TP

Cazuri

Cazul PAula

PAula are 29 de ani, necăsătorită, studii superioare. Locuieşte împreună cu părinţii şi este funcţionar
public într-o instituţie de stat.
Simptome
Prezintă următoarele simptome:
1. palpitaţii;
2. senzaţia de sufocare;
3. ameţeli;
4. furnicături la nivelul membrelor, mai ales al braţelor;
5. transpiraţii reci;
6. teama că va face un atac de cord sau că are o boală gravă, nedepistată.
Atacurile de panică apar spontan („parcă din senin!”), cu o frecvenţă mai mare în partea a doua a zilei
sau seara.

Istoria tulburării
Tulburarea de panică a debutat brusc, în urmă cu aproximativ 3 luni. Primul atac de panică s-a produs
într-o seară târziu, după ce s-a certat cu prietenul ei.
Legătura cu prietenul durează de aproximativ un an, însă părinţii au aflat după câteva luni de relaţia
lor. Motivul pentru care PAula a ascuns această relaţie a fost teama de discuţiile aprinse cu părinţii pe tema
diferenţei de vârstă dintre ei (el este mai mic cu 4 ani decât ea). De când părinţii ştiu de relaţia lor, în famile
au loc discuţii aprinse, iar atmosfera rămâne tensionată zile în şir (tatăl este foarte critic, iar mama nu-i mai
vorbeşte deloc). În ultimele luni, Paula a evitat discuţiile pe tema relaţiei ei cu prietenul, se eschiva şi
schimba subiectul.
În seara respectivă, ei urmau să plece în vacanţă pentru câteva zile, însă părinţii ei au aflat că vor să
plece împreună (lucru pe care ea nu l-a spus părinţilor, spunând că va merge cu nişte prietenti). I-au cerut
să nu meargă cu el şi, din nou, să rupă relaţia. În dimineaţa respectivă, ea l-a anunţat că a renunţat să mai
meargă cu el în vacanţă din cauza părinţilor. Spre seară l-a sunat şi a aflat că el s-a dus singur. A făcut primul
atac de panică.
Simptomele primului atac de panică au avut o intensitate foarte mare şi părinţii au chemat Salvarea.
În urma investigaţiilor (EKG, analize de sânge etc.), s-a eliminat orice cauză somatică şi i s-a prescris Ca şi
Mg.
 TP
Cazuri

În următoarele săptămâni, atacurile de panică au apărut cu o frecvenţă aproximativ de 1-2 pe lună,

iar în ultima lună apar de 1-2 ori pe săptămână. De fiecare dată a făcut apel fie la părinţi, fie la Salvare sau
medic de familie şi de fiecare dată s-au infirmat presupunerile sale de atac de cord sau altă tulburare
somatică. În urmă cu 2 săptămâni, medicul de gardă de la Urgenţe i-a sugerat un consult psihiatric.

Istoric personal
a) Familial. Fiica cea mare a unei familii cu 2 copii (fratele cu 2 ani mai mic); părinţi cu studii medii
(amândoi funcţionari publici), mediul urban. Relaţii de familie armonioase, fără conflicte majore,
atât între părinţi şi copii, cât şi între cei doi fraţi. Tendinţă de control din partea părinţilor,
manifestată prin discuţii aparent constructive despre orice aspect al vieţii copiilor, mai ales a ficei,
urmate de sugestii din partea lor, cu tentă de impunere („Nu cred că e bine aşa; ar fi mai bine să
faci cum spun eu.”, „Vezi dacă n-ai făcut cum ţi-am zis? Acuma trebuie să revolvăm noi situaţia.”).
În familie sunt încurajate mereu astfel de discuţii despre viaţa copiilor, nu şi despre cea a părinţilor.
O familie tradiţională, cu roluri bine definite între membri.
Fratele mai mic are o atitudine diferită faţă de Paula încă din timpul liceului; nu acceptă discuţii
despre viaţa lui privată, în special despre prietena lui, cu care doreşte să se căsătorească în câteva
luni. S-a mutat separat de părinţi, împreună cu prietena, în urmă de câteva luni. Iniţial, părinţii nu
au fost de acord, însă, într-un final, au acceptat situaţia. Paula este conştientă de această atitudine
diferită a părinţilor faţă de ea şi fratele ei şi este nemulţumită, însă nu reacţionează direct în niciun
fel.
b) Social. Relaţia cu prietenul este prima ei relaţie sentimentală. Are câţiva prieteni, foşti colegi de
facultate şi colegi de serviciu, cu care se întâlneşte din când în când. Nu frecventează localuri, baruri
sau discoteci, preferă întâlnirile la domiciliul prietenilor. Acasă la ea nu-i place să-şi invite prietenii,
pentru că se simte stingheră în faţa părinţilor, care vor, de regulă, să fie prezenţi şi ei. După ce îl
cunoaşte pe prietenul ei, iese mai des în oraş, însă fără ştirea părinţilor. În zilele în care nu se
întâlneşte cu prietenii sau cu prietenul, de la serviciu merge direct acasă, unde îşi petrece timpul
împreună cu părinţii sau pe calculator.
c) Medical. Multiple consulturi medicale în ultimele 3 luni, fără niciun diagnostic medical. Stil de viaţă
sedentar, valori uşor crescute ale tensiunii arteriale la una dintre consultaţiile la medicul de familie,
fără prescrierea vreunui tratament. Recomandare de consult psihiatric; a ales un consult psihologic.
Sănătos clinic, fără alte tulburări sau boli asociate.
 TP
Cazuri

Prezentare

Stare de agitaţie uşoară, nervozitate, sentimente ambivalente legate de consultul psihologic

(speranţă pentru rezolvarea problemei „Nu mai ştiu ce să fac să scap de stările astea şi m-am gândit că
poate mă ajutaţi dvs.” şi neîncredere în eficienţa psihoterapiei „Eu totuşi cred că am ceva şi medicii nu-şi
dau seama.”)
Prezintă destulă uşurinţă în exprimarea trăirile emoţionale, foloseşte detalii şi utilizează frecvent
termeni medicali („Am palpitaţii.”, „Ar putea fi un semn de infarct.”). Se descrie ca o persoană „fără
probleme”, cu „o viaţă frumoasă” şi care nu are nicio explicaţie pentru apariţia atacurilor de panică („N-am
niciun motiv să mă simt rău; nu-mi lipseşte nimic.”).

Situaţia prezentă
Frecvenţa de apariţie a atacurilor de panică a crescut în ultima lună şi au început să se manifeste şi
noaptea. Starea de anxietate şi toate simptomele sunt mai intense seara şi noaptea. Au apărut unele
comportamente de evitare a situaţiilor în care ar trebui să depună efort fizic, de teama unui infarct.
Comportamentele de asigurare în timpul şi după un atac de panică sunt: apelul la persoane din anturaj
(părinţi, frate, medic de familie), deschiderea geamurilor şi inspiraţii-expiraţii adânci, retragerea în pat,
evitarea oricărui efort fizic şi odihnă auto-impusă de câteva ore, ia tablete de calciu sau bea un pahar cu
apă.
Funcţionarea cotidiană este puţin afectată; atacurile de panică nu au apărut la serviciu, unde
funcţionează în parametrii obişnuiţi. Îi este mai greu să se relaxeze acasă şi îi sunt neplăcute situaţiile în
care apelează la părinţi sau la medicul de familie pentru ajutor.

Diagnostic
Tulburare de panică, fără agorafobie.

Conceptualizare
Factorii declanşatori ai atacului de panică sunt, de regulă, palpitaţii şi senzaţii uşoare de ameţeală.
Acestea sunt interpretate ca fiind simptomele unui iminent infarct şi declanşează o stare de anxietate
intensă. Pe fondul anxietăţii resimţite, simptome fiziologice normale se accentuează, sunt interpretate
catastrofic şi se asociază cu sentimentul pierderii controlului. În acelaşi timp, starea de anxietate se
intensifică, secvenţă de evenimente care formează un cerc vicios. Odată declanşat, acesta este urmat de o
serie de comportamente de evitare sau asigurare, care întreţin starea de anxietate.
 TP
Cazuri

Atenţia selectivă asupra senzaţiilor corporale/fiziologice şi anxietatea puternică accentuează

comportamentele de asigurare, care au ca scop prevenirea „catastrofei”, însă o împiedică să-şi infirme
convingerile şi interpretările eronate despre producerea evenimentelor de care se teme (atacul de cord).
Cercul vicios este format din atenţia exagerată la senzaţiile fiziologice, stările de anxietate intensă,
interpretările catastrofice şi comportamentele de evitare sau asigurare, elemente care se întreţin reciproc.