1.

Exprimă-ți opinia despre importanța ADEVĂRULUI pentru existența umană

[DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA]/Adevărul poate fi definit, din punct de vedere
social-politic, ca ceea ce se opune minciunii, însă ascunderea sa este adesea acceptată de toți membrii
comunității. Din punct de vedere moral-religios, camuflarea adevărului se identifică mereu cu o formă de
captivitate printre propriile slăbiciuni, chiar cu unul dintre păcatele capitale. În opinia mea, adevărul poate fi
deopotrivă o armă de apărare sau de atac și, cu câteva excepții de ordin medical, el trebuie spus și apărat.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând,

adevărul este în strânsă legătură cu starea de sănătate a sufletului și a minții, cu starea de bine a întregii ființe
pentru că el are o mare forță de eliberare. Aceste idei sunt confirmate de realitatea de zi cu zi, dar se reflectă și în
operele literare. Spre exemplu, în romanul lui Dostoievski, Crimă și pedeapsă, se dovedește că deși
recunoașterea adevărului poate conduce la încarcerarea trupului, împăcarea cu sinele, determinată de asumarea
greșelii și acceptarea ispășirii generează o revelație spirituală. Protagonistul, Raskolnikov, se simte captiv cât timp
ascunde crima comisă, indiferent câte justificări convingătoare ar avea în favoarea sa. Abia odată cu momentul
confesiunii, eroul romanului se descoperă și se eliberează.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând, adevărul oferă libertate, un exemplu relevant fiind însuși Iisus Hristos care se adresează ucenicilor
săi astfel: ” ... adevărul vă va face liberi.” Efectul acestora va fi resimțit de însuși Pavel, care înțelege că viața lui
anterioară fusese umbrită de o gândire limitată. Astfel, cărturarul, prigonitor al creștinilor, devine unul dintre cei
mai de seamă propovăduitori ai creștinismului, simțind că adevărata libertate nu e conferită de statutul material
sau de cel social, ci de asumarea propriei existențe.

[CONCLUZIA] În concluzie, cele două exemple confirmă faptul că,atât la nivel psihologic, cât și etic,
singurul lucru cae garantează libertatea omului este recunoașterea și acceptarea adevărului despre noi înșine,
despre ceilalți și despre instanța supremă care guvernează universul.
2. Despre caracter, pornind de la ideea identificată în afirmația: “ Mă derutează oamenii care, decenii de-a
rândul, s-au comportat într-un fel, au împărtășit anumite convingeri, au manifestat atitudini tăioase iar apoi,
într-o bună zi, ne-au părăsit, iar într-o altă zi , au început să se comporte pe dos, să dea glas unor convingeri
opuse, unor atitudini inverse. Poate fi omul atât de încăpător?” (Ion Ianoși, Opțiuni)

[DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA]. Fără a se erija în rolul de judecător moral,
autorul fragmentului redat împărtășește senzația de redută prilejuită de schimbarea radicală și repetată în
convingeri și atitudini a unora dintre semenii săi. Privind problema dintr-o prismă subiectivă, pot afirma că, deși
derutantă, schimbarea face parte din ceea ce suntem, e garanția evoluției și a puterii noastre de adaptare, dar
fără a schimba principiile și convingerile după care ființa și-a construit existența.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] Pe de o parte, o

schimbare radicală în comportamentul unui individ poate apărea uneori ca urmare a evoluției, a rejudecării
lucrurilor din perspectiva experienței date de vârstă. De exemplu, o fire zburdalnică, avântată, se poate așeza în
timp, poate deveni calmă, reflexivă, cuminte, ceea ce nu denotă lipsă de caracter, ci o devenire firească a
acestuia.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] Pe de

altă parte, caracterul se definește prin gradul și durata de aderare la principii. Acestea sunt imuabile, adică nu se
schimbă, pentru că sunt extrase dintr-un plan superior, ideal, deci omul este cel care alege să renunțe la ele, să
merite eticheta de lipsit de caracter. Nu e totuna, totuși, să renunți la ele findcă nu te mai poți ridica la
standardele lor ori să le trădezipentru un interes, să faci un compromis înjositor. Observăm că puterea unui
caracter poate avea numeroși determinanți, lucurile în care credem și pentru care luptăm fiind o parte
importantă a personalității și a caracterului uman.

[CONCLUZIA] În concluzie, așa cum remarcă și Iona Ianoși, schimbarea este firescă și necesară pentru
evoluția omului, dar atunci când sunt treceri repetate și bruște ale convingerilor și atitudiniiunui om, acestea
reflectă un caracter slab, înclinat spre compromisuri.
3. Exprimă-ți punctul de vedere referitor la modul în care cinstea poate defini umanitatea

[DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA Din păcate, modelele de gândire și de

comportament reprezentative pentru lumea tradițională devin, în imediata contemporaneitate, aproape niște
bizarerii De pildă, în trecut cinstea constituia valoarea supremă a fiecărui cetățean în timp ce astăzi termenul se
devalorizează constant. Consider, totuși, că cinstea este o valoare fundamental umană, fără de care individul sau
societatea nu are șanse de proges, nici unul,nici celălalt neexistân în afara omeniei și corectitudinii.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând,

respectiva viziune asupra existenței este susținută, de altfel, și de Ioan Slavici, in nuvela Moara cu noroc, unde
principalul conflict epic nu este nici de natură erotică, nici strict materială, ci în primul rând etică. Personajul
principal, Ghiță, acceptă o serie tot mai extinsă de compromisă pentru a-și schimba statutul social, însă punctul
de maximă tensiune a dezumanizării sale este atins abia când conștientizează că cinstea sa nu are cum să mai fie
reabilitată. Doar după ce este expus în fața concetățenilor prin acuzația că ar fi fost complicele infractorului Lică,
protagonistul lui Slavici este convins că a pierdut totul. Remarcabil în acest sens este portretul conturat de
narator, pentru protagonist care, la sfărșitul procesului, deși achitat, devine umbra a ceea ce fusese odinioară,
căci pielea obrajilor se încrețește, iar perii capului îi dau în cărunțeală. Nici nu e de mirare că în paginile
următoare Ghiță renunță la ceea ce iubise în trenut și nu se mai înfioară nici măcar înfața morții.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În

schimb, în lumea postmodernă, cinstea este oferită fără remușcări și în schimbul unor avantaje facile și imediate.
Nimeni nu mai este astăzi eclus social doar pentru că a obținut ilicit averi sau o slujbă ori fiindcă a uitat de
onorabilitate dintr-un interes perfid. Dimpotrivă, cei care se pot strecura abil, sfidând legile, câștigă, din
nefericire, tot mai mulți admiratori, în loc să piardă totul.

[CONCLUZIA] Așadar, oricât de mult ar fi idealizată, cinstea ajunge doar o valoare de patrimoniu, invocată
constant și prețuită la nivel de intenție, însă frecventată de tot mai puțini oameni.
4. ... despre DREPTATE, pornind de la ideea din afirmația Dreptatea e ca lemnul cel ușor, care-l apasă în apă, și
tot cândva iese d-asupra. ( Proverb românesc)

[DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA Ca orice concept “tare”, care impune o separație
clară ori definitivă între două posibile abordări ale realității, și dreptatea suscită cele mai înfocate și complexe
polemici. Cum ar putea o instanță să decidă - dincolo de legile juridice adesea imperfecte- de partea cui este
dreptatea atunci când doi părinți divorțați solicită custodia unui copil, când un bolnav incurabil își dorește
moartea asistată, când un om sărac este condamnat la închisoare pentru că își întreține familia numeroasă prin
furtul florilor din cimitir? În astfel de cazuri cred cu convingere că singura opțiune posibilă rămâne apelul la
înțelepciunea populară, exprimată și în proverbul citat.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând, .

Comparația dreptății cu lemnul cel ușor, care, oricât de tare ar fi apăsat de apa cea grea, iese cu încăpățânare
deasupra, este confirmată inclusiv în secvența biblică cu dreptatea regelui Solomon. Cele două femei care își
arogau dreptul de a se numi mame ale aceluiași prunc nu pot găsi inițial decât argumentele propriului cuvânt.
Înțeleptul conducător găsește, prin mimarea secționării copilului, metoda optimă de a descoperi cine
esteadevărata mamă prin declanșarea unei reacții naturale de iubire.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând, proverbul citat marchează o nuanță fundamentală pentru înțelegerea adecvată a dreptății, anume
faptul că, uneori, ea se manifestă cu un decalaj temporal destul de consistent. Adverbul nehotărât cândva
sugerează tocmai forța strategiilor de camuflare, manipulare, răsturnare, a dreptății. Se întâmplă, din nefericire,
ca unii cetățeni să moară cu dreptatea în mână(cum spune o zicală autohtonă), tocmai de aceea implicarea
directă a fiecărui individ onest reprezintă unul dintre factorii hotărâtori pentru funcționarea unei societăți
democratice și drepte.

[CONCLUZIA] Coroborând toate aceste idei și agumente, se poate conchide că, deși este necesară
intervenția unor oameni providențiali ori de trecerea timpului pentru ca ea să iasă deasupra, dreptatea își
găsește mai mereu calea corectă pentru limpezirea existenței cotidiene.
5. ... despre rolul guvernării, pornind de la ideea identificată în afirmația Nu poate guverna cu folos decât cel ce
cunoaște scăderile unei națiuni și caută să i se îndrepte (Victor Eftimiu, Spovedanii)

În aserțiunea sa din Spovedanii, Victor Eftimiu avertizează pe bună dreptate, asupra înțelegerii greșite a
rolului guvernării.

Rostul guvernării este, în primul rând, binele poporului, înțeles nu doar din termenii prosperității, ci și ca
propășire morală. Din păcate, puterea atrage politicianul mai mult decât principiile și, astfel, pentru a o păstra,
cedează tentației demagogiei ce vizează exaltarea virtuților neamului său și ocolirea scăderilor acestuia. Oamenii
desemnează un ales prin liber-arbitru și, inconștient, se așteaptă să audă de la el numai ce vor să audă, pentru
că, în general, mulțimea nu se ridică la o conștiință înaltă. Se instituie un adevărat lanț al slăbiciunilor satisfacerea
gustului comun atrage măsuri populiste pentru menținerea puterii.

În al doilea rând, exprimarea adevărului incomod în vederea îndreptării neajunsurilor atrage reacții
dezaprobatoare în popor, cel puțin în momentul impactului, dar, în timp, prin influența unor autorități spirituale,
revolta se poate transforma în aprobare. Un bun părinte își ceartă copiii iresponsabili fără să îi fie teamă că nu va
mai fi iubit deoarece, matur fiind, vede lucrurile în perspectivă. În absența legăturilor de sânge, însă, verbalizarea
și impunerea unor măsuri juste de către omul de stat în reacția cu cei guvernanți sunt cu atât mai dificile.

Pe de altă parte, politicianul cu putere de decizie a trecut printr-o selecție, a primit un vot de încredere din
partea unei majorități, s-a remarcat prin anumite calități ce l-au propulsat dintr-o medie astfel încât, cel puți
teoretic, trebuie să-și întreacă poporul, să acționeze după principii stricte, mai ales când aceste nu își vede
propriul bine.

În concluzie, autorul citatului prezintă un model al omului de stat la standarde greu de atins în toate
timpurile.
6. Despre MATERIALIZAREA UNEI IDEI, prin referire la opinia exprimată în următoarea afirmție: Ideile nu pot
transforma realitatea decât prin atitudinea oamenilor. (Henry Wald, Tensiunea gândirii)

[DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA] Încă din copilărie, începând cu răspunsul la
întrebarea Ce vrei să te faci când vei crește?, pe măsură ce ne maturizăm, idealurile noastre prind concretețe și se
adecvează lumii în care trăim, se materializează sau eșuează în regrete. De aceea, afirmația lui Henry Wald este,
în opinia mea, cât se poate de adevărată, căci depinde și de noi ca lumea nesfârșită a posibilităților noastre
interioare să fie transpuse în realitate.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând,

a-ți îndeplini idealul este un proces dificil pentru căcel ce vrea să transforme lumea se lovește, nu de puține ori,
de rezistența celor din jur. Să ne raportăm la modul în care au fost întâmpinate, la vremea lor, idei precum
posibilitatea ca un aparat mai greu ca aerul să se desprindă de pământ și să zboare. Ipoteza că oamenii orbi pot fi
învățați să citească sau că cei lipsiți de auz, să vorbească, că poți vorbi cu altă persoană prin intermediul unei
pâlnii și al unui fir sau chiar coda informația dintr-o bibliotecă universitară în câteva “fire de nisip” probabil au
părut la fel de nebunești cum ni se par nouă acum călătoria în timp și teleportarea.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând, ideile care transformă realitatea depășesc cu mult complexitatea unei rețete de bucătătrie. Fiind
idei care schimbă mentalitatea și modul de viață presupun mult efort și implică multe încercări și insuccese. În
fond, rezistanța la schimbare a celor din jur își are corespondentul și necesitatea unei rezistențe la eșec al celui
care încearcă. Cine poate număra câte experimente a făcut Thomas Edison numai pentru cele peste 1900 de
brevete pe care le-a obținut pentru invențiile sale?

[CONCLUZIA] Așadar, putem spune că ideile au capacitatea de a transforma realitatea în măsura în care
nu rămân proiecte ratate, în măsura în care credem și noi înșine și nu ne lăsm doborâți de neîncrederea celor din
jur .

7. DESPRE NEVOIA DE SIMȚ CIVIC ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA poate fi definit, . În opinia mea, a.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând, . Spre

exemplu,

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând,

[CONCLUZIA] În concluzie, .

7. DESPRE DATORIA DE A NE CULTIVA PATRIOTISMUL

 [DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA poate fi definit, . În opinia mea, a.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând, . Spre

exemplu,

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând,

[CONCLUZIA] În concluzie, .

8. DESPRE ROLUL MENTORILOR ÎN EVOLUȚIA UNUI TÂNĂR

 [DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA poate fi definit, . În opinia mea, a.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând, . Spre

exemplu,

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând,

[CONCLUZIA] În concluzie, .

9.
 [DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA poate fi definit, . În opinia mea, a.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând, . Spre

exemplu,

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând,

[CONCLUZIA] În concluzie, .

10.
 [DEFINIREA TEMEI+ OPINIA PERSONALA/ IPOTEZA poate fi definit, . În opinia mea, a.

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA PRIMULUI ARGUMENT] În primul rând, . Spre

exemplu,

[ENUNȚAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXEMPLIFICAREA CELUI DE-AL DOILEA ARGUMENT] În al

doilea rând,

[CONCLUZIA] În concluzie, .