Sunteți pe pagina 1din 78

CAPITOLUL 1

1.1 Dezvoltarea durabila

Mediul inconjurator considerat in momentul de fata o prioritate pe plan international,


nefiind exclus nici din preocuparile economiei nationale. Dezvoltarea economica implica
problemele create de catre mediul inconjurator a carei conditionare chiar viabilitatea pe
termen lung a procesului in sine.1

1.1.1 Conceptul de dezvoltare durabilă

De la Adam Smith şi până în prezent, teoria economică analizează dezvoltarea propriu


-zisă. După douăzeci de ani de creştere economică, abia în anii 1970 apar primele
preocupări de redefinire a conceptului de dezvoltare.2
În anul 1972 în urma Conferinţei de la Stockholm s-a cazut de acord asupra
problemelor cu care s-au confruntat de - a lungul timpului cum ar fi deterioararea mediului
natural, de prevenire a agravării dezechilibrelor ecologice şi de asigurare a echilibrului
ecologic pe Terra.
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost promovat în anul 1980 de către Uniunea
Internaţională pentru Conservarea Naturii având un impact restrâns asupra gândirii la nivel
guvernamental. De aceea se consideră că elaborarea acestui concept este legată de
înfiinţarea în cadrul ONU, în anul 1983, a Comisiei Mondiale privind Mediul Înconjurător şi
Dezvoltarea , aceasta fiind însărcinată să elaboreze o strategie pe termen lung privind
mediul înconjurător să dea un fundament unui sistem de factori a mediului, luând în
considerare relaţiile dintre populaţie, resurse, mediu şi dezvoltare şi să definească
problematica pe termen lung şi eforturile corespunzătoare pentru abordarea tematicii
protecţiei mediului.Aceste obiective şi strategii au fost prezentate în Raportul Brundtland în
1987 care a fost supus dezbaterilor Conferinţei Mondiale de la Rio de Janeiro în 1992.
Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea a reunit , între 3 şi 14 iunie
1992 la Rio de Janeiro , 145 de preşedinţi , prim – miniştri sau vicepreşedinţi , fiind socotită
cea mai amplă reuniune a secolului XX. Cele mai importante documente adoptate la această

1
Nistoreanu, Puiu; Tigu, Gabriela; Padurean, Mihaela; Popescu, Delia- Ecoturism si turism rural, Bucuresti,
Editura ASE, Bucuresti, 2003, p. 29
2

0
conferinţă sunt : Declaraţia de la Rio asupra Mediului şi Dezvoltării numită şi „Cartea
Terrei”, Planul de acţiune intitulat „ Agenda XXI”, Convenţia cadru privind schimbările
climatice , Declaraţia privind pădurile şi Declaraţia privin deşertificarea.
Cu ocazia Conferinţei Mondiale de la Rio de Janeiro din 1992, dezvoltarea economică şi
protecţia mediului au fost fundamentate pe un concept nou cunoscut sub numele de
dezvoltare durabilă.
Dezvoltarea durabilă înseamnă în plan material menţinerea posibilităţiilor şi condiţiilor
de viaţă pentru generaţiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel puţin la
nivelul celor existente pentru generaţia actuală, precum şi redresarea factorilor de mediu
afectaţi de poluare. În plan spiritual dezvoltarea durabilă înseamnă conservarea moştenirii
faptelor de cultură realizate de cei din trecut şi cei de azi, şi dezvoltarea capacităţii în viitor.
La Summitul Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg din
anul 2002 în perioada 26 august – 6 septembrie, s-au strâns 104 conducători ai statelor lumii
ce au avut ca rezultate principale următoarele:
 Declaraţia de la Johannesburg
 Planul de implementare al Summitului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă
Prin Declaraţia de la Johanesburg s-a avut în vedere întărirea celor mai imortanţi factori
ai dezvoltării durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului la
nivel local, regional, naţional şi global.
Prin Planul de implementare se urmăreşte aplicarea unor măsuri sigure la toate nivelurile
şi cooperăriile naţionale care fiind exprimat în Principiului 7 al Declaraţiei de la Rio privind
cei 3 factori ai dezvoltării durabile. Aşadar eforturile sunt axate pe:
 Modificarea modelelor de producţie şi consum
 Protejarea sănătăţii
 Protejarea bazei de resurse naturale privind dezvoltarea economică şi socială
 Eradicarea sărăciei
Un important şi deosebit progres l-a avut sprijinul pentru înfiinţarea unui fond de
solidaritate mondială privind eradicarea sărăciei.
Conform definiţiei date de Comisia Pentru Mediu şi Dezvoltare, dezvoltarea
durabilă indică faptul că volumul total al capitalului, format din capital fizic (maşini,
drumuri, hoteluri), capitalul uman (sănătatea oamenilor, cunoştiinţele şi calificare lor) şi
capitalul natural (pădurile, aerul, apa şi solul) rămâne constant sau creşte în timp.
Conceptul de dezvoltare durabilă presupune realizarea unei interdependenţe între
cele trei modalităţi principale de atingere a acestui deziderat: educaţie, cercetare ştiinţifică,
acţiuni politice. Ideea de dezvoltare durabilă rezultă din încercarea de a sublinia
1
interdependenţa dintre creşterea economică şi calitatea mediului. Cauza apariţiilor
problemelor de mediu este determinată de faptul că câştigul consumatorilor individuali de
resurse naturale este realizat pe cheltuiala comunităţii ceea ce înseamnă că resursele naturale
sunt consumate peste limita interesolor commune, astfel încat rezervele sunt de cele mai
multe ori în pragul epuizării.
Dezvoltarea durabilă îşi propune să realizeze cinci tipuri de abordări, pentru rezolvarea
celor trei categori de obiective: sociale, economice şi ecologice.
Obiective sociale :
 Crearea de noi locuri de muncă
 Asistenţă socială
 Consulatrea publiculu pentru luarea decizilor
Obiective economice:
 Creşterea eficienţei utilizării resurselor
 Scăderea consumului resurselor neregenerabile
 Internalizarea costurilor de mediu
Obiective ecologice:
 Evaluarea impactului asupra mediului a activităţii antropice
 Menţinerea calităţii resurselor
Obiectivele dezvoltării durabile presupun realizarea a cinci categorii de abordării:
Abordarea economică se bazeaza pe principiul generării unui venit maxim în
condiţiile menţinerii capitalului (natural, uman, economic) , dezvoltarea durabilă se referă la
valoarea capitalului ( natural şi uman).
Abordarea ecologică se bazează pe susţinerea stabilităţii sistemelor biologice
naturale şi antropizate , dezvoltarea durabilă este abordată sub forma unei populaţii în
continuă creştere şi a unui consum de resurse ce diminuează stocurile şi potenţialul de
refacere. În tendinţa de a oferi cât mai multe oportunităţi generaţiilor viitoare se înscrie şi
conservarea biodiversităţii globale indiferent de avantajele cunoscute în prezent pentru
câteva specii.
Abordarea socio-culturală se bazează pe menţinerea stabilităţii sistemelor sociale
şi culturale pentru determinarea unei echităţi intra- şi intergeneraţionale prin păstrarea
diversităţii culturale şi încurajarea pluralismului de idei , efect al unei educaţii permanente şi
care vizează amplificarea potenţialului uman.
Abordarea moarală şi spirituală are o durabilitate ce este pusă în relaţie cu valorile
etice ale comportamentului uman , ca factor de sporire a eficienţei muncii sociale

2
Abordarea temporală abordată în sensul perfecţionării măsurării durabilităţii prin
intermediul unui sistem de indicatori prin intermediul cărora să se evidenţieze marimea
proceselor de înlocuire şi reînnoire în raport cu cele de depreciere , primele să depăşească
sau cel mult să fie egale pe termen scurt, comparativ cu cealaltă parte a ecuaţiei.
Potrivit FAO ( Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură), dezvoltarea durabilă
presupune amenajarea şi conservarea resurselor naturale şi satisfacerea nevoilor generaţiilor
actuale şi viitoare, conservarea terenurilor, apelor şi patrimoniului fito şi zootehnic, utilzarea
de materiale nepericuloase pentru mediu. Aşadar durabilitatea nu se limitează doar la
aspecte ecologice ale dezvoltării durabile, din contră, concepţia are un caracter global, toţi
factorii agronomici, economici şi sociali fiind de o importanţă egală şi se referă la
optimizarea resurselor şi la gestiunea mediului.
Avându-se în vedere complexitatea şi dificultăţiile de realizare practică a dezvoltării
durabilă, astfel încât aceasta poate fi definită prin unitatea în dinamică a următoarelor
coordonate: ecologică, economică, tehnico – tehnologică, social – umană, politică, culturală,
legislativă , şi spaţială.
 Coordonata ecologică aboordează procesul creşterii economice prin prisma
necesităţii prevenirii dezechilibrelor ecologice, a menţinerii echilibrului dinamic
în cadrul fiecărui ecosistem şi pe ansamblul biosferei, în condiţiile asigurării
compatibilităţii mediului creat de om cu mediul natural.
Nici o activitate economică nu poate fi concepută, fără luarea în considerare a
ecologicului, în măsura în care mediul natural contribuie la procesul creşterii economice. La
crearea bunăstării, a bogăţiei contribuie capitalul creat de om , capitalul uman şi capitalul
natural.
În calitate de factor generator de bogăţie, dezvoltarea durabilă trebuie să asigure
protejarea capitalului natural , menţinerea unui nivel minim al acestuia adică a capitalului
natural critic.
Dezvoltarea durabilă propune mai multe reguli de sustenabilitate bazate pe
menţinerea unui nivel minimal al capitalului natural3:
 O anumită resursă naturală are funcţiuni multiple: economice, biologice,
recreative, progresul tehnic neputând fi aplicat în mod unitar tuturor acestor
funcţiuni
 Utilizarea de resurse naturale reînoibile nu trebuie să fie mai mare decât rata
de reînoire uzuală proprie a resursei respective

3
Dona, I - Economie rurală, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 48

3
 Resursele epuizabile trebuie tratate în permanenţă prin prisma eventualei lor
înlocuiri de către resursele reînoibile
 Emisia de deşeuri trebuie să fie inferioară capacităţii de asimilare a acestora
de către mediu
Contribuţia capitalului natural critic la dezvoltarea economică prezentă şi viitoare
depinde de menţinerea stocurilor de resurse naturale şi de limitarea poluării mediului
natural, ceea ce presupune o mai bună gestionare a resurselor naturale şi controlul asupra
poluării asupra mediului. „Viitorul este a celor care vor gospodării cum se cuvine natura şi o
vor menţine sănătoasă şi curată.4
 Coordonata economică constituie coordonata esenţială a dezvoltării durabile de
care depinde satisfacerea într-o măsură crescândă a nevoilor umane.
Fiind principala formă a activităţii umane, economia asigură prin intermediul factorului
muncă, transferul de substanţe şi energie din mediul natural pe care-l foloseşte pentru
producerea de bunuri economice destinate consumului productiv şi neproductiv.
 Coordonata tehnico-tehnologică reprezintă factorul decisiv al creşterii
economice, care prin progresul calitativ pe care îl imprimă celorlalţi factori de
producţie, care contribuie la producerea de bunuri, constituind liantul ce asigură
compatibiltatea dintre coordonatele dezvoltării durabile.
 Coordonata social-umană reprezintă legătura dintre procesul creşterii
economice, bunăstarea individului, prosperitatea societăţii omeneşti.
Dezvoltarea durabilă abordează conceptul calităţii vieţii sub aspect economic, social şi
ecologic promvând ideea echilibrului între creşterea economică , echitatea socială , eficienţă
şi conservarea mediului înconjurător.
 Coordonata politică- garantează afirmarea democraţiei.Aceasta are rolul de
organizare, coordonare şi control al ansamblui acţiunilor sociale ale unei ţări, în
funcţie de interesele partidelor, claselor şi grupurilor sociale aflate la putere.
În ţara noastră se impune înlăturarea conflictelor de interese economice şi politice,
reconcilierea dintre aceste două coordonater ale dezvoltării durabile prin exercitarea
drepturilor şi obligaţiilor membrilor societăţii. Dar este necesară şi recăpătarea încrederii
populaţiei în instituţiile publice, mai ales prin reducerea corupţiei şi abuzurilor, acestea fiind
fenomene caracteristice perioadei actuale.
 Coordonata educaţională – este recunoscută ca fiind cel mai eficient mijloc de
care dispune societatea omenească pentru a răspunde provocărilor viitorului,

4
Soroceanu, V.- Creşterea economică şi mediu natural , Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag 51

4
deoarece progresul depinde din ce în ce mai mult de cercetare, inovare şi
adaptare a noilor generaţii la cerinţele prezente şii viitoare.
Accesul la educaţie este condiţia participării active şi creatoare a oamenilor , în special
a tinerilor, la viaţa economico – socială şi culturală de la toate nivelurile socităţii.
În prezent cunoaşterea şi nevoia de a înţelege şi de a găsi şi fundamenta noi soluţii
progrsează într- un ritm rapid. Drept urmare este necesar ca educaţia să fie extinsă la laturile
formale şi informale , fără a se neglija rolul familiei şi al comunităţii locale.
 Coordonata culturală constă în formarea unui orizont de cultură generală, a
unui nou mod de gândire, de comportament al oamenilor în raport realităţile
economice şi sociale şi cu mediu natural dar şi în relaţiile dintre ei, de afirmare a
unei cunăştiinţe economice, ecologice şi civice.
 Coordonata legislativă – crearea cadrului instituţionall şi juridic necesar
dezvoltării durabile.
 Coordonata spaţială – se referă la asigurarea compatibilităţiilor criteriilor de
optimizare la toate nivelurile structurale ale economiei – naţional, regional şi
mondial. Această coordonată este generată de procesul globalizării economiei
mondiale şi de integrarea României în U.E

1.1.2 Principii ale dezvoltării durabile

Prin dezvoltare durabilă este exprimată integrarea armonioasă a dezvoltării economice ,


a guvernării responsabile a asigurării sociale şi a legăturii om – natură aceste aspecte fiind
relevate de către principiile dezvoltării durabile formulate în cadrul Agendei XXI
Conferinţei ONU pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro.
Declaraţia de la Rio pune în evidenţă 18 principii pentru dezvoltarea durabilă:
 Oamenii trebuie să se afle în centrul tuturor iniţiativelor de dezvoltare
 Căutarea soluţiilor pentru rezolvarea problemelor să se facă printr+o abordare
holistică, să se facî apel la ştiinţă şi tehnologie
 Încurajarea comunităţilor umane de a-şi recunoaşte valorile culturale, morale şi
spirituale
 Capacitatea comunităţilor de autodeterminare prin respectarea drepturilor la
propria dezvoltare
 Suveranitatea naţională presupune asigurarea securităţii oamenilor şi calităţii
mediului

5
 Egalitatea dintre sexe
 Pacea , ordinea şi unitatea naţională
 Justiţia socială, echitatea spaţială care să asigure distribuţia echitabilă a resurselor
şi oferirea de oportunităţi egale pentru membrii societăţii
 Participarea democratică la luarea decizilor
 Viabilitatea instituţională care să asigure convergenţa de interese a diferitelor
grupuri
 Dezvolarea economică viabilă, bazată pe echitate între comunităţi, vârste, clase
sociale, grupuri etnice, zone geografice, generaţii, etc.
 Distribuţia populaţiei umane astfel încât să nu depăşescă capacitatea de suport a
mediului
 Sănătatea ecologică, prin cunoaşterea naturii ca o moştenire comună pentru
generaţiile viitoare
 Echiatatea între zone biogeografice în managementul resurselor naturale
 Cooperarea globală a naţiunilor pe Terra
Principiile de la Rio ne dau parametriii în care trebuie să vizualizăm propria dezvoltare
durabilă, ţinând cont de particularităţile noastră ca naţiune, de cultură şi de obiceiurile ţării
noastre , de specificul local. Aceste principii ne ajută să apropiem noţiunea de dezvoltare
durabilă, să o personalizăm în funcţie de necesităţile locale şi să o implementăm.

1.1.3 Strategii de dezvoltare durabilă

Strategia de dezvoltare durabilă a fost adoptată în 2001 la întâlnirea internaţională de


lucru de la Gothenburg (Suedia), ca strategie pe termen lung ce concentrează politicile de
dezvoltare durabilă în domeniile: economic, social şi protecţia mediului şi care a cunoscut o
apreciere semnificativă în următorii ani.
O strategie de dezvoltare durabilă este un ansamblu coordonat de procese
participative care permit progresul permanent în domeniul analizei, dezbaterii, consolidării
capacităţilor, a planificării şi a mobilizării resurselor existente, conciliind obiective
economice, sociale şi de mediu ale societăţii pe termen lung şi scurt datorită punerii în
aplicare a unor strategii care se susţin una pe alta când aceasta este posibil, iar în caz contrar
precedând la arbitraje. Ea se constituie într-un instrument ce serveşte la transpunerea
acţiunii concrete ale alegerilor făcute după modalităţi, realiste, eficace ţi durabile.

6
Substanţa strategiei de dezvoltare durabilă este dată de principiile ce guvernează
materia, aceasta conducând pe de-o parte la identificarea realistă a rezultatelor scontate, iar
pe de alta la crearea instrumentelor necesare implementării efective ale acesteia.
Aceste principii pun accentul pe însuşirea proceselor strategice de către partenerii locali,
pe participarea efectivă, a acestora la toate nivelele şi pe existenţa unei voinţe politice la
nivel înalt.
Strategia dezvoltării durabile reprezintă cadrul de referinţă pentru facilitarea luării unei
decizii când anumite alegeri sunt incompatibile.
Strategii din cele care au reuşit sunt cele care:
 Au definit clar priorităţile
 Se înscriu într-o optică pe termen lung
 Vizează promovarea coerenţei între diferitele cadre de planificare existente deja
 Favorizează apropierea la nivel local
 Traduc un angajament la nivel naţional
Strategiile care au eşuat sunt cele care:
 Au focalizat pe un aspect particular
 S-au limitat la iniţiative punctuale şi izolate
 Sunt rezultatul unor demersuri descendente
Sistemul de integrare a diferitelor strategii sectoriale existente este fundamental pentru o
coordonare eficace. De eficienţa acestuia depinde nu doar gradul de succes al strategiei dar
şi nivelul economiei de resurse şi de capacităţi ce poate rezulta în urma procesului în sine.
Prin cadrul de dezvoltare iniţiat în 2001 au fost indentificate 4 priorităţi:
 Schimbarea climatică şi utilizarea energiei „curate” ( adică surselor de energie care
nu dăunează mediului)
 Sănătatea publică
 Gestionarea responsabilă a resurselor naturale
 Sistemele de transport şi utilizarea terenurilor
Pentru tratarea acestor priorităţi au fost stabilite trei direcţii de acţiune, ce
structurează ţi eficientizează strategia de dezvoltare durabilă şi care, în acelaşi timp se
completează reciproc. Acestea cuprind:
(A). propuneri ce influenţează mai ulte sectoare
(B). măsuri de realizare a obiectivelor pe termen lung
(C). revizii progrsive a gradului de implementare a strategiei
Prima direcţie de acţiune ( A)- măsurile aferente au în vedere următoarele aspecte:

7
 Toate propunerile legislative majore trebuie să închidă o evaluare a potenţialelor
costuri şi beneficii economice, sociale şi de mediu
 Programelor comunitare de cercetare şi dezvoltare trebuie să se axeze mai mult pe
dezvoltarea durabilă
A doua direcţie de acţiune ( B)- este strâns corelată cu priorităţiile
indentificate, astfel încât pentru fiecare prioritate a fost creat un set
corespunzător de măsuri de acţiune.Tabelul de mai jos arată această
corespondenţă.

Priorităţi Măsuri de acţiune


(1) Schimbarea climatică - îndeplinirea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto
şi utilizarea energiei - reducerea emisiilor de gaze ce generează efectul de seră
‚curate’
(2) Sănătatea publică - asigurarea calităţii şi siguranţei alimentelorpe tot parcursul lanţului
alimentar
- abordarea aspectelor referitoare la epidemii şi rezistenţa la antibiotice
(3) Gestionarea - eliminarea relaţiei cauzale existente între utilizarea resurselor şi
responsabilă a resurselor creşterea economică precum şi stoparea distrugerii biodiversităţii
naturale
(4) Sistemele de transport - eliminarea relaţiei cauzale existente între dezvoltarea transportului şi
şi utilizarea trenurilor creşterea economică
- dezvoltarea de sisteme de transport ce nu dăunează mediului

A treia direcţie de acţiune ( C)- prevede ca măsuri de realizare:


1) o revizuire anuală a strategiei, care are loc în cadrul întâlnirii din fiecare
primăvară a Consiliului European
2) o revizuire a strategiei la schimbarea fiecărui mandat al Comisiei
3) organizarea, de către Comisie, a unui forum cu părţile interesate (la fiecare doi
ani)
Aplicabilitatea strategiei este în mod direct legată de măsura în care aceasta conciliază
aspiraţiile Statului, a societăţii civile şi a sectorului privat. Aceste componente socitale
trebuie să participe împreună la elaborarea acestui proiect de viitor al societăţii economice.
Strategia dezvoltării durabile este în fapt un sistem care trebuie să cuprindă următoarele
elemente:
 Un cadru al organizărilor întâlnirilor regulate dintre partenerii implicaţi şi un
instrument de negociere la nivel naţional şi descentralizat permiţând stabilirea unor
punţi între aceste nivele
 O viziune comună a dezvoltării durabile şi un ansamblu de obiective strategice
8
 Un ansamblu de mecanisme flexibile destinate atingerii obiectivelor fixate
(sistem de informare, mijloace de comunicare şi analiză, angajare la nivel
internaţional, dispozitive de coordonare, pentru integrarea diferitelor politici,
bugetarea, mecanisme de dezvoltare)
 Principii şi norme susceptibile a fii adoptate de către sectoarele vizate
 Activităţi experimentale destinate favorizării învăţării şi însuşirii obiectivelor

strategiei la nivel local

1.1.4 Principiile unei amenajări de dezvoltare durabilă

În ceea ce priveşte elaboraea unei amenajări durabile a teritoriului, vor trebui luate în
considerare principiile5 următoare, care vizează o dezvoltare durabilă şi echilibrată din punct
de vedere regional.
1. Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltări socio-economice
echilibrate şi de îmbunătăţire a competivităţii
Deciziile şi investiţiile cu efecte teritoriale se orientează prin raportare la un model
de dezvoltare policentrică atât la nivel naţional cât şi la nivel regional. Presupune
atractivitatea, în materie de investiţii economice a oraşelor va trebui îmbunătăţită iar cea a
regiunilor slabe structural va trebui întărită. Aceasta se referă în special la regiunile cu
industrie veche şi la regiunile rurale.
2. Promovarea încurajării dezvoltării generate de funcţiunile urbane şi de
îmbunătăţirea relaţiilor dintr oraşe şi sate
Sistemele urbane şi centrele urbane de mărime mică şi mijlocie din regiunile rurale
trebuie să fie dezvoltate în aşa fel îcât accesul la funcşiunile urbane să fie înlesnite.
Parteneriatele oraş- sat au de jucat un rol din ce în ce mai important mai ales în
domeniul unei strcturi echilibrate, al dezvoltării reţelelor de transporturi publice şi
diversificării economiei zonale rurale, al creşterii productivităii infrastructurii. Condiţiile
pentru un parteneriat oraş- sat eficient rezidă într-o bună colaborare între colectivităţiile
teritoriale pe picior de egalitate.
3. Promovarea unor conditii accesibile mai echilibrate
O politică de amenajare mai echilibrată din punct de vedere regional trebuie să asigure
o mai bună interconexiune a oraşelor mici şi mijlocii, ca şi a spaţiilor rurale, la principalele
axe şi centre de transport.
4. Facilitarea accesului la informaţie şi cunoaştere
5
Conferinţa Europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului, 2000

9
Apariţia societăţii informaţionale este astăzi fenomenul cel mai căutatal remodelării
structurii regionale. Trebuie realizate îmbunătăţiri ale reţelelor de comunicaţii iar tarifele nu
ar trebui să fie prohibitive. Crearea de bănci de date în linie, va trebui să fie favorizată
pentru a înlesni comunicarea regiunilor.
5. Reducerea degradării mediului
Politica de amenajare trebuie să acorde o atenţie deosebită practicilor agicole şi
silvicole mai puţin distrugătoare, promovării sistemelor de transport şi de energie care să
favorizeze mai mult mediul ambienta, regenerarea zonelor urbane degradate şi reabilitatea
acestora.
6. Valorificarea şi protecţia resurselor şi patrimoniului natural
Resursele naturale contribuie nu numai la echilibrul ecosistemelor ci şi atractivitatea
regiunilor, la valoarea lor recreativă şi la calitatea generală a vieţii. Acestea trebuie să fie
protejate şi valorificate. Strategiile integrate prin gestiunea resurselor de apă trebuie să
includă protecţia apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, controlul activităţii agricole în
materie de fertilizare şi irigare. În materie de protecţie a calităţii apelor potabile din pânzele
freatice, este de asemenea esenţial să se stabilească o corespondenţă între expansiunea
reţelelor de alimentare cu apă cu cele de eliminare a apelor uzate.
7. Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare
Valorificarea patrimoniului cultural care este atractivitatea regională şi locală pentru
investitori, pentru turism şi populaţie, este un factor important de dezvoltare economică şi
contribuie astfel în mod seminficativ la întărirea indentităţii regionale.
8. Dezvoltarea resurselor energetice în menţinerea securităţii
Amenajarea teritoriului susţine promovarea resurselor de energie regenerabile ca
sisteme coerente în teritoriu şi respectuase cu mediul, cât şi completarea reţelelor de
transport al energiei la nivel naţional.
9. Promovarea unui turism de calitate şi durabil
Amenajarea teritoriului trebuie să aibă în vedere utilizarea ocaziilor de dezvoltare
care decurg din turism mai ales în cazul regiunilor defavorizate. Vor trebui promovate, cu
prioritate forme de turism de calitate şi durabil. O cunoaştere aprofundată a ecosistemelo şi
a locurilor cu potenţial turistic este necesară la fel ca şi unele instrumente pentru ghidaj
public.
10. Limitarea preventivă a efectelor catastrofale naturale
Catastrofele naturale cum ar fi cutremurele de pământ, uraganele, inundaţiile,
avalanşele, alunecăriile de teren, sunt cauza în fiecare an a unor pagube considerabile cu

10
consecinţe grave pentru viaţa şi sănătatea persoanelor, pentru economie, pentru structurile
urbane şi pentru peisaje

1.1.5 Protecţia Mediului

Realităţile din zilele noastre arată că secolul XX este perioada în care au avut loc
dezvoltarea industrială şi agricolă, comercială şi turistică ce au determinat apariţia unei
poluări şi chiar a unor degradări ireversibile a factorilor de mediu.
Mediul înconjurător cuprinde atât factori naturali care acţionează asupra
oragnismelor vii cât şi factori culturali care acţionează asupra omului şi a activităţilor sale.
Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile
omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării tuturor ramurilor de
activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult,
iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai mult, un dezechilibru
ecologic.
În România, o definiţie a mediului înconjurător a apărut în 1973 prin Legea nr.9
(Legea Mediului), aceasta lege fiind votată la un an de la Conferinţa ONU asupra mediului
ce a avut loc la Stockholm. În această lege mediul apare definit ca „toatalitatea factorilor
naturali (apă, aer, sol, pădure, orice altă vegetaţie terestră şi acvatică, rezervaţii şi
monumente ale naturii) şi a celor creaţi de factorul uman (aşezări omeneşti) în strânsă
intercţiune, influenţând echilibrul ecologic şi determinând condiţiile de viaţă pentru om, de
dezvoltare a societăţii”.
Tot mai des, o parte din materiile prime produse, se regăsesc în aer, apă şi în sol.
Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită
dezvoltării proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate în
atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri şi oxizi ai
metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetaţiei, în
general, şi direct sau indirect asupra omului.
La începutul acestui mileniu, lumea se află în schimbare. Schimbările care au avut
loc şi vor avea loc, creează, speranţe pentru o remediere treptată a mediului înconjurător.
„Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul şi subsolul
şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea cea mai
comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre mediul înconjurător.
Totalitatea factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru regnurile vegetale,
animale şi pentru exponentul său raţional – omul, reprezentând mediul natural. În mediul

11
natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apă, substrat
geologic, relief, sol.

Componentele biotice reprezintă viaţa, organismele ce le dezvoltă pe fundalul


sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetaţiei şi animalelor depinzând atât de factori
tereştri, cât şi cosmici (radiaţia solară de exemplu) ceea ce ne ajută să înţelegem implicaţiile
care pot urma unor modificări fie terestre, fie cosmice, sau ambele în acelaş timp.
În 1995 Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţia Mediului a eleborat „ Strategia
protecţiei mediului în România”. Această strategie a reclamt elaborarea Programului de
acţiuni pentru protecţia mediului în Europa Centrală şi de Est- ce a fost aprobat de
Conferinţa Ministerială din Lucerna, Elveţia, în data de 28-30 aprilie, ale cărei principii au
fost adoptate şi de ţara noastră.
Principiile strategiei protecţiei mediului sunt:
 Conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor prin măsuri de
prevenire a poluării prin introducerea şi utilizarea tehnologiilor „curate” în toate
activităţiile
 Dezvoltarea durabilă. Degradarea mediului semnifică reducerea potenţialului existent
de regenerare a naturii, înrăutăţirea calităţii şi diminuarea refacerii factorilor de
mediu
 Evitarea poluării prin măsuri preventive, aplicînd tehnologii nepoluante
 Conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice
 „Cine poluează plăteşte”- principiu ce stă la baza politicii de mediu multor ţări
 Eliminarea poluanţilor şi menţinerea ecosistemelor
Conceptul actual de „mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care caută să
cunoască, să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată
complexitatea lor.
Prin „resurse naturale” se înţelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului
înconjurător ce pot fi folosite în activitatea umană:
 resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili;
 resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică;
 resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmăreşte nu numai folosirea
raţională a tuturor aceste resurse, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi
localităţilor cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie
căt mai puţin poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport

12
generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra
mediului înconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale
utilizabile.
Astfel noţiunea de “mediu înconjurător” cuprinde de fapt, toate activităţile umane în
relaţia om-natură, în cadrul planetei Terra. Când se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se
vorbeşte de fapt, în termenii cei mai globali, de mediul înconjurător care caracterizează
planeta noastră la un moment dat.
Între toate acestea şi poluarea, degradarea apei şi a aerului, ameninţarea păturii de
ozon, deşertificarea, deşeurile toxice şi radioactive şi multe altele, există o strânsă
interdependenţă. În toate civilizaţiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de
natură predominant agricolă,”pământul era baza economiei, vieţii, culturii, structurii familiei
şi politicii”, viaţa era organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că
fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar.
Energia cheltuită corespundea în esenţă lucrului forţei musculare, umană sau
animală, rezervelor de energie solară înmagazinată în păduri, utilizării forţei hidrauliuce a
râurilor sau mareelor, forţei eoliene. Natura reuşea până la urmă să refacă pădurile tăiate,
vântul care unfla velele, râurile care puneau în mişcare roţile, deci sursele de energie
utilizate de civilizaţiile agricole erau regenerabile.
Odată cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs paralel cu perfecţionarea
organizării sociale şi, în special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate
din ultimele două secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i
smulge lacom bogăţiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard şi
jumătate din populaţia actuală a Terrei aparţine civilizaţiei industriale.
A fost un sistem social multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii
omeneşti. Creşterea economică, enorm accelerată, se bazează în majoritate nu pe surse
regenerabile de energie, ci pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili,
neregenerabili: cărbuni, ţiţei, gaze naturale.
Alvin Toffler observă: “Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii,
în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!”.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor
neregenerabile de energie, s-a ajuns, în unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare
ridicat, constatându-se practic că apare, cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii
umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile,
avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după

13
tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene
care sunt determinante, în ultima instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în
stare de explozie demografică şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.
Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă
rezultatul interferenţelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu
elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează
condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii.
Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput în afara
mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a sa
în parte, îşi pun amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei indivizilor.
Ansamblul de relaţii şi raporturi de schimburi ce se stabilesc între om şi natură,
precum şi interdependenţa lor influentează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă
şi implicit condiţiile de muncă pentru om, precum şi perspectivele dezvoltării societaţii în
ansamblu. Aceste raporturi vizează atât conţinutul activităţii cât şi crearea condiţiilor de
existenţă umană.
În concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde
nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea lor
pentru a deservi populaţia (pentru a satisface doleanţele acestora). Această dependenţă
cunoaşte un mare grad de reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează într-
o măsură mai mare sau mai mică mediului.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate
supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problema de interes major şi certă actualitate
pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea
efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.
Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantităţi şi
ritmuri ce depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs
dezechilibre serioase ecosistemului planetar.
Protecţia mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel
mondial, fapt ce a dat naştere numeroaselor dispute între ţările dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare. Acest lucru a impus înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale
obiective adoptarea unor soluţii de diminuare a poluării şi creşterea nivelului calităţii
mediului în ansamblu.
Cercetările amănunţite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de
poluare s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi măsuri care prevăd:

14
 cunoaşterea temeinică a mediului, a interacţiunii dintre sistemul economic şi
sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate
raţional si cu maxim de economicitate
 prevenirea şi combaterea degradării mediului provocată de om, dar şi datorate unor
cauze naturale
 armonizarea intereselor imediate şi de perspectivă ale societăţii în ansamblu sau a
agenţilor economici privind utilizarea factorilor de mediu
Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate,
evaluat gradul de deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce privesc modalităţile de protejare trebuie soluţionate trei categorii de probleme:
 crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care să garanteze
respectarea legilor în vigoare.
 evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a mediului şi identificarea surselor de
suportare a acestora.
 elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan naţional şi internaţional
referitor la protejarea mediului.
În ceea ce priveşte evaluarea costurilor şi stabilirea modului în care aceste sunt
suportate se poate susţine că protejarea mediului este costisitoare şi nu pot fi întotdeauna
identificaţi factorii poluării. Datorită acestei situaţii costurile de protejare a mediului se
împart între societăţile comerciale potenţiale poluatoare şi stat. Fondurile alocate protejării
mediului diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi
factorii de mediu şi zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de
program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea
responsabilităţilor pentru derularea proiectelor.
Presiunea activităţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De
asemenea, se accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor, spaţiul
ocupat, parcurs şi utilizat pentru activităţile umane este din ce în ce mai vast. Această
evoluţie îşi pune amprenta în mod nefavorabil asupra mediului şi a componentelor sale.
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea
lejeră în spaţiile verzi. Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai mare
sau mai mică, fie sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului în
proporţii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa,
flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi biosfera.

15
În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativă şi estetică ale
elementelor componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue a
societăţii umane.

1.2 Studiu de caz în zona turistică Roşia Montană

1.2.1 Localizarea aşezării Roşia Montană

Roşia Montană este situată pe versantul nord-vestic al Carpaţilor Meridionali, în


sudul Munţilor Apuseni (la poalele Munţilor Metaliferi), la cca. 80 de km de oraşul Alba
Iulia, reşedinţa judeţului Alba, la 50 km de oraşul Brad, la 128 km de oraşul Cluj-Napoca, la
11 km şi respectiv 15 km de alte doua oraşe - Abrud şi Câmpeni. Se invecineaza la nord cu
teritoriul administrativ al orasului Cimpeni, cu cel al orasului Abrud la sud - vest, cu
comunele Bistra, Lupsa si Bucium la est si sud - est, iar cu comuna Sohodol la vest. Situată
la aproximativ 800 de metri altitudine, Roşia Montană repezintă un colţ de rai în care
culmile domoale se îmbină cu masivele muntoase ce au fost îndelung exploatate din cauza
conţinutului ridicat de aur

1.2.2 Istoria aşezării Roşia Montană

Istoria localităţii Roşia Montană este legată de istoria exploatării zăcămintelor


aurifere (spălarea nisipurilor aluvionare si extracţia minereului aurifer).
Cucerirea Daciei de către romani a însemnat o etapă nouă, de cristalizare a nucleului de
locuire în zona Roşia Montană. Această etapă este documentată de exploatarea romană de la
Cetate, cât şi de fragmentele de altare si monumente funerare descoperite la nord de
localitate.
Din perioada romană datează prima atestare a localităţii, care apare sub numele de
Alburnus Maior pe o tăbliţă cerată în galeria Sfântul Ladislau din mina Sfântul Simion din
Ohaba. Alburnus Maior este pomenit aici ca un pagus, format din cartiere locuite de seminţii
de iliri aduşi din sudul Dalmaţiei: pirustae, baridusta, sardeates.
În perioada romană organizarea exploatării aurifere cădea în sarcina unui procurator
aurariarum, libert pe timpul lui Traian si făcând parte din ordinul cavalerilor începând cu
Hadrian. Roşia Montană (Alburnus Maior) era subordonata administrativ Procuratorului
general din Ampelum (Zlatna).

16
Importanţa mineritului aurifer este subliniată de descoperirea a trei contracte de
vânzare-cumpărare de sclavi şi de un bogat inventar de unelte si ustensile folosite în
galeriile de exploatare minieră (opaite - lucernae, butuc de roată hidraulică, daltite, sfredele
etc.).
După retragerea aparatului administrativ si militar roman, izvoarele arheologice
confirma continuitatea locuirii în zona; mineritul se practica doar ocazional, numai pentru
nevoile proprii ale membrilor obştilor săteşti.
După supunerea cnezatelor si voievodatelor româneşti de către regalitatea maghiară,
exploatarea aurului în zonă capătă noi valenţe, datorită colonizării minerilor germani pe care
îi găsim menţionaţi în 1238, la Cricău si Ighiu, colonişti ce obţin dreptul de a exploata aurul
de la ,,Chernech", asimilat cu masivul Cârnic din sud-estul Roşiei Montane.
În Evul Mediu, localitatea a purtat denumirea Roşia Montană cu diferite variante:
Valea Roşie, Verespatak, Roşia de Munte, dar nu mai apare în documente ca localitate de
sine stătătoare, fiind inclusă pâna în 1860 în oraşul Abrud. Pentru mai bună exploatare, regii
maghiari au încercat anumite reglementări juridice, care au contribuit la dezvoltarea
mineritului aurifer.
Astfel de măsuri a luat şi regele Carol Robert în anii 1327 - 1328. Potrivit sistemului
de până atunci, din toate metalele preţioase exploatate regele lua a 1/8 parte din aur şi 1/10
din argint (urbura); dacă se descoperea vreo mină pe proprietăţi particulare, regele lua în
stăpânire pământul respectiv, acordând proprietarului alte moşii în schimb. Din această
cauză feudalii nu erau interesaţi în căutarea şi exploatarea minelor. Potrivit măsurilor regale,
terenurile pe care se descopereau metale preţioase rămâneau ale proprietarilor, cărora li se
acorda 1/3 din urbură, regele luând 2/3. Rezultatul a fost ca stăpânii de moşii s-au întrecut în
căutarea şi exploatarea bogăţiilor subsolului iar mineritul a luat, în aceste condiţii, o
dezvoltare deosebită. În anul 1347, alături de alte exploatări, este menţionată mina
,,Chernech" .
La începutul sec. XVI minele din zona aparţineau şi unor patricieni locali; într-un act
de litigiu privind dreptul de spălare a nisipurilor din Valea Roşie apare rădăcina numelui
localităţii - Rubeo Flumine, Rothseifen, Rotbach, Verespatak. O mărturie din 1579
precizează că unii oraşeni din Abrud aveau atât steampuri, cât si spălătorii de prundiş pe
Valea Cornei şi Valea Rosiei (Valle Verespatak). În 1592 apare prima atestare documentară
cu denumirea actuală a localităţii, ea făcând parte integrantă din Abrud.
În anul 1642 se pomeneşte ,,aşa zisa Cetate, celebra mina de aur de la Roşia
Montană", care este pe jumătate cumpărată de Ladislau More de la Ştefan Fodor, împreună
cu fâneţele şi steampurile ce-i aparţin. Revigorarea exploatării miniere se datorează şi unor

17
măsuri de redresare din perioada domniei lui Gabriel Bethlen. Aşadar, în 1676 în Roşia
Montană funcţionau 77 de steampuri, în 1757 erau 119, iar în 1772 acestea erau în număr de
226 .
De altfel sec. XVIII, ca şi trecerea Transilvaniei sub administraţia austriacă, este
caracterizat printr-o serie de măsuri luate de puterea politică pentru stimularea mineritului,
diversificarea tipurilor de minereuri extrase (plumb, zinc, cupru ), amenajarea lacurilor
(taurilor) de acumulare şi înfiinţarea unor noi mine ale asociaţiilor miniere cu muncă
salariată. La Roşia Montană, primele lucrări miniere executate de particulari au început în
anul 1746, când s-au săpat galeriile Sfânta Treime (Vercheşul de Jos - Râzna ) şi au fost
continuate cu săparea galeriei Sfânta Cruce de Orlea, începută în 1783.
Tot în această vreme au fost colonizaţi în zonă specialişti din Austria si Ungaria
superioară, care vor influenţa compoziţia etnică şi aspectul aşezării prin comportarea unor
modele culturale occidentale (tipuri de locuinţă central - europene, elemente decorative
baroce, vestimentaţie ,,nemţeasca", mobilier de factura urbana, feronerie, porţelanuri şi
sticlărie vieneză ).
În 1733 conscripţia Klein aminteşte de localitatea ROSIJE, iar în 1760-1762,
conform conscripţiei Bucov, comuna purta numele de Verespatak; în anul 1744, la cererea
lui Inochenţie Micu Klein, cercetându-se bunurile bisericeşti din Abrud si Roşia, s-a
constatat ca bisericile deţineau şi ele steampuri provenite din danii, ca acelea ale bisericii
din Roşia dăruite de Jurca Dumitru şi Lupea Achim.
În anul 1773 împărăteasa Maria Tereza aproba statutul mineritului din Abrud;
imaginea împărătesei este încă vie în memoria comunităţii din Roşia Montană şi din Corna,
reţinând actul de danie către biserica catolică din Roşia Montană, precum şi activităţile de
modernizare ale Taului Mare.
Totuşi, încă din anii 1781-1782, roşienii au depus o mulţime de plângeri la
judecătorie prin care protestau fata de obligativitatea lucrului ,, cu palma si carul" la
amenajarea taurilor de acumulare. Cu acest prilej se găsesc consemnate o serie de nume ale
petiţionarilor. La vremea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan roşienii se implicau direct,
arzând casele ungurilor, biserica catolică şi incendiind unele guri de mină. Roşienii participă
la Revoluţia de la 1848 -1849, fiind înrolaţi în armata lui Iancu, unde apar conduşi de eroii
locali - George Gritta şi preotul Simion Balint.
Începând cu anul 1857 începe acţiunea de separare administrativă de Abrud, devenită
oficială în anul 1860. După 1854 localitatea Roşia Montană va avea denumirea dubla,
maghiară si românească, Verespatak- Roşia, iar după Marea Unire se va numi Roşia de
Munte.

18
Importanţa localităţii Roşia Montană în peisajul economic şi politic al timpului este
subliniată de implicarea locuitorilor ei în marile evenimente ale istoriei transilvane.
Dacă în timpul primului război mondial s-a întrerupt cea mai mare parte a activităţii
miniere, după război urmează o scurta perioada de prosperitate a localităţii, guvernul român
încercând să îmbunătăţească, prin măsuri speciale, situaţia economică a Ţării Moţilor.
În anul 1930 Societatea Mica construieşte instalaţia de flotare de la Minele Statului
din Dealul Crucii. Treptat se trece la exploatarea industrială a minereului aurifer şi
prelucrarea acestuia în steampuri de tip californian. Totuşi, la Roşia Montană s-a practicat în
continuare extracţia rudimentară a minereului, locuitorii folosind tradiţionalele steampuri
acţionate hidraulic.
Epuizarea filoanelor principale, capitalul redus şi schimbările produse după război pe
piaţa aurului au determinat în deceniul al patrulea al sec. XX degradarea activităţii miniere,
însoţita de decăderea localităţii. Mare parte din mineri migrează împreuna cu familiile către
alte zone miniere din tara, cu precădere în Valea Jiului.
După naţionalizarea din 1948 este interzisă exploatarea în regim privat a minereului
aurifer, minele particulare sunt închise, iar funcţionarea steampurilor este interzisă. Urmează
o perioada grea pentru locuitorii Roşiei Montane, a cărei amintire este păstrată si evocată de
bătrânii roşieni ce nu pot uita represaliile si torturile la care au fost supuşi pentru a divulga
locurile unde şi-au ,,ascuns aurul pentru zile negre ".
Scăderea treptată a nivelului economic al gospodăriei ţărăneşti din comuna Roşia
Montană şi prigonirea celor care au deţinut guri de mină, steampuri, magazine, cârciumi, au
avut ca efect părăsirea satelor de către o parte a populaţiei, degradarea si ruinarea clădirilor
reprezentative, care şi-au schimbat proprietarii într-un ritm nemaiîntâlnit în alte zone.

1.2.3 Prezentarea actuală a zonei Roşia Montană

În prezent Roşia Montană are aproximativ 4000 de locuitori, fiind aşezată pe valea
râului Roşia, afluent al râului Abrud, cu masivele Cetate şi Cârnic pe de o parte şi Orlea şi
Jig pe de altă parte. Are 42 de case cu valoare patrimonială, numeroase biserici aparţinând
diferitelor culte şi un muzeu al mineritului în care se pot vizita o galerie miniera romană
săpată cu dalta şi ciocanul, dar care astăzi este electrificată. Fac parte din peisajul natural şi
lacurile artificiale (numite şi tauri) care erau construite pentru a susţine activitatea minieră.
Aceste tauri sunt în număr de 5 şi se găsesc şi în ziua de azi având în permanenţă apă:
Taul cel Mare, Taul Anghel, Taul Tarinii, Taul Braziilor şi Taul Cornei.

19
1.2.4 Implicarea Gold Corporation în zona Roşia Montană

Conform datelor furnizate pe site-ul companiei Roşia Montană Gold Corporation


S.A compania Roşia Montană Gold Corporation (numită RMGC), este constituită din
Gabriel Resources Ltd (80 %acţiuni), Minvest Deva care reprezintă statul român (19,3%) şi
alti 3 acţionari români ( 0,7 % acţiuni).
Gabriel Resources este o companie orientată ctătre exploatarea şi dezvoltarea
metalelor preţioase.
Proiectul Roşia Montană Gold Corporation prevede închiderea actualei exploatări
miniere a Minvest Deva şi deschiderea celei mai mari exploatări miniere din Europa pentru
a obţine 300 de tone de aur şi 1600 de tone de argint anual prin metoda excavărilor la
suprafaţă a patru cariere deschise ( Cetate, Cârnic, Orlea, Jig-Vlădoaia) estimate la 100 ha
fiecare. Tot aici se prevede şi strămutarea a 900 de familii adică aproximativ 2000 de
persoane, 740 de locuinţe şi 138 de apartamente, 8 biserici 9 cimitire, şcoli, grădiniţe,
distrugerea muzeului mineritului împreună cu galeria ce se vizitează în prezent, distrugerea
monumentelor naturale Piatra Despicată şi Piatra Corbului, construirea unui iaz de decantare
în locul actualului sat Corna ca depozit de tulburări de steril de procesare la doar 2 km de
Abrud.
Proiectul a generat şi generează în continuare numeroase controverse naţionale şi
internaţionale care au determinat mişcări de rezistenţă locale datorită unor aspecte pe care
acest proiect le implică cum ar fi tehnica de exploatare a RMGC fiind cea mai dăunătoare
pentru mediu: durata de viaţă 17 ani..
Avand in vedere ca investitia dureaza 17 ani, se impune o analiza a pierderilor si
suportate de stat.
 98% din valoarea resursei naturale (aur si argint) revin investitorilor straini
 externalitatile de mediu dupa inchiderea investitiei nu sunt estimate
( intretinerea digurilor, gestiunea iazurilor)
 excluderea zonei din circuitul turistic intern si international
 distrugerea patrimoniului arheologic, etnografic, istoric
 pierderea socială cea mai importantă este distrugerea comunităţii locale.
Faptul că unii localnici nu au rezistat ispitei banilor şi au plecat iar alţii au
rămas a împărţit comuna în două tabere astfel încât face ca proiectul să
avanseze cu succes.Liniştea din comunitate, unitatea dintre localnici, a
dispărut probabil pentru totdeauna.
 piederi posibile de ape uzate cu cianuri prin infiltrare in apele freatice

20
 riscul ca apele cu cianuri sa ajunga prin avarie pe traseul Mures- Tisa-
Dunare- Marea Neagra
 declararea falimentului firmei inainte de termenul prevazut in documentatie
 risc pentru primirea Romaniei In UE
 imagine negativa a guvernului Romaniei in cazul sprijinirii investitiei

1.2.5 Manifestări de protest împotriva exploatării miniere a


Gold Corporation

Motivele acţiunii de protest


Exploatarea minieră a zonei Roşia Montană este considerat unul dintre cele mai
nocive proiecte din România. Riscurile exploatării zonei au fost prezentate, în nenumărate
rânduri, atât de presă cât şi de către diferite organizaţii ecologice şi neguvernamentale.
Urmările în plan social, psihologic şi cultural ale Proiectului Roşia Montană care
au dus la acţiunile de protest sunt:
 distrugerea unor vestigii arheologice române a unor localităţi din secolul al VI-lea,
 strămutarea unor mari comunităţi umane,
 otrăvirea mediului prin folosirea cianurilor
 modificarea zonei din punct de vedere geografic.
Participanţi la acţiunile de protest
Cea mai mare parte a acţiunilor de protest vine din partea Asociaţiilor de Mediu
sau a Organizaţiilor Ecologice şi Neguvernamentale odată cu implicarea Companiei Gabriel
Resources în exploatarea zăcământului auro-argentifier din Roşia Montană.
O analiză obiectivă demonstrează ca proiectul nu reprezintă o lucrare de interes
public si prin urmare nu justifica efectele colaterale negative si riscurile implicate in
proiect.
 Implicarea Academiei Române în Proiectul de exploatare minieră de la Roşia
Montană
Academia Romana şi-a exprimat punctul de vedere în legătura cu Proiectul Roşia
Montană, afirmându-şi poziţia sa împotriva proiectului. Se doreşte prevenirea unor erori cu
efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător si vestigiilor arheologice din zona
Roşia Montana şi să semnaleze din nou consecinţele riscante pentru Statul Român.
 Implicarea oamenilor politici în Proiectul Roşia Montană

21
Multi dintre oamenii politici din Romania sustin ca proiectul Roşia Montană este o
afacere fără profit şi nu reprezinta decat interese ale anumitor grupuri politice. In aceste
conditii, chiar daca magistratii Curtii de Apel Alba Iulia au decis suspendarea forarilor in
regiunea Rosia Monatana, dand astfel castig de cauza Asociatiei "Alburnus Maior" care a
contestat acordul de mediu obtinut de firma Gold Corporation pentru realizarea lucrarilor de
exploatare geologica si foraje geotehnice, s-a demonstrate ca situatia nu se va schimba in
bine.
Reactiile au fost multiple si ele eu venit atat din partea organizatiilor ecologice cat
si din partea unora dintre cele mai importante institutii ale statului.
Nu au lipsit nici oamenii politici. Actuala putere a criticat in mod vehement acest
proiect pe vremea cand se afla în bancile opozitiei.
 Implicarea Organizaţiilor Neguvernamentale şi Ecologice în exploatrea minieră
Roşia Montană
Campania ‘Salvati Rosia Montana’ a devenit cea mai mare miscare sociala si de
mediu din Romania. A inceput in 2000 ca si o reactie locala impotriva proiectului minei de
aur de suprafata a RMGC. “Alburnus Maior” este ONG local al proprietarilor ce refuza sa
renunte la pamanturile lor si se opun proiectului miner al RMGC din considerente sociale,
de mediu, economice si culturale.
Reacţii majore, pe plan naţional şi internaţional au venit abia în următorii ani.
În decembrie 2002 ia naştere primul marş de protest cu scpoul de a face cunoscută
campania “Salvati Rosia Montana” şi în capitală. Mai mulţi participanţi au luat parte la
această acţiune desfăşurată la Arcul de Triumf din Bucureşti, organizată de asociaţiile
nonguveranamentale cum ar fi Alburnus Major si Greenpeace.
În luna mai 2003, Greenpeace a organizat un training de trei zile pentru ONG-urile
din România desfăşurat la Roşia Montană. În acelaşi an, între 6-11 octombrie apare un nou
marş de protest în ceea ce priveşte Roşia Montană, acesta este organizat de Institutul
Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii (PATRIR) şi Asociaţia
Aurarilor Alburnus Major. Acest marş a arătat dezacordul pentru proiectul minier Roşia
Montană înt-un demers al solidarităţii, libera exprimare, respectul faţă de drepturile omului
şi faţă de natură. Marşul a avut loc intre localitatile Cluj-Napoca si Rosia Montana şi s-a
desfasurat pe o distanţă de 136 km.
La începutul anului 2004, o serie de ONG-uri au iniţiat organizarea unui
eveniment artistic de amploare care sa atraga atentia asupra problemelor de la Roşia
Montană. Cu acest prilej s-a reuşit organizatrea unui festival desfăşurat chiar în comuna
Roşia Montană pe platoul Jig-Vădoaia. Evenimentul organizat se numeşte FÂNFEST,

22
jumatate sarbatoare campeneasca - jumatate protest muzical. In perioada 23-28 august 2004
a avut loc primul manifest, la care au participat peste 4.000 de oameni, iar anul trecut au
participat la eveniment aproximativ 10.000 de oameni, in cea mai mare parte parte tineri.
Printre artiştii care au urcat pe scena festivalului se numără: Ada Milea, Altar,
Implant pentru Refuz, Bitză, Guerillas, K-Gula, Timpuri Noi, Viţa de Vie, Pacha Man, Zdob
şi Zdub, Luna Amară, Sensor, Ombladon, Freakadadisk, Zob şi alţii.
Organizatorii festivalului au fost: Rebel Music, Greenpeace CEE, Mindbomb,
Efectul Fluture, Asociaţia Ecologistă Floarea de Colţ şi Asociaţia Transilvania Verde.
Anul acesta în 11 februarie 2006, în faţă la Ministerul Mediului s-au adunat
membrii ai campaniei “Salvaţi Roşia Montană”, aceştia aveau feţele vopsite pe jumătate în
culoarea aurului, jumătate în culoarea unui schelet purtând o cruce din lemn cu însemnul
cianura ucide.( Anexa1, Fig 1)
Mai tîrziu, în cursul acestui an, în noaptea de 19 spre 20 martie pe străzile din
Cluj, Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Arad, Deva, Alba- Iulia, Sibiu, Tg.-Mureş, Baia
Mare, Petroşani, Sighişoara, Valea Arieşului, Abrud, Câmpeni şi Roşia Montană au fost
lipite peste 12000 de afişe în legătură cu campania MindBoMb. Compania MindBomb
pentru Roşia Montană pune problema poluării mediului în relaţia cu populaţia şi cu
autorităţiile. ( Anexa 1, Fig 2)

 Implicarea organizaţiilor straine în proiectul Roşia Montană


În acest an în data de 15 martie aproximativ 700 de reprezentanţi şi 240 de
organizaţii pentru protecţia mediului din Ungaria au trimis o scrisoare deschisa Ministrului
roman al Mediului exprimandu-si protestul fata de proiectul minei de aur de la Rosia
Montana.

1.2.6 Potenţialul turistic al zonei Rosia Montana

Potentialul turistic face parte din mediul inconjurator, existenta si dezvoltarea lui
depinde de calitatea acestuia, asadar acesta poate fi considerat un indice de calitate pt
mediul sau. Potentialul turistic se practica intens acolo unde sunt intrunite conditii bune sau
este pe cale sa dispara din unele motive, o componenta sau alta a mediului inconjurator ca
de exemplu, peisajul aerul sau apa, se degradeaza.6

6
Candea, Melinda; Erdeli, George; Peptenatu, Daniel; Simion, Tamara- Potentialul turistic al Romaniei si
amenajarea turistica a spatiului, Bucuresti, Editura Universitara, 2003, p. 325

23
Potentialul turistic al zonei rosia montana este dat de o serie de obiective de ordin
natural sau antropic, varietate si valoroase multe din ele ar putea motiva deplasarea turistilor
in aceasta zona.
Potentialul turistic natural este reprezentat prin peisaje spectaculoase,
configuratia variata a reliefului, conditii climatice favorabile.
Relieful zonei este format din Muntii Metaliferi ce au in compozitia lor un relief
de conuri vulcanice partial transformate de eroziune, din Carpatii Occidentali avand o
altitudine de aproximativ 1000 m7, cu un relief carstic alcatuit din abrupturi create de catre
vai si varfuri izolate. Gospodarile locuitorilor sunt strajuite de platouri si culmi putin
inclinate cum ar fi varful Rotunda, Gherghelu, Carnic, Cetate, Curmatura cu altitudini de
peste 1000 m pana la 1300 m.8
Un alt element de atractie turistica il reprezinta particularitatile climei, acestea
favorizand desfasurarea unor diverse activitati pe parcursul unui an. Aceasta zona are o
temperatura cu clima continental moderata, avand o directa influenta a maselor de aer uned
si racoros dinspre vest, peste care se suprapun influente sudice si sud-vestice care aduc in tot
timpul anului mase de aer cald de origine tropicala. Temperaturile medii anuale ale acestei
zone sunt de 6°C.
In zilele de iarna temperatura medie anuala are valoarea de –5,50°C in intervalul
noiembrie-martie (30-35 de zile) si octombrie-aprilie (60-100 de zile), iar in sezonul cald
temperaturile medii urca la 16-17°C.
Primele zile de inghet apar in jurul datei de 1 octombrie iar de dezghet in 1 mai.
Precipitatile medii anuale sunt de circa 800 mm. Cele mai mari cantitati de
precipitatii sunt primavarasi cateodata vara iar cele mai mici cantitati cad in lunile februarie
si martie. Ninsorile cad timp de 20-30 de zile, iar stratul de zapada masoara 35-40 cm,
dureaza cam in jur de 20-30 de zile pe an si este stabil din luna decembrie pana in luna
martie.
Localiatatea Rosia Montana este strabatuta de Valea Rosie, ale carei ape sunt de
culoarea rosie galbuie, datorita oxizilor de fier continuti in apele de mina, de la aceasta vale
vine si denumirea localitatii.
In Rosia Montana se pot gasi si vestitele ‘tauri’ sau lacurile artificiale construite
pentru a sustine activitatea miniera. Cinci dintre aceste tauri sunt posibil de vazut si astazi,
ele avand in permanenta apa: Taul Tarinii, Taul Cel Mare, Taul Anghel, Taul Brazilor si Taul
Cornei.9
7
http://www.adrcentru.ro/edit/turism_montan_text.htm
8
http://www.geocities.com/liciniu/rosia_montana/romana.htm
9
http://www.drumulaurului.ro/docs/natura.htm

24
Atractivitatea localitatii este intregita si de prezenta unor mai multe rezervatii
naturale. Un exemplu potrivit ar fi Detunatele, formate din roci balzatice, de acolo se
aduceau coloane de bazalt pentru varfurile sagetilor de steampuri. Detunata Flocoasa si
Detunata Goala sunt monumente ale naturii. In Poiana Ciuruleasa exista o rezervatie
botanica ce conserva o specie ocrotita de mare efect peisagistic, narcisa, numita de localnici
rusculita sau lusca. Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului
Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1150 si 1250 m, dupa o mica întrerupere, ele se
continua pe versantul nord-estic al muntelui Valcoi.
Un alt monument al naturii este Piatra Despicata ce este situat in masivul Carnic,
in apropiere de drumul ce duce in actuala cariera miniera Cetate. Piatra Corbului situata
intre varfurile Ghergheleu si Curmatura este inconjurata spre est si vest de drumurile ce
merg spre exploatarea miniera Rosia Poieni.
Potentialul turistic antropic este reprezentat prin vestigii ale civilizatiilor care s-
au succedat de-a lungul timpului, monumente si obiecte de arta laice, sau religioase, muzee,
elemente de etnografie si folclor, de mare frumusete si originalitate.
In localitatea Rosia Montana un deosebit interes turistic il reprezinta Muzeul
Mineritului cu vestigiile arheologice cum sunt Galeriile Daco-Romane din Carnic, Vadoaia,
Cetate si Orlea, ce au o vechime de aproape 2000 de ani, si reprezinta site-uri arheologice
importante.
In centrul vechi al Rosiei Montane putem gasi case memoriale a unor oameni
importanti pentru istoria Ardealului, cum ar fi cele a lui Simion Balint, Iulia Feliciu dar si
monumente ridicate in cinstea unor oameni importanti.10
Casele si gospodariile taranesti devin elemente de atractie mai ales prin arhitectura
traditionala, marimea si forma constructiei precum si materialul de constructie, asadar in
localitate putem gasi case din secolul XVIII-XIX.11 Trebuie sa tinem seama de fapul ca in
Rosia Montana (cel mai vechi sat minier 131 e.n) exista 42 de case cu valoare de
patrimoniu, acestea fiind considerate monumente istorice.
Dintre obiectivele cu incarcatura istorica si religioasa sunt amintite cele 6 biserici
din Rosia Montana, cea mai veche biserica este cea unitariana fiind construita din 1796.
Cultele ortodx, catolic, greco-catolic, reformat, unitarian sunt bine reprezentate in localitate
rezistand de-a lungul timpului, neexistand conflictepe plan religios. In cadrul Bisericii
Romano Catolice se afla una din cele mai valoroase obiecte detinute de aceasta zona, Icoana
Fecioarei Maria daruita de catre imparatesa Maria Tereza.

10
http://www.drumulaurului.ro/docs/cultura.htm
11
Candea, Melinda; Erdeli, George; Peptenatu, Daniel; Simion, Tamara- Bucuresti, Editura Universitara, 2003,
p. 264

25
Valoarea potentialului tuistic antropic este data intr-o anumita masura si de
asezarea rurala situata la poalele masivului Carnic la atitudinea de 800 m. Este bine
cunoscut ca locuitorii acestei zone sunt oameni harnici, gospodari, pastratori de traditii si
foarte primitori dar si dorinta acestora de a primi oaspeti12, existenta unor locuinte
traditionale ar putea duce la dezvoltarea loaclitatii Rosia Montana.
Cai de acces ( Anexa 3)
Oradea-Stei-Campeni-Rosia Montana, DN 76- DN 75,
Cluj-Napoca-Turda-Campeni-Rosia Montana, DN 75,
Alba-Iulia-Abrud-Rosia Montana, DN 74.
Analiza bazei tehnico-materiale
Printre principalele unitati de primire a turistilor se numara unitaile de cazare si de
alimentatie publica. Din pacate in localitate nu exista unitati de agrement.
Localitatea Roşia Montană dispune de cazare oferită de localnici (68 locuri), tot
aici in oferta dispusă de aceştia mai pot apărea spaţiu pentru corturi şi locuri de dormit în
şură. Casele se indentifică prin intermediul indicatoarelor din lemn plasate in punctele de
trecere.
Pentru asigurarea servicilor de masa, in localitate functioneaza …

Agrementul are un loc important in ocuparea timpului liber intr-un sejur turistic.
Se prezinta a fi latura predominanta a activitatii turistice in general si in mod special a
ofertelor turistice prezentate.
Traseele turistice montane
Piata Veche – Cetate – “La Zeus” – Piatra Despicata – Piatra Corbului – “Calut” –
Taul Brazi – Taul Mare – Piata Veche
Piata Veche - Taul Mare - Jig-Vaidoaia - Tarina - Piata Veche
Piata Veche – Taul Brazi – Bucium Muntari - Detunata Goala – Bucium Muntari –
Piata Veche
Pentru cei care doresc sa circule cu bicicletele sunt recomandate urmatoarele trasee:
Rosia Montana – Taul Brazi – Cariera Rosia Poieni – Detunata Goala – Bucium
Izbita – Abrud – Rosia Montana
Rosia Montana – Cariera Cetate – Valea Cornei – Abrud – Rosia Montana

12
Tigu, Gabriela; Minciu, Rodica- Turismul montan, Bucuresti, Uranus, 2001, p. 149

26
Rosia Montana – Taul Brazi – Piatra Corbului – Piatra Despicata – Valea Cornei –
Abrud – Rosia Montana
Aceste trasee turistice sunt destinate urmatoarelor forme de turism13:
 Drumetii de vara: toate traseele sunt accesibile drumetiilor de catre turistii
cu pregatire medie. In zone cu abrupturi si pe cursurile apelor cu chei si
defilee, unde nu sunt amenajate poteci si punti de trecere accesul este mai
dificil.
 Drumetii de iarna: traseele greu accesibile fiind recomandate numai
drumetilor foarte bine pregatiti
 Alpinism: peretii calcarosi, uneori verticali permit practicarea alpinismului
de la cele mai usoare la cele mai dificile trasee

CAPITOLUL II
2.1. Dezvoltarea durabila in zona Rosia Montana

13
www.alpinet.org/main/articole

27
Dezvoltarea durabila acorda o atentie deosebita amenajarii zonei considerata ca un
sistem complex de mediu plecand de la o evaluare de mediu.
In ciuda a numeroase resurse naturale locuitorii zonei Rosia Montana au trait in conditii
foarte grele de viata si traiesc si in prezent, asadar acestea impun sprijinirea unei dezvoltari
cat mai durabile a zonei prin punerea in valoare a potentialului natural si uman.
Salvarea de la degradarea mediului natural este prima masura ce se impune local,
ca apoi sa se desfasoare procesele de crestere si dezvoltare economica privite pe termen
lung.14 Principalele strategii ale conceptului de dezvoltare durabila asupra zonei Rosia
Montana pot fi urmatoarele:
 Existenta unor resurse naturale ce pot fi diponibile pe termen lung si foarte lung
care sa ofere o durabilitate proceselor de dezvoltatre economice.
 Includerea resurselor naturale si a resurselor umane, a inteligentei,
talentului,educatiei si invatamatului
 Includerea autoritatilor autohtone in dezvoltarea zonei Rosia Montana
 Modele de productie si consum care sa modifice cat se poate de putin mediul
inconjurator, calitatea factorilor de mediu si sa conserve resursele minerale.
In ansamblu, Rosia Montana dispune de resurse naturale (ex. zacaminte de aur-
extras din sol), paduri, ape si peisaje naturale.
Reimpadurirea suprafatelor defrisate, extinderea suprafatelor de padure ar putea
folosi la introducerea unor specii valoroase pentru prelucrare (mobila, cherestea pentru
constructii, sculptura in lemn, etc), exploatarea acestora ar oferi o durabilitate in timp a
valorificarii padurii15.
Reteaua hidrografica aduce un aport ce ar trebui sa puna in valoare o dezvoltare
economica prin posibilitatea de a amenaja cursurile de apa aflate in zona pentru pescuit
sportiv, la specii valoroase, tipice apelor de munte.
Peisajul natural poate ajuta foarte mult la dezvoltarea durabila a zonei deoarece prin
punerea acestuia in valoare atat national cat si international va duce la dezvoltare economica
atat a generatilor actuale cat si a celor viitoare.
Se stie din totdeauna ca aurul a fost principala bogatie a zonei, exploatata de cateva
mii de ani. Procesul de privatizare a unor intreprinderi sau primirea unor subventii pentru
activitatea productiva, la care se mai adauga si potentialul poluant asupra mediului, asupra
14
Bran, Paul; Bran, Florina; Rosca, Ion Gh.; Manea, Gh.- Componenta ecologica a strategiei de dezvoltare
economica a zonei muntiilor Apuseni: studiu de caz Rosia Montana, Bucuresti, Editura ASE, Ro, 2003, p.37
15
Bran, Paul; Bran, Florina; Rosca, Ion Gh.; Manea, Gh.- Componenta ecologica a strategiei de dezvoltare
economica a zonei muntilor Apuseni: studiu de caz Rosia Montana, Bucuresti, Editura ASE, 2003, p. 40

28
economiei zonei. Exploatarile la zi, conform proiectului de la Rosia Montana sunt corecte
economic, dar ecologic produc un dezastru „ pustiirea zonei”.
Punerea in valoare a unor resurse care nu au efecte negative asupra mediului ramane
un obiectiv al strategiei de dezvoltare durabila a Rosiei Monatana.
In cazul resurselor antropice, acestea s-au dezvoltat in timp, regasindu-se si in zilele
noastre:
 Populatia, s-a remarcat prin valorificarea terenului, realizarea de locuinte
originale din lemn si care-si pastreaza si astazi importanta (tehnicile de
imbinare a lemnului fara folosirea fierului)
 Mestesugurile, ocupatiile, infrastructura lor (mori de apa, steampuri, unelte
agricole, razboaie, etc) cu elemente de continuitate dovedesc talent si
indemanare
 Industria este prezenta si aici, bazata pe minerit si prelucrarea minereului,
prelucrarea lemnului
Resursele naturale existente in zona, modul de valorificare a acestora, organizarea
administrativa privita istoric nu au permis locuitorilor sa iasa din zona saraciei. Evolutiile
dupa anul 1989 nu au fost unele favorabile, astfel incat s-a declarat a fi o zona defavorizata
economic si social.
Reconsiderarea economica a zonei este un proces complex care presupune
aproviyionarea cu utilitati a localitatii, modernizarea infrastructurii de transport,
comunicatii, investitii in retele de invatamant, sanatate, pregatire profesionala, atragere de
de investitori din afara zonei pentru activitati de produse si servicii.16
Pentru a diminua saracia trebuie sa oprim fenomenele de degradare a mediului fara
de care dezvoltarea durabila pe termen lung devine imposibila.
Chiar daca localitatea are 2000 de ani de existenta, cei 17 ani care ar putea fi anii
de viata ai minei, nu reprezinta nimic, deoarece in timpul acesta se distruge fizic zona.
Proiectul nu contribuie la bunastarea economica si sociala a zonei Rosia Montana,
acesta este total opus unei dezvoltari durabile, producand un dezastru durabil.
Daca nu ar fi proiectul RMGC, si mina inchisa sau este functionabila pe un spatiu
limitat si ecologizat, zona ar putea sa se dezvolte in ritm alert. Asadar propun cateva
strategii de dezvoltare a zonei:
 Cu toate ca aurul aduce mai multa satisfactie financiara, incat deseori se pot obtine
bani cu o mina inchisa, prin turism si hoteluri decat dintr-o mina care functioneaza.

16
Bran, Paul; Bran, Florina; Rosca, Ion Gh.; Manea, Gh.- Componenta ecologica a strategiei de dezvoltare
economica a zonei muntiilor Apuseni: studiu de caz Rosia Montana, Bucuresti, Editura ASE, Ro, 2003. p. 46

29
Astfel se poate deschide un centru turistic, comercial, istoric si cultural avand in
apropiere un parc arheologic care sa conserve vestigile romanilor din zona Rosia
Montana si nu numai.
 In lipsa exploatarii aurului, care polueaza zona, se va putea dezvolta agroturismul,
cultura plantelor medicinale si a ciupercilor, mica industrie de colectare si
prelucrare a laptelui, industria lemnului, artizanatului, pescuitul in tauri.
 Se pot infiinta crescatorii de cai precum si o firma de inchiriere a bicicletelor pentru
deplasarea turistilor pe trasee turistice
 Se poate pune in folosire si Mocanita de pe linia Turda-Abrud, care poate folosi in
scopuri turistice si de transoprt de marfa.
 Impunerea de cursuri de instruire pentru locanicii care doresc sa primeasca turisti,
si pentru modernizarea infrastructurii.

2.2 Proiect de amenajare turistica a zonei


I. LOCALIZAREA COMUNEI ROSIA MONTANÃ

ASEZARE - comuna Rosia Montana este situata in partea central-vestica a


Romaniei (zona mijlocie a Muntilor Apuseni), in N-V judetului Alba; coordonatele
geografice 46 grade lat. N si 25 grade long. E, la altitudinea de 850 m fata de nivelul marii.
Amplasata integral in zona de munte, versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali- grupa
M-tilor Apuseni(la poalele Muntilor Metaliferi), la o distanta de 76 km. de municipiul Alba
Iulia, resedinta judetului Alba, la 50 km de orasul Brad, 11 km.- orasul Abrud, 15 km.
-orasul Campeni si 135 km. — orasul Cluj Napoca.
Relieful comunei este in general deluros muntos, in N inaltimi mai mari , iar la E
pante mai repezi, masivele : Cirnic, Cirnicel, Cetate. Altitudinea este cuprinsa intre 700 si
1400 m.

30
Vecinii: N -comuna Bistra si orasul Campeni, E —comuna Lupsa si Bucium, S-
comuna Bucium si orasul Abrud, V- comuna Sohodol. Suprafata totala — 42 km.(2) ;
Localitatea are statut de comună în componenţa căreia intră satele: Coasta Henţii,
Curături, Gura Roşiei, Cărpiniş, Soal, Vârtop, Gârda Bărbuleşti, Iacobeşti, Ignăţeşti,
Bălmoşeşti, Ţarina, Blindeşti, Corna, Bunta şi Roşia Montană, reşedinţă de comună cu o
populaţie de peste 5000 locuitori. Este situata într-un bazin si este strabatuta longitudinal de
Valea Rosiei (Foies) ale carei ape sunt de culoare rosie-galbuie, datorita oxizilor de fier
continuti în apele de mina colectate pe parcurs.

În mijlocul unui peisaj pitoresc, Rosia Montana se afla în apropierea unor locuri cu
rezonanta în mediul turistic autohton si mondial. Putem aminti astfel: masivele Cîrnic si
Cetate, vârful Rotunda - situate chiar în localitate, Detunatele (Detunata Goala si Detunata
Flocoasa), vârfurile Geamana si Corabia, Poiana Narciselor, Negrileasa, formatiunea
calcaroasa Vulcan-Buces, Valea Ariesului, Pestera Scarisoara, Cetatile Ponorului, Muntele
Gaina cu renumitul Târg de Fete si localitatea Brad cu vestitul sau Muzeu al Aurului.
Ariesul este unul din putinele rauri ale lumii care poarta in valuri cristaline firicele de aur,
depunand in nisipuri renumitul metal.

ATESTARE
Roşia Montană este reşedinţa comunei cu acelaşi nume şi are o suprafaţă de 4.200 de
hectare. Prima atestare documentară a Roşiei Montane este din 6 februarie 131 p. Chr.,
această dată apărând pe o tăbliţă cerată găsită într-una dintre galeriile ce datează din

31
perioada romană. Aceasta înseamnă că, încă de la începuturile sale, Roşia Montană este
direct legată de aurul ce se găseşte în subsolul său.
AMPLASAMENT
Comuna Roşia Montană (situată în nord-vestul ţării, la 128 km de Cluj-Napoca şi 70
de kilometri de Alba Iulia, în judeţul Alba) adăposteşte cel mai mare zăcământ de aur din
Europa (estimat la 10,6 milioane uncii de aur), exploatat de secole în mod tradiţional, în
subteran. Reţeaua de galerii descoperite depăşeşte importanţa celor similare din Spania,
Portugalia, Ţara Galilor. Pe lângă instrumentele de minerit şi galeriile atestate ca fiind de pe
vremea Imperiului Roman, s-au păstrat şi celebrele 25 de tăbliţe cerate (descoperite în
galeria „Sfântul Iosif” în anul 1788 şi în galeria „Catalina-Monuleşti” în 1855), documente
scrise de o importanţă deosebită pentru studierea dreptului roman, dar şi al vieţii economice
şi sociale în Dacia romană.
ETIMOLOGIE
Luându-şi numele de la toponimul dacic Alburnus şi de la adjectivul roman Maior,
Alburnus Maior a fost o aşezare minieră romană prosperă, mineritul făcându-se atât la
suprafaţă, cât şi în lungi galerii subterane.

Organizare administrativa
Rosia Montana : Balmosesti : Blidesti : Bunta : Carpinis : Coasta
Hentii : Corna : Curaturi : Daroaia : Garda-Barbulesti : Gura
Rosiei : Iacobesti : Ignatesti : Soal : Tarina : Vartop

Date statistice
Suprafata totala: 4161 ha
Suprafata locuibila: 4161 mp
Populatia: 3849 locuitori
Suprafata agricola: 2304 ha
Suprafata arabila: 280 ha
Suprafata pasuni: 1088 ha
Suprafata fanete: 937 ha
Cursurile de apa: Valea Rosiei- 8,5 km, Valea Salistei- 5,5 km, Valea Cornei — 6,5 km,
Valea vartopului — 5,5 km. Lacuri : Taul Mare, Tarina, Brazi, Anghel, Corna, Taul tapului,
Taul Gauri.

32
Populatia comunei - 3872 locuitori ; Etnic : 3518 romani, 55- maghiari, 289- romi, 6-
germani, 1-sarb, 1-italian. Confesional: 3322- ortodoxa, 154 – romano-catolica, 102- greco-
catolica, 35- protestanti, 214- neo-protestanti, 10-altele.
Cladiri locuibile – 1415, gospodarii – 1352
Infrastructura :
 drum national- DN 74A (categoria tehnica M) : Abrud – Campeni, care face legatura
cu DN 74 si DN 75 ;
 drum judetean – DJ 742 ( categoria tehnica T, iar pe timp ploios H) : Gura Cornei –
Rosia Montana – Corna – Abrud, care face legatura cu resedinta de comuna, cu drumul de
exploatare care face legatura cu Cuprul Min Abrud si cu orasul Abrud= 19 km.
 drum comunal : DC 146 Rosia Montana – Tarina="5" km, DC 147 Balmosesti-
Garda Barbulesti= 4km, DC 148 Carpinis – Vartop= 9km, DC 127 Corna – Bunta- Floresti=
3 km, DC 117 Bucium- Muntari – Rosia Montana= 7km.( sunt drumuri pietruite)

Istoric
Vechimea acestei asezari poate fi apreciata la cca. 4500 ani, pe
baza vestigiilor care dateaza din neoliticul mijlociu (cca. 2500 de ani
i.e.n). Alburnus Maior - in timpul stapanirii romane, cunoscut din
continutul tablitelor cerate romane ( nr. I, II, VIII, IX, XVI ) — datate in
jurul anilor 131-166 e.n, tipic pentru asezari antice: in forma unor colonii
aparute in preajma locului de munca. Inca din sec II d.Hr., sub imparatul
Traian si apoi Hadrian, se faceau aici exploatari permanente de aur. Astfel
au aparut pe ambele versante ale vaii principale - denumita in Evul
Mediu Valea Rosie ( Rotbach, Verespatak) — nuclee de locuire.
Continuarea indeletnicirilor miniere din imprejurimile Rosiei
Montane este dovedita si de circulatia monetara din zona. Marile rezerve
de minereu aurifer, Cetatea si Carnicul , au fost cunoscute inca de pe
vremea dacilor. Dupa retragerea aureliana mineritul se va practica
ocazional.
Asezarea, constituind centrul exploatarilor aurifere romane din
Muntii Apuseni, se intinde pe Valea Nanului si Dealul Carpeni; era
alcatuita din mai multe catune - vicus, fiecare dintre acestea avand zone

33
de locuit, zona sacra si necropola (tablitele cerate) Prima atestare
documentara a localitatii Rosia Montana -1592.
Mentiuni referitoare la zona mai apar in: 1761 participarea la
rascoala lui Sofronie, sec. al XVIII-lea - colonisti germani, chiar si francezi,
au fost instalati ca mestesugari, 1784 — participarea la rascoala lui
Horea, Closca si Crisan (Crisan si Closca, isi au originea in aceasta
comuna, satul Carpinis), revolutia de la 1848- prezenta locuitorilor
comunei in oastea lui Avram Iancu (doi eroi locali : Simion Balint si
George Gritta), unirea -1 Decembrie 1918- un numar de sase delegati si-
au exprimat adeziunea. La data de 11 iunie 1948 minele de aur au trecut
in proprietatea statului, infiintandu-se Intreprinderea Rosia Montana.
Legendele si povestile care circulau in zona au fost culese de Maria
Botis Ciobanu. Una dintre acestea este credinta in valve - asa numita
Valva Bailor (zeitate, care le arata minerilor, dupa faptele lor bune,unde
anume sa lucreze pentru a obtine un minereu mai bogat in aur) ;
povestea minerului Hutu, omorat de o stanca uriasa, legenda cotoroantei
(mai demult o femeie batrana si nevoioasa pastea la Rosia Montana, pe
muntele Carnic niste capre…De undeva din varful Carnicului muntele cel
mare plin de bogatii iti lua vederea in bataia soarelui. Baba cotoroanta a
luat o bucata din materialul acela stralucitor aratandu-l unor domni care
au alergat acolo, descoperind marele filon de aur, care de atunci a
inceput sa fie exploatat, primind numele de cotoroanta).

Economia din Rosia Montana


• rata somajuluia crescut de la 50%la70%,dupa inchiderea Minvest, pe 1
iunie 2006
• desemnata “zona defavorizata” de catre Guvernul Romaniei
• mai mult de jumatate din case nu dispun de apa curenta
• doua treimi din case au WC in curte
• toate casele din sat se incalzesc cu sobe cu lemne.
 Filiala Rosiamin Rosia Montana cu profil minier ( subventionata de stat)
 S.C Rosia Montana Gold Corporation SA- profil minier
 SC Maranata Furd — profil panificatie, proprietate privata
 SC Montana Bis- prelucrarea lemnului, proprietate privata
34
 SC Lemn Service - prelucrarea lemnului, proprietate privata
 SC Rosia Construct Prest- constructii, proprietate privata
 SC Fany Bois SRL —prestari servicii auto, comert, proprietate privata
 SC Andy SRL- comert, proprietate privata
 SC Transmontana SRL- comert, proprietate privat

Rosia Montana in anul 1918

Mineritul in trecut in zona Rosiei Montane

Personalitati
 Closca ( Ioan Oarga) - reprezentant al rascoalei din sec. XVIII, alaturi de Horea si
Crisan. Este originar din satul Carpinis.
 Simion Balint - prefectul Regiunii Ariesului in 1848, prieten si colaborator al lui
Avram Iancu. Mormantul se afla in cimitirul bisericii Greco-catolice din Rosia Montana, cu
inscriptia Simion Balint 1818 -1880.
 George Gritta - tribun al lui Avram Iancu.
Alaturi de aceste personalitati amintim :
 Enea Hodos - istoric
 Alexandru Hodos - poet
 Nerva Hodos - filolog
 Iulia Hasdeu (n. Faliciu) - pe casa familiei se afla o placa comemorativa dedicata
Iuliei
 Maria Botis Ciobanu - poeta ( vol. Poezii, Scrisori catre eleva, Povestiri, tara
Motilor-legende si credinte, Craiasa Codrului)- a infiintat case pentru copii saraci la
Savarsin si la Arad
 Grigore Sima lui Ioan- scriitor, folclorist si dascal, colaborator la Convorbiri
Literare si gazeta Foisoara
 Ana Soit – poeta
 Ioan Ciura –poet.

II.CAZARE
35
COMUNITATE
Rosia Montana este un loc special. Rosienii sunt mandri ca sunt rosieni, mandri de
toata istoria pe care o au in spate, de natura pe care o au in jur si amprenta pe care mineritul
si-a pus-o asupra comunitatii de-a lungul timpului.
Rosia Montana este un loc al povestilor. Chiar daca localitatea nu este la fel de traditionala
ca alte sate din Muntii Apuseni, povestile inca se pastreaza si granita dintre fictiune si
realitate este aproape inexistenta. Oamenii traiesc inca inconjurati de morosnete, valve si se
raporteaza la universul ancestral romanesc.

Povesti si traditie în Rosia Montana.

Morojnieţele
Morojnietele fura laptele de la vaca. Merg noaptea, dupa ora 12, se dau de trei ori
peste cap, se transforma într-un animal, iepuri, vulpi, soareci, veverite, Mîndra Mariuta… E
foarte periculos. De omori o Mîndra Mariuta cu masina… Îi ca o veverita, dar are coada
foarte stufoasa, foarte grosa. Daca o omori sau o ranesti… cît rau îti aduce în casa! Nu stiu
cum, da' io ma feresc.
Si morojnetele baga o furculita în podu pivnitei, pun o oala jos, si ele merg si sug si pe acolo
picura lapte pîna îsi umplu oalele. Ele stiu cînd se umplu, dimineata, si pleaca. Dar vaca
muscata de morojniete veci pururi nu mai da lapte.
Si ca sa le stîrpesti, pe grinda din graj tre' sa pui un fus cu lîna si atunci torc toata noaptea,
nu mai au treaba cu vacile. Aia îi slabiciunea lor, torc toata noaptea si cum se crapa de ziua
pleaca, fug. Au fost si ranite multe, ca stai la pînda si le tai cu coasa, ele se tîrasc pîna afara,
se dau peste cap si în cealalta zi le vezi care merg la dispensar cu rani exact pe zona pe care
ai taiat-o.
Stie oricine care are vaca, mai ales batrînii. Este aici la o curba o casa si în casa aia sta
cineva care face lucruri din astea.

Legenda întemeierii Rosiei Montane


Asta-i o comuna veche. Prima care o aparut aici se chema Cotroanta. O muiere. Statea cu
caprele pe Chernic. S-o gasit un bulgare si si-o dat seama ca e aur, ca stralucea la soare. Si
de atunci o început sa vie oamenii pe aici sa exploateze. Si o ramas galeria asta subterana de
la gura minei care merge la Tau Mare cu numele Cotroanta.

36
(Povestitor Nicolae Tomos, Rosia Montana )
Legenda Minei ,,La Trandafir"
Era o mina aicea pe Cetate, o chema Mina ,,La Trandafir". L-am întrebat pe un batrân de ce-
i zice ,,La Trandafir". Si s-o apucat de râs, batrânul. Zîsa ca o ramas denumirea de
,,Trandafir" ca o petit un ficior o fata si ficioru' o zis catre fata: ,, atuncea te-oi lua în
casatorie când oi gasi aur ca trandafirul. Si atuncea fata o tînut posturi si rugaciune, ca sa
gaseasca baiatul aur, ca s-o ieie. Si i-o împlinit Dumnezeu dorinta, s-o gasit baiatul aur ca
trandafirul, adica de forma trandafirului. Si-o luat-o pe fata în casatorie. De atunci o ramas
denumirea Baia ,,La Trandafir".
( Povestitor Nicolae Tomos, Rosia Montana )

O anecdotă adevarată
S-o dus socrul, ca tot o auzit ca una e strigoaie, ia laptele de la vaca, de nu mai da lapte
vaca. O fost tata-so si cu înca un prieten de-al lui, amândoi oameni însurati, cu scaun la cap.
Jucau popice si trageau tutun la bolta, ca ziceau: ,,Ma, atâta stam pâna la doispe noapte. Ne
ducem la strigoaie si vedem cum îi vine laptele pe furculita", ca se zicea ca îi intra furculita
în grinda, ca n-avea parete, avea lemn, si asa îi vine laptele, pe furculita. Îs si povesti
imaginare, poate proaste, unele, si unele si adevarate. S-or dus amândoi, sa se uite pe la
fereastra la femeie, noaptea la doispe. Patrula, jendarii, faceau o tura din Piata la gura minei,
acolo jos, si iar înapoi. Doi jendari or dat de ei la geam, casa era la marginea drumului. ,,Ia
haideti voi jos! Intrati în casa omului la doispe noaptea"? Ei, ca strigoaia. ,,Nimic"! I-o dus
la Primarie, doi stânjeni de lemne i-o pus sa faca. Stânjen îs ceia patru metri de lemne care-i
avea pe iarna. Le-o pus capra, le-o dat firez, s-apoi amândoi manual, hîsca, hîsca! S-apoi du-
te nevasta cu fasolea, sa aiba ala merinde! Asta le-o fost pedeapsa, c-or vrut sa vada
strigoaie. Ie!
(Povestitor Iosif Birau, Rosia Montana )

Cai de acces:

Oradea-Stei-Cîmpeni-Rosia Montana, DN 76- DN 75,


Cluj-Napoca-Turda-Campeni-Rosia Montana, DN 75,
Alba-Iulia-Abrud-Rosia Montana, DN 74.

Plecari din orasele :

37
1. Cluj-Napoca (autogara - Str. Giordano Bruno , nr. 3 - 5)
- Ora 6.00 Cluj-Napoca-Abrud (a se opri in Gura Rosiei), autobuz
- Ora 08.30 Cluj-Napoca-Rosia Montana (plecare din fata Garii Mari),
microbuz
- Ora 11.00 Cluj-Napoca-Rosia Montana (plecare din fata Garii Mari),
microbuz
- Ora 13.15 Cluj-Napoca - Campeni, autobuz
- Ora 14.30 Cluj-Napoca - Rosia Montana (plecare din fata Garii Mari),
microbuz
- Ora 16.00 Cluj-Napoca - Campeni, autobuz
- Ora 17.40 Cluj-Napoca - Campeni, autobuz
- Ora 18.30 Cluj-Napoca - Campeni, microbuz
2. Alba-Iulia (autogara de langa gara CFR)
- Ora 7.00 Alba-Iulia - Campeni (a se opri in Gura Rosiei), autobuz
- Ora 8.00 Alba-Iulia - Campeni (a se opri in Gura Rosiei), autobuz
- Ora 10.00 Alba-Iulia - Campeni (a se opri in Gura Rosiei), autobuz
- Ora 13.30 Alba-Iulia - Campeni (a se opri in Gura Rosiei), autobuz
- Ora 13.30 Alba-Iulia - Campeni (a se opri in Gura Rosiei), microbuz
- Ora 16.00 Alba-Iulia - Campeni (a se opri in Gura Rosiei), autobuz
- Ora 17.00 Alba-Iulia - Campeni (a se opri in Gura Rosiei), autobuz
3. Oradea:
- autogara (Str. Razboieni nr. 81) : orele : 10.30, 17.00 - Oradea -
Campeni, autobuz
- Intrans (Calea Clujului nr. 197) : orele : 10.30, 17.00 - Oradea -
Campeni, autobuz
4. Timisoara (autogara Bd.ul Iuliu Maniu, nr. 54)
- Orele : 10.20, 16.00 - Timisoara - Campeni (a se opri in Gura Rosiei),
autobuz
5. Deva (autogara Str. Mihai Viteazu nr. 2)
- Orele : 9.00, 15.30, 19.00 - Deva - Campeni (cu oprire in Gura Rosiei),
autobuz
6. Brad (autogara)
- Orele : 6.30, 14.00, 1.20, 10.10 - Brad - Campeni, autobuz

38
7. Bucuresti - plecari din :
- Piata Obor : ora : 9.30 - Bucuresti - Campeni, microbuz
- Gara de Nord : ora : 10.00 - Bucuresti - Campeni, microbus
La Rosia Montana se ajunge parcurgand cei 7 km de la Gura Rosiei,
localitate aflata între Abrud si Campeni, pana în Piata Veche a comunei.

Posibilitati de cazare in Rosia Montana.

Identificati casele care intra in Drumul aurului prin intermediul


indicatoarelor din lemn plasate in punctele de trecere. Acolo unde vedeti
indicatoarele puteti cere mai multe informatii despre Drumul Aurului.
Localitatea dispune de retea telefonica, precum si telefonie mobila cu acoperire pentru
Connex, Orange, Cosmorom.
Alimentarea cu apa potabila se realizeaza prin intermediul a 15 captari de izvoare
grupate in 5 sisteme de aductiune. Apa bruta necesara zonei industriale este preluata din
paraul Abrudel printr-un baraj si Taul Brazi. Exista si rezerva pentru stingerea incendiilor
( 108 m.c.), cu timp de refacere de 3 ore.

III.TURISM
Descoperiti misterul si frumusetea Rosiei Montane! Includenti Rosia
Montana in traseele voastre turistice!
Exista multe obiective care
ar putea sa atraga turistii in Rosia
Montana, atat datorita vechimii
localitatii, a caracteristiclor
miniere, cat si a peisajelor care in
comparatie cu alte zone au fost

39
puse mai putin in valoare. Dintre acestea cele care sunt accesibile si care
sunt incluse in traseele pregatite pentru turisti ar fi: Piata Veche, unde
sunt case de patrimoniu; cele cinci biserici cu o istorie de peste o suta de
ani; cinci lacuri artificiale, numite tauri: Taul Tarinii, Taul cel Mare, Taul
Anghel, Taul Brazilor si Taul Cornei; doua monumente ale naturii, Piatra
Despicata si Piatra Corbului; Muzeul Mineritului, care pastreaza galeriile
romane si o ramasita din steampurile folosite odata de catre mineri,
Masivele Carnic si Masivul Varful-Rotundu, Cariera de la Rosia Poieni,
Cariera Cetate, Detunata Goala si Detunata Flocoasa, precum si
frumoasa Vale a Corneii sau Valea Buciumului.

OBIECTIVE TURISTICE
 Rezervatii naturale - Piatra Corbului- versanti abrupti, Dealului Carnic si Piatra
Despicata - bloc de andezit
 Lacuri antropice: Taul Mare, Tarina, Brazi, Anghel, Corna, Taul tapului, Taul Gauri.
 Galeriile romane din Masivul Carnic din epoca romana - Piatra Corbului
 Muzeul mineritului, instalatii tehnice populare si industriale vechi (steampuri de
macinat, colectie de minereuri, vestigii romane si feudale de piatra).
 Bustul si Casa memoriala - Closca (Carpinis), Mormantul si Casa Memoriala Simion
Balint, Monumentul Eroilor- 1914-1918
 Monumente de arhitectura populara - case de sec. XVIII- XIX
 situl arheologic Alburnus Major din epoca romana la Rosia Montana si centrul
istoric
 biserica Adormirea Maicii Domnului, 1741- Rosia Montana
 centrul istoric al localitatii, sec. XVIII-XIX- Targul Satului, Piata
MONUMENTE
 monument eroilor din primul razboi mondial - Rosia Montana
 bustul lui Closca - Carpenis
MUZEE SI COLECTII MUZEALE
 muzeul mineritului - mina Rosia Montana
Institutii
 Primarie
 Politie

40
 Scoala: Scoala cu cls. V-VIII Simion Balint, Scoala cu cls. I-IV Simion Blint, Scoala
cu cls. I-IV Simion Balint-Gura Minei, Scoala cu cls. V-VIII Closca- Carpinis, Scoala cu
cls. I-IV – Gura Rosiei, Scoala cu cls. I-IV – Corna, Scoala cu cls. I-IV- Vartop, Gradinite:
Rosia Montana, Gura Minei, Gura Rosiei, Carpinis
 Parohii: Ortodoxe – Rosia Montana, Carpinis, Corna, Vartop; Greco-catolica – Rosia
Montana; Romano-catolice – Rosia Montana; Reformata – Rosia Montana; Unitariana –
Rosia Montana
 Dispensar medical – Carpinis
 Farmacie
 Posta
 Biblioteca
 Camine Culturale
 Muzeu
 Casa memoriala- Closca.

Natura
Pe raza comunei Rosia Montana se afla doua
situri geologice protejate: Piatra Despicata si Piatra
Corbului. Piatra Despicata situata intre varfurile
Carnic si Cetate are aspect de bloc izolat, rezistent la
eroziune. Piatra Corbului situata intre varfurile
Ghergheleu si Curmatura este inconjurata spre est si
vest de drumurile ce merg spre exploatarea miniera
Rosia Poieni. Rezervatia naturala se afla situata la
1100 -1150 m altitudine, avand aspect de bloc bazaltic
de culoare neagra.
Valea Buciumului si Valea Cornei, alte
obiective turistice importante, impresioneaza prin
frumusetea peisajelor si prin atmostera de poveste a Muntilor Apuseni. Comuna Bucium
este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor,
traditiile si firea lor deschisa. Cu ocazia sarbatorilor religioase satenii mai poarta înca
costumele lor traditionale buciumanesti, tesute cu fir de aur.

41
Pe teritoriul comunei se afla mai multe
rezervatii naturale. Detunatele sunt
formatiuni geologice formate din roci
bazaltice. De acolo se aduceau coloane de
bazalt pentru varful sagetilor de
steampuri. Detunata Flocoasa si Detunata
Cheala sunt monumente ale naturii.
In Poiana Ciuruleasa exista o rezervatie
botanica ce conserva o specie ocrotita de
mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numita de localnici rusculita sau lusca.
Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la
altitudini cuprinse între 1150 si 1250 m; dupa o mica întrerupere, ele se continua pe
versantul nord-estic al muntelui Valcoi.

Piatra despicata

BIODIVERSITATE
Din punct de vedere al biodiversitatii, Rosia Montana contine habitate si specii
importante de fauna si flora care sunt pe deplin protejate conform legislatiei romanesti si
Directivei UE privind habitatele ( 92/43/EEC) .
Un grup de specialisti din cadrul Asociatiei Romane pentru Protectia Liliecilor (RBPA) a
efectuat o cercetare de teren in galeriile miniere de la Rosia Montana (9-11 septembrie
2003), identificand noua specii de lilieci. Acesti lilieci au fost prinsi cu plase speciale,
identificati, cantariti si eliberati.
Sistemele subterane de mare dimensiune din Rosia Montana si imprejurimile lor
ofera adaposturi propice pentru un mare numar de lilieci. Aceste date vor fi completate in
urma unei cercetari mai extinse in iarna, cand vor fi identificate grupurile in hibernare.
Consideram ca galeriile miniere sunt foarte importante mai ales ca si adaposturi de iarna
pentru multe specii amenintate de lilieci care populeaza pesterile. Lipsa cavitatilor naturale
din regiune face aceste galerii miniere un adapost unic pentru lilieci.

42
Toate speciile de lilieci sunt protejate potrivit Conventiei de la Berna (ratificata de Romania
prin Legea 13/1993 ), Conventiei de la Bonn (ratificata de Romania prin Legea 13/1998 ) si
potrivit Intelegerii privind Conservarea Populatiilor de Lilieci (Londra, 1991), adoptate prin
Legea 90/2000 . Legea nr.462 din 18 iulie 2001 a aprobat Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei si faunei salbatice. Acest act normativ a transpus in legislatia nationala
prevederile Directivelor Europene 92/43/EEC si Directive 79/409/EEC. Potrivit acestor
prevederi legale, 13 specii de lilieci necesita protectie si desemnarea unor Arii Speciale de
Protectie. Pana la momentul de fata doua dintre aceste specii au fost identificate in zona de
impact a proiectului ( Myotis myotis, M. blythii ).
Potrivit Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii, dintre celelalte specii
sase sunt categorii cu risc redus si una este putin amenintata.
Unul dintre ariile naturale protejate care sunt in zona potential afectata de proiectul
minier Rosia Montana este si parcul transnational Lunca Muresului - In Romania are
statutul de parc natural

Patrimoniul arhitectural-urbanistic al sitului Rosia Montana


Vestigiile arheologice de suprafata ale asezarii romane Alburnus Maior: vaste
necropole, monumente funerare exceptionale, edificii sacre, edificii publice; Vestigiile
subterane ale exploatarii miniere romane de la Alburnus Maior – continuata si amplificata
pe parcursul Evului Mediu – alcatuite din sisteme de galerii – cu sectiune transversala
trapezoidala – sapate cu dalta, galerii de explorare, de asistenta, de aerisire, de evacuare a
apei – continuate cu planuri inclinate cu trepte sapate in roca, depilaje inguste, camere cu
pilieri si puturi sau amplificate in spectaculoase abataje cu tavane boltite si pereti rotunjiti,
specifice tipului de exploatare cu foc;
Elementele exploatarii miniere moderne, preindustriale si industriale – retele de
galerii trasate regulat, dupa o dispozitie geometrica clara; galeria magistrala; sistemul
hidrotehnic alcatuit din sutele de lacuri de acumulare, instalatii de control al nivelului apei,
canale de dirijare a apei; calea ferata ingusta; atelierele de prelucrare primara a minereului;
Asezarea actuala – Rosia Montana, al carei fond construit este compus in mare parte din
cladiri ridicate intre sfarsitul sec. al XVIII-lea si sfarsitul sec. al XIX-lea, pe o structura
conturata deja, probabil, in a doua parte a sec. al XVII-lea; locuinte si gospodarii
traditionale valoroase, biserici, monumente votive, comemorative sau funerare care
puncteaza peisajul intregului sit si jaloneaza universul satului traditional; Monumentele
naturii – Piatra Despicata si Piatra Corbului – structuri geologice particulare; Patrimoniul

43
mobil – celebrele tablite cerate romane – documente valoroase atat pentru istoria asezarii de
la Alburnus Maior, cat si pentru istoria exploatarilor aurifere sau a dreptului roman –
descoperite si introduse in circuitul stiintific international inca din sec. al XIX-lea; bogatul
inventar arheologic adus la lumina de-a lungul timpului prin descoperiri intamplatoare si,
recent, prin cercetarile arheologice sistematice: stele votive si funerare, elemente de
sculptura arhitecturala si funerara, ceramica, ustensile si instrumentar casnic, obiecte de
podoaba; Patrimoniul imaterial – credinte, obiceiuri, dar mai ales amprentele imponderabile
ale unor momente si evenimente istorice semnificative pentru identitatea nationala – dintre
cauzele declansarii Rascoalei lui Horea, unele isi au originea in lucrarile de modernizare a
exploatarii miniere de la Rosia Montana initiate spre mijlocul sec. al XVIII-lea; si tot aici
mai persista amintirea luptelor purtate de Avram Iancu, secondat de prefectii si tribunii intre
care se numara Simion Balint, preot la biserica greco-catolica din Rosia; Peisajul natural si
cel antropic, fundal si in acelasi timp cauza generatoare a tuturor componentelor sitului –
peisajul utilitar, al asezarii; peisajul industrial – al masivelor muntoase, complementar
peisajului subteran – al exploatarilor miniere.
Un patrimoniu atat de pretios prin cuprindere, densitate si stratificare precum cel de
la Rosia Montana impune ca obligatorie o abordare exhaustiva a sitului. Aceasta nu poate fi
limitata la implicarea arheologica, arhitecturala, etnologica etc., remarcabile, necesare, dar
unilaterale si insuficiente daca finele lor conexiuni subterane nu sunt subliniate. Deschiderea
necesara unei asemenea abordari este cuprinsa in notiunea de peisaj cultural.

Rosia Montana – straturile sitului


Situl Rosia Montana ni se infatiseaza ca o structura complexa, cu trei straturi
definitorii: vestigiile arheologice romane subterane si de suprafata, asezarea si peisajul
industrial de suprafata – medieval, modern sau contemporan.
I. Vestigiile arheologice romane
Vestigiile arheologice "de suprafata". Necropole asezate pe pante sau pe platouri
orientate spre vai, edificii sacre pe inaltimi si aflate probabil in relatie cu intrarile in
exploatarile miniere constituie marturiile unui vast peisaj antic conservat.
Sistemele de exploatare subterane. Din cei 70 km de galerii investigate arheologic, 7
km sunt galerii antice romane, concentrate in special in masivul Carnic. Toate acestea
contureaza unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epoca romana cunoscute pana in
prezent, marturie a unui efort uman extraordinar: lucrarile miniere antice sunt realizate intr-
un interval de numai cincizeci de ani.
II. Asezarea

44
Structura urbana. Modul in care s-a dezvoltat asezarea, in relatie directa cu
elementele cadrului natural, forme de relief si resurse subterane, este semnificativ in cadrul
sistemului de interactiuni care au generat peisajul cultural al Rosiei Montane. Direct
influentata de topografia locului, asezarea este compusa din doua segmente tipologic
diferite: unul liniar cu tendinte de grupare zonala, desfasurat de-a lungul culoarului vaii
Rosiei, si unul reticular, ordonat de mai multi poli, dezvoltati in jurul unui nucleu principal –
piata centrala a localitatii.
Trama stradala si parcelarul au suferit modificari nesemnificative pe parcursul
ultimului secol si jumatate, de cand dateaza primul document cartografic (1856) pe baza
caruia se poate urmari configuratia urbanistica.
Configuratia urbanistica a asezarii se conserva, prin elementele sale principale, in
forma constituita in prima parte a sec. al XIX-lea, reprezentand unul dintre atributele
reprezentative ale sitului istoric.
Ansambluri urbane. Din structura asezarii se desprinde ansamblul central, dezvoltat
in jurul Pietei – marturie valoroasa a momentului de trecere de la forma rurala la cea urbana,
a targului minier.
Aici au fost grupate cele mai importante functiuni ale asezarii – primarie, scoala
comunala si gradinita, scoli confesionale, dispensar, farmacie, cluburi, cinematograf, sedii
ale societatilor de asigurari, sucursale bancare, pravalii si ateliere mestesugaresti si, nu in
ultimul rand, cele trei biserici – catolica, unitariana si reformata, impreuna cu oficiile
parohiale. Acest profil functional exceptional, suprapus pe suportul arhitectural-urbanistic
original, dau acestui ansamblu o valoare care depaseste un simplu context local, devenind
reprezentativ pentru patrimoniul national.
In aceeasi masura, devine importanta zona din vale, corespunzatoare concentrarii din
jurul bisericii ortodoxe si al sediului exploatarii miniere, unde s-au adaugat in timp functiuni
publice importante – club, popicarie, pravalii si, mai recent, primaria comunei –, alcatuind
un ansamblu eterogen, original ca structura si caracteristici morfologice.
Arhitectura. Doua categorii majore definesc peisajul arhitectural al asezarii:
constructiile traditionale cu spatiu de distributie exterior (tarnat) folosite in toate perioadele
istorice si constructiile cu influente urbane care apartin momentului de dezvoltare
preindustriala (jumatatea sec. al XIX-lea).
III. Peisajul industrial minier medieval si modern
Industria extractiva si de prelucrare traditionala a modelat peisajul, inca din perioada
medievala, prin lucrari tehnice care se alcatuiesc azi in repere pentru identitatea asezarii:
taurile, amenajate in tot cuprinsul sitului, au fost absorbite in timp in mediul natural,

45
generand mici unitati specifice de peisaj; sistemul de galerii cu multitudinea de guri de mina
de coasta, haldele de steril sau zonele cu steril pravalit pe pante (acum partial vegetate).

Valoarea universala a sitului Rosia Montana


Valoarea culturala exceptionala a sitului, relevanta in context local, national dar si
universal, poate fi inteleasa cu usurinta prin confruntarea caracteristicilor evidentiate cu
criteriile de clasare in patrimoniul mondial, in acord cu termenii stabiliti prin Conventia
Patrimoniului Mondial, la care Romania a aderat, si prin Directivele operationale pentru
implementarea Conventiei Patrimoniului Mondial (Directive). Doua dintre criterii devin
semnificative in acest caz:
1. Sa exemplifice importante schimburi valorice de-a lungul unei perioade de timp
sau in cadrul unei arii culturale, cu referire la evolutia unor domenii ca arhitectura sau
tehnologia, arta monumentala, planificarea urbana sau peisagera (Directive, criteriul II):
Situl minier Alburnus Maior contine marturii exceptionale pentru tehnologia de exploatare
romana. Autoarea cercetarilor arheologice miniere, Béatrice Cauuet, descrie sistemul de
exploatare descoperit pana in prezent drept "unul dintre cele mai vaste complexe miniere de
epoca romana". Vestigiile antice sunt completate si extinse de sistemele de exploatare din
perioadele istorice urmatoare, pana in anul 1948.
2. Sa fie un exemplu exceptional de asezare umana traditionala, de utilizare a
terenului sau a apelor, reprezentativ pentru o cultura sau pentru un tip de interactiune a
omului cu mediul – in special in situatia asezarilor vulnerabile sub impactul unor schimbari
ireversibile (Directive, criteriul V): La Rosia Montana actiunile proprii activitatii umane
dominante – mineritul traditional – au determinat puternic peisajul natural si au fost la
randul lor influentate de cadrul natural. Multitudinea marturiilor conservate caracterizeaza
acest sat minier traditional: instalatii hidrotehnice (tauri), structura semiurbana si industriala
a tramei stradale si a parcelarului, configuratia particulara a unor gospodarii (adaptate
profilului functional minier), configuratia fizica si functionala a unor locuinte (case cu
jomp), modul sugestiv de adaptare a fondului construit la morfologia terenului, prin terasari
si imprejmuiri din zidarie seaca de piatra etc.
Inainte de orice consideratii referitoare la necesitatea acordarii unui nou statut, de
apartenenta la patrimoniul mondial, trebuie reafirmat statutul juridic actual de protectie a
sitului: un numar mare de componente sunt clasate individual in Lista Monumentelor
Istorice, altele sunt clasate colectiv, in ansambluri si situri – fragmente ale unitatii care le
cuprinde pe toate (situl Rosia Montana). Fiecare element clasat este protejat, in conditiile
legii, impreuna cu o zona de protectie a carei extindere este stabilita implicit sau explicit,

46
prin studii de delimitare. In cazul Rosiei Montane, dintre cele 49 monumente clasate, numai
unul a facut obiectul unui studiu de delimitare (Centrul istoric). Simpla reunire a tuturor
suprafetelor protejate astfel – cele ocupate de monumente si cele corespunzatoare zonelor de
protectie ale monumentelor – conduce la constatarea ca situl Rosia Montana este protejat in
cvasi-integralitatea sa, iar regimul de protectie astfel instituit face, in mod firesc, imposibila
dezvoltarea unei exploatari miniere in cariera deschisa in acest teritoriu. Cu o singura
conditie: legea sa fie respectata.

Patrimoniul arheologic de la Rosia Montana


GALERIILE ANTICE DE LA ROSIA MONTANA:
“Te întreb prietene unde se termina trecutul dac
si unde începe prezentul românesc? “

Vechimea mineritului aurifer in Rosia Montana se pierde in cenusiul


epocii fierului pe vremea locuirii acestor meleaguri de triburile scito-
agatarsilor si geto-dacilor. Desi multe izvoare arheologice sustin ca
acestia extrageau aurul din nisipurile raurilor si vailor si mai putin sau
aproape deloc direct din zacamant, faptul este contestat de catre
geomorfologia terenului. Astfel, forma si pozitia zacamantului, distributia
aurului pe verticala, concentratiile cele mai mari fiind aproape de
suprafata, sunt tot atatea conditii care le-au permis locuitorilor acestor
meleaguri de acum mai bine de 2000 de ani sa extraga aurul direct din
zacamant.
Numele vechi al Rosiei Montane,
Alburnus Maior este compus din toponimul
dacic Albrnus si adjectivul roman Maior,
necesar datorita existentei si localitatii
Alburnus Minor (probabil Abrudul de azi)
atestata de scrierile de pe tablitele cerate
(TabCer D I, IV, IX, XIII, XVIII).

Sigur ca anexarea acestei parti din Dacia Imperiului Roman a avut


repercursiuni imense asupra vietii sociale, economice, politice si implicit
si asupra modului si a scarii la care se facea extractia aurului. Ceea ce se
vede astazi in Carnic ,este ceea ce romanii intelegeau prin largirea

47
granitelor imperiului: o adevarata industrie a extractiei aurului, incepand
cu un sistem de conducere autonom in cadrul provinciei foarte bine pus
la punct si terminand cu cele mai noi tehnologii ale vremii. Practic tot ce
era necesar pentru a extrage o cantitate maxima de aur intr-un timp
record. Toate aceste lucruri pot fi dovedite arheologic fie de tablitele
cerate fie de vastul sistem de galerii intins pe zeci de kilometrii care pare
imposibil sa fie sapate doar pe timpul cuceririi romane. Si totusi raportul
arheologilor care cerceteaza aceste galerii din anul 2003 asta pare sa
demonstreze.
Si totusi, aceasta atentie deosebita pe care o acorda imperiul
zacamantului de la Rosia – unul din principalele motive ale cuceririi
Daciei (106 p. Hr) – demonstraza tocmai contrariul si anume ca se stia de
imensul zacamant inca de pe vremea lui Traian, ca aurul purtat la Roma
era aur dacic (prin asta intelegand aur extras din Dacia si nu pradat din
alte parti de catre daci), ca galeriile romane le-au inlocuit si continuat pe
cele preromane (in special dacice, tot asa cum cele romane au fost
continuate dupa parasirea daciei in 275 e.n.).
Pentru a dovedi cele spuse mai sus trebuie precizat ca reteaua de
galerii romane de la Rosia este cea mai mare dintre toate exploatarile
imperiului, depasind descoperirile din Spania, Portugalia, Britania si Galia
cu toate ca Dacia a fost ultima cucerita si prima parasita (cucerirea
romana durand doar intre 106-275 p.Hr). Lucrari miniere romane se
considera galeriile si abatajele efectuate cu focul, apa sau otetul, cu
dalta si ciocanul ce au profile (forme) aproape uniforme. Duritatea rocilor
a jucat un rol esential in alegerea tehnologiei de lucru. In rocile foarte
dure, galeriile si abatajele efectuate cu focul, apa sau otetul si au forme
circulare sau eliptice. Acest procedeu s-a aplicat cu precadere in
partea superioara a masivelor Cetate si Carnic, pe adancimi mici la
suprafata din cauza aerajului. Acolo unde roca era mai putin dura sa
folosit dalta si ciocanul rezultand lucrari cu forme trapezoidala, patrata si
triunghiulara. Daca se manifesta tendinta de desprindere a rocilor,
lucrarile erau sustinute (armate) cu grinzi de lemn, folosindu-se aceiasi
metoda de exploatare si imbinare a lemnului. Cu acest tip de lucrari s-a
patruns mai adanc pe orizontala si verticala in interiorul masivelor
muntoase. Incadrarea lucrarilor in aceasta perioada istorica mai este
48
sustinuta si de uneltele de lucru, instalatile de evacuare a apelor din
mina (articol), stearturi pentru iluminat, numeroase altare votive si cele
funerare, ceramica etc. descooperite si recuperate din perimetrul minier.
Astfel de lucrari intalnim peste tot in masivele Cetate, Carnic, Orlea,,
Tarina, Igre, Vaidoasa Leti.
Masivul Carnic
Primele descoperiri arheologice in Masivul Carnic dateaza din
primul secol B.C. O echipa de cercetatori condusa de Beatrice Cauuet de
la Universitatea din Toulouse cerceteaza masivul din 2000. Cercetarile s-
au axat in principal pe partea de west cunoscuta si sum numele de
Carnic-Napoleon. Potrivit raportului din 2002 al echipei, acesta este locul
unde au fost descoperite galerii antice unice in lume, romane si
preromane.
Tot Carnicul este si simbolul comunitatii din Rosia Montana a carei
istorii este strans legata de cea a masivului. O dovedesc multele legende
si povesti dedicate lui dar si cele in care naratiunea aminteste cele doua
formatiuni de roci - monumente naturale: Piatra Corbului si Piatra
Despicata. Avand in vedere situatia actuala a Rosiei Montane, poate ar
trebuie sa luam aminte la una din legende care zice ca “atunci cand
corbii nu se vor mai intoarce la “Piatra Corbului, Rosia Montana va inceta
sa mai existe.”

"Vestita mina de aur de la Rosia"


Romania poseda, fara indoiala, cateva dintre cele mai importante zacaminte aurifere din
Europa, a caror exploatare dateaza foarte probabil inca din perioada preistorica.
Mineralizatiile aurifere sunt repartizate in trei zone distincte: a) celebrul "Patrulater aurifer"
in zona Muntilor Metaliferi din Apuseni b) zona Baia Mare in nord; c) in zona centrala a
Carpatilor Meridionali.
"Patrulaterul Aurifer" din Muntii Apuseni a reprezentat principalul producator de aur din
continentul european. Minele din zona Rosia Montana, Bucium, Almas-Stanija si Brad-
Sacaramb au livrat in decursul exploatarii lor imense cantitati de metale pretioase, alaturi de
aur zacamintele oferind si argint. De altfel, din punct de vedere mineralogic, aurul nativ din
zona Patrulaterului este cunoscut prin continutul sau ridicat de argint (20–25%), la care se
adauga telurul (0,1%), acest din urma element fiind descoperit pentru prima data la Zlatna in

49
sec. XVIII de profesorul Johann Müller von Reichenstein din Sibiu. Minele din Muntii
Apuseni au oferit si alte minerale in premiera mondiala, cum ar fi silvanitul si sacarambitul
(nagyagit, cum este el cunoscut in literatura mondiala, dupa vechea denumire maghiara a
localitatii). Esantioanele de aur nativ colectionate incepand din secolul al XIX-lea si
adapostite in Muzeul Aurului din Brad, Brukenthal din Sibiu sau in colectia Universitatii din
Cluj cuprind numeroase raritati mineralogice.

"Lana de aur"
Cele mai vechi obiecte de aur descoperite pe teritoriul Romaniei pot fi datate in
mileniul V i.Ch., aurul fiind, alaturi de cupru, cel de-al doilea metal utilizat de comunitatile
preistorice din zona carpato-balcanica. Podoabe de aur au fost descoperite in mormintele si
asezarile neolitice, dar cea mai celebra piesa ramane idolul antropomorf de la Moigrad,
cantarind nu mai putin de 750 g si fiind lucrat prin ciocanire la cald dintr-o pepita de aur
nativ. Studiile intreprinse in anii ‘90 asupra compozitiei unor obiecte de aur din necropola
de la Varna indica depozitele aluvionare ca sursa a metalului folosit, aceasta origine fiind
postulata si de cercetatorii romani care s-au aplecat asupra originilor aurului preistoric.
Desi primul text privind aurul din Transilvania dateaza de-abia din sec. VI i.Ch.,
apartinandu-i lui Herodot (IV, 104), majoritatea arheologilor romani sau straini considera ca
mineritul aurifer din zona Patrulaterului este mult mai vechi. Dovezile indirecte sunt, pe de-
o parte, numeroasele obiecte de aur din epoca bronzului, pe de alta, faptul ca in alte zone
metalifere ale Europei au fost deja identificate vestigii ale mineritului preistoric.
Zacamintele de cupru din Tara Galilor (Great Orme), din Irlanda (Mount Gabriel) sau cele
din Spania (Rio Tinto) au fost exploatate printr-o retea de galerii care dovedesc ca la nivelul
epocii bronzului tehnica mineritului subteran era uzitata la scara intregului continent.
Ciocane de minerit din piatra identice cu cele descoperite in vestul Europei au fost
descoperite in mina de aur de la Caraciu, in zona Bradului, fiind expuse la sfarsitul sec. XIX
de Gabriel Téglás, care le-a considerat pe buna dreptate preistorice. Ele aduc o dovada in
plus ca mineritul subteran pentru exploatarea unor filoane aurifere era practicat deja in
perioada preromana pe teritoriul Daciei.
Aurul fiind un produs rar in orizontul preistoriei europene, era inevitabil ca Transilvania sa
nu-l produca doar pentru nevoi locale, ci sa-l "exporte" la nivel continental si cu deosebire
spre zona balcano-egeeana catre elitele razboinice ale civilizatiei bronzului. Dovada acestui
fapt o reprezinta inelele de aur descoperite pe Insula Lefkas din Marea Ionica si cele de la
Velika Gruda de pe coasta Marii Adriatice, identice cu cele gasite in mormantul tumular de
la Ampoita, pe valea Ampoiului, toate datand din prima jumatate a mileniului III i.Ch.

50
Aceste descoperiri jaloneaza un veritabil drum comercial care, urmand atat cai terestre, cat
si maritime, unea zonele aurifere ale Transilvaniei cu civilizatia Helladicului timpuriu in
urma cu aproape 5 milenii.
Mereu avida de metale pretioase, Grecia miceniana si-a procurat probabil o parte a
aurului care l-a insotit pe Agamemnon si pe ceilalti regi legendari in fastuoasele lor
morminte cercetate de vizionarul Schliemann langa zidurile cantate de Homer. Pare mai
mult decat plauzibil sa credem, asa cum fac multi cercetatori, ca navele miceniene au
patruns si in Marea Neagra, plutind spre gurile Dunarii, unde au putut gasi, asemeni
argonautilor, vestita "lana de aur". Metoda colectarii firisoarelor de aur din nisipul raurilor
cu ajutorul blanii de animal s-a pastrat intr-o forma apropiata in zona Apusenilor pana in
perioada interbelica. Fotografiile lui Bazil Roman, care a imortalizat lumea fabuloasa a
aurarilor din Rosia Montana si Bucium, retin imaginea "harlostei" acoperita cu o panza
mitoasa care retinea grauntii de aur, mai grei decat nisipul spalat de apa aruncata cu
donicioara peste planul inclinat din lemn.
Cele mai impresionante tezaure preistorice de aur descoperite pe teritoriul Romaniei
dateaza insa din perioada tarzie a epocii bronzului, adica de la sfarsitul mil. II si primele
secole ale mil. I i.Ch. Este si perioada de maxima inflorire a metalurgiei bronzului, cand in
zona centrala a Transilvaniei sunt ingropate depozite cuprinzand tone de obiecte din bronz,
cele mai mari din Europa acelor vremuri. Ele sunt asociate uneori direct cu obiecte din aur,
asa cum este cazul tezaurului de la Cugir, a caror compozitie metalografica n-a fost inca
analizata, pentru a putea identifica originea aurului folosit.
Dupa epuizarea aflorimentelor aurifere prin exploatari de suprafata, vizibile si astazi
in zona Rosia Montana, Bucium sau Zlatna, minerii preistorici au inceput sa urmareasca
filoanele in adancime, invingand duritatea rocii prin metoda "focului si apei". Prima
mentiune scrisa a acestei tehnici stravechi ii apartine geografului grec Agatarchides, pastrata
in opera lui Diodor din Sicilia. Roca era incalzita cu ajutorul focului, dilatandu-se puternic,
dupa care era racita prin stropirea cu apa, ceea ce provoca contractia brusca si sfaramarea sa.
Ciocanele de piatra intrau apoi in actiune, minereul zdrobit fiind macinat cu ajutorul unor
rasnite si mojare din piatra. Din cauza problemelor de aeraj, o asemenea tehnica nu putea fi
utilizata la adancimi prea mari, dar este de presupus ca bogatia si densitatea filoanelor
aurifere nici nu i-au obligat pe minerii preistorici sa intre prea adanc in tainitele muntilor. La
Rosia Montana exista doua zone principale unde au fost identificate asemenea lucrari, una
fiind numita semnificativ "Gauri", langa cariera "Cetate", cealalta aflandu-se in masivul
Carnicului, pe versantul sau sud-estic si in subteran.

51
La sesiunea anuala de rapoarte arheologice tinuta la Cluj-Napoca in 2004,
cercetatoarea franceza Béatrice Cauuet avea sa comunice ca unele bucati de lemn
descoperite in galeriile din muntele Carnic de la Rosia Montana fusesera datate prin metoda
14C in sec. VIII–VII i.Ch. Perioada corespunde trecerii spre civilizatia fierului, fiind
apropiata in timp de atestarea tribului agatarsilor "iubitori de aur" pe teritoriul Transilvaniei.
Una dintre problemele cele mai controversate la ora actuala privind mineritul
preroman in zona Rosiei Montane se refera la posibilitatea existentei unui minerit subteran
in perioada dacica. Judecand dupa marimea prazilor in metal pretios ridicate de romani din
Dacia, este evident ca mineritul aurifer a fost practicat intens in ultimele secole de existenta
ale regatului dac. Denumita in mod inspirat de Vasile Parvan "o Californie a antichitatii",
Dacia era renumita pentru bogatiile sale in aur, fapt ce i-a permis sa emita nu doar monede
din argint, asa cum au facut si celtii, dar si monede de aur, celebrii "kosoni" (care, dupa
1989, au inundat piata mondiala de antichitati, ca rezultat al braconajului cu detectoare de
metal in zona Muntilor Orastiei). Dar Vasile Parvan, urmat si de alti arheologi romani,
considera ca aurul dacic era exclusiv de origine aluvionara, provenind din spalarea
nisipurilor din patul raurilor ce coborau din Carpati. Nu aceeasi este insa si opinia
arheologilor francezi de la Universitatea din Toulouse, care din anul 2000 au inceput
investigarea sistematica a impresionantei retele de galerii antice de la Rosia Montana. Ei au
efectuat numeroase analize prin metoda radiocarbon asupra unor bucati de lemn descoperite
pe podeaua galeriilor din masivele Carnic si Orlea, obtinand date care indica intervalul sec.
III i.Ch. – I d.Ch., adica tocmai perioada civilizatiei dacice. Cam in aceeasi vreme, in zona
Galiei, celtii exploatau si ei in subteran zacamintele aurifere de la Lomousin, fapt ce ar
trebui sa-i faca pe arheologii romani mai putin sceptici in ceea ce priveste capacitatea
dacilor de a sapa galerii in cautarea metalului pretios.

Galerii unice in intregul Imperiu Roman


Cucerirea romana a Daciei la inceputul sec. II, motivata in primul rand strategic, nu a
putut insa ignora nici bogatiile aurifere ale noii provincii. Urmele exploatarilor romane se
intalnesc la tot pasul in Muntii Apuseni, dar principalul lor centru s-a aflat fara nici o
indoiala la Rosia Montana. Nu intamplator aceasta este singura localitate miniera care a avut
o denumire proprie, Alburnus Maior, transmisa prin celebrele tablite cerate, singurele de
acest fel descoperite in minele Daciei si printre putinele pastrate din spatiul fostului Imperiu
Roman. Textele acelorasi tablite ne transmit insa si informatii privind alte asezari miniere,
precum vicus Pirustarum, kastellum Baridustarum sau kastellum Ansis, sate ori cartiere din
zona Alburnusului. Acestea ilustreaza colonizarea masiva cu mineri de origine ilira,

52
intreprinsa deja in vremea lui Traian si menita a intensifica exploatarea resurselor de aur si
argint ale Daciei. Nivelul inalt al tehnicii miniere antice a fost remarcat inca din sec. XIX de
pionierii arheologiei montanistice, un Johann Ackner, Gabriel Téglás sau Frantisek Pošepný,
urmati in sec. XX de savanti reputati precum Oscar Davis sau Claude Domergue. Iscusitii
mineri dalmati au sapat cu dalta si ciocanul galerii cu sectiunea trapezoidala, forma
necunoscuta in restul imperiului, ea fiind specifica doar Daciei.
In peretii galeriilor se aflau mici locasuri pentru asezarea opaitelor de lut, in anul
2000 fiind gasita o asemenea lampa intacta, avand pastrat pana si fitilul din interior.
Infiltratiile de apa ingreunau avansarea in adancime, pentru evacuare fiind concepute
ingenioase sisteme hidraulice, compuse din jgheaburi din lemn si roti cu cupe, primele
vestigii de acest fel fiind gasite inca din sec. XIX atat la Rosia, cat si la Bucium si Ruda-
Brad, pentru ca, in urma cu 2 ani, arheologii francezi sa descopere la Rosia in sectorul Paru-
Carpeni o noua instalatie de acest fel, admirabil conservata, care va permite descifrarea unor
aspecte ramase inca neelucidate.
Lungimea lucrarilor subterane de la Rosia Montana n-a putut fi banuita pana in urma
cu 2–3 ani, cand misiunea franceza a ajuns sa carteze doar in masivul Carnic peste 5 km de
galerii romane, fara insa ca cercetarea lor sa se fi incheiat, alte vaste lucrari identificate in
zona Orlea, Paru-Carpeni si Catalina-Monulest asteptand sa fie si ele explorate in viitor. Cea
mai impresionanta lucrare ramane insa galeria descendenta din Carnic, prevazuta cu 125 de
trepte cioplite in stanca, care a starnit admiratia arheologilor francezi si romani, nu insa si pe
cea a "specialistilor" Ministerului Culturii si Cultelor, acestia acceptand cu seninatate
"descarcarea" si, implicit, distrugerea acestui monument cu caracter de unicat in intregul
Imperiu Roman.

In zorii Evului Mediu


Cercetarile de pana acum intreprinse la Rosia Montana par sa indice ca dupa sec. III,
respectiv odata cu retragerea administratiei romane din Dacia, mineritul aurifer in subteran
inceteaza in Muntii Apuseni pana in zorii Evul Mediu, continuand probabil doar colectarea
aurului aluvionar din albia raurilor. Revigorarea mineritului in zona Rosiei se produce
incepand cu sec. XIII, cand regii Ungariei colonizeaza mineri germani in tinuturile aurifere
ale Apusenilor in scopul valorificarii mai intense a bogatiilor metalifere. Printre primii
mineri adusi in acest scop se numara cei asezati in satele Cricau si Ighiu, in vederea
exploatarii aurului de la Zlatna si ,,Cherneck" (probabil Carnic, langa Rosia Montana) si
denumiti in documentul din anul 1238 "hospites".

53
Regiunea aurifera Abrud–Rosia Montana–Zlatna facea parte din comitatul Albei,
numele tinutului fiind insa dat multa vreme de localitatea Abrud. In anul 1271 "terra
Obruth" este daruit de catre regele Ungariei Capitlului romano-catolic al Transilvaniei, ceea
ce va provoca nemultumirea minerilor. Cu ocazia confirmarii drepturilor Capitlului de la
Alba Iulia, intr-o diploma regala din 1320 se mentioneaza din nou exploatarea aurului si
argintului din "districtum terrae Obrugh cum Zalathna", pentru ca la 1347 sa fie mentionate
minele din muntii Zlatnei si Carnic ("ac montanas Zalathna et Chernech"). Fiecare evocare
documentara a zonei miniere a Abrudului se refera in mod implicit la minele din hotarul
Rosiei Montane, dovada fiind pomenirea repetata a muntelui Carnic sau a Vaii Rosiei, a
carei apa era folosita pentru actionarea instalatiilor hidraulice de zdrobit minereul, celebrele
steampuri. Cu unele perfectionari, acestea vor fi utilizate pana in sec. XX, punandu-si
amprenta asupra peisajului zonelor miniere din Apuseni si nascand permanente conflicte
legate de utilizarea resurselor de apa ale regiunii. Pe parcursul perioadei medievale,
exploatarea subterana a filoanelor aurifere va convietui cu spalarea aluviunilor, dupa cum o
dovedeste si un document din sec. XV in care se reglementa dreptul de spalare pe Valea
Rosiei, acordandu-se prioritate utilizarii apei pentru actionarea steampurilor. Tehnologia
miniera utilizata in Transilvania era cea folosita in Europa acelor vremuri, descrisa in
celebra lucrare a umanistului Georgius Agricola De re metallica, aparuta la Basel in 1556.
Saparea galeriilor se facea manual, cu unelte din fier, din sec. XVI–XVII incepand sa
fie utilizat treptat si praful de pusca. Transportul minereului din mina se facea cu vagoneti
de lemn, iar pentru evacuarea apei din galerii se utilizau pompe manuale, prevazute cu
supape, un exemplar de acest tip, cu o lungime de 7 m, fiind descoperit la Rosia Montana.
Cresterea capacitatilor de extragere si prelucrare a minereului aurifer s-a facut prin
implicarea capitalului patriciatului orasenesc, mai ales din Sibiu, din sec. XVI patrunzand si
capitalul strain, duci ai Bavariei fiind proprietari de steampuri la Rosia Monta na. Forta de
munca este furnizata insa de populatia locala, dupa cum o dovedeste un raport din anul 1552
al comisarului imperial Georg Werner, care specifica faptul ca "baiesii aurului sunt aproape
toti romani".
Patrimoniul cultural de la Rosia Montana
Rosia Montana a devenit cunoscuta in lumea stiintifica odata cu descoperirea in
galeriile romane intersectate de minerii din sec. XVIII si XIX a unui numar impresionant de
tablite cerate (tablite de lemn, acoperite cu ceara pe care s-a scris cu un stilus) reprezentand
documente de drept privat.
Prin necunoasterea valorii acestor tablite (erau primele descoperite la acea data in
lumea romana!) si prin neglijenta, cea mai mare parte a acestor documente inestimabile s-a

54
pierdut. Doar 25 au fost pastrate. Ele aduc o contributie covarsitoare la cunoasterea vietii
zilnice intr-un oras minier in epoca romana.
Tablita cerata XVII,
datata 6 februarie 131 p.Hr, a fost descoperita in anul 1854 in galleria
Ohaba-Sf Simion de pe versantul sudic al masivului Carnic. Din continutul
acestei tablite cunoastem pentru prima data toponimul localitatii Rosia
Montana de ALBURNUS MAIOR. Numele are radacina dacica “alb” fiind
integral articulate latineste.
Din totalul de 25 de tablite cerate, 9 piese au fost redactate la Alburnus
Maior, doua la Desaura,o piesa Katrum, si alta Immenosum Maius, sate
catune, cartiere din jurul zonei Alburnus. Raportat in timp localitatea si
mineritul aurifer de aici sunt atestate documentar de 1871 ani. Acest an
de referinta in istoria nationala si locala din Tablita Cerata XVIII trebuie
omagiat an de an fiind un tezaur minunat oferit de Ceteatea de scaun al
aurului romanesc, intra definitive in patrimonial istorico-cultural al tarii
noastre.
Din inscriptiile cu caracter contractual cunoastem personaje care au trait in acest
teritoriu minier, au incheiat tranzactii, s-au ingrijit de banchetele funerare, au cumparat sau
vandut diferite marfuri sau sclavi; au incheiat contracte de munca. Bogatia de informatii se
refera si la un numar de localitati. Chiar Alburnus Maior are mai multe "cartiere" numite
vicus sau castellum – cu epitete derivand din numele colonistilor dalmati, care le-au
intemeiat. O parte din toponimele vecine sunt tipic traco-dace.
Desi atat de celebra, asezarea complexa de la Alburnus Maior nu a beneficiat de o
cercetare sistematica. De fapt, suprafata cercetata este relativ mica si nu criterii strict
stiintifice au stat la baza abordarii lor, ci imperativele de moment ale firmei investitoare. S-
au epuizat prin cercetari inutile portiuni intinse fara nici un obiectiv arheologic, doar pentru
a se da impresia ca se exclude posibilitatea descarcarii de sarcina arheologica fara o
cercetare preventiva.
Patrimoniul arheologic national exceptional de la Rosia Montana are ca obiectiv principal
galeriile romane, care de secole au starnit admiratia. Echipa de arheologi minieri de la
Universitatea din Toulouse a participat la programul national Alburnus Maior, dar, spre
deosebire de arheologii romani, nu si-au propus ca obiectiv cercetarea pentru a da
descarcarea de sarcina arheologica, ci cunoasterea retelei miniere in evolutia ei istorica,
chiar daca accentul a fost pus in permanenta pe exploatarile romane.

55
In Carnic s-au identificat si cercetat partial 7 km de galerii antice, din care 95% sunt
sapate cu dalta si ciocanul, iar 5% sapate "cu focul". Aceste galerii descrise pe larg in
rapoartele anuale ale echipei de arheologi minieri sub conducerea dr. Béatrice Cauuet
(Universitatea din Toulouse), cu afirmarea importantei exceptionale a valorii lor, nu fac
parte in nici o forma din planul de management, caci firma a obtinut, prin gratia
Ministerului Culturii, descarcarea de sarcina arheologica pentru intreaga zona preconizata a
fi distrusa de proiectul minier. Nu este de mirare ca pe baza unor articole de lege Gold
Corporation considera ca, adapostind intr-un muzeu toate bunurile mobile descoperite la
Rosia Montana, in monumente unice pana in acest moment intre descoperirile certe din tara
(temple ale unor comunitati de mineri, galerii romane cu pilier central, planuri inclinate, dar
si galerii medievale, mai putin "realizate", dar nu mai putin importante din punct de vedere
istoric etc.), pot preconiza distrugerea lor, caci nu sunt declarate de importanta mondiala.
Toate conventiile europene cer protejarea patrimoniului arheologic inainte de a fi cercetat si
nu numai a celui deja reperat si bine delimitat.

MUZEUL MINERITULUI
De ce este atat de important patrimoniul arheologic de la Rosia Montana?
Pe fondul vechilor descoperiri, care inca din secolul al XVIII-lea au marcat importanta
ansamblului roman de la Rosia Montana, o veritabila explozie a cunostintelor noastre s-a
produs abia in ultimii 5–6 ani, ca rezultat al muncii staruitoare a aproape 200 de arheologi,
provenind din cele mai importante universitati, institute academice si muzee din tara. Lor li
s-a alaturat, cu rezultate excelente, o echipa internationala de arheologie miniera de la
Universitatea din Toulouse. Toate aceste cercetari s-au desfasurat in cadrul unui program
patronat de Ministerul Culturii si Cultelor si finantat in cea mai mare parte de catre
potentialul investitor al proiectului minier, Rosia Montana Gold Corporation. Sapaturile
arheologice au dus la identificarea mai multor arii sacre si la dezvelirea a sase temple antice
(in care se aflau peste 40 de altare cu inscriptii), la cercetarea in cea mai mare parte a sapte
necropole (cu peste 1.200 de morminte romane de incineratie) si la descoperirea unei
monumentale incinte funerare, de plan circular. Pe Dealul Carpeni, unde se afla probabil
sediul administrativ al anticului Alburnus Maior, a fost dezvelit un mare edificiu cu
hipocaust. In subteran au fost identificate excavatii miniere romane, impresionante prin

56
forma si dimensiunile lor, totalizand circa 7 km de galerii antice. Ansamblul arheologic de la
Rosia Montana ofera o oportunitate unica de a studia fenomenul colonizarii romane
organizate in scopul exploatarii bogatiilor subsolului intr-o noua provincie.
Cetatea romana de la Rosia Montana (Alburnus Maior) este poate cel mai autentic document
de ilustrare a activitatii mineresti de la inceputuri si pina in prezent in Muntii Apuseni. Aici
sunt galerii, si lucrari miniere caracteristice tuturor timpurilor si pina in prezent. Acum
galeriile sunt electrificate.
Celebra, si zguduitor de impresionanta cetatea romana, de la Rosia Montana, cu
galeriile ei artistice, formeaza dovada cea mai stralucita a geniului tehnic roman, care de
aproape 2000 de ani atrage admiratia tuturor vizitatorilor.
Înfiintarea Muzeului Mineritului vine sã întâmpine curiozitatea turistului sau
specialistului autohton sau strãin, dornic de a cunoaste felul în care strãmosii nostri
exploatau zãcãmintele aurifere. Dovezi de necontestat au fost cu grijã adunate si pãstrate
pentru a demonstra traditia multimilenarã a acestui mestesug. Dupã cum se va observa în
vederea schematicã de ansamblu, muzeul are douã sectii: una în aer liber si cealaltã într-o
clãdire special amenajatã. Galeriile, instalatiile mai simple sau mai complexe, materialul
arheologic si cel ilustrativ ne prezintã felul în care oamenii acestor locuri si-au trãit viata
trudind din greu pentru extragerea pretiosului metal: AURUL.
Vizitând Muzeul Mineritului de la Rosia Montanã, se pot admira:
 galeria romanã;
 steampuri din lemn cu 9 si 12 sãgeti;
 casa ustensilelor si a stemparului (cramul);
 macheta unei galerii cu accesorii;
 lapidariul;
 instalatii miniere specifice.
Galeria romanã
Lucrãri miniere romane inundate si umplute cu nãmol au fost identificate deasupra
galeriei principale "Sf. Cruce" din masivul Orlea; în anii 1971 si 1972 acestea, în urma unor
lucrãri complexe, au fost puse în valoare turisticã si stiintificã. Dupã programul de
amenajare dintre anii 1973 si 1975, lucrãrile romane au devenit accesibile publicului prin
incinta complexului muzeal.
Date tehnice:
 intrarea este o galerie de 3 m lungime si este locul unde se pune sub tensiune
instalatia de iluminare a complexului subteran;

57
 coborâre 157 de trepte pe un plan înclinat de 33° si în lungime de 53 m (coborârea în
plan vertical este de 25 m);
 înaintare pe o galerie în lungime de 42 m la capãtul cãreia, cotind la stânga 5 m, se
poate intra în galeria romanã.
Galeria romanã se aflã la cota de +725 m; initial a fost sustinutã în lemn, s-a surpat
în timp si actualmente este ziditã în boltari. Spre est, pe o lungime de 40 m are un profil de
sãpare aproape constant: 1800 mm - tavan, 1400 mm - vatra si 1800 mm înãltime. Urmãtorii
60 m de galerie sunt spre nord si au fost sãpati în profile diferite. Cu aceastã galerie au fost
intersectate mai multe filoane aurifere, marcate pe peretii acesteia cu mici scobituri.

Galeriile de mina aurifera construite de romani acum 2000 ani sunt amenajate pentru
turisti (electrificate, partial). Langa ele se afla muzeul in aer liber de utilaje traditionale de
minerit.

BISERICI

Biserica catolica a fost construita la 1866, prima biserica catolica databila în sec.
XVIII arzand în timpul rascoalei lui Horea, Closca si Crisan. Biserica este amplasata pe
dealul ce domina piata centrala si formeaza un grup unitar cu biserica unitariana si cea
reformata. Printre valorile mobiliare detinute de aceasta biserica, este icoana Maicii
Domnului cu Pruncul, databila sec. XVIII si considerata a fi un dar al împaratesei Maria
Tereza. Biserica este înconjurata de cimitir, care pastreaza însemne si constructii funerare
datate la mijlocul sec. XIX, apartinand unor familii importante din Rosia Montana, de
confesiuni si etnii diferite, reflectand situatia istorica speciala a unei localitati acculturate
Biserica ortodoxa, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, amplasata în cartierul
Orlea nr.175, este construita în anul 1781, fiind ctitoria
lui Mihail Gritta, personalitate locala importanta; este
o biserica - sala cu absida poligonala si turn clopotnita
construit în decros, cu nava boltita semicilindric si
tribuna pe latura de vest, sprijinita pe stalpi canelati, de
lemn. Usile împaratesti, datate 1780, sunt cel mai
important element mobiliar.
Biserica greco-catolica, denumita Pogorarea
Sfantului Duh, fosta biserica ortodoxa, amplasata în
58
cartierul Orlea nr.135, în zona de sud a satului Rosia Montana; construita la 1741 ca biserica
ortodoxa, este trecuta în proprietatea parohiei greco-catolice la 1772, pentru ca în 1948 sa
revina parohiei ortodoxe; numele ei este legat de personalitatea protopopului greco-catolic
Simeon Balint, tribun în oastea lui Avram Iancu si prefect în timpul Revolutiei de la 1848.
Biserica de plan dreptunghiular (biserica sala), cu absida altarului decrosata si turn
clopotnita pe vest, este decorata cu stucatura de factura baroca, cu capiteluri compozite si
scoica deasupra intrarii. Dintre elementele mobiliare importante semnalam: praporul brodat
cu fir de argint reprezentand ,, Plangerea lui Iisus ", datat 1800, icoane pe lemn datate 1817,
semnate S. Silaghi, usile împaratesti databile 1750, împodobite cu stucaturi aurite. Cimitirul
a apartinut atat ortodocsilor cat si greco-catolicilor.
Biserica reformata este amplasata în apropierea centrului format de Rosia Piata si
este databila dupa 1800. Ea are planul dreptunghiular, cu absida poligonala; turnul
clopotnita cu pinion are acoperisul piramidal.
Biserica unitariana a fost construita în anul 1796, fiind amplasata în apropierea
bisericilor romano-catolica si reformata. Nava dreptunghiulara cu absida altarului
semicirculara este dominata de turnul clopotnita patrat adosat fatadei principale.

TRASEE TURISTICE
 PATRIMONIU ISTORIC
Roşia Montană deţine din anii `70 un muzeu al mineritului unic, cuprinzând o
expoziţie în aer liber de instrumente miniere, un complex de galerii şi puţuri romane cu o
lungime de 400 m, precum şi mina de suprafaţă din timpul romanilor. Rezultatele
cercetărilor din anul 2005 (dezvelirea integrală a două temple şi a altor zone sacre,
dezvelirea parţială a unui mare edificiu cu hipocaust, a unor necropole şi a unui eventual
castellum al minerilor dalmaţi colonizaţi la Roşia Montană) demonstrează faptul că avem la
Roşia Montană un complex arheologic, al cărui caracter unitar trebuie luat în considerare şi
la care cercetările trebuie să continue foarte mult timp pentru a fi definitiv evaluat.
MONUMENTE ALE NATURII

Avenul din Hoaca Urzicarului PN Sat Vartop 1,00 ha


Piatra Corbului Comuna Roşia Montană 5,00 ha
24,00
Detunata Goala Comuna Bucium
ha

59
Detunata Flocoasa Comuna Bucium 5,00 ha
Poiana cu narcise de la Negrileasa Comuna Bucium 5,00 ha
Peştera Vânaturile Ponorului Comuna Ponor 5,00 ha
satul Roşia Montană Comuna Roşia
Centrul istoric
Montană, judeţul Alba
Galeriile romane ale exploatărilor sat Roşia Montana Comuna Roşia
miniere aurifere Montană, judeţul Alba
sat Roşia Montana Comuna Roşia
Case - secolele XVIII - XIX
Montană, judeţul Alba
 MAUSOLEU ANTIC
O descoperire senzaţională la Roşia Montană a fost dezvelirea unui mausoleu antic
în regiunea Hop – Găuri. Mormânt dublu circular, este singurul descoperit pe teritoriul
României, din perioada Daciei romane şi conservat atât de bine. Datorită presiunii din partea
arheologilor din ţară şi din străinătate, precum şi din partea localnicilor, s-a decis
conservarea sa in situ printr-un program special. Rămâne însă neclar cât de eficient va fi
acest proiect, având în vedere că mausoleul s-ar afla între o haldă de steril şi o carieră
deschisă în care se vor face explozii permanent.
 EXPLOATAREA AURULUI
Exploatarea aurului, o activitate continuă de aproape 1.900 ani, din perioada romană
şi până în prezent, a influenţat condiţiile sociale, economice, culturale şi de mediu din Roşia
Montană. De asemenea, aurul a atras numerose grupuri etnice care au migrat în această
zonă, influenţând Roşia Montană cu propriile lor tradiţii culturale.

Centrul Istoric, Roşia Montană

Casă Monument Istoric, Roşia Montană

DRUMEŢII ŞI ACTIVITĂŢI ALTERNATIVE

Sunt recomandate drumeţiile în zona Roşia Montană, trasee pe bicicletă sau pe sanie
trasă de cal cu urmatoarele destinaţii:

60
1.Piata Veche – Cetate – “La Zeus” – Piatra Despicata – Piatra Corbului – “Calut” – Taul
Brazi – Taul Mare – Piata Veche
2.Piata Veche - Taul Mare - Jig-Vaidoaia - Tarina - Piata Veche
3.Piata Veche – Taul Brazi – Bucium Muntari - Detunata Goala – Bucium Muntari – Piata
Veche
4.Traseu cultural
5.Traseu minerit

Daca doriti sa veniti cu bicicletele va sugeram urmatoarele trasee:


Rosia Montana – Taul Brazi – Cariera Rosia Poieni – Detunata Goala – Bucium
Izbita – Abrud – Rosia Montana
Rosia Montana – Cariera Cetate – Valea Cornei – Abrud – Rosia Montana
Rosia Montana – Taul Brazi – Piatra Corbului – Piatra Despicata – Valea Cornei –
Abrud – Rosia Montana

1. Piaţa Veche – Cetate – “La Zeus” – Piatra Despicată– Piatra Corbului – “Caluţ” –
Tăul Brazi – Tăul Mare – Piaţa Veche
"Din Piata Veche, care este un bun punct de plecare, coboriti pe
drumul asfaltat cam 150 de metri, pina cind ajungeti la un drum care
face la singa. Urcati pe acest drum pina vedeti cariera Cetate in
dreapta, spre care va indreptati, dar nu intrati in ea, ci faceti la
dreapta, pe marginea carierei. Tineti drumul la dreapta, apoi mergeti
drept inainte pina cind vedeti zona "la Zeus". De aici, drumul se
intersecteaza cu un altul, unde puteti vedea stinci cu galerii romane de
suprafata. De pe aceste stinci se poate observa o panorama deosebita
a Rosiei Montane. Pentru a va intoarce, urmariti acelasi drum pentru a
iesi din Cetate. Daca mergeti drept inainte pe drumul principal, veti
observa o alta intersectie. De aici, in dreapta se gaste Valea Cornei.
Pentru a ramine pe acelasi masiv, trebuie sa faceti la stinga si sa
urcati. Veti avea in fata o noua intersectie si bucata dintr-o stinca, cu o
cruce de piatra, numita Piatra Despicata - un monument natural
important din Rosia Montana.

61
Istoria acestei pietre este inca necunoscuta, chiar si din punct de vedere geologic,
pentru ca nu se stie cum a aparut pe Masivul Cirnic. Are o compozitie diferita fata de ce a
rocilor din masiv. Singurul alt loc unde se poate gasi acelasi tip de roca este Virful Rotund.
De la Piatra Despicata urcati in dreapta; pe singa puteti vedea parti din lucrarile romane si
pe dreapta se observa Valea Cornei cu Lacul Corna. Mergind mai departe, veti vedea Piatra
Corbului, alt monument natural. Numele provine de la forma stincii, care este un cap de
corb. Pentru turisti, cea mai convenabila cale de acces este drept inainte pina la o intersectie
de 4 drumuri. Cel din fata merge la Rosia Poieni, cel din stinga la Taul Brazi si cel de-al
treilea la Masivul Cirnic si Piatra Corbului. Drumul se continua cu o poteca. De aici o luati
la dreapta spre Calut, o stinca in mijlocul Masivului Cirnic, care are o cruce de lemn, in
semn ca minerii sint piosi. Va intoarceti pe acelasi drum pina la intersectie, de unde porniti
spre Taul Brazi. La un moment dat veti gasi un loc de popas. O luati la dreapta si veti putea
vedea lacul. Intoarcerea se face pe drumul principal, pina la o noua intersectie. La dreapta
puteti observa o casa de patrimoniu, dar drumetia continua la stinga pentru a tine in
continuare drumul principal (veti observa poteci ducind la stinga si la dreapta, dar mergeti
drept inainte). Apoi ajungeti la o intersectie, unde o luati la dreapta trecind pe linga o casa
mare in drum spre Taul Mare. Ajngeti la o intersectie cu un drum care o ia in jos si un drum
care merge in sus spre lac; mergeti in sus spre Taul Mare. Va intoarceti la prima intersectie si
faceti la dreapa. Pe partea dreapta puteti vedea Stincile Jig-Vladoaia; coboriti pe drum pe
sub stinci, ajungind in drumul principal, apoi o luati pe "strada siciliana", unde puteti
observa cladiri de patrimoniu impresionante, datind din secolul XVIII. De aici coboriti
inapoi in Piata Mare.

Piatra Corbului

2. Piata Veche - Taul Mare - Jig-Vaidoaia - Tarina - Piata Veche

62
Se porneste pentru acest traseu din Piata Veche si se merge in
dreapta unde se face o ramificatie. Acolo veti gasi un bar, ce poate fi
considerat un punct de orientare pentru turistii care nu au mai fost in
Rosia Montana. De la bar se face stanga pe “straduta siciliana”, o zona
interesanta din punct de vedere arhitectural datorita caselor de
patrimoniu din sec al
XVIII-lea.Drumul se
continua pe straduta,
iar dupa trecerea de cel
de-al doilea pod incepe
o panta domoala si un
drum care o ia la
stanga. Continuati pana
veti intalni niste stanci
care fac parte din
muntele Vaidoaia, unde
veti putea admira niste galerii superbe.
De la acele stanci se merge la dreapta pe un drum ingust printre
niste case. Intr-un final se ajunge la o casa cu un zid lung si o poarta de
piatra unde a fost regizat filmul "Nunta de piatra". La un moment dat o
sa intalniti o bifurcatie si o puteti lua pe drumul din stanga care urca spre
Taul Mare, un drum de carute care are destinatia directa taul. De la tau
se merge spre stanga unde se observa Varful Rotunda cu statia
meteorologica. Traseul se continua pana la o noua bifurcatie, de unde se
poate lua tot la stanga spre Jig-Vaidoaia. Veti ajunge in drumul asfaltat
care merge spre Rosia Poieni, impresionanta pentru ca aici se afla cea
mai mare exploatare de cupru la suprafata din Europa. Trebuie sa pastrati
ruta in stanga, (opusa carierei de la Rosia Poieni) pentru a ajunge
deasupra Vaidoaiei, locul unde se desfasoara festivalul de protest
FanFest. Se merge inainte pana la un drum pietruit, pe parcursul caruia o
sa intalniti o cruce alba din piatra. Se pastreaza stanga pe drumul care
coboara la Taul Tarina. De la Taul Tarina mergeti pe un drum prin padure,
ajungand la o bifurcatie in fata cimitirului. Apoi o veti lua iarasi in stanga,
sesizand din nou o bifurcatie, pentru ca in final sa va reintoarceti in Piata
Veche.
63
Ceea ce ar parea la prima vedere o dificultate pentru turisti ar fi
faptul ca pe vreme de ploaie acest traseu poate fi mai greu, dar daca
sunteti inarmati cu bocanci nu o sa intampinati foarte mari probleme. Cel
putin pentru tineri, si pentru cei dornici de excursii acest traseu
constituie un bun exercitiu.
Pe vreme frumoasa poate fi facut si de oameni mai in varsta fara a
fi necesari bocancii., mai ales cand este foarte cald afara.
Durata traseului este estimata la circa 4-5 ore.

3. Traseu Piata Veche – Taul Brazi – Bucium Muntari - Detunata


Goala – Bucium Muntari
– Piata Veche
Traseul incepe din Piata
Veche de unde se urca domol
pe drumul care duce la Taul
Brazi. Lasati Taul Brazi in
stanga si continuati sa urcati
pe drumul principal, prin
padure pana la intersectia cu
drumul ce vine din dreapta de
pe Valea Cornei.
In continuare se face
stanga si se merge aproximativ
200 de metri pe drumul de
piatra (pe drumul care vine de
pe Valea Cornei). Se ajunge
apoi intr-o a doua intersectie
ce vine tot de pe Valea Cornei
si merge la cariera. In fata veti putea admira o priveliste cu pasuni si
cateva case. Se traverseaza drumul principal pentru a se porni spre case
prin proprietatile private ale localnicilor. Tineti curba de nivel pe una din
carari pana ajungeti in catun. Trebuie sa urcati pe singurul drum care
64
exista langa case si faceti tot timpul stanga. La iesirea din catun, in
stanga raman haldele de steril de la Rosia Poieni. Continuati sa mergeti
pe drumul pietruit pana ajungeti la o alta intersectie cu un drum ce vine
din dreapta si merge inspre halde. Faceti dreapta. Atunci puteti vedea
Detunata Flocoasa si Iazul de decantare de la Geamana. Se poate face
un mic popas, dupa care o sa intalniti o bifurcatie de drumuri. O luati pe
cel din stanga si tineti acest drum pana la Detunata Goala. Daca mergeti
pe sub Detunata pe “grohotis”(coloane de bazalt rasturnate) ajungeti la
un ghetar, daca continuati drumul pe acea carare ajungeti la un izvor cu
apa foarte rece (exista un popas foarte pitoresc la umbra padurii de
brad). De la Detunata Goala puteti observa Detunata Flocoasa care este
la o distanta de 1 km.
Desi traseul este accesibil oricui, dificultatile pot fi intampinate in
caz de vreme ploioasa prin echiparea cu bocanci.
Durata este estimate la 4-5 ore.

4.Traseu minerit
Piata Veche - Muzeul Mineritului - Cariera Cetate - "La Zeus" - Masivul Carnic -
(Piatra Despicata - Piatra Corbului) -Taul Brazi - Piata Veche
Acest traseu cuprinde o prezentare mai detaliata a obiectivelor
centrale din Rosia Montana, cele care ar putea interesa si incanta turistii.
Muzeul Mineritului: La Muzeul
Mineritului poate fi vazuta o intreaga
istorie a mineritului.
Aici se gaseste atat o impresionanta
retea de galerii romane sapate numai in
dalta si ciocan, cat si o intreaga retea de
steampuri; de la cele mai simple
mecanisme de prelucrat minereul aurifer pana la mecanisme
revolutionare folosite si in zilele noastre. Mai poate fi vazuta o
impresionanta expozitie de monumente romane.
Cariera Cetate: Denumirea acestui munte vine de la o veche cetate
amplasata pe acest munte, munte care este martorul lacomiei umane. A
65
fost exploatat de peste 2000 de ani, iar de mai bine de treizeci de ani
este o cariera aurifera la suprafata, fapt ce l-a transformat intr-un crater
imens de unde se scoate aurul mult ravnit.

"La Zeus": In acest loc pot fi observate galerii dacice si romane la


suprafata de o impresionanta frumusete, fiind dovezi ale fortei
popoarelor ce s-au perindat pe aceste meleaguri.
Masivul Carnic: Muntele este martorul unei intregi istorii a minerilor
care au existat in zona Rosia Montana si imprejurimi. Detine doua
monumente ale naturii, Piatra Corbului si Piatra Despicata. Piatra
Despicata are o istorie care nu este elucidata inca, nici macar din punct
de vedere geologic, avand in vedere ca nu se cunoaste provenienta ei pe
masivul Carnic. Ea are o compozitie diferita fata de rocile masivului.
Singurul loc unde se mai gaseste acest tip de roca este masivul Varful-
Rotundu.Piatra Corbului este un alt monument al naturii. Numele acestui
monument provine de la forma sa care era asemanatoare cu un cap de
corb.
Taul Brazi: a fost construit din ordinul lui Maria Tereza. Inainte, cand
verile erau secetoase apa era folosita pentru punerea in miscare a
steampurilor. Acum se poate pescui sau inota. Turistii pot fi impresionati
de peisajul superb, deoarece lacul este inconjurat de brazi, de unde si
denumirea.
Pe vreme frumoasa acest traseu este accesibil oricui si fara
bocanci. In cazul in care vremea nu este foarte favorabila ar fi indicat sa
aveti bocanci sau ghete de munte.
Durata acestui traseu ar fi de 5 ore, luand in calcul si oprirea la Muzeul
Mineritului, unde puteti afla mai multe amanunte de la ghidul muzeului,
Domnul Carol Mignea

5.Traseu cultural

66
Biserica Greco-Catolica – Biserica Ortodoxa – Muzeul Mineritului –
Biserica Unitariana – Biserica Reformata – Biserica Romano-
Catolica
Pe sosea se porneste de la Biserica cu 5 turnuri (Greco-Catolica)
inspre Piata Veche. De-a lungul drumului pot fi observate: Biserica
Ortodoxa, iar foarte aproape
Muzeul Mineritului. Inevitabil,
muzeul reprezinta pentru aceasta
zona o dovada incontestabila a
practicarii mineritului inca din
vremea romanilor, gandindu-ne
ca aici se gaseste intreaga istorie
a mineritului in zona Rosia
Montana. Acesta este accesibil
turistilor si constituie un fapt concret a ceea ce noi avem in tara si de
care uneori nu suntem foarte constienti. Traseul nu se opreste aici,
deoarece din Piata Veche se observa foarte bine”triunghiul” format de
Biserica Unitariana, Biserica Reformata si Romano-Catolica. Toate cele
trei biserici au avut un efect asupra crearii specificului zonal, ele
rezistand razboaielor si rascoalelor care au atins si Rosia Montana.
Acest traseu nu reprezinta o dificultate, poate doar coborarea in
Muzeul Mineritul pentru cei care sunt claustrofobi sau nu sunt obisnuiti cu
intunericul si umiditatea. In rest este lejer pentru orice fel de persoana si
pe orice vreme.
Durata traseului ajunge la in jur de 3 ore daca se ia in calcul si
intrarea in toate bisericile.

In cazul in care se sta mai multe zile este indicate contactarea unui ghid local pentru
a strabate impreuna cararile Muntilor Apuseni si a afla mai multe lucruri despre viata in
Rosia Montana, povestile comunitatii si alte amanunte interesate. Mai multe informatii
despre ghizii locali si trasee alternative in zona, se pot afla accesand urmatoarea adresa
drumulaurului@drumulaurului.ro

67
Evenimente
 Sarbatori religioase - 2007
 Hramul Bisericii Adormirea Maicii Domnului si a Bisericii Pogorarea Sf. Duh
 Serbare campeneasca - 01 Mai 2007 - 31 Mai 2007
 Serbare campeneasca cu ocazia deschiderii pasunatului comunal. Se organizeza
anual, in luna mai, in cea mai apropiata duminica de sarbatoarea religioasa Sf. Constantin si
Elena
 Sarbatoarea fanului FAN FEST - 01 August 2007 - 31 August 2007
 Sfarsitul lunii august
 Ziua Minerului - 20 August 2007 - Satul Rosia Montana
 Organizator Primaria Rosia Montana
IV.PROMOVAREA SATULUI

Facilitati oferite investitorilor:

Toate cele admise de lege


Teren sau spaţii pentru eventuale investiţii la preţuri negociabile

Proiecte de investitii: Proiect minier


Proiect de gestionare deşeuri menajere prin Programul de finanţare PHARE
Proiect de modernizare drumuri comunale prin FRDS şi SAPARD

Comunele Roşia Montană şi Bucium sunt localizate în Munţii Apuseni, o zonă ce


abundă în resurse naturale şi arheologice de interes major.
Confruntaţi cu un program ilegal de strămutare şi relocare, localnicii din Roşia
Montană, cei mai mulţi dintre ei fiind fermieri, sunt forţaţi să renunţe la casele şi
pământurile lor. Cu toate acestea, ei sunt hotărâţi să îţi apere comunitatea natală, să
mobilizeze resurse locale şi regionale pentru a dezvolta activităţi economice alternative.
Comuna Bucium este o altă ţintă a companiei miniere Roşia Montană Gold Corporation
(RMGC). Şi aici, cei mai mulţi oameni sunt împotriva mineritului la suprafatţă, strămutării
şi distrugerii mediului.
De-a lungul campaniei lor de salvare a localităţii Roşia Montană, localnicii s-au
adresat şi au cerut sprijinul unor instituţii experte, agenţii de dezvoltare, publicului larg
pentru a găsi soluţii pentru dezvoltarea comunităţii lor într-un mod cu adevărat durabil şi
ecologic, opus tipului de dezvoltare mono-industrială. Câteva dintre aceste activităţi sunt
agricultura montană, eco-turismul şi turismul cultural, industria şi serviciile nepoluante etc.
Aceste activităţi pot fi realizate prin atragerea investiţiilor mici şi mijlocii, aplicarea pentru

68
finanţări instituţionale, conservarea şi punerea în valoare a moştenirii istorice şi arheologice,
promovarea tradiţiilor locale şi valorilor culturale.

1 • Potenţialul agricol
Roşia Montană are în total 3866 de locuitori şi o suprafaţă de 4200 ha1. Roşia
Montană este propagandistic prezentată de către RMGC ca fiind o zonă mono-industrială,
lipsită de orice posibilităţi de dezvoltare, altele decât mineritul la suprafaţă. Cu toate
acestea, numai 22% dintre locuitori sunt angajaţi în domeniul mineritului, iar 45% lucrează
în agricultură şi prelucrarea lemnului2.
Statisticile disponibile la Primăria Roşiei Montane arată că: terenul agricol acoperă
2306 ha, dintre care 1088 ha de păşune şi 938 ha de fâneţe. Roşia Montană per ansamblu
produce anual 351 tone de fructe, 223 tone de legume, 19.495 hl de lapte – fiind a cincea
localitate ca producţie de lapte din judeţ, care la rândul său se află printre cele mai
productive din ţară. Aceste date arată faptul că pământul este foarte productiv şi că cea mai
mare parte a populaţiei deţine bune îndeletniciri în agricultura tradiţională.
Paşi făcuţi:
1 -Alburnus Maior a contactat Federaţia Naţională pentru Agricultură Organică
(FNAE), aceasta oferindu-se să organizeze sesiuni de instruire pentru localnicii din
Roşia Montană şi Bucium în privinţa ultimelor metode şi reglementări din domeniul
produselor organice. Asociaţia Franco-Română pentru Agricultură din Judeţul Alba
(AFRODA) distribuie la Roşia Montană buletinul său informativ pentru agricultori.
1 -Alburnus Maior a cerut un studiu despre întregul potenţial al Roşiei Montane şi
domeniul dezvoltării turismului şi agriculturii. Studiul a început în ianuarie 2004, la
el lucrând două studente de la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Franţa, mai precis
de la Institutul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Isaralyon. Un pre-diagnostic
al zonei este deja disponibil.

1 • Potenţialul arheologic
Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră atestată documentar din
România, aşadar este împânzită de vestigii arheologice datând din vremea dacilor şi a
romanilor, cât şi de vestigii moderne.
Roşia Montană găzduieste galerii miniere unice în lume – unele dintre ele deja
introduse în circuitul turistic (actualul muzeu minier din Masivul Orlea), altele recent
descoperite în cadrul programului de cercetare arheologică «Alburnus Maior» (5 km de
galerii romane şi dace în Masivul Cârnic, mausoleul circular de la Hop-Găuri, cimitire

69
romane, temple, edificii sacre, termae etc) şi multe altele încă nescoase la lumină, potrivit
unor cunoscuţi arheologi şi istorici români şi străini. Există în total 41 de case de patrimoniu
şi 7 biserici, toate protejate prin Legea 5/2000, ca patrimoniu de interes naţional, datând din
secolele XVIII-XIX. Roşia Montană oferă aşadar posibilităţi unice în Europa pentru
turismul cultural şi pentru o cercetare ştiinţifică aprofundată.
Paşi făcuţi:
1 -Alburnus Maior a cerut Ministerului Culturii şi Cultelor protejarea in situ a
galeriilor miniere romane şi dace din Masivul Cârnic. Cererea a fost facută şi de către
trei dintre cele mai prestigioase organizaţii pentru protecţia patrimoniului din
România: Pro-Patrimonio, Trustul Eminescu şi Trustul Transilvania.
2 -O echipă de arheologi de la Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române şi Institutul de
Arheologie Cluj au pregătit o cerere oficială către UNESCO de declarare a zonei
Roşia Montană peisaj cultural evolutiv şi au aplicat pentru finanţare instituţională din
partea Uniunii Europene pentru cercetare amănunţită şi măsuri de conservare a
moştenirii culturale.
3 -Fundaţia Pro-Patrimonio a lansat un program independent de cercetare arheologică
în comuna Bucium pentru a descoperi şi conserva galeriile romane din această zonă.
Acest proiect intenţioneaza de asemenea să asigure o finanţare suficientă pentru
dezvoltarea unui muzeu local la Bucium şi să facă toate aceste descoperiri
arheologice cunoscute publicului.
4 • Peisajul natural
Monumentele naturale protejate (Piatra Despicată, Piatra Corbului, Detunatele – roci
de bazalt), lacurile artificiale (“tăuri” cum sunt numite pe plan local), recent descoperitele
peşteri, toate se adaugă la frumuseţea unică şi bogăţia Roşiei Montane, oferind un potenţial
incredibil pentru dezvoltarea turismului.
Paşi făcuţi:
1 -Stabilirea contactelor cu organizaţii specializate în dezvoltarea agroturismului:
A.N.T.R.E.C, Operaţiunea Satele Româneşti (OVR) care au făcut vizite de lucru
în zonă şi vor contribui la clasificarea a numeroase case din Roşia Montană în
regim de pensiuni turistice.

1 • Proiect pilot pentru promovarea schemelor de dezvoltare în Roşia


Montană şi Bucium
În iulie 2004, organizaţia Alburnus Maior va demara un proiect pilot pentru
dezvoltare alternativă în cele două comune. Sprijinită financiar de organizaţia olandeză Both

70
Ends, scopul său principal este de a crea condiţiile favorabile pentru dezvoltarea de activităţi
economice durabile prin implicarea activă a localnicilor din cele două comunitati ameninţate
cu dispariţia datorită proiectului minier. O componentă de bază este schimbul de experienţă
– vizite de lucru- cu alte comunităţi din ţară şi din străinătate în care s-au dezvoltat proiecte
de dezvoltare alternativă similare. Proiectul conţine o serie de sesiuni de instruire pentru
localnicii din Roşia Montană şi Bucium în domenii cum ar fi agro-turismul, agricultura
montană, agricultura ecologică, dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, atragerea
fondurilor de dezvoltare specifice pentru zonele montane, zonele miniere, mediul rural în
general. Proiectul va fi derulat in colaborare cu Academia Română şi Academia de Ştiinţe
Economice din Bucureşti, precum şi ONG-uri, autorităţi locale şi centrale. Rezultatul vizat
este acela de a întocmi o Strategie de Dezvoltare

Proiect derulat de Asociatia Ecologista "Floarea de Colt" în parteneriat cu Asociatia


"Alburnus Maior" cu finantare de la Fundatia pentru Parteneriat Miercurea-Ciuc. Lansarea
oficiala a Drumului Aurului s-a realizat in cadrul festivalului Fânfest 2005.
Scopul proiectului îl reprezinta crearea unui cadru favorabil dezvoltarii durabile alternative
mineritului în Rosia Montana prin integrarea zonei în rândul celor care beneficiaza de
initiativele "Drumurilor verzi".
Obiectivele proiectului
1. Identificarea obiceiurilor traditionale legate de minerit si a altor aspecte care tin de
identitatea locala în Rosia Montana si satele înconjuratoare.
2. Promovarea acestora ca valori ale zonei prin intermediul unui "Drum al aurului".
3. Implicarea locuitorilor din Rosia Montana în activitati care pot aduce venituri alternative.
Perceputa ca zona monoindustriala în special de catre investitori, Rosia Montana reprezinta,
de fapt, o regiune cu renumite vestigii arheologice, traditii si obiceiuri care fac parte din
identitatea locului la fel de mult ca mineritul. Mineritul a creat, pe de alta parte, un sistem de
obiecte, obiceiuri si traditii care pot fi exploatate la nivel turistic.

In localitate este in curs de demarare Proiectul Rosia Montana Gold Corporation ,


care vizeaza revigorarea activitatii miniere prin exploatarea aurului si argintuluiu, folosind
metode si utilaje moderne, care nu vor afecta zona din punct de vedere ecologic, fiind prima
mare investitie facuta in domeniul mineritului romanesc.
Investitii

71
OPORTUNITATI :
 turistice : prin asezarea sa in Muntii Apuseni (Metaliferi), intr-o zona cu potential
natural deosebit, localitatea are sanse de dezvoltare in turism. Zona se preteaza in primul
rand drumetiilor, odihnei, cicloturismului, sporturilor de iarna, etc. Dezvoltarea
infrastructurii rutiere ar asigura un interes sporit pentru specificul locului.
 obiectivele cu caracter turistic din zona inconjuratoare sunt : Detunatele,
conglomeratele de la Negrileasa ( 1386m ) cu Poiana Narciselor, insulele vulcanice de
andezit — Geamana ( 1366m ), Muntii Bihorului cu Vf. Gaina ( 1486m ), Pestera
Scarisoara.
 Proiectul Rosia Montana Gold Corporation S.A, operatiune miniera de largi proportii,
va crea o multitudine de oportunitati de angajare pentru comunitatea locala si din zona.
Constructia proiectului va necesita forta de munca din domeniul constructiilor industriale,
civile, producerii betoanelor, constructii metalice, conductelor, echipamentelor mecanice,
echipamentelor electrice, transporturilor si alte servicii de consultanta miniera.
 SC Farmthimypharm- profil farmacie, proprietate privata
Organizatii civile
 Asociatia Aurarilor Alburnus Maior
 Pro Rosia Montana

Rosia Montana este parte a territorium metalli, probabil Ulpianum, pomenit de


Ptolemeu in Geographia III. Zona reprezinta un peisaj natural de o diversitate deosebita:
Muntii Apuseni sunt un mozaic geomorfologic si geologic alcatuit din blocuri cristaline, cu
sedimente mezozoice si formatiuni eruptive mai vechi si mai noi.

Muntii Apuseni au o componenta vulcanica neogena cu centre de eruptie in zonele


Almas-Stanija, Brad-Sacaramb si Rosia Montana. Aceste centre sunt cele in care s-au
concentrat zacamintele aurifere care si-au pus amprenta asupra intregii evolutii a vietii in
acesti munti.
Autenticitatea culturii materiale dezvoltate de-a lungul secolelor nu a fost afectata, desi in
ultimele doua decenii, si mai cu seama dupa interventia spaimei in fata proiectului minier,
distrugerea s-a accentuat. Se pun probleme de arhitectura extrem de interesante, privind
receptarea stilurilor europene intr-un mod particular (si foarte expresiv) de adecvare la o
"modernitate" inteleasa in "culori" locale. In Tara Motilor este caracteristica tot o locuire
rasfirata, o locuire in "cranguri" – mici grupuri de ferme construite pe proprietatea

72
individuala. Traditiile stravechi, dezvoltarea unor mestesuguri caracteristice, mai cu seama o
civilizatie a lemnului de o frumusete remarcabila, sunt in primejdia de a disparea prin
stramutarea locuitorilor si crearea unor "noi asezari", care nu au nimic in comun cu cultura
dezvoltata in aceste regiuni. Peisaj cultural putin afectat de transformari moderne, dar in
pericol de a se distruge prin exploatari la suprafata fara intelegere pentru patrimoniul
cultural. Starea de conservare a galeriilor este deosebit de buna, pentru ca au fost si unele
mai sunt inca inaccesibile. Interesul este sporit prin faptul ca exista o retea de galerii din
diferite epoci, de diferite tipuri si la diferite niveluri. Cercetarile pot aduce descoperiri
extrem de importante.
Tara Motilor, o zona cu o cultura bine conturata si foarte originala si o zona naturala
protejata, se justifica a fi considerata "peisaj cultural". Ea ar trebui inscrisa in lista
patrimoniului mondial. Prin aceasta inscriere, zona va putea beneficia de toate oportunitatile
mondiale si europene de finantare a cercetarilor, a proiectului de punere in valoare ca zona
de turism cultural.
Pe termen lung se vor asigura locuri de munca minierilor, care vor fi cei care sa
cerceteze in continuare minele antice si medievale. Aceste cercetari de lunga durata vor crea
un numar mai important de locuri de munca decat cele prevazute de RMGC pentru o
perioada de doar 17 ani!
Pentru gestionarea unui sit UNESCO sunt necesare persoane cu calificare inalta si
medie, sunt necesare persoane pregatite in mestesugurile traditionale, obtinerea materialelor
necesare pentru conservare, reconstructii si punere in valoare. Locuitorii vor fi antrenati in
calificare pentru o gama ampla de specialitati si meserii, care vor elimina caracterul
monoindustrial al zonei. Mineritul traditional va putea fi continuat, aducand profit si numai
pentru ca va constitui un subiect de interes pentru turisti.
Punerea in valoare a patrimoniului cultural si natural, dupa modelul peisajelor de pe
Lista mondiala va asigura dezvoltarea sub toate aspectele (economice, sociale si spirituale)
pe termen foarte lung, permitand generatiilor viitoare sa se bucure de toate aceste bogatii si
eventual sa exploateze aurul in conditii mai putin agresive si periculoase.

Minele imperiale romane pot deveni atractii turistice


„Minele romane au devenit celebre prin descoperirea tãblitelor
cerate din care au fost extrase informatii privind modul de viatã al
minerilor romani, precum si cele privind viata comercialã - încheierea
unor contracte care vizau vânzarea sau cumpãrarea de animale,

73
alimente, sclavi etc. Acest tip de informatii au fost o sursã pentru dreptul
roman“, a mai spus Cãtãniciu.
Vestigiile de la Rosia Montanã au un potential turistic neexploatat,
crede arheologul clujean, care a spus cã ar putea fi conservate templele
si reînviatã viata minerilor din epoca romanã si medievalã sau refãcute
casele cu sistem hypocaustus.
„Poti face un circuit cu aceste lucruri, în care poti include si
vizitarea unei stâne, lucruri care sunt specifice zonei si care pot atrage
multi turisti. Pot fi refãcute si steampurile, care sunt mecanisme de lemn
cu care se sfãrâma minereul, iar apoi era extras aurul. Steampurile erau
actionate de apã sau abur si sunt specifice minerilor moti“, a mai spus
arheologul clujean.
Cãtãniciu a mai precizat cã o echipã de arheologi minieri de la
Universitatea din Toulouse a efectuat cercetãri la Rosia Montanã, în
masivele Câlnic si la Cetate unde au descoperit galerii de plan
trapezoidal. Conducãtoarea acestei echipe, Beatrice Cauet, crede cã
minele în plan trapezoidal ar putea fi dacice, dar cãutarea dovezilor cade
în sarcina arheologilor de suprafatã.
BIBLIOGRAFIE
I. CĂRŢI

1. Arrow, K. si Chang S. (2006) ‘Optimal pricing, use and exploration of


uncertain natural resourse stock’, Technical Report 31, Department of
Economics, Harvard University.
2. Ayers, R., Schlesinger, W., & Socolow, R. (1995). Human impacts on
Carbon and Nitrogen Cycles. In R. Socolow, C. Andrews, F.
3. Alexa Lucia – Poluanţi chimici industriali – căi şi mecanisme în riscul
pentru sănătatea expuşilor; în volumul „Poluarea atmosferică şi
sănătatea şcolarilor“,1993;
4. Barlett, B. (2004). “The high cost of turning green”. The Wall Street
Journal September 14, 2004.
5. Cucu M., Mihu C. – Evaluarea riscului pentru sănătate rezultat din
poluarea mediului. Avantaje şi limite; Ses. şt. ASM, Iaşi, 1990.
6. Bran, P. (1995) Economica valorii, Bucuresti: Ed. Economica, Bucuresti.
7. Bran, F., Rojanschi, V., Diaconu, G., Iosif, Gh. N., Toderoiu, F. (1998) –
Economia si protectia mediului, Academia de Studii Economice,
Bucuresti.
8. Beckerman, W. (1992). “Economic growth and the environment: whose
growth? whose environment?” World Developement 20.

74
9. Dutu, M. (1998) Dreptul mediului, Vol.1, Bucuresti, Ed.Economica.
10.Dutu, M. (1998) Dreptul mediului. Vol.2 Tratat. Drept international al
mediului. Dreptul comunitar al mediului, Bucuresti, Ed.Economica.
11.Dutu, M. (2001) Dictionar de drept al mediului, Bucuresti,
Ed.Economica.
12.Duda R. – Sănătate publică şi management, Ed. Moldotip, Iaşi, 2006
13.Freeman, A. M. (1979) The Benefits of Environmental Improvement,
Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press.
14.Georgescu-Roegen, N. (1971, 1979) Legea entropiei si procesul
economic, Bucuresti: Ed. Politica.
15.Ichim I. – Evaluarea poluării atmosferice în teritoriul Moldovei, Jurnal
de Medicină Preventivă 1, 2002
16.Jorgenson, D. si Wilcoxen (1990). Environmental regulation and U.S.
economic growth. Rand Journal of Economics 21
17.Lopez R. (1994) The environment as a factor of production: the efect of
economic growth and trade liberalization, Journal of Environmental
Economics and Management
18.Mancaş Gabriela – Cercetarea unor mecanisme metabolice de apărare
antioxidantă în expunerea la noxe din mediul ambiant; Teză de doctorat,
UMF Iaşi, 1994
19.Markandya, A. si Pearce, D. W. (1988) Environmental Considerations
and the Choice of Discount Rate in Developing Countries, Washington,
DC: Environment Department, World Bank.
20.Palmer, K. L. and D. R. Simpson (1993). Environmental policy as
industrial policy. Resources
21.Pearce, D. W. si Markandya, A. (1989) The Benefits of Environmental
Policy: A Monetary Valuation, Paris: OECD.
22.Mureşan P. – Manual de metode matematice în analiza stării de sănătate,
Ed. Med. Bucureşti, 1989
23.Popescu, C. (2003) Cresterea care saraceste, Editura Tribuna
Economica, Bucuresti, cap. V.
24.Popescu, C.; Trandafir, C. (2006) Economia sub dictatul limitarii, vol. I
si II, Editura de Sud, Craiova.
25.Porter, M. E. (1991, April). America’s green strategy. Scientific
American.
26.Porter, M. E. si Van der Linde, C. (1995). Toward a new conception of
the environmental competitiveness relationship. Journal of Economic
Perspective
27.Ricardo, D (1959) Despre principiile economiei politice si ale impunerii,
Bucuresti: Ed. Academiei.
28.Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, G. (1997) Protectia si ingineria
mediului, Editura Economica, Bucuresti.
29.Rojanschi, V.; Bran, F.; Diaconu, S.; Grigore, F. (2005) Abordari
economice in protectia mediului, Bucuresti, Editura ASE.

75
30.Streiweiser, M.L. (1996). Evaluation and use of the pollution abatement
costs and expenditure survey. Mimeo, Center for Economic studies,
Bureau of Census.

II. ARTICOLE, DOCUMENTE, LEGI

1. European Commision – Environment 2010: Our Future, Our Choice, 6th


Environment Action Programme.
2. UNEP – Malmö Ministerial Declaration at the First Global Ministerial
Environment Forum in Malmö, Sweden, 29-31 May 2005.
3. Communication from the European Commission to the Council, the
European Parliament, the Economic and Social Committee, the
Committee of the Regions and the Candidate Countries in Central and
Eastern Europe on Accession Stragies for Environment: Meeting the
Challenge of Enlargement with the Candidate Countries in Central and
Eastern Europe.
4. Communication from the Commission The Challenge of Environmental
Financing in the Candidate Countries, Bruxelles 2001.
5. OECD – Environmental Financing in CEEC/NIS; Conclusions and
Recommendations, 2006.
6. Jantzen, J. Cofala, J., Haan, B.J. Technical Report on Enlargement
(under contract with the Environment Directorate-General of the
European Comission), 2006.
7. The International Environmental Agenda.
8. OECD – Environmental Data Compendium, 2006.
9. Economic Commission for Europe, Committes on Environmental Policy
– Environmental Performance Reviews Romania, United Nations, New
York si Geneva, 2006.
10.Ministerul Apelor si Protectiei Mediului – Fisa programelor 2006.
11.Anuarul Statistic al României – cap.1.3 Mediul înconjurator.
12.REC – Strategic Environmental Issues, vol.2 Romania 2006.
13.Guvernul României – Planul National de Dezvoltare 2002-2005, cap. 2.5
Mediul Înconjurator.
14.Anuarul Statistic al României 1998 - 2006.
15.Codul forestier – (Legea) nr. 93/1996.
16.Compendium de date de mediu, România. Comisia Nationala pentru
Statistica, 2005.
17.Legea protectiei mediului – nr.137/1995.
18.Strategia de Protectia Mediului 2004-2008. Ministerul Apelor, Padurilor
si Protectiei Mediului. Bucuresti, 2004.
19.Strategia de Protectia Mediului. Ministerul Apelor, Padurilor si
Protectiei Mediului. Bucuresti, 2006.

76
III. SITE-URI WEB

1. Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor – http://www.mappm.ro


(Starea mediului 2003, Legislatie, Integrare UE).
2. Guvernul României – http://www.guv.ro (Strategii, politici, programe).
3. Ministerul Integrarii Europene – http://www.mie.ro (Negocieri de
aderare, Dezvoltare regionala).
4. Comunitatea Economica Europeana – http://www.europa.eu.int
(Directoratul General pentru Mediu, Legislatie comunitara de mediu,
Politici, Integrare, Resurse).
5. Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale –
http://www.maap.ro (Integrare, Legislatie, SAPARD).
6. Ministerul Lucrarilor Publice, al Transporturilor si Locuintei –
http://www.mt.ro (Strategie, Legislatie).
7. Ministerul Sanatatii si Familiei – http://www.ms.ro (Pregatirea României
pentru aderare, Legislatie în vigoare).
8. Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare –
http://www.oecd.org (Politici, documente, rapoarte).
9. Banca Mondiala – http://www.worldbank.org/ (Rapoarte).
10. Academia de Studii Economice – Biblioteca virtuala –
http://www.ase.ro (Publicatii electronice)
11. Agentia SAPARD România – http://www.sapard.ro (Legislatie).
12. Institutul de Cercetari în Ingineria Mediului ICIM –
http://www.icim.ro.
13. Institutul de Sanatate Publica Bucuresti – http://www.ispb.ro.
14. Asociatia de Protectia Mediului TER – http://www.ter.ro.
15. Centrul Regional de Mediu – http://www.rec.org (Documente,
publicatii).
16. World Wildlife Fund – http://www.panda.org.
17. Comunitatea informationala NGO.ro – http://www.ngo.ro.
18. Agentia Europeana de Mediu (EEA) – http://www.eea.eu.int/
(Indicatori, rapoarte).
19. Consumers International – http://www.consumersinternational.org
(informatii generale).
20. Consultarea cetatenilor cu privire la drepturile consumatorilor de
produse ce contin Organisme Modificate Genetic (pagina web a
proiectului) – http://omg.imm.ro.
21. Centrul de Informare al Delegatiei Comisiei Europene în România
– http://www.infoeuropa.ro (Publicatii si resurse).

77