ANTIGONA

O! gropişte! O! tu, culcuş al nunţii-mi, tu,

Lăcaş ce-mi fi-va veşnic sub pământ! Pornesc
Spre tine-acum, spre morţii mei — că mulţi mi-au fost
De Persefona găzduiţi — pornesc şi eu,
Ce-am fost mai urgisită decât toţi; pornesc
Când încă nu-mi bătuse-al vieţii-mi greu soroc.
Nădejdea doar, pornid spre voi, m-o legăna
Că ţie, tată-ţi fi-va drag şi-ţi va fi drag
Şi ţie, mamă, da! şi ţie frate drag,
Să fiu cu voi! cu mâna mea v-am fost lăiat,
Găteala morţii v-am făcut şi v-am stropit
Cu apă sfântă eu!... Şi-acum, Polynikes,
Că leşu-ţi îngropai, vezi ce răsplată-avui!
Cinstirea morţii eu ţi-am dat — cei buni o simt!
... Copil de-aş fi avut, ori soţ, ce-ar fi murit,
Ei putrezeau far' de mormânt, dar eu să-nfrunt
Cetatea — asta nu!... Şi cărui gând mă plec?
Că soţ de-aş fi pierdut, un altu-aş fi aflat!
Copilu-mi de-mi pierdeam, copil c-un alt bărbat
Aş fi avut! Dar frate cum aş mai avea?
Că doar şi tatăl meu şi maică-mea îmi sunt
La Hades ferecaţi! Vezi dară, frate drag,
De ce cinstire-ţi dat-am azi mai mult decât
Oricui, lui Creon de-am ajuns acum să-i par
C-o făr'delege-am săvârşit!... în mână-i sunt!...
Mă duce spre mormânt, far' nici să fi ştiut
De-al nunţii drag desfăt. Nici soţ eu n-am avut,
Nici prunc n-am alăptat! Şi singură — că toţi
M-au părăsit — de vie-acum spre-al morţilor
Lăcaşcobor... Ce lege-a zeilor căleai?
Să-mi mai ridic ochii spre ei? Vai mie, vai!
Şi sprijin cui să-icer? Cucernică fusei,
Şi-acum ponosu-l port cum legea-aş fi călcat?
De zeii-au socotit că-idrept să-ndur ce-ndur,
Nu m-oi jăli! O făr'delege-am săvârşit;
Osândei deci mă-nclin! Dar alţii vinovaţi
De-ar fi, dea zeii-atât să pătimească ei, —
Atâta doar! cât pe nedrept azi pătimesc!