ale statului si ale instituţiilor publice
(banul public), destinate satisfacerii sarcinilor social-ecomonice ale societăţii

Principiile dreptului fiscal

-Legalitatea;
-Planificarea financiară;
-Verificarea legalităţii modului de utilizare a banului public.

1. Legalitatea
-are o consacrare constituţională expresă inart. 137 din Constituţie
Legea fundamentală statuează obligativitatea reglementării prin lege a tuturor aspectelor care vizează banul
public acest principiul exclude posibilitatea reglementării primare a unor instituţii fundamentale pentru societate prin
acte normative ale executivului.
Banul public face obiectul de reglementare al legii ordinare posibilitatea reglementarii primare prin ordonanţe
si ordonanţe de urgentă (din economia textelor constituţionale).
Reglementările secundare norme de aplicare sau explicaţii ale noţiunilor cuprinse in reglementările primare, fără a
putea extinde sfera ori inţelesul vădit neindoielnic al reglementărilor primare.

2.Planificarea financiară
-consacrare constituţională expresă;
-instrumentul juridic al planificării financiare este Bugetul public naţional --- art. 138 Const. format din
bugetul de stat + bugetul asigurărilor sociale de stat + bugetele locale si cuprinde inpreviziuni clare privind volumul
veniturilor si necesarul cheltuielilor pentru anul financiar următor;
- se aprobă in anul anterior anului financiar in legătură cu care se face planificarea.

Trăsături
- strictă pentru că planificarea financiară ia forma legii = prin legea bugetară anuală;
_ suplă _ deoarece legea bugetară anuală poate fi modificată pe parcursul exerciţiului financiar in situaţia in care se
constată modificări semnificative inprocesul formării si administrării veniturilor statului;
_ predictibilă _ intrucat la baza planificării financiare stau rapoarte de specialitate privind impactul anumitor măsuri de
politică financiară asupra economiei naţionale in ansamblul său etc.

3. Verificarea legalităţii modului de utilizare a banului public

- consacrare constituţională la nivel de principiu _ avand in vedere intersul public al modului de utilizare a resurselor
financiare puse la dispoziţia statului ( in calitate de administrator al Banului Public), la a căror constituire contribuie in
fapt toţi cetăţenii
- art. 140 arată că in modul de formare, administrare si de intrebuinţare a resurselor financiare ale statului si ale
sectorului public _ se realizează de către Curtea de Conturi
-organ specializat in acest tip de control;
-prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul
bugetar expirat, cuprinz穗d si neregulile constatate.
Sectorul public = instituţiile finanţate majoritar sau integral din venituri extrabugtetare + intreprinderile la care
statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic sau acţionar
majoritar.

Izvoarele dreptului financiar

– izvoare comune dreptului financiar si altor ramuri de drept;

– izvoare specifice dreptului financiar.

a. Izvoare ale dreptului financiar, comune cu izvoare ale altor ramuri de drept :
_ Constitutia- legea fundamental_ a tarii,
 _ legile ordinare ale parlamentului,
_ ordonantele de guvern si ordonantele de urgenta,
_ hotarârile guvernului etc.

b. Izvoare specifice dreptului financiar. Astfel de izvoare sunt considerate actele normative care cuprind dispozi_ii
referitoare exclusiv la sfera finantelor publice. Între acestea exemplificam:

- Legea finantelor publice (Legea nr. 500/2002) care defineste sfera de cuprindere a finantelor publice.Legea
finantelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru.
` -Ordonanta de urgenta nr. 45/2003 (aprobata cu modificari prinLegea nr. 108/2004) privind finantele publice
locale.
- Ordonanta de urgenta nr. 146/2002 (aprobata cu modifiari prin Legea nr. 201/2003) privind formarea si
utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, care reglementeaza, de asemenea si atributiile Trezoreriei
finantelor publice , dar si modul de utilizare a resurselor contului curent general al trezoreriei statului.
-Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi care reglementeaz_ atributiile de
control ale acestui organ în materia modului de constituire, administrare si utilizare a banului public etc.

Normele dreptului financiar

Norma juridică financiară o regulă de conduită stabilită prin lege, care cuprinde drepturile si obligaţiile
subiectelor participante la raportul de drept financiar si a cărei respectare este asigurată de autoritatea de stat..

conţinutul normei de drept financiar = ipoteză + dispoziţie + sancţiune;

elementul specific al n. j. fin. este sancţiunea sunt stabilite sacţiuni caracteristice acestei categorii de relaţii, ex.:
amenda contravenţională, majorări de intarziere, recuperarea prejudiciului in cadrul răspunderii materiale,
supravegherea activităţii economico-financiare, etc. sancţiunile se constată si se aplică de către organele de control
financiar ale statului in subiecte ale raporturilor juridice financiare, care au atribuţii de verificare a respectării
legalităţii in domeniul disciplinei financiare si bugetare.
Sanctiunile se constata si se aplica de catre organele de control financiar ale statului fizice si juridice, subiecte
ale raporturilor juridice financiare

2.Banul public
Banul public = mijloace banesti ale societatii administrate de catre stat.
Se considera ca acest concept ar fi aparut o data cu statul care a impus ideea ca orice persoana care realizeaza
un venit sau detine anumite bunuri in proprietate datoreaza statului anumite impozite.
 Pentru ca prin intermediul banului public statul pune la dispozitia membrilor societatii in conditii specifice o
gama variata de utilitati private in sens larg care se concretizeaza in actiuni cu caracter social, econ., de mentinere a
ordinii publice, aparare nationala, dezvoltarea relatiilor internationale etc.
Punerea la dispozitie a acestor servicii obliga statul sa procedeze la o redistribuire a veniturilor si averilor
persoanei dupa anumite criterii stabilite de organele de decizie politica. Trebuie retinut ca transferurile de putere de
cumparare si redistribuirea prin intermediul fin. publ. nu constituie un scop in sine, ci un mijloc prin care se urmareste
ocuparea fortei de munca, reciclarea disponibilitatilor banesti temporare in economie, combaterea fenomenului
inflationist, asigurarea unui echilibru financiar si realizarea unui echilibru general al economiei

Instrumentul specific de actiune este bugetul (principalul plan financiar al statului care cuprinde totalitate
veniturilor si cheltuielilor publice)
Pe langă politica fiscală, un rol important in cadrul politicii financiare revine politicii bugetare. Politica
bugetară reprezintă procesul de stabilire si ierarhizare a priorităţilor economicosociale la nivelul autorităţilor de decizie
(centrale sau locale), concretizat in structurarea si dimensionarea cheltuielilor publice.
Politica bugetară se constituie intr-un complex de acţiuni complementar politicii fiscale, ambele tipuri de politici
reprezentand instrumente de intervenţionism ale statului in scopul modelării evoluţiilor economico-sociale dintr-o ţară.
Iar istoric vorbind se poate observa că incercarea de a coordona impozitarea, cheltuielile publice si deficitul bugetar
intrun set coerent de politici care pot să ajute la conducerea unei economii nu este atat de veche. Politica bugetară per se
există de numai circa 60 de ani, in timp ce deficitul si impozitele au fost utilizate de milenii.
Constituirea fondurilor constă in formarea fondurilor publice de resurse bănesti,care se realizează prin politica
de alocare sau politică fiscală a resurselor bugetare sub următoarele forme: impozite, taxe, contribuţii pentru asigurări
sociale, amenzi, penalităţi, vărsăminte din venitul instituţiilor publice, vărsăminte
din profitul regiilor autonome, redevenţe, chirii din concesiuni si inchirieri ale unor bunuri aparţinand statului etc.

La constituirea fondurilor publice participă:

1.intreprinderile, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului socialsi de forma juridică de organizare
a acestora;
2. instituţiile publice siunităţile din subordinea acestora;
3. populaţia;
4.persoane juridicesi fizice romane rezidente in străinătate.
Cele mai multe resurse financiare sunt mobilizate la fondurile publice cu titlu definitiv si fără contraprestaţie

3.Raporturile de drept financiar

Raporturile juridice financiare _sunt formate din relaţiile sociale care iau nastere si se sting in procesul
constituirii,repartizării si utilizării fondurilor bănesti ale statului si care sunt
reglementate de normele juridice financiare.
-r. j. = relaţia socială care ia forma juridică prin reglementarea sa expresă de către lege si a căror executare este
asigurată prin aplicarea legii de către autoritatea de stat.
-se disting de celelalte raporturi de drept printr-o serie de trăsături specifice:
-subiectele participante si poziţia pe care o ocupă unele faţă de altele;
-obiectul de reglementare;
-modalităţile de realizare a formei de activitate in cadrul căreia isi are sorgintea.

Clasificare

In funcţie de sfera de cuprindere a finanţelor publice (legea 500/2002) raporturile de drept financiar pot fi:
_ raporturi juridice bugetare
fiscale
de creditare
de garantare
de organizare a circulaţiei monetare
valutare
de asigurare prin efectul legii
de control financiar.
-clasificarea se exprimă prin afirmarea si consacrarea doctrinei intervenţioniste ⇒ statul trebuie să joace un rol tot mai
activ si viaţa economică si să influenţeze procesele economice.
Elementele constitutive ale raporturile juridice financiare:

1.Subictele participante la rap. de dr. fin.:

a.. Statul _ reprezentat printr-un organ de specialitate in activitatea financiară _ investit cu atribuţii in procesul
de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor bănesti puse la dispoziţia statului in interesul intregii societăţi;
Statul, entitate abstractă din punct de vedere juridic, dar realitate concretă din punct de vedere economic si
financiar, are menirea/ obligaţia constituţională de a satisface in mod rezonabil nevoile sociale ale populaţiei existente.
_b.Orice persoană fizică sau persoană juridică in care interacţionează cu organele statului in procesul
administrării finanţelor publice, contribuabilul.

R.j.fin. _ Apar numai cadrul activităţii financiare infăptuite de stat si organele (instituţiile) sale.
Excepţii - există in domeniul dreptului fiscal sau in domeniul datoriei publice (etc.) o serie de raporturi juridice
in cadrul cărora subiectele participante la raporturile juridice se afla pe o poziţie de
egalitate juridică cu statul.

2.Obiectul rap. de dr. fin. este diferit – determinat de sfera de cuprindere a finanţelor publice si de faptele, actele
normative si operaţiunile specifice cu privire la activitatea fiscală

-obiectul este format din acţiuni de prognoză si organizare bugerară, de creditare, de control financiar, de
circulaţie monetară etc.
-obiectul - formează plata (acţiunea) unor sume de bani la care sunt ţinute persoanele fizice sau juridice care realizează
venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile.

3.Conţinutul rap. de dr. fin. _ este dat de _ drepturile si obligaţiile subiectelor participante in care diferă de cele ale altor
rap. jur., se stabilesc in legătură cu necesitatea si importanţa constituirii, repartizării si utilizării fondurilor bănesti ale
statului
4.Finantele publice.Notiune, forme, particularitati, functii, structura

Finante publice reprezintă totalitatea relatiilor de natura economica constituite sub forma baneasca care apar in
procesul realizarii si repartizarii resurselor necesare statului pentru indeplinirea sarcinilor sale.
Finanţele publice sunt formate din totalitatea mijloacelor bănesti puse la dispoziţia statului prin care acesta si
indeplineste funcţiile sale.

Trăsăturile finanţelor publice

Finantele publice sau relatiile financiare publice se pot caracteriza, prin prisma specificului lor, prin
urmatoarele particularitati/ trăsături:
1. Relatiile financiare sunt relatii cu caracter economic, deoarece ele apar in procesul formării, repartizării si utilizării
produsului social;
2. Relatiile financiare apar in forma baneasca;
3. Relatiile financiare sunt relatii fara echivalent, adică NU presupun o contraprestaţie directă din partea subiectului
beneficiar al mijloacelor bănesti;
4. O alta trasatura a relatiilor financiare este aceea ca mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare
nu se ramburseaza.

2.3.1.3.2. Structura finanţelor publice

Pentru a intelege structura finantelor publice este necesar sa avem in vedere urmatoarele acte normative:
- L 500/2002 a finantelor publice
- OUG 64/2007 a datoriei publice
- L 273/2006 privind finantele publice locale
In conformitate cu Legea nr. 500/2002, finanţele publice au următoarea structură:
-bugetul de stat;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
-bugetele fondurilor speciale;
- bugetul trezoreriei statului;
-bugetele instituţiilor publice autonome;
-bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial in bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de
stat ori din bugetele fondurilor speciale;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale căror rambursare,
dobanzi si alte costuri se asigură din fonduri publice;
- bugetul fonduri externe nerambursabile;
- bugete locale;
- datoria publică.

OUG 64/2007 are in vedere principalele datorii publice.

L 273/ 2006 priveste structura bug. locale, ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor, judetelor,
institutiilor organizate la nivel local, bug. imprumuturilor externe si interne, inclusive ale fondurilor externe
nerambursabile.

. Funcţiile finanţelor publice

In procesul formării, repartizării si utilizării mijloacelor bănesti ale societăţii, finanţele publice indeplinesc două funcţii:

1. Funcţia de repartiţie
Această funcţie se realizează in procesul de formare si repartizare a mijloacelor bănesti, mai exact in momentul
repartiţiei procesului social si a venitului naţional, evidenţiindu-se două momente: formarea resurselor si repartizarea
acestora.
Formarea resurselor se realizează prin mobilizarea unei părţi din sumele rezultate in urma repartiţiei primare a
venitului naţional, adică prin preluarea unei părţi din finanţele private de către stat pentru a se colecta veniturile
publice, indeosebi colectarea de impozite si taxe.
Pe seama veniturilor bănesti primare, finanţele contribuie la formarea de mijloace bănesti destinate constituirii de
fonduri in contul persoanelor fizice si persoanelor juridice care participă direct sau indirect la reproducţia produsului
social.
Repartizarea mijloacelor bănesti se realizează in cadrul repartiţiei secundare (redistribuirea) a venitului
naţional, astfel, resursele private devenind “ban public” sunt folosite de către stat pentru a-si indeplinii sarcinile sociale.
Redistribuirea venitului naţional se realizează, in principal, prin intermediul sistemului de preţuri si tarife (la bunuri si
servicii) si prestările de servicii, cu caracter indirect, productiv.
Distribuirea si redistribuirea venitului naţional duce la formarea veniturilor finale ale statului, ale agenţilor
economici si ale presoanelor fizice.

2. Funcţia de control
Necesitatea funcţiei de control a fianţelor publice decurge din faptul că fondurile de resurse financiare
constituite la dispoziţia statului aparţin intregii societăţi.
Funcţia de control a finanţelor publice este strans legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de manifestare
mult mai largă decat aceasta, deoarece vizează pe langă constituirea si repartizarea fondurilor bănesti ale statului, si
modul de utilizare a resurselor respective, căutand să prevină efectuarea de cheltuieli ilegale, inoportune sau ineficiente.

5.Moneda si instrumentele monetare.Notiuni generale

Conceptul de monedă Sub aspect conceptual:

Moneda reprezintă o marfă specială cu rol de echivalent general, reprezintă fenomenul valorii in general.
Pt. ca o marfa sa devina speciala si sa fie caracterizabila drept moneda tb. să indeplinească cumulativ cinci
condiţii care s-au evidenţiat de-a lungul evoluţiei comunităţilor umane – de la ceata primitivă la popor, naţiune:

O marfă pentru a fi monedă trebuie să in deplinească cumulativ cinci condiţii:

1. să fie general acceptată de comunitate;
2. să fie divizibilă (sa poata fi impartita fara a se altera, părţile să păstreze calităţile 絜tregului);
3. să fie tezaurizabilă (sa pastreze si sa transmita valoare in timp, valoarea să fie constantă 絜 timp,
inalterabilă);
4. să aibă o valoare de 絜trebuinţare (folosinţă) foarte mică;
5. să fie relativ rară (argintul a inundat piaţă)
.
Sub aspectul funcţionalităţii sale:
Moneda este un instrument social-economic, indispensabil oricărei economii.
Moneda, in forma ei clasica de disc metalic cu greutate determinata, se utilizeaza a mijloc de circulatie, de plata si
tezaurizare. Ea reprezinta un instrument etalon legal de plata pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulari, fiind
masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii emitente, statul, si care se bucura de incredere publica.

Instrumentele monetare sunt formele de reprezentare in circulaţie a monedei, a valorii.

Instrument monetar= forma de manifestare a monedei in circulatie, forma care a inlocuit in final moneda si care
beneficiaza de un curs fortat.
Societăţile moderne cunosc următoarele instrumente monetare:
1. numerarul
2. conturile scripturale (moneda scripturală)
3. conturile electronice (moneda electronică)

1. Numerarul are o existenţă fizică sau materială si circulă sub două categorii, (care reprezintă primele forme de
instrumente monetare):
a) numerarul metalic (monezile)
b) bancnotele = note de bancă

a) Monezile (numerarul metalic) (sg.: monedă, pl.: monezi/ monede) se bate [expresie numismatică] pentru
valori mici (trebuie să aibă o rezistenţă mare) si dintr-un aliaj de metal comune, tehnic vorbind numit “tombac”, i se mai
spunea “billon”, proporţia in aliaj a metalelor o cunoaste doar emitentul (oţel, nichel, cupru, aluminiu, zinc, bronz,
aramă, etc.). Durata de viaţă este de aproximativ 3 ani.
b) Bancnotele care se bat pentru valori mari pe o hartie specială cu un conţinut care poate fi hartie, ţesătură si
plastic mai nou (material sintetic). Durata de viaţă este de aproximativ 8 luni pentru bancnotele cu un conţinut mărit de
hartie, iar pentru cele cu un conţinut mărit de plastic de aproximativ 1 an si 2 luni.

1. Conturile scripturale (moneda scripturală)

Conturi scripturale instrumente monetare de transfer scriptic de la o persoană titulară de cont la alta prin intermediul
unei instituţii numită bancă !!! Trecerea dintr-un cont in altul se face scriptic.
nu au o existenţă materială concretă asa cum are numerarul. n utimele două decenii ale secolului XX datorită
globalizării relaţiilor economice, financiare, comerciale, bancare nici conturile scripturale nu au făcut faţă cererii de
instrumente monetare, principalul motiv fiind “timpul” necesar si celui mai simplu transfer 絜tre două conturi (2-3 zile)
(prea mult timp). Astfel, au apărut conturile electronice.

3. Conturile electronice (moneda electronică)

-care asigură transfer instantaneu. (de prin deceniul 8 al secolului XX)si sunt mult mai sigure impotriva falsificatorilor
in raport cu conturile scripturale si numerarul. Marele bănci 罇i schimbă codul de transfer zilnic. In acest caz se
folosesc cardurile bancare

Cardul este un instrument de plată bazat pe electronică, ca alternativă a instrumentelor ,,clasice” de plată – numerarul
si cecul, iar deţinătorul lui are dreptul de acces la o procedură de autorizare si plată cu card. Denumit si portofel
electronic.
Intr-o altă clasificarecategorii de monede existente in
circulatia monetara
1. moneda efectiva)
2. moneda de cont (bancara
3. moneda conventionala- DST (dr. speciale de tragere)
4. moneda de calcul-.
5. moneda fiduciara-)
6. cardul bancar-

. Funcţiile monedei
Funcţia de evaluare a valorilor economice. Cu moneda se măsoară valori materiale, se exprimă preţurile,
puterea de cumpărare, creditul.
Funcţia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii prin intermediul operaţiunilor de vanzare-cumpărare.
Moneda mijloceste circulaţia mărfurilor, ea insăsi fiind o marfă intermediară.
Funcţia de mijlocire a plăţilor. Moneda dobandeste calitatea de monedă legală intrucat creditorul este obligat să
primească moneda aflată in circulaţie la data lichidării unei datorii.
Funcţia de mijlocire a creditului. Creditul reprezintă transmiterea temporară a unei puteri de cumpărare; el
este un prumut de monedă.
Funcţia de mijlocire a economiilor. Disponibilităţile temporare ale populaţiei se pot valorifica prin intermediul
monedei. in acest mod, moneda transformă un capital, care se poate utiliza eficient circulaţia monetară.
Funcţia de tezaurizare. Cu ajutorul monedei se pot păstra si transfera valorile care se cer menţinute in timp, pe
o perioadă indelungată. De asemenea, valorile pot trece de la un deţinător la altul, in modul cel mai eficient, prin
intermediul monedei.
Funcţia socială de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor. Produsul social se distribuie cu ajutorul
monedei celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui.

6.Ipoteze privind geneza monetei

Ipotezele privind geneza monedei Literatura de specialitate a studiat acest fenomen care a marcat
viaţa societăţii dezvolt穗d o suită de teorii care incearca sa gaseasca originile acestui fenomen, ipoteze privind geneza
monetei, adică ce anume a cauzat acest fenomen remarcabil (Saguna, 2011, p. 24).
In centrul acestor ipoteze (ca un lait motiv) se află schimbul cu diferite nuanţe. Moneda a apărut datorită schimbului.
Printre cele mai semnificative ipoteze enumerăm:
 I. Ipoteza economica/ realistă
Moneda a aparut ca mijlocitor al schimbului. La momentul la care schimbul in natura a devenit incomod, oamenii
au fost obligati sa inventeze si sa accepte in mod universal o marfa intermediara.
Cu alte cuvinte, oamenii au adoptat tacit, intr-un consens general, a 3-a marfa care sa masoare bunurile supuse
schimbului. In doctrina s-a realizat si o etapizare a istoriei economice in functie de monede. Se considera ca evolutia s-a
produs de la economia naturala (premonetara) careia ii erau specifice 2 subdiviziuni: econ.familiala si cea in natura, la o
economie monetara care nu a mai permis schimbul in natura.
In timp, s-a evoluat de la utilizarea unor marfuri oarecare ca etalon de valoare, la utilizarea unui metal obisnuit, iar de
la acesta s-a trecut la utilizarea metalelor pretioase. Pe treapta superioara a economiei de credit se considera ca se pun in
circulatie anumite bunuri contra promisiunii de a restitui in viitor aceeasi valoare.

II. Aparitia monedei ca etalon de valoare

Moneda a aparut deoarece era necesar sa se stabileasca intre oameni o ierarhie e valorilor. Moneda etalon a
preexistat monedei intrument de schimb. Etalonul de valoare clasic a constat in animale de turma la care
s-a renuntat in timp datorita lipsei calitatilor unui eficient instrument de schimb. S-au impus ca moneda metalele ce
puteau fi si etalon de valoare si mijlocitor al schimbului apte sa stabileasca pretul oricarui bun supus tranzactiunii.
Efectul a fost acela de a elimina schimbul in natura (trocul).

III. Ipoteza religioasă

Considera ca initial monedei nu i-au fost specifice functiile mercantile, ci cele religioase. Doctrina porneste
analiza de la scrisorile lui Homer cu observatia ca in religia antropomorfică zeii erau reprezentati asemanator
oamenilor, fiind posibila o negociere a bunavointei acestora. La origine, darul oferit zeilor era specific econ.casnice, fiind
reprezentat de un animal de turma. Prin utilizarea in practicile religioase anumite animale ajung sa fie
sacralizate prin cresterea nr.membrilor comunitatilor, nr.animalelor jertfite ajungand sa fie f.mare.
S-a trecut la o etapa superioara in care s-ar fi creat mici statuete din metal pretios (amulete) care ar fi fost
oferite zeilor. In timp, si acest statuete, ajungand in nr.f.mare, au inceput sa fie utilizate de catre preoti si in raporturi
laice. Etapa urmatoare de evolutie a fost aceea de imprimare pe o moneda a reprezentarii animalului. Prin intermediul
preotilor punerea acestor obiecte intr-un circuit economic s-a realizat.

IV. Ipoteza socială (moneda insignă aristocratic - mijloc de diferenţiere social)

Autorii ei trateaza moneda drept o categorie sociala, si nu una economica. Se considera ca scopul crearii
monedei a fost acela de a distinge posesorul de moneda de restul obstei. Moneda ar fi consacrat anumite ranguri ale
posesorilor, astfel ajung si un mijloc de ascensiune sociala. Adeptii teoriei considera conceptul de
moneda sinonim cu cel de podoaba, abia ulterior aceasta transferandu-se in sfera economica.
Aceasta teorie se bazeaza si pe observatia ca podoabele din metal pretios tezaurizate erau utilizate la
rascumpararea prizonierilor de razboi, obtinerea anumitor demnitati, precum si in sacrificiile religioase.

V. Ipoteza patrimonială

Costin Kiritescu observa faptul ca bunurile carora practica economica le-a imprimat functia monetara au
constituit la origine patrimoniul unei persoane. Tendinta general umana de a poseda cat mai multe bunuri a avut drept
efect acumularea unor bunuri in surplus fata de necesitatile de consum. Bunurile respective au devenit mijloc de
tazaurizare si semne ale bogatiei individuale. Initial, bunurile din patrimoniu care puteau fi tezaurizate constau in
ornamente cu valoare intrinseca si utilitate casnica.

7. Sistemul banesc al leului

Primul pas important - adoptarea sistemului monetar naţional s-a făcut prin proclamarea in Constituţia din 1866 (alin.
13 al art. 93) a dreptului suveran al ţăii de a bate monedă - conform Tratatului si Convenţiei de la Paris, potrivit cărora
(desi dreptul de a bate monedă nu figurase expres) Congresul de la Paris consfinţea dreptul de administrare internă
căruia era specific si acela de a emite monedă proprie.
-Legea nr. 14/1867 prin care s-a creat sistemul bănesc al LEULUI - un sistem bimetalist Au-Ag

Situaţia economică si istorică reclama cu necesitate introducerea unui sistem monetar unitar, generalizat pe 絜
tregul teritoriu al statului romanesc, indispensabil economiei naţionale.
Din anul 1866 au iceput pregătirile si elaborarea studiilor pentru infiinţarea sistemului monetar naţional. in
martie-aprilie 1867 este depus la Parlament proiectul de lege. „Legea pentru infiinţarea unui nou sistem monetar si
pentru fabricarea monedelor naţionale“ din 26 aprilie 1867 a intrat in vigoare la 1/13 ianuarie 1868 marcand unul din
principalele momente ale afirmării voinţei de independenţă si suveranitate a poporului roman.
Sistemul monetar romanesc a contribuit la schimbarea esenţială a valorii si calităţii leului ca unitate monetară a
Romaniei.

Particularităţile sistemului bănesc al leului de la 1867:

1. un conţinut bimetalist piesa avea o reprezentare - Aur si Argint-L 14/1867 instaureaza un sistem bimetalist Au- Ag
2. avea o subdiviziune – banul 1 leu = 100 bani Terminologie: !!! puterea de cumpărare si stabilitatea unei “monede
naţionale” este dată de incredere intre guvernanţi si guvernaţi !!!
Propaganda de la acea vreme era ineficientă să se răsp穗dească ceva nou, necunoscut.
Legiuitorul de la 1867 a folosit denumiri care deja existau in constiinţa romanilor (comunităţii) si in care aveau
incredere, precum denumirea de “leu” si cea de “ban”.

LEUL:
In 1867, după aproximativ trei secole de la prima apariţie menţionată documentar cu privire la existenţa „leilor“
in circulaţie pe teritoriul ţării, primul sistem bănesc al Romaniei moderne va prelua denumirea de „leu“ pentru noua
unitate monetară romanească.
Această monedă a fost creată in 1575 de către statele Olandei. intre sec. 17-18-19 (cam 300 ani) in Europa Apuseană si
Răsăriteană a circulat acestă monedă care s-a bucurat de o mare incredere-o piesă bătută in Ţările de Jos (Benelux) =
“scut” din argint in valoare de 5 guldeni.taler olandez.
Denumirea de „leu“ este intalnită si in sistemele monetare naţionale ale altor state care au preluat-o pentru
moneda lor naţională (in Albania „lek“, in Bulgaria „leva“, in Sierra Leone „leone“). Denumirea de „lei“ - „leones“
apare si intr-o scrisoare a lui Vasile Lupu adresată bistriţenilor in anul 1639.

BAN: piesele puse in circulaţie de către domnitorii locali –bănăriile

-1880 infiinţarea BNR
-1890- trecerea la sistemul monometalist Au
-1928- introducerea biletelor de bancă si renunţarea la etalonul Au
-după 1989s-au schimbat insemnele monetare ale comunismului
 Denominarea monedei naţionale – prin legea 348/2004, in vigoare 2005
Denominarea procedeul prin care se reduce valoarea nominală a unor insemne monetare. Procedeul este numit popular
si „tăierea zerourilor”. Acest lucru se practică atunci cand sumele de bani devin foarte mari in valoare absolută, datorită
inflaţiei.
Denominarea nu trebuie confundată cu stabilizarea monetară, care este o actiune de stopare a inflatiei ce
presupune 絜cetarea emisiunii de sume bănesti excedentare si eliminarea surplusului de bani din circulatie. ﾎn timp de
denominarea este o simplă operatune aritmetică, stabilizarea este o măsură cu efecte mai profunde, 絜soțită de obicei de
interdictia de a schimba sume de bani si noua monedă peste o limită stabilită de lege.

in prezent
Unitatea monetară naţională este consacrată in prezent si de prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul
Băncii Naţionale a Romaniei care, la art. 13 stipulează: „Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul“,
iar Banca Naţională a
Romaniei este unica instituţie autorizată să emită insemne monetare, sub formă de bancnote si monede metalice, ca
mijloace legale de plată pe teritoriul Rom穗iei (art. 12 din Legea nr. 312/2004) Legea nr. 312/2004 consacră,in art. 14
alin. (1) si (2), dreptul exclusiv al Băncii Naţionale a Rom穗iei de a stabili valoarea nominală, dimensiunile, greutatea,
desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice, precum si obligaţia
semnării lor de către guvernatorul Băncii Naţionale a Romaniei si casierul central, ceea ce reflectă procesul de
depolitizare a instrumentului monetar, tendinţă manifestată si in practica monetară a altor state.
Bănca Naţională a Romaniei trebuie, potrivit legii, să asigurare stabilitatea monedei naţionale, pentru a
contribui la stabilitatea preţurilor.
In Romania un rol central revine BNR care are drept obiectiv fundamental asigurarea stabilitatii preturilor. Pentru
atingerea acestui obiectiv BNR elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit si de plati.
 Pentru viitor – un viitor apropiat – Romania doreste să adere la zona euro si să adopte moneda euro ca monedă
naţională.

8.Circulatia monetara si echilibrul monetar

Circulaţia monetară
Circulatia monetara= totalitatea operatiunilor efectuate cu masa monetara concretizate in incasari si plati
banesti determinate de circulatia marfurilor, prestarea serviciilor si executia de lucrari in cadrul unui stat.
Ca temei legal pt. circulatia si emisiunea monetara avem L 312/2004- statutul BNR.

Diferenta circulatia monetara-circulatia baneasca: not. De “bani” nu e identica cu not. de “moneda”, respectiv
“instrument monetar”.

Bani= expresia generala pentru intreaga varietate a instrumentelor care indeplinesc functiile de masura a valorii
marfurilor, de mijloc de circulatie si de plata si de activ de rezerva.
Moneda= forma concreta de manifestare a banilor.
Operatiunile cu masa monetara se deruleaza intre pers. fiz si juridice. In functie de posibilitatile bancii centrale de a
supraveghea circulatia monetara se disting 2 forme de manifestare a acesta:

_ circulatia monetara legala (se deruleaza prin conturi)

_ circulatia monetara paralele (in numerar)
Intr-o economie se incearca sa se limiteze utilizarea numerarului din urmatoarele considerente: anumite riscuri
(furt, pierdere) si costuri ridicate de emisiune si administrare a acestora. In tarile dezvoltate numerarul mai reprezinta
doar cateva procente din masa monetara utilizata in circulatie. Renuntarea la numerar nu-i facila pentru ca
generalizarea circulatiei in cont obliga la un anumit nivel de dezvoltare a sistemului bancar si dotarea cu o anumita
tehnologie de prelucrare a datelor.
Sistemul monetar reprezintă totalitatea dispoziţiilor legale, a principiilor si reglemntărilor privitoare la emisiunea si
circulaţia monedei in cadrul economiei unui stat – a imbrăcat diferite forme
de organizare, avand caracter monometalist sau bimetalist.
Etaple emisiunii monetare sunt
-baterea,
- stocarea,
-punerea in circulaţie i
-retragere din circulaţie a monedei.

. Stabilitatea si echilibrul monetar

1. Puterea de cumparare a unitatii monetare

Puterea de cumparare= volumul de bunuri si servicii care pot fi achizitionate cu o unitate monetara intr-o unitate de
timp si pe o arie geografica determinata. Reprezinta capacitatea reala de a achizitiona bunuri si servicii
intr-o anumita perioada. Acest indice reflecta evolutia preturilor si evolutia veniturilor banesti ale populatiei.
Puterea monedei nationale se raporteaza la P monedelor straine, fiind importanta determinarea intre cele 2 categorii de
P.
-preţurile interne/ preţurile externe = curs valutar

2. Stabilitatea monetara

Stabilitatea monetara= posibilitatea mentinerii P unei monede la intervale diferite de timp.

In conditiile unei economii de piata functionale, prin stabilitate monetara se intelege existenta unui echilibru intre
cererea solvabila si cererea de bunuri si servicii de pe piata.
- cererea solvabila > productia (din considerente monetare) _ proces inflationist
- cererea solvabila < productia (din considerente monetare) _ fenomen deflationist
Stabilitatea si intarirea unei monede sunt procese care nu se realizeaza de la sine, ci sunt rezultatul unor politici econ.-
fin. complexe. Evolutia unei monede este determinata nu numai de fenomenele economice, ci si de fenomenele politice,
sociale, militare etc.
O alta problema controversata in th. monetara este aceea a bazelor stabilitatii monetare. S-a incercat determinarea daca
stabilitatea monetara este intrinseca (P deriva din esenta acestora) sau extrinseca _ 3 directii principale:
a. Stabilitatea P este legata de o valoare reala (de ex. Au)=> banii tb.confectionati din metal pretios sau
emisiunea monetara tb sa fie acoperita prin fonduri de rezerva de metal pretios
b. Th. Nominalista baza materiala a banilor e data de puterea legii; pt.ca banii sunt o creatie a legii, legea si
statul sunt forte care confera o anumita valoare monedei
c. P deriva din functionalitatea lor _ depinde de modul in care se desfasoara activ. econ., de respectarea legii, de adaptare
la volumul si structura productiei si mentinerea unui sistem monetar sanatos.
In Romania un rol central revine BNR care are drept obiectiv fundamental asigurarea stabilitatii preturilor. Pentru
atingerea acestui obiectiv BNR elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit si de plati

3. Devalorizarea monetara
Devalorizarea monetara= reducerea legala a valorii valutare paritare a monedei.
Valoarea paritara e data de continutul valoric al unitatii monetare. Acest continut valoric e determinat fie prin
lege nationala, fie prin conventii internat. Val. paritara se exprima printr-un etalon care poate fi Au, alta moneda sau un
cos de valute si determina raportul dintre valute diferite.
Categorii de devalorizare monetara:

a. devalorizare explicita: masura luata de stat si exprimata intrun act normativ

b. devalorizare implicita: proces econ.-fin. cu caracter de continuitate care afecteaza in permanenta moneda
unui stat_ statul nu exprima intr-un act normativ existenta devalorizarii
c. devalorizare defensiva: operatiune de omologare oficiala a pierderii P unei monede in urma unei inflatii
d. devalorizare ofensiva: procedeu de stimulare pe cale monetara a exportului practicat de catre state
pt.perioade scurte de timp
e. devalorizare totala: specifica situatiei in care nivelul P a ajuns atat de scazut incat impiedica derularea corecta
a functiilor monetare_ solutia: inlocuirea vechii monede cu o moneda noua prin reforma monetar

9. Inflaţia monetară

este o Criză monetară care afectează stabilitatea monetară !!!

Inflatia = o rupere de echilibru la un moment dat intre masa monetara si masa de bunuri si servicii de pe piata prin
inmultirea semnelor monetare intr-o astfel de masura incat sa determine un fenomen de crestere a preturilor si ulterior
de depreciere monetara
.
.
Inflaţia se produceca urmare a cresterii cantităţii de bani fără acoperire pe piaţă dpdv. cantitativ/
material;
si datorită scăderii puterii de cumpărare a U. M. caracter funcţional.
Dar in circulaţia monetară pot apărea variaţii pozitive sau negative (de crestere sau de scădere) 絜 masa
monetară dar in măsura in care acestea sunt rezultatul cerinţelor si economiei naţionale (o atare situaţie) nu poate fi
considerată inflaţie doar dacă nu este urmată de fenomenul de crestere a preţurilor. !!!
un “cerc vicios”
Intruc ruperea de echilibru intre masa monetară si masa de bunuridetermină o crestere a preţurilor, se
ajunge la situaţia in care nevoile statului nu mai pot fi acoperite cu veniturile prevăzute in bugetceea ce va necesita o
crestere a impozitelor sau procurarea de venituri suplimentare pe calea
imprumutului.
Această nouă situaţie va face ca masa monetară existentă să apară din nou ca insuficientă. o nouă crestere a ei va
provoca o nouă urcare (si mai mare) a preţurilor. preţurile astfel mărite vor face iarăsi necesară o masă
si mai mare de monedă.

Forme de manifestare in functie de:
a. gradul de depreciere
1) latenta: se mentine inca increderea publicului in moneda nationala
2) reala: deprecierea banului se accentueaza; se pierde increderea in moneda nationala, iar producatorii nu mai
vand marfuri in moneda nationala
 3) excesiva: deprecierea monetara impiedica exercitarea functiilor specifice de catre moneda nationala
b. cresterea preturilor
1) relativa: cresterea preturilor< (mai mică) cresterea masei monetare
2) absoluta: invers
c. ordinul de marime – rata inflaţiei
1) inflaţia “latentă” cresterea preţurilor nu depăseste 3 – 4 % pe an duce la o depreciere monetară lentă si
progresivă
2) inflaţia deschisă cresterea preţurilor evoluează intre 5 – 10 % pe an;
3) inflaţie galopantă cresterea preţurilor este, anual, peste 15 % fapt care provoacă mari dezechilibre
economico – sociale.
4) hiperinflaţia forma paroxistică a oricărei inflaţii, pune in evidenţă trei caracteristici esenţiale ale oricărei
inflaţii:
 existenţa unui deficit bugetar;
 cresterea cantităţii de monedă emisă;
determinarea valorii monedei in raport cu valutele străine.

Menţinerea fixă a preţurilor la majoritatea produselor a făcut ca inflaţia să nu se manifeste, in mod deosebit, prin
cresterea vizibilă a preţurilor, ci mai ales prin epuizarea rapidă a produselor din magazine proces care, in timp, a dus
la cronicizarea penuriei, la apariţia si proliferarea pieţei negre, subterane pe care sunt desfăcute, la preţuri foarte
mari, alimente, medicamente, imbrăcăminte, etc.

stagflaţie, slumplaţia, megainflaţie = cand inflaţia depăseste lunar 15 %.

Stagflaţia (= un fenomen de regres economic pe fondul unei inflaţii persistente (inper. anilor `60 -`70) (care
ademonstrat nu numai că inflaţia nu stimulează procesele economice, dar) contribuie (intr-o măsură apreciabilă) la
stagnarea si la adancirea crizei economice si monetare (care s-a agravat inanii `73 -`74).
Aproximativ in aceeasi termeni de comparaţie s-a conturat
slumpflaţia care defineste tot un regres economic si tot pe fondul crizei monetare.
Deflaţia fenomenul invers inflaţiei atunci cand moneda se apreciează, iar cantitatea de masă monetară devine
insuficientă pentru acoperirea bunurilor si serviciilor de pe piaţă.
 10.Conceptul de sistem bugetar. Notiune, natura juridica, partile sistemului bugetar

Sistemul bugetar poate fi definit ca fiind planul financiar al statului, prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile
pentru o perioada determinata de timp.
Importanaa deosebita a sistemului bugetar în cadrul finantelor publice si al relatiilor social-economice poate fi
sintetizata astfel:
- participa în mod direct la îndeplinirea functiilor si sarcinilor statului;
- asigura autonomia reala a colectivitilor locale, constituite în cadrul unitatilor administrativ-teritoriale;
- garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante din rândul populatiei;
-asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al statului;
-are un important rol stabilizator al economiei nationale.

. Natura juridica a sistemului bugetar

-In literatura de specialitate au fost exprimate mai multe opinii cu privire la natura juridica a sistemului bugetar, si
anume:
-este un act administrativ;
-este un act legislativ;
-este un act administrativ _i legislativ, în acela_i timp;
-este un plan financiar;
-are natura juridica de lege
- Neîndoielnic, fapt cunoscut de altfel indirect de to_i autorii din literatura de specialitate, sistemul bugetar este
un plan, mai exact principalul plan financiar al statului _i cuprinde indicatori financiari privind modul de realizare a
veniturilor _i de efectuare a cheltuielilor centralizate ale statului. Dar legiuitorul nu poate si nici nu este posibil sa adopte
un plan, adica sa aplice procedura de adoptare a legilor unui act al carui continut nu are trasaturile unei norme juridice,
fiind format, în principal, din
indicatori de plan care sunt aleatorii, susceptibili de modificare pe perioada de plan Prin urmare,
Parlamentul nu adopta un plan, ci legile bugetare anuale. Astfel, acest subterfugiu de tehnica juridia confea sistemului
bugetar - care, în Drept financiar public esenta, este si ramâne un plan – forta obligatorie a normei de drept si, în
consecinte, sistemul bugetar are o natura juridica de lege.

Părţile componente ale sistemului bugetar

Format din anumite verigi care formează un ansamblu coerent denumit structura bugetara.
Structura bugetara a unui stat depinde de tipul de stat, respectiv:
• state de tip unitar: o legislatie unica, organe unice ale adm. publ. centrale si org.autonome in teritoriu.
Sistemul bugetar a oricărui stat de tip unitar cuprinde: un sist. bug. gen. al statului (bug. privind administratia
publica centrala) la care se adauga bugete locale autonome organizate la nivelul fiecarei unităţi admimistrativ-teritoriale
• state de tip federal: federatie+state membre ale
federatiei+UAT
Sistemul bugetar a statelor federale e formata din bug. federatiei, bug. statelor/ provinciilor si bug. locale.
Repartizarea V si Ch intre B centrale si B locale se realizează in functie de atributiile conferite de lege administratiilor
centrale si locale. De regula, cele mai importante V si principalele categorii de Ch formeaza obiectul B centrale.

In Romania, sistemul bugetar este unul specific unui stat unitar si cuprinde:

1. la nivel central:
a. bugetul de stat
b. bugetul asigurarilor sociale de stat
c. bugetele fondurilor speciale
d. bugetul trezoreriei statului
e. bugetele institutiilor publice autonome
 f. bugetele institutiilor publice finantate integral/ partial din bugetul de stat, bug. asigurarilor sociale de stat si
bugetele fondurilor speciale, dupa caz
g. bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii
h. bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate/ garantate de stat si a caror rambursare,
dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice
i. bugetul fondurilor externe nerambursabile

In cadrul bug. adm. publ. centrale se prevad distinct bug. Senatului, Camerei Deputatilor, Presedintelui, Guvernului si
al altor institutii care nu au organe ierarhice superioare (SRI, ICCJ, BNR,
TVR) !!!!!

la nivel local:

_ bugetele locale ale UAT care au personalitate juridica (fiecare are un buget propriu, in conditii de autonomie) !!!
Romania are un nr. de bugete locale = cu nr. UAT existente, cate judeţe, municipii, Municipiul Bucuresti, sectoarele
M.Buc., orase, comune există. !!! Sistemul bugetar nu este alcatuit dintr-un document unic, ci se prezinta sub forma unui
ansamblu de bugete clasificate astfel:
- bugetul general al statului _ V si Ch adm. publ. central
- bugetul Asigurărilor Sociale de Stat – priveste asistenţa si asigurările sociale, de la pensii la alocaţiile sociale.
- bugetele locale
- bugetele institutiilor pulice
- bugetele extraordinare (imprumuturile)

11.Continutul sistemului bugetar

Conţinutul sistemului bugetar

Conţinutul sistemului bugetar reprezintă ansamblul veniturilor si cheltuielilor publice.

A. Veniturile publice reprezintă sursele pentru constituirea banului public. In activitatea statului modern sursele de
formare a Banului Public se impart in două mari categorii: in surse ordinare - normalitatea intr-un stat modern
_taxele si impozitele = fiscalitatea statului modern
- surse extraordinare - excepţia, autorităţile statului apelează atunci cand sursele ordinare sunt insuficiente.

Veniturile bugetare (ordinare) sunt Venituri care se incasează cu regularitate la Buget si sunt alcătuite din resurse
bănesti colectate 絜 baza prevederilor legale, in principal Legea finanţelor publice si Legea finanţelor publice locale.
In temeiul L 500/2002 V bug sunt alcătuite din:
- impozite
- taxe
-contribuţii
- vărsăminte
Intr-o altă clasificare, V bug sunt alcătuite din:

- V fiscale: impozite si taxe

Impozite: - directe: pt.bunuri detinute in proprietate si pt. V realizate
-indirecte: rezulta din circulatia marfurilor, bunurilor si serviciilor !!!(taxe vamale, TVA, accize)
Taxele: se percep pt.serviciile publicesolicitate autoritatilor publice de catre pers. fiz. si jur
.
-V nefiscale: V obtinute in urma administrarii proprietatilor statului.
!!! Deosebire V fiscale- V nefiscale: la V nefiscale, in procesul de realizare a V, nu se produce o schimbare a titularului dr.
de propr., statul fiind cel care realizeaza V si tot statul fiind si colectorul V.

_-V parafiscale (uneori): anumite taxe speciale pe care comunitatile locale le pot stabili pt. o perioada determinata de
timp in vederea realizarii unui obiectiv specific.
Veniturile extrabugetare (extraordinare) sunt Venituri la care statul apelează 絜 cazuri excepţionale atunci c穗d
resursele curente nu acoperă integral Cheltuielile bugetare
Mai multe categorii de surse ale V extraordinare:
imprumuturile (pe piata interna; pe piata externa) -creditul = imprumutul care vizează banii
Statul se imprumută pe plan intern = datoria publică;
credit - bancar – intern si internaţional
-guvernamental – intre state, guverne

B. Cheltuielile publice = reprezintă destinaţia Banului Public, modalităţi de repartizare si utilizare a fondului
bănesc
bugetar in vederea atingerii obiectivelor generale ale socieţii.
Cheltuielile publice- determinate de tipul si gradul de dezvoltare al economiei, enumerăm următoarele categorii
de cheltuieli publice
1) cheltuieli pentru finanţarea activităţilor sociale – cea mai important – invăţămant, sănătate, cultură, protecţie socială,
activităţi sociale, somaj, pensie, sport, etc.
2) cheltuieli pentru finanţarea activităţilor economice – investiţiile de stat - infrastructura (rutieră, feroviară, canalizare
si apă, gaze natural, telecomunicaţii)
3) cheltuieli militare (venituri uriase, profit mic):
-directe (intretinerea trupelor, armament)
-indirecte (lichidarea urmarilor unui razboi
4) cheltuieli pentru funcţionarea aparatului de stat (nu intreţinerea – menţinerea structurii deoarece s-ar putea să ai
nevoie candva de ea si nu acum) _ pentru strucuturi necesare doar acum.
5) pentru cercetare-dezvoltare: cerc. fundamentala, cerc. Aplicativa

Cheltuieli bugetare _ planificate -situaţii imprevizibile ce nu pot fi planificate:

1. calamităţi naturale
2. cheltuieli suplimentare neprevăzute in realizarea investiţiilor de stat (există devizul pentru realizarea
investiţiei dar pe parcurs apar situaţii imprevizibile)
3. influenţa negativă in evoluţia preţurilor pe piaţa internaţională (ţitei – creste preţul depende tot sistemul
economic – pe o perioadă de 4-5 luni Guvernul trebuie să asigure un tampon intre preţurile internaţionale si cele interne
_ finanţeză, suportă 50% din diferenţă

12.Procedura bugetara .Notiune.Principii

Procedura bugetară reprezintă ansamblu de acte si operaţiuni cu caracter tehnic si normativ 絜faptuite de
organele de specialitate in scopul elaborării, adoptării, executării si incheierii exerciţiului bugetar.
Procedura bugetara se desfasoara pe parcursul a trei ani calendaristici.
Etape:
-elaborarea proiectelor bugetare (proiectului sistemului bugetar)
-aprobarea acestora
-execuţia bugetară
-incheierea exerciţiului bugetar

Principiile procedurii bugetare

Principii de derulare a procedurii bugetare:

1. principiul universalitatii:venitul si Cheltuielile se includ in bugete in totalitate in sume brute

2. principiul neafectării Veniturilor publice: nu este permis ca anumite venituri bug. sa fie specific directionate
pt.acoperire unei anumitecheltuieli, sumele incasate, virate, depuse la buget se depersonalizează
Exceptie: avem voie in cadrul donatiilor si sponsorizarilor care pot fi afectate unei anumite destinatii
3. principiul publicitatii: actele juridice si operaţiunile privind Banul public trebuie să fie cunoscute de societate;
anumite reguli de transparenta asigurate prin:
- dezbaterea publica a proiectelor bugetare
- dezbaterea publica a conturilor generale anuale ale executiei bug.
- publicarea in partea I in M.Of. a actelor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie
- utilizarea mijloacelor de comunicare in masa pentru difuzarea catre public a informatiei asupra continutului
sist.bug.
4. principiul unitatii: veniturile si cheltuielile se inscriu intr-un singur document
5. specializării bugetare= Veniturile si cheltuielile publice
6. principiul anualitatii execuţiei bugetare: Veniturile si Cheltuielile bug sunt aprobate de Legea bugetara pt. o perioada
de 1 an care corespunde duratei unui exercitiu bugetar
realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor se 絜tinde pe
365 de zile calendaristice Poate sau nu să coincidă cu anul calendaristic !!!
7. principiul unitatii monetare: operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala, toate actele juridice si operaţiile
care privesc banul public sunt realizate, cuantificate in Unitatea monetară cu putere circulatorie pe teritoriul statului
respectiv.
(leul)
8. Realităţii bugetare= propunerile făcute la venituri si cheltuieli trebuie să fie cat mai aproape de realitate !!!
9. principiul echilibrului bugetar: Veniturile bugetare ar trebui sa acopere Cheltuielile
Deficit bugetar – L500/2002 parte a cheltuielilor bugetare ce depăseste veniturile bugetare
intr-un an bugetar.
10. principiul solidaritatii: obliga la ajutorarea unit. adm.- terit. preum si a pers. fiz aflate-n stare de extrema dificultate
prin alocarea de sume din fondul de rezerva bug. constituit in acest scop
11. principiul autonomiei locale financiare: unit. adm.-terit. au dr. la resurse fin. suficiente=> se acorda autoritatilor
locale dr. de a stabili nivelul impozitelor si taxelor locale cu respectarea principiilor generale stabilite de C. fiscal
12. principiul proportionalitatii: resursele financiare ale comunitatilor locale trebuie sa fie proportionale cu
responsabilitatile impuse de lege autoritatilor admministratiei publice locale
13. principiul consultarii: acorda dr. autoritatilor adm. Publice locale de a fi consultate in legatura cu procedura de
alocare a resurselor financiare de la bug.de stat