Campania Internațională "19 zile de prevenire a

abuzurilor și violenței asupra copiilor și tinerilor"

Profesor consilier școlar Șcheau Daniela
Sugestii de activități pentru unitățile de învățământ în care se desfășoară campania "19 zile de
prevenire a abuzurilor și violenței asupra copiilor și tinerilor"
Toate activităţile şi materialele elaborate în perioada 01-19 noiembrie vor servi la amenajarea
spaţiului antiviolenţă.

Fiecare profesor selectează activităţile pe care le va desfăşura în funcţie de

vârsta elevilor cu care lucrează.

Exerciţii de spargere a gheţii:

Notă: Discuțiile au loc la finalul celor două exerciții:
1. Participanţii se grupează câte doi. Unul dintre ei ridică mâna, cotul fiind fixat pe masă
şi o face pumn. Sarcina partenerului este să găsească metode astfel încât să desfacă
pumnul. După un minut, elevii sunt invitaţi să prezinte cum au reuşit sau cum au
încercat să desfacă pumnul. Nu se trage nicio concluzie.
2. Profesorul consilier invită doi elevi voluntari să părăsească clasa o vreme. În timp ce
voluntarii sunt afară sunt transmise grupului următoarele instrucțiuni: Elevii trebuie să
se țină de mână și să formeze un cerc închis. Voluntarii sunt invitați în clasă pe rând.
Odată ce voluntarii revin, sarcina elevilor este să se țină de mâini strâns și să nu îi lase
în cerc în niciun fel, decât dacă el/ea le cere acest lucru, deci fără să utilizeze forța.
Voluntarii revin pe rând și li se dă instrucțiunea: Acum ai sarcina de a intra în cerc,
găsindu-ți propria cale. Elevii joacă jocul o vreme, având grijă ca nimeni să nu fie
rănit. Jocul se încheie atunci când voluntarul reușește să intre în cerc. Dacă voluntarul
nu reușește să intre în cerc după câteva încercări, jocul se oprește și se reia cu celălalt
voluntar. Se pot forma două cercuri dacă numărul copiilor este prea mare.
Discuții:
Elevii sunt invitați să vorbească despre cum s-au simțit în timpul celor două jocuri.
La ce strategii au recurs pentru a desface pumnul și pentru a intra în cerc?
Pentru voluntari/intruși:
• Cum a fost pentru tine să fii exclus din grup?
• La ce strategii te-ai gândit că să intri în cerc?
• Cum s-a comportat grupul? Te-a ajutat cineva din cerc?
• Ce a funcționat în final?
Cum te simți acum?
Pentru grup:
• Cum te-ai simțit să faci parte din grup?
• Ce ai simțit pentru cineva care a fost exclus?
• Cum a făcut față respectării/încălcării instrucțiunilor?
• Cum te simți acum?
Concluzia: Vom constata că toți elevii sau cei mai mulți au încercat să desfacă pumnul
sau să intre în cerc folosind forţa fizică, deşi ar fi putut să îi roage simplu să desfacă
pumnul său să le permită să se alăture grupului. Se evidențiază, dacă au existat,
modalitățile nonviolente folosite de elevi pentru rezolvarea sarcinilor.
Ce-ar fi dacă ar fi.....?
Profesorul consilier îi invită pe elevi să realizeze portretul violenței completând frazele:
Dacă violența ar fi o insectă, ar fi .........., pentru că ....................................
Dacă violența ar fi floare, ar fi .........., pentru că ....................................
Dacă violența ar fi anotimp, ar fi ........., pentru că .................................
Dacă violența ar fi culoare, ar fi..............., pentru că .............................
Dacă violența ar fi animal, ar fi .............., pentru că...............................
Dacă violența ar fi un fel de mâncare, ar fi o/un .........., pentru că .......................
Dacă violența ar fi o pasăre,ar fi o/un .........., pentru că .......................
Dacă violența ar fi un autoturism, ar fi o/un............., pentru că..............
Dacă violența ar fi un sentiment,ar fi o/un ............, pentru că ...............
Dacă violența ar fi un instrument muzical, ar fi .............., pentru că..........
Dacă violența ar fi un fenomen al naturii, ar fi .........., pentru că ..............
Dacă violența ar fi un desen animat sau un personaj din desenele animate, ar fi ..........,
pentru că ..............
Elevii sunt solicitați, pe rând, să răspundă.
Cine este violența?
Se utilizează metoda brainstorming pentru a descifra semnificaţia noţiunii de violenţă. Se
notează pe tabla cuvântul violenţă şi se solicită elevilor răspunsul la întrebarea: ,,Când auziţi
cuvântul violenţă, ce alte cuvinte vă mai vin în minte?”. Profesorul consilier notează în jurul
acestuia cuvintele precizate de elevi, elaborează o definiţie a violenţei şi încearcă să le
încadreze în formele de manifestare ale acesteia: ex.: violenţa fizică: există când cineva face
uz de forţa fizică pentru a răni pe altcineva (furturi, împingeri, pălmuiri, loviri, bătăi,
muşcături, strangulări, aruncarea cu obiecte, ameninţări cu arme, ciupitul, trasul de păr );
violenţa verbală: (ţipete, insulte, jignire, înjurături); violenţa psihologică/ emoţională:
(poreclire, ameninţare, ironie, batjocură, hărţuire, sfidare, insultă, atitudini rasiste, tachinare
etc.)
Concluzie: Prin violenţă înţelegem orice formă de manifestare a unor comportamente ca:
- exprimare neadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare,
ameninţare, hărţuire;
- bruscare, împingere, lovire, rănire;
- comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum / comercializare de droguri,
vandalism, furt);
- ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj, atitudine sau conduită
ireverenţioasă faţă de cadrul didactic);
- comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în
şcoală, provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă şi orice alt comportament care contravine
flagrant regulamentului şcolar în vigoare.
Povestea creionului
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă :
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă ? Sau poate e o poveste despre mine ?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i răspunse nepotului :
– E adevărat , scriu o poveste despre tine . Dar mai important decât cuvintele este creionul cu
care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el , când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special în el .
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea !
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care, dacă
reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.
Primă calitate: poţi să faci lucruri mari , însă să nu uiţi niciodată că există o mână care
ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform
dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc
ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi ascuţit.
Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
 A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit.
Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă ceva rău, ceea ce este important este
faptul că ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma exterioară, ci mina de
grafit din interior. Tot aşa îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate : lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă la
lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
Concluzia: Fiecare este unic, nimeni nu este perfect, avem cu toții calități și defecte, fiecare
este capabil să realizeze lucruri importante, să ne străduim să lăsăm urme demne de urmat.
Buzunărașul cu fapte bune

Foi A4 de diferite culori se împart în patru. Fiecare sfert se pliază astfel încât să rămână
în partea de sus 2 cm. Se lipesc sau se capsează marginile buzunărașului. Fiecare elev
primește un bilețel pe care notează o fapta bună realizată în ultima vreme, o prezintă
colegilor și introduce bilețelul în buzunăraș. Copiii își colorează buzunărașul și își trec
numele pe el. Pentru fiecare faptă bună pe care copiii o vor face de acum înainte, le sugerăm
să pună câte un bilețel în plic, pe care să fie notat respectiva faptă.
Buzunărașele se lipesc sau se agață pe perete și ele pot fi umplute cu fapte bune de
către elevi, colegi, profesori, părinți. La anumite intevale de timp fiecare elev va prezenta
colegilor faptele bune făcuted ei.
Hârtia mototolită
Profesorul consilier distribuie copiilor câte o coală de scris A4, pe care li se cere să
deseneze o inimă, cât de mare pot, folosind o cariocă sau un marker. Apoi le spune tuturor să
mototolească cât mai mult foaia, cu o singură condiție: să nu se rupă. Copiii sunt întrebați a
cui cred ei că este inima. Răspunsuri posibile: mama, tată, frate, soră, coleg, prieten etc.
(persoane apropiate copilului). Odată ce toți copii au făcut tot posibilul să mototolească foaia
de hârtie, profesorul îi roagă să o despăturească și să încerce să o întindă cât mai bine, să o
aducă cât mai aproape de forma inițială, să fie cât mai netedă posibil! Copiii vor constata că
oricât ar încerca, foaia va rămâne cu urme și îndoituri, ce nu mai pot dispărea odată ce foaia a
fost mototolită.
Profesorul consilier precizează faptul că inima oamenilor este ca această coală de
hârtie. Fiecare dintre noi răneşte intenţionat sau neintenţionat alte persoane, prin diferite
cuvinte, atitudini sau comportamente. Este lăudabilă încercarea de a repara mai apoi ceea ce
s-a stricat, dar aşa cum s-a putut vedea şi din lucrul concret cu foaia de hârtie, acest fapt nu se
întâmplă. Pe inimă rămân urme vizibile cu ochiul liber… oricât am încerca, orice efort am
face, chiar dacă ne-am cere scuze cuiva pentru ce am făcut tot vor rămâne urme și cute ce nu-
și mai revin. Exact asta se întâmplă și cu violența. Urmele unei violențe pot rămâne timp
îndelugat. Sigur, e foarte bine să încercăm să reparăm, să ne pară rău, să vrem să ne
schimbăm, dar pentru victimele violenței este imposibil să uite total și să repare toate rănile
deschise, ce vor lăsa semne pe viață!
Se împarte tabla în două. Pe prima parte se va nota semnul minus (-), reprezentând
comportamentele/ atitudinile prin care îi putem răni pe ceilalţi. Copiii vor fi invitaţi să se
gândească la o situație când au rănit pe cineva precizând cine este persoana și în ce a constat
modalitatea de comunicare nedorită: expresii jignitoare, etichetări, tachinare, intimidare,
ignorare, excludere din grup, semne obscene, împingerea/piedica, etc. Pe cea de a doua parte a
tablei de scris se va nota semnul plus (+), reprezentând de data aceasta cuvinte, atitudini,
comportamentele prin care putem face ca cineva anume să se simtă preţuit. Elevii vor fi
invitaţi să dea exemple de astfel de modalităţi de comunicare: Bravo! Felicitări!, acordarea de
atenţie, acordarea de ajutor, primirea în grup, zâmbetul.
Copiii sunt invitaţi să se gândească la numărul persoanelor cu care au intrat în contact
în ultima săptămână şi pe care le-au supărat/jignit într-un mod anume. Foaia de hârtie
(şifonată) pe care este desenată inima, va fi împărţită în atâtea bucăţi câte persoane au supărat:
am supărat două persoane, voi rupe foaia de hârtie în două. Am supărat patru persoane voi
rupe foaia în patru. Dacă am avut un comportament dezirabil şi consider că nu am afectat nici
o persoană, foaia va rămâne întreagă. Aceste bucăţi de hârtie vor vizibil, astfel loc încât toţi
copiii să poată aprecia numărul lor: sunt multe? Sunt puţine? Dar într-fi mai apoi transformate
în cocoloaşe de hârtie. Cocoloaşele vor fi aşezate în faţa clasei, într-un o lună? Dar într-un an?
Hm-mm… Prin discuţii dirijate se ajunge la concluzia că aceste cocoloaşe de hârtie reprezintă
de fapt un gunoi, nişte reziduuri, care trebuie plasate acolo unde le este locul: în coşul de
gunoi, lucruri nefolositoare, care dăunează. De asemenea, se remarcă şi numărul destul de
mare al acestor cocoloaşe de hârtie .
Elevii sunt invitaţi să se gândească astfel la acţiunile lor, la impactul pe care acestea îl
au asupra celorlalţi sugerându-se să fie mai înţelegător şi răbdător, iar când simt că vor
exploda să-și amintească de HÂRTIA MOTOTOLITĂ.
„Drepturile copilului într-o ţară ideală“
Elevii îşi imaginează că au debarcat pe o planetă necunoscută pământenilor. Fiind
primii locuitori, au privilegiul să redacteze primele legi, dar nu oricum, ci ţinând cont de
drepturile copilului (care uneori nu sunt respectate pe Pământ). Împărţiţi în trei grupe, elevii
studiază mai întâi Convenţia cu privire la Drepturile Copilului (Anexa 1) dau un nume
planetei și precizează reguli/legi care consideră că ar trebui respectate (Sugestii:
,,Comportamentul violent interzis!“, „Excesul de teme interzis!“, „STOP violenţei!“,
„Abandonarea nou-născuţilor interzisă!“, „Minorilor le este interzisă consumarea băuturilor
alcoolice şi ţigărilor!“, „Este interzisă agresarea fizică, sexuală şi verbală a copilului!“,
„Copiii au voie la o nutriţie sănătoasă!“, „Toţi copiii au voie la o familie!“, „Copiii au voie la
mai mult timp liber!“…
Anexa 1
Drepturile copilului pot fi rezumate la 10 puncte esenţiale:
1. Toţi copiii şi tinerii au drepturi egale. Nici un copil sau tânăr nu trebuie dezavantajat din
pricina sexului său, a culorii pielii sale, a limbii pe care o vorbeşte sau a religiei pe care o
practică.
2. Copiii şi tinerii au dreptul la o sănătate cât mai bună precum şi la asistenţă medicală.
3. Copiii şi tinerii au dreptul la studii elementare gratuite. În plus, ei trebuie să beneficieze de
dreptul de a urma şcoli superioare.
4. Copiii şi tinerii au drept la vacanţă, timp liber, joacă şi la participarea la activităţi culturale
şi artistice.
5. Copiii şi tinerii au dreptul de a se informa, de a-şi exprima liber opinia şi de a fi ascultaţi.
6. Copiii şi tinerii au dreptul la o educaţie bună. Părinţii sau tutorii lor legali nu trebuie să
aplice metode violente. Abuzurile şi exploatarea sunt interzise.
7. Copiii şi tinerii au dreptul ca în vreme de război să beneficieze de protecţie şi asistenţă;
acelaşi lucru se prevede şi pentru copiii refugiaţi.
8. Copiii şi tinerii au dreptul să fie protejaţi de exploatarea prin muncă şi de abuzurile sexuale.
9. Copiii şi tinerii au dreptul să convieţuiască împreună cu părinţii lor şi să întreţină contacte
cu ambii părinţi, dacă aceştia sunt separaţi.
10. Copiii şi tinerii cu nevoi speciale au dreptul la o asistenţă şi protecţie specială, precum şi
la participarea activă la viaţa socială.
Bărcuțele iertării
Fiecare copil confecționează o bărcuţă a iertării pe care menţionează persoana pe care a
supărat-o și motivul iertării. „Îmi pare rău!/Iartă-mă!” XX…”, iar dedesubt, motivul cheie
(„minciună”, „note mici”, „ceartă”, „jignire” etc.). Elevii sunt invitații să reflecteze la o
situaţie când au supărat pe cineva, cum s-au simțit în acel moment, ce au făcut greşit şi cum ar
putea remedia pe viitor. Profesorul consilier evidențiază că este important să se ierte între ei
atunci când greşesc şi că iertarea constituie o cale de a aplana conflictele care apar în grup.
Bineînţeles, se va accentua ideea că atunci când sunt iertaţi, trebuie să se străduiască să nu
repete greşeala. Fiecare copil pune pe mare câte o bărcuţă a iertării ( O planșă pe care sunt
desenate valurile mării sau pe o pânză albastră).
1. Se ia o coală A4, se îndoaie pe jumătate, apoi în 4.
2. Se aduc colţurile de sus la îndoitura de mijloc (1)>(2)
3. Marginea rămasă în partea de jos se ridică şi se îndoaie, atât pe partea din faţă, cât şi
pe partea din spate. (3)>(4)
4. Se deschide îndoitura (seamănă cu un coif sau un pahar), se îndoaie şi se potrivesc
colţurile. (5)
5. Se potriveşte colţul de jos cu cel de sus, atât pe faţă, cât şi pe spate. (6)>(7)
6. Se deschide îndoitura şi se pliază invers (8), apoi se trag simultan cele două vârfuri
laterale, şi bărcuţa este gata.

Povestea Curcubeului
Cu mult timp în urmă, culorile lumii au început să se certe. Fiecare dintre ele pretindea
că este ea cea mai bună, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea pe care o preferă toţi.
Verdele a spus: “În mod sigur eu sunt cea mai importantă. Eu sunt semnul vieţii şi al
speranţei. Iarba, frunzele, plantele – toate au culoarea mea. Fără mine, toate animalele ar
muri. Uitaţi-vă împrejurul vostru şi veţi vedea că sunt peste tot.”
Albastrul l-a întrerupt: “Te gândeşti doar la Pământ, însă nu uita de cer şi de mare.
Apa este cea care care stă la baza vieţii şi este atrasă de nori din marea adâncă. Cerul oferă
spaţiu şi pace şi serenitate. Fără pacea mea, nu ar fi nimic.”
Galbenul a chicotit. “Sunteţi toate atât de serioase. Eu aduc râs, veselie şi căldura în
lume. Soarele este galben, luna este galbenă, stelele sunt galbene. De fiecare dată când
priveşti o floarea-soarelui, lumea întreagă începe să zâmbească. Fără mine, lumea ar fi tristă.”
 Atunci culoarea oranj a început să vocifereze. “Eu sunt culoarea sănătăţii şi a puterii.
Poate că nu sunt peste tot, însă sunt preţioasă căci servesc nevoilor vieţii umane. Port cu mine
cele mai importante vitamine. Gândiţi-vă la morcovi, dovleci, portocale, mango. Nu îmi fac
simţită prezenţa tot timpul, însă atunci când umplu cerul la răsărit sau la apus, frumuseţea mea
este atât de izbitoare încât nimeni nu se mai gândeşte la niciuna dintre voi.
Roşul nu mai putea suporta. A ţipat: „Eu sunt conducătorul a tot ce există. Eu sunt
sângele! Viaţa este sânge. Eu sunt culoarea pericolului şi a curajului. Sunt dispus să lupt
pentru o cauză. Eu aduc foc sângelui! Sunt culoarea pasiunii şi a dragostei, sunt trandafirul
roşu, macul şi floarea poinsettia. Fără mine, pământul ar fi la fel de pustiu precum este luna!”
Violetul s-a ridicat de pe locul său cât era lung. Era foarte înalt şi vorbea cu mare
pompă: „Eu sunt culoarea loialităţii şi a puterii. Regii, conducătorii şi arhiereii m-au ales
dintotdeauna căci sunt un semn al autorităţii şi al înţelepciunii.”
În cele din urmă, a vorbit culoarea indigo. Mult mai discret decât toate celelalte, însă
cu la fel de multă hotărâre: „Gândiţi-vă la mine. Sunt culoarea tăcerii. Abia de mă observaţi,
însă fără mine totul ar fi superficial. Eu reprezint gândirea şi reflecţia, amurgul şi apa adâncă.
Aveţi nevoie de mine pentru echilibru şi contrast, pentru rugăciune şi pace interioară.”
Şi aşa toate culorile au continuat cu laudă de sine şi cu cearta, fiecare fiind ferm convinsă de
propria superioritate. Curând, cearta lor a devenit mai gălăgioasă. În timp ce se certau între ele
de mama focului, brusc o licărire înspăimântătoare a străfulgerat cerul. A început să tune, iar
ploaie a început să curgă neîndurător. De frică, culorile s-au ghemuit toate strângându-se în
braţe una pe cealaltă pentru a se linişti şi a se proteja reciproc.
În mijlocul zarvei, Ploaia a început să spună: „Culori nesăbuite, luptaţi între voi,
fiecare încercând să domine pe restul şi să demonstreze că ea este cea mai bună. Nu ştiţi că
fiecare dintre voi a fost creată cu un anume scop, că fiecare în parte este specială, unică şi
diferită? Daţi-vă mâna una alteia şi veniţi la mine.
Făcând ceea ce li s-a spus, culorile s-au luat de mână. Ploaia a continuat: „De acum
înainte, când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un minunat arc al
culorilor care să vă amintească că puteţi să trăiţi toate în pace. Curcubeul este un semn al
speranţei pentru mâine.”
Aşa că, ori de câte ori o ploaie zdravănă spală lumea, ridicaţi ochii spre cer în căutarea
unui curcubeu. Când îl vedeţi, amintiţi-vă că fiecare din voi este special şi că este important să
ne apreciem unii pe alţii aşa cum suntem pentru a crea un întreg minunat.
Plasa prieteniei
 Așa cum culorile și-au dat mâna, elevii sunt invitați să formeze un cerc . Profesorul
consilier are în mână un ghem de aţă. Prinde capătul sforii de degetul arătător de la mâna sa
dreaptă, ia ghemul în desfăşurare, îl aruncă unuia dintre elevi, îl roagă să se prezinte cu
numele mic şi să spună care crede el că este cea mai importantă trăsătură (calitate) a sa; -
acesta se prezintă, apoi îşi înfăşoară sfoara în jurul degetului său arătător de la mâna dreaptă şi
derulează ghemul spre un alt coleg ales de el, cu aceeaşi rugăminte; - pânza sau plasa
prieteniei se ,,ţese”, astfel ghemul trece de la un participant la altul, formând o reţea ce-i va
lega pe toţi; - ghemul derulat ajunge din nou la cadrul didactic, după ce fiecare s-a prezentat
în mod personal şi special şi toţi elevii sunt prinşi în “pânza prieteniei”; Jocul continuă şi
sfoară se reaşază pe ghem făcând cale întoarsă: fiecare elev adresează celui care-i urmează un
compliment privind trăsătura ce îi place / admiră cel mai mult la el.
Lanţul solidarităţii
Fiecare elev care participă la campanie va formula un mesaj antiviolență pe care îl va nota pe
o fâşie de hârtie, care se decupează dintr-o coală A4 pe lăţime. Apoi, lipeşte/capsează capetele
sub forma unei zale. Mesajul celuilalt elev se prinde de primul s.a.m.d. până când sunt prinse
mesajele tuturor elevilor participanţi la campanie.
Uşi încătuşate/ uşi descătuşate
Elevii primesc câte un lacăt şi sunt invitaţi să îşi imagineze cum ar fi viaţa lor dacă ar aparţine
unei școli în care ar fi prezente acte de violenţă. Rugaţi-i să noteze toate ideile care le vin în
minte.Desenaţi o uşă închisă şi lipiţi lacătele cu ideile exprimate de elevi. În continuare elevii
primesc o cheie pe care noteze câteva soluţii care pot „descătuşa” tensiunile din mediul școlar.
Desenaţi o uşă deschisă şi lipiţi cheile cu ideile exprimate de elevi.( Anexa 2)
Lista de măsuri
Împărţiţi elevii în grupe de câte 4, 5 sau 6 în funcţie de numărul total al celor care participă la
activitate a. i. să se formeze trei grupe . Pregătiţi bileţele prin care fiecare grupă să tragă la
sorţi rolul pe care îl va juca:
- grupa „Preşedintele României”
- grupa „Primarul localităţii”
- grupa „Directorul Şcolii”
Rugaţi-i pe elevi să îşi imagineze că sunt, pentru o zi, preşedinte / primar/ director de şcoală /.
În această calitate, în echipă, vor realiza o listă de măsuri de urgenţă pe care ei le-ar aplica
pentru a diminua violenţa în România şi pentru a susţine victimele acestui fenomen.
,,Mesajul meu”
Realizarea de către elevi a unei scrisori pe care să o adreseze oficialităţilor (preşedinte/
primar/ director) în care să sublinieze amploarea fenomenului violenţei şi consecinţele lui
negative.
Aceste mâini nu lovesc
Toţi elevii şi profesorii participanţi la campanie îşi vor desena conturul mâinii pe o coală
flipchart ( ar fi de dorit o bucată de pânză albă) şi vor scrie pe el un mesaj antiviolenţă care să
înceapă astfel: Aceste mâini nu lovesc, aceste mâini………..
„Tu ce ai face?”
Elevii vor număra până la trei. Cei cu nr.1 vor forma o grupă, cei cu nr. 2 altă grupă şi cei cu
nr. 3 altă grupă. Profesorul consilier va distribui fiecărei grupe un studiu de caz :
Cazul 1:
Este ora 12.30. Tocmai s-a sunat de ieşire. Andrei, elev în clasa a VIII-a, împreună cu câţiva
colegi se îndreaptă spre casă. Câţiva colegi din clasele mari, care se aflau în pauză, au început
să-i vorbească urât lui Andrei şi râdeau de el. Andrei nu a dat atenţie glumelor răutăcioase şi
jignirilor din partea colegilor mai mari.
Dorin şi Mihai, elevi în clasa a –X- a, s-au decis să glumească mai mult pe seama lui Andrei
şi i-au pus piedică în timp ce mergea. Andrei a căzut iar în acel moment toţi elevii aflaţi în
preajma şcolii au început să râdă de el. Ba mai mult colegii mai mari au început să-l
îmbrâncească pe Andrei şi să-l lovească spre amuzamentul celorlalţi elevi. Andrei nu a
ripostat, forţele lui nu-i permiteau să-i înfrunte pe Dorin şi pe Mihai iar colegii lui de clasă l-
au lăsat şi au plecat mai departe.
Cu haina ruptă, cu vânătăi pe faţă şi cu ochii înlăcrimaţi Andrei a ajuns acasă, unde s-a încuiat
în camera lui şi a început să plângă. Nu a spus nimănui ce i s-a întâmplat, nici părinţilor şi nici
profesorilor. A doua zi Andrei a absentat de la şcoală.
Cazul 2:
Este pauză mare. Florin şi cu Marius, elevi în clasa a IX-a, au început să se certe din cauza
unor neînţelegeri mai vechi între ei. La un moment dat, Marius îşi iese din fire, îşi pierde
controlul şi se năpusteşte asupra lui Florin lovindu-l cu pumnii şi picioarele. Florin ripostează
şi el, dar nu poate face faţă furiei lui Marius. Colegii de clasă văzând bătaia s-au adunat în
jurul lor foarte amuzaţi de ceea ce se întâmplă şi au început să-i încurajeze, ba mai mult chiar
să pună pariu cine câştigă lupta!
Agitaţi de mulţimea de colegi adunaţi în jurul lor, cei doi băieţi au continuat să se lovească
până când Florin a căzut şi s-a lovit cu capul de o bancă din clasă. Părea să nu se mai poată
mişca.
La scurt timp a venit ambulanţa. Situaţia se înrăutăţise !
Cazul 3:
Ionuţ este elev în clasa a- X-a. Toţi colegii îl cunosc datorită reputaţiei sale de “bătăuş”. Este
mereu pus pe hartă, gata să se ia la bătaie cu oricine îi iese în cale. De cele mai multe ori
chiuleşte de la şcoală, iar când asistă totuşi la ore deranjează toată clasa. Aşa s-a întâmplat şi
astăzi la ora de geografie: Ionuţ a întârziat la oră şi i-a cerut profesoarei de geografie să-i
motiveze absenţa că a întârziat doar 15 minute. Doamna profesoară a refuzat să facă acest
lucru. Ionuţ a început să ridice tonul ba chiar să ţipe la profesoară cerându-i să-i motiveze
imediat absenţa. Profesoara l-a rugat să se calmeze şi să treacă în bancă. Ionuţ s-a enervat mai
tare şi s-a apropiat de catedră lovind cu pumnul în masă, crezând că astfel va putea să
intimideze profesorul. După câteva minute de ceartă, Ionuţ a început să o jignească pe
doamna profesoară, adresându-i injurii grave. Profesoara, depăşită de situaţie, s-a ridicat de la
catedră şi a părăsit sala de clasă. După câteva minute Ionuţ era chemat în biroul directorului.
Între timp în şcoală ajunsese şi un echipaj al poliţiei!
Elevii vor trebui să comenteze pe baza studiului de caz, prima dată în echipe apoi cu toată
clasa.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢII:
1. Cum credeţi că au procedat protagoniştii studiilor de caz?
2. Identificaţi forme şi tipuri ale violenţei şcolare în cazurile date.
3. Cum ar fi trebuit să reacţioneze ceilalţi „actori” ( colegi, profesorul)?
4. Cum credeţi că se sfârşeşte fiecare caz în parte?
5. Care credeţi că sunt cauzele comportamentului violent al elevilor din cazurile date?
6. Ce impact psiho-emoţional are fiecare act violent asupra victimelor
Rugaţi elevii să noteze pe un post it:
trei măsuri ce ar trebui adoptate pentru sancţionarea actelor de violent din şcoală
trei metode ce ar trebui adoptate pentru prevenirea unor astfel de situaţii în şcoală
Cuvinte magice!
Elevii primesc câte o picătură de ploaie pe care notează un cuvânt magic semnificând
respectul și comportamentul civilizat (bună ziua, te rog, mulţumesc, te iubesc, te pup, îmi pare
bine să te cunosc, îmi pare rău, scuză-mă, îmi permiți ?, cu plăcere, iartă-mă, pa, la revedere).
Apoi, vor exemplifica situații în care acestea se folosesc și persoanele cărora le adresăm.
Picăturile sunt poziționate în partea de sus a unei planșe. Pe flori elevii notează sentimentele
care rezultă din folosirea cuvintelor magice: apreciere, admirație, atenție, iubire, prietenie,
prețuire, respect. Florile sunt prinse într-un buchet pentru a sugera unitatea care trebuie să
existe între elevi și poziționate sub picăturile de ploaie.
Concluzie: Cuvintele magice identificate de voi vor ajuta florile să crească și să ne
facă viața mai frumoasă. Ele trebuie îngrijite oferindu-le permanent picăturile de care au
nevoie.
Prin intermediul jocului de rol, în perechi, elevii pot crea situații concrete în care să
folosească aceste formule.
Semaforul nonviolenţei
Elevii vor primi baloane colorate (roşii, galbeni şi verzi – culorile semaforului) şi în grup se
vor deplasa în curtea şcolii sugerând faptul că îşi doresc o şcoală fără violenţă.
Flash mob
În curtea școlii elevii se vor așeza astfel încât să scrie din corpurile lor cuvintele FĂRĂ
VIOLENȚĂ. La semnalul sonor al profesorului consilier elevii vor sta ghemuit sugerând
victimele violenței. La un alt semnal sonor se vor ridica și vor rosti în cor FĂRĂ
VIOLENȚĂ, pentru a transmite tuturor mesajul că violența nu este dorită în școala lor.
Realizarea unui colaj cu fotografii cu momente semnificative, surprinse pe
parcursul celor 19 zile
Realizarea de colaje, afişe, flyere, eseuri şi desene pe tema antiviolenței.
ANEXA 2
Anexa 3