Sunteți pe pagina 1din 8

PROCESUL DE INVATAMANT

DEFINTIE

 activitatea instructiv - educativa desfasurata la nivelul institutiei scolare in vederea


dezvoltarii personalitatii si reglata prin norme institutionale;
 investitia facuta in mod constient si responsabil de societate in vederea formarii omului;
 se desfasoara prin reunirea si coordonarea eforturilor cadrului didactic (persoane
instrumentate psihopedagogic si psihosocial) si ale elevilor (persoane aflate in plina formare,
care vor fi introduse treptat in tainele cunoasterii si actiunii);
 are un caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv;
 este proiectat, organizat, condus, controlat de catre cadrul didactic

CARACTERISTICILE PROCESULUI DE INVATAMANT

 proces bipolar interactiv (presupune doua surse umane importante care interactioneaza si se
interinfluenteaza / intermodeleaza);
 unitate indisolubila intre informativ si formativ (este si sursa de informatii dar si cadru si
factor de dezvoltare);
 fundamentat stiintific (se bazeaza pe datele psihologiei invatarii, psihologiei dezvoltarii,
teoriei comunicarii, etc);
 se realizeaza prin acte de comunicare, este un veritabil proces de comunicare;
 dotat cu mecanisme de control si reglaj (conexiunea inversa si evaluarea);
 unitate indisolubila dintre predare, invatare si evaluare;
 constituie un sistem special intrucat dispune de interactiune, complexitate, ierarhizare,
integralitate, organizare, reglaj /caracter sistemic.

RELATIA PREDARE-INVATARE- EVALUARE

1. Predarea (aspectul logic al p de i) provoaca, determina, influenteaza invatarea (este sursa si


factor al invatarii);
2. Invatarea (aspectul psihologic al p de i), determinata de predare, influenteaza continuturile si
mai ales strategiile predarii; este indicator pentru calitatea predarii;
3. Evaluarea ofera informatii despre calitatea predarii si a invatarii si contribuie la
perfectionarea lor;
Evaluare initiala-predare-invatare-evaluare formativa, evaluare de bilant

PREDAREA

 act de transmitere a cunostintelor;


 oferta de experiente (cognitive, emotionale, actionale);
 forma de dirijare discreta a actului de invatare (a atentiei, interesului, receptarii,
decodificarii, integrarii in sistemul cognitiv, aplicarii, transferului)
 instanta de decizie (asupra directiilor invatarii, asupra masurilor ameliorative si de
perfectionare) ;
 management al invatarii.

TRANSMITEREA CUNOSTINTELOR
- se transmit in mod sistematic, coerent, intr-o forma accesibila, cunostinte (teoretice, operationale,
axiologice)
- modul de transmitere depinde de varsta si mai ales de caracteristicile gandirii elevilor si de natura
continuturilor
 prin organizarea realitatii studiate si observarea acesteia direct de catre elevi care vor
actiona cu obiecte, fenomene (reprezentare activa, registrul actional);
 prin prezentarea substitutelor obiectelor si fenomenelor reale- imagini, diapozitive, grafice,
reprezentari cartografice, elevii actioneaza indirect (reprezentare iconica, registrul actional),
 prin prezentarea diferitelor simboluri - verbale, formule, ecuatii, propozitii (reprezentare
simbolica, registrul simbolic)
- cele trei moduri sunt imbinate in ponderi diferite, in functie de varsta.

ACTIUNILE IMPLICATE IN PREDARE

 determinarea si planificarea modificarilor urmarite pentru a fi introduse in comportamentul


elevilor (natura, continutul modificarii, momentul aparitiei);
 determinarea, selectarea, prelucrarea, organizarea continuturilor menite sa conduca la
modificarile urmarite;
 identificarea strategiilor care permit interiorizarea respectivelor continuturi si realizarea
modificarilor dorite;
 organizarea si stapanirea conditiilor care vor favoriza producerea modificarilor;
 declansarea, sustinerea interesului elevilor pentru actul concret de invatare simentinerea
optumului motivational; captarea si recaptarea atentiei;
 coordonarea eforturilor si amplificarea lor corespunzator optimumului volitiv;
 producerea modificarilor stabilite prin implicarea directa, participativa a elevilor in
experiente cognitive, emotionale, actionale in cadrul carora sa recepteze continuturile
stabilite si prelucrate;
 asigurarea decodificarii, insusirii, fixarii, integrarii in sistemul cognitiv propriu al
continuturilor;
 asigurarea transferului specific si nespecific;
 controlul si aprecierea naturii si calitatii modificarilor;
 corectarea greselilor intervenite in actul de invatare, ameliorarea si reglarea invatarii.

INVATAREA
 desemneaza ansamblul modificarilor stabile, profunde, cu valoare adaptativa produse in
comportamentul individual datorita experientei traite subiectiv
 este in acelasi timp proces, produs si functie de factori
 generata de predare, calitatea ei depinde de calitatea predarii
 Sursa conditie a dezvoltarii
 Aspectul psihologic al procesului didactic
 Ocupa locul central in p d; activit fundamentala
 Indicator al calitatii predarii
 Implica angajare cogniva dar si emotionala
 Are un caracter activ
 Are un caracter procesual

FORME DE INVATARE
1. Dupa continutul invatarii: cognitiva, verbala, afectiva, morala, perceptiva, motrica
2. Dupa modul de actiune cu continutul i: prin receptare, prin imitatie, prin explorare, prin
actiune, I prin descoperire, prin problematizare
3. Dupa modul de dirijare: algoritmica, euristica, semialgoritmica, semieuristica
INVATAREA CA PROCES
 etape: receptare, decodificare, conceptualizare, integrare in structuri cognitive,
restructurarea structurilor cognitive, aplicare
 mecanisme: energetice (motivele invatarii, trairi afective), operationale (operatii perceptive,
operatii ale gandirii, operatii mnezice, procese imaginative), reglatorii (atentia, trairi
afective, efortul voluntar, motivatia – curiozitatea, interese stiintifice, sentimentul
sucesului), limbajul intern (mecanism al intregii activitati mintale)

INVATAREA CA FUNCTIE DE FACTORI

 interni biologici (starea de odihna, starea de sanatate, forta fizica)


 interni psihologici ( inteligenta, caracteristicile mecanismelor psihice, deprinderi de
invatare, stil de invatare, metacognitie, atitudini fata de invatare)
 externi pedagogici (continut, metode de predare, climat educational, stil didactic – tin de
programa si de profesor)
 externi sociali (familia – situatia materiala, climat, aspiratii si comunitatea – investitii,
cerinte, modele)
 igienici si ergonomici
 prin intermediul factorilor pedagogici pot fi corectate efectele negative ale celorlalti factori

CARACTERISTICILE COMUNICARII

 caracter procesual, etapizat (codificare, emitere, transmitere,receptare, decodificare,


feedback)
 este dinamica si ireversibila
 beneficiaza de mecanisme complexe de reglaj
 caracter tranzactional (fiecare conlocutor este, in acelasi timp, emitator si receptor)
 interactiune intre interlocutori
 reuneste dimensiunea relationala si informatia intr-o unitate indisolubila
 fenomen circular (actul initial de comunicare se reintoarce imbogatit, dezvoltat)
 guvernata de o serie de reguli (ale limbii utilizate dar si specifice comunicarii)

FORMELE COMUNICARII DIDACTICE

 dupa natura continutului: referentiala (se transmit cunostinte, adevaruri), operationala (se
transmit procedurile de operare cu adevarurile), atitudinala (se transmit sentimente,
atitudini,sisteme de valori);
 dupa directia transmiterii: bidirectionata, multidirectionata;
 dupa gradul de activare a continuturilor: operanta (informatiile sunt transmise in mod
explicit) si latenta (informatiile sunt latente dar pot fi activate);
 dupa codul utilizat: verbala, nonverbala, paraverbala
 dupa statusul interlocutorilor: orizontala, verticala;
 dupa numarul interlocutorilor: intrapersonala, interpersonala, in grup mic.
 dupa finalitate: instrumentala, subiectiva

FORME DE PERTURBARE A COMUNICĂRII


 Blocajul-intreruperea completa si uneori permanenta a comunicării
 Bruiajul-tulburarea partiala si tranzitorie
 Filtrajul
 Distorsiunea-degradarea involuntara a mesajului

COMPONENTELE SISTEMULUI PROCES DE INVATAMANT


 din perspectiva functionala: obiectivele si rezultatele
 din perspectiva structurala: resursele umane (profesor, elev, clasa), resurse informationale
(continuturi), forma si modalitati de organizare, relatii psihopedagogice, resurse materiale
(mijloacele de invatamant si legate de spatiul educational), timpul
 din perspectiva operationala: predarea (strategii, stil), invatarea (strategii, stil), evaluarea
(strategii, stil), strategii didactice (bazate pe explorare/ actiune/r ezolvare de probleme/
comunicare/ intercomunicare), metode didactice, feed-back

FUNCTIILE PROCESULUI DE INVATAMANT

1. Informativa - prin intermediul procesului de invatamant elevul se informeaza cu cele mai


importante produse ale cunoasterii stiintifice (notiuni, cunostinte, teorii, terminologie);
2. Formativa de modelare a personalitatii, dezvoltare a capacitatilor si calitatilor intelectuale,
de construire a instrumentelor psihice (deprinderi, priceperi, aptitudini), de formare a unor
stategii de actiune, explorare, rezolvare de probleme, de dezvoltare a trasaturilor de
personalitate.

ORGANIZAREA – COMPONENTA A PROCESULUI DE INVATAMANT

Procesul de invatamant este un sistem ale carui componente actioneaza impreuna,


influentandu-se reciproc.
 Functionarea lui impune cu necesitate organizarea componentelor.
 Organizarea adecvata a procesului asigura unitatea si desfasurarea lui optima.
 Organizarea (modul si forma de organizare) devine o componenta a sistemului proces de
invatamant subordonata obiectivelor (la realizarea carora contribuie) si continuturilor.

ORGANIZAREAPROCESULUI DIDACTIC:
- organizarea elevilor
- organizarea continuturilor
- organizarea programului de instruire timpul)

ORGANIZAREA PE CLASE SI LECTII (COMENIUS)

 procesul didactic antreneaza un numar mare de elevi care sunt grupati dupa varsta
cronologica dar si dupa nivelul de dezvoltare psihica si nivelul de pregatire;
 continutul invatamintului este organizat pe obiecte de invatamint esalonate, prin planul de
invatamint, pe ani scolari;
 programul de instruire este organizat pe ore (urmate de pauze), semestre (urmate de vacante)

SARCINILE DIDACTICE

În cadrul lectiei sunt realizate mai multe sarcini didactice; una dintre sarcinile didactice este
dominanta (fundamentala); ea determina tipul de lectieȘ
 transmiterea- asimilarea de cunostinte;
 formarea / consolidarea / perfectionarea de deprinderi, abilitati;
 consolidarea / sistematizarea achizitiilor invatarii (cunostinte, abilitati, atitudini, sentimente)
 identificarea si eliminarea lacunelor, dificultatilor
 extinderea si aprofundarea cunoasterii
 evaluarea achizitiilor invatarii.

TIPURI DE LECTIE
1. lectia de transmitere- asimilare de cunostinte (cu urmatoarele variante: lectie introductiva
in sistemul de lectii, lectie de descoperire pe cale inductiva, lectie de descoperire pe cale
deductiva, lectie problematizata, lectie in care predomina activitatea independenta a elevilor,
etc.);
2. lectia de formare / consolidare / perfectionare a deprinderilor si priceperilor (care are
ca variante: lectie de laborator, lectie pe baza de exercitii aplicative, lectie bazata pe munca
independenta, lectie cu ajutorul fiselor, lectie de creatie, etc.);
3. lectia de recapitulare (dispune de variante ca: lectie de recapitulare cu ajutorul fiselor,
lectie de sinteza, lectie de laborator, etc);
4. lectie de evaluare (are ca variante lectia de examinare orala, lectia de examinare scrisa,
lectia de examinare practica, lectia de evalauare a eseurilor / referatelor / proiectelor /
portofoliilor elevilor)

MOMENTELE sau SECVENTELE sau EVENIMENTELE LECTIEI DUPA M GAGNE

 captarea si pastrarea atentiei


 comunicarea obiectivelor urmarite
 reactualizarea elementelor invatate anterior
 prezentarea materiei noi
 asigurarea dirijarii invatarii
 masurarea (relevanta) rezultatelor, a performantelor
 asigurarea conexiunii inverse
 evaluarea rezultatelor (performantei)
 retentia celor invatate (fixarea)
 transferul (aplicarea) cunostintelor.

LECTIA DE TRANSMITERE/ INSUSIRE DE CUNOSTINTE

- Moment organizatoric
- Verificarea cunostintelor anterior predate/invatate
- Reactualizarea ideilor ancora
- Captarea atentiei si declansarea motivatiei
- Comunicarea subiectului si a obiectivelor
- Transmiterea/ prezentarea noilor cunostinte
- Consolidarea (fixarea) cunostintelor
- Evaluaree noului continut
- Organizarea continuarii invatarii acasa (prezentarea temei pentru acasa)
- Aprecieri globale si individuale insotite de note

LECTIA DE FORMARE DE DEPRIDERI / ABILITATI

- Moment organizatoric
- Comunicarea subiectului si a obiectivelor; prezentarea importantei deprinderii care va fi formata
- Prezentarea, explicarea, demonstrarea operatiei care va fi automatizata
- Reactualizarea cunostintelor teoretice care stau la baza abilitatii noi, eventual si a abilitatii formate
anterior care este componenta in noua abilitate
- Exersarea operatiei insotita de control si corectare
- Aplicarea noii deprinderi/abilitati in alte contexte
- Evaluare
- Organizarea continuarii invatarii (tema pentru acasa)
- Aprecieri globale si individuale insotite de note

LECTIA DE RECAPITULARE
- Anuntarea temei, continutului, datei si planului de recapitulare (cu cateva ore inainte)
- Moment organizatoric
- Comunicarea obiectivelor lectiei
- Recapitularea propriu zisa insotita de realizarea schemei de recapitulare
- Activitate diferentiata (pentru eliminarea lacunelor si pentru extinderea cunoasterii/dezvoltarii
- Aprecieri globale si individuale insotite de note

LECTIA DE VERIFICARE

- Anuntarea temei, continutului, datei si formei de verificare – orala, scrisa, practica (cu cateva ore
inainte)
- Moment organizatoric
- Comunicarea obiectivelor verificarii
- Verificarea propriu zisa (pentru cea orala si practica se anunta inainte schema de notare, pentru
cea scrisa, punctajul pe subiecte si la sfarsitul verificarii, baremul de verificare si notare)
- Aprecieri globale si individuale insotite de notare (notare imediata la verificarea orala si practica,
la cea scrisa, ulterioara)

ALTE FORME DE ORGANIZARE SUBORDONATE LECTIEI

 Consultatia
 Meditatia
 Cercul (stiintific, literar, artistic, sportiv) din scoala
 Excursia
 Drumetia
 Vizita

PRINCIPIILE DIDACTICE

Principiile didactice sunt cerinte cu caracter legic referitoare la organizarea si desfasurarea


procesului didactic, idei de baza pe care se intemeiaza procesul didactic; ele exprima legitatile care
guverneaza invatarea si dezvoltarea. Sunt idei care calauzesc, ghideaza profesorul in organizarea si
desfasurarea activitatii instructiv educative, dar si pe cei care elaboreaza planul de invatamint,
programele scolare, manualele scolare.
Normele (regulile) didactice reprezinta prescriptii cu caracter particular, indicatii concrete;
ele sunt subordonate principiilor.
Normativitatea didactica desemneaza ansamblul principiilor si regulilor procesului de invatamint.

FUNCTIILE PRINCIPIILOR DIDACTICE

- orienteaza cadrul didactic in organizarea componentelor procesului didactic si a relatiilor dintre


ele - in vederea realizarii obiectivelor preconizate;
- indica restrictiile si permisivitatile actului educativ la virsta la care se construieste si se dezvolta
personalitatea;
- regleaza activitatea de instruire atunci cind intervin disfunctionalitati.

TRASATURILE PRINCIPIILOR DIDACTICE


 sunt fundamentate stiintific – se bazeaza pe datele psihologiei (generale, a invatarii si a
dezvoltarii) si exprima legile care guverneaza invatarea, dezvoltarea psihica, comunicarea;
 caracter general – se refera la toate componentele procesului didactic (la elaborarea
obiectivelor, la selectarea, organizarea si prelucrarea continuturilor, la stabilirea strategiei
didactice, la desfasurarea predarii, invatarii si evaluarii);
 caracter normativ – indica restrictii si permisivitati, avand deci valoare procedurala;
 caracter dinamic – continutul principiilor s-a transformat (dezvoltat sau chiar modificat)
de-a lungul timpului, potrivit celor mai noi date din psihologia invatarii si psihologia
dezvoltarii, teoria informatiei si stiinta comunicarii;
 caracter sistemic – principiile didactice trebuie respectate in totalitate, nerespectarea unuia
pericliteaza respectarea celorlalte.

1. principiul unitatii dintre teorie si practica


2. principiul principiul accesibilitatii si individualizarii
3. principiul unitatii dintre senzorial si logic
4. principiul conexiunii inverse
5. principiul invatarii constiente si active
6. principiul invatarii sistematice si continue
7. principiul invatarii temeinice

1. PRINCIPIUL UNITATII DINTRE TEORIE SI PRACTICA – Impune:

- sa se porneasca de la problemele teoretice si practice pe care elevul le intilneste in realitate


- sa se valorifice, largeasca, sistematizeze experienta cognitiva a elevului,
- elevii trebuie invatati sa aplice si cum sa aplice ceea ce invata
- prioritare sunt formarea abilitatilor intelectuale (de analiza, sinteza, comparatie, generalizare,
predictie) si a instrumentelor operationale.
- activitatea independenta si cea in echipe constituie cadrul optim pentru valorificarea situatiilor –
problema ca si pentru aplicarea cunostintelor in noi situatii.

2. PRINCIPIUL INVATARII CONSTIENTE SI ACTIVE

- invatarea este constienta daca: elevul face asociatii intre cunostintele noi si cele de care dispune
deja, decodifica cunostintele noi raportindu-le la propriul sistem cognitiv, integreaza noile
cunostinte in propriul sistem cognitiv pe care il restructureaza permanent, interpreteaza critic ideile
si teoriile noi, argumenteaza, identifica cauzele si consecintele fenomenelor, exemplifica.
- invatarea este activa daca: elevul observa, experimenteaza, elaboreaza idei, ipoteze, verifica,
formuleaza concluzii, mediteaza, depune effort
- invatarea constienta si activa este asigurata prin utilizarea metodelor bazate pe problematizare,
explorare si actiune, prin imbinarea muncii in echipa cu cea independenta, prin declansarea si
mentinerea interesului pentru continutul invatarii si pentru cunoastere in general, prin minuirea
adecvata a factorilor atentiei.

3. PRINCIPIUL INVATARII SISTEMATICE SI CONTINUE

- principiul este impus de relatia invatare si dezvoltare: dezvoltarea poate fi provocata si


determinata numai de o invatare continua, sistematica.
- exprima cerinta ca toate cunostintele, deprinderile, aptitudinile, competentele sa fie formate
progresiv, intr- o anumita ordine logica, respectindu – se procesualitatea invatarii
- se recomanda asigurarea cunostintelor – premisa pentru intelegerea noilor cunostinte, formarea
etapizata si progresiva a deprinderilor, aptitudinilor
- se impune continuarea invatarii acasa prin efectuarea temelor (care vor avea caracter aplicativ,
diferentiat, variat, interesant, accesibil – sub raportul posibilitatilor psihice dar si al timpului).

4. PRINCIPIUL INVATARII TEMEINICE


- exprima cerinta formarii unor cunostinte si deprinderi durabile si profunde astfel incit elevul sa le
poata utiliza / valorifica ulterior, in activitatea scolara / activitatea practica / viata.
- principiul impune:
* verificare continua si sistematica
* intarire imediata a raspunsurilor
* includerea fixarii (consolidarii)
* repetarea (sub forma reactualizarii ideilor ancora si a lectiilor de recapitulare)
* sistematizarea permanenta a achizitiilor deja formate
* cresterea gradului de activism al elevului
*apelarea cit mai des la reflectie ca metoda de instruire si autoinstruire
* utilizarea tehnicilor de invatare adecvate disciplinei scolare.

5. PRINCIPIUL ACCESIBILITATII
- impune respectarea posibilitatilor reale ale virstei si individuale
- se bazeaza pe caracterul stadial si pe cel individual al dezvoltarii psihice
- principiul cere respectarea “zonei proximei dezvoltari”, asigurarea concordantei dintre posibilitati
si dificultati, dar nu exclude efortul
- tratarea diferentiata si individualizata reprezinta strategia cea mai importanta ceruta de acest
principiu.

6. PRINCIPIUL UNITATII DINTRE SENZORIAL SI ABSTRACT

- fundament stiintific: cunoasterea senzoriala este premisa pentru cea logica care o valorifica si
valorizeaza, iar perceptile si reprezentarile noastre contribuie la verificarea constructiilor gandirii,
contolul prin intermediul lor anticipand pe cel logic
- principiul exprima cerinta asigurarii unui suport concret- senzorial necesar pentru identificarea de
catre elev a caracteristicilor concrete ale obiectelor si fenomenelor pornind de la concret si
particular elevul va putea ajunge la generalizari si abstractizari si va intelege, datorita
exemplificarilor si concretizarilor, constructiile abstracte
- se impune utilizarea adecvata, rationala a materialului didactic necesar
- elevul va fi solicitat sa observe, sa compare, sa analizeze, sa selecteze ceea ce este important, sa
verbalizeze actul observativ.
- Cuvintul (insotit de mijloace expressive) si intuitia senzoriala se imbina in pondere diferita, in
functie de virsta elevilor, de specificul obiectului de invatamint, de obiectul sau fenomenul studiat.

7. PRINCIPIUL CONEXIUNII INVERSE


- exprima cerinta reintoarcerii informatiei despre calitatea predarii si a invatarii in vederea reglarii si
perfectionarii lor
- deriva din caracterul sistemic al procesului didactic
- sunt importante informatiile pe care profesorul le primeste de la elevi (prin starea de atentie,
intrebari, calitatea raspunsurilor, implicarea intr - o o invatare activa), dar si informatiile pe care
elevul le are despre propriile rezultate dela profesor.