Un text este o succesiune de caractere organizate conform unei limbi și care are

drept scop transmiterea de informații.

În literatură, textul literar este o creație a imaginației autorului care are

următoarele caracteristici:

transfigurează realitatea, o modelează, transformând-o într-un univers imaginar

propriu;
în logica ficțiunii, nu poate fi considerat nici adevărat, nici fals;
expresivitate, trăsătură corelată cu sensibilitatea și imaginația autorului și
redată prin diverse procedee artistice și figuri de stil;
sunt prezentate valori umane prin diverse teme și motive literare (adevărul,
iubirea, dreptatea, sinceritatea, emoția, nostalgia, creativitatea, jocul,
războiul, tradiția, orașul, natura etc.);
pune în mișcare personaje - existențe fictive integrate în sistemul de interacțiuni
ale operei literare;
prezintă o mare varietate de forme: opere lirice, epice, dramatice, aparținând
diverselor specii literare.SCRIE, scriu, vb. III. 1. Intranz și tranz. A reprezenta
prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii. ◊ Expr. (Intranz.; în
basme) De (sau pe) când scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din
timpuri străvechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ◊ Expr. A-i scrie
(sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva
starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi
ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A
completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A însemna, a
desena, a zugrăvi; a contura, a schița. ◊ Expr. (Refl.) A se scrie în partea cuiva
= a aduce, a semăna la chip cu cineva. ♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima. ◊
Refl. Urmele pașilor se scriseseră pe zăpadă. 2. Intranz. și tranz. A-și exprima,
a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară,
științifică). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris. 3. A așterne
pe hârtie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. și tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare.
♦ Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înștiința, a comunica ceva în
scris. 4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele
cuiva pe o listă, într-o evidență. ♦ (Înv.) A inventaria; a catagrafia. ◊ Expr.
(Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru...
♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva. 5. Tranz. și refl.
(Pop.) A (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv
de muncă. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦
Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ◊ Expr. A(-i) fi
scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi
sortit, hărăzit (prin soartă). [Perf. s. scrisei, part. scris. – Var.: scri vb. IV]
– Lat. scribere.Sunt o groază de informaţii în blogul ăsta, unele vechi de doi ani,
majoritatea ascunse prin maţele blogului, deşi am încercat să le ordonez în index
şi în cuprins. Aşa că m-am gândit că n-ar strica o recapitulare. �
De azi înainte: Regula zilei (în categoria cu-acelaşi nume), în special pentru cei
care au descoperit blogul mai de curând şi n-au chef să frunzărească.

Astăzi: i-urile din conjugarea lui a fi.

Se scrie FII, cu doi i, numai la:

– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte.
Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e FI, cu un singur i:

– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Vezi şi:
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
“Să nu fii” sau “să nu fi”?
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!. Again.
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii.

Etichete:"a fi" sau "a fii"?, "ar fi" sau "ar fii"?, "aş fi" sau "aş fii"?, "fi"
sau "fii"?, "nu fi" sau "nu fii"?, "să fii" sau "să fi"?, "să nu fii" sau "să nu
fi"?, "va fi" sau "va fii"?, Nelinişti ortografice, regula zilei
Publicat în Regula zilei | 10 Comments »

Moduri şi timpuri: condiţional prezent, condiţional perfect

28/05/2010
Din categoria „Româna explicată românilor străini de limba lor”.
După Dana Cojocaru, Romanian Grammar, SEELRC 2003, pp. 161-162.

CONDIŢIONAL-OPTATIV PREZENT

Adică, pre româneşte:

Auxiliar aş, ai, ar, am, aţi, ar + infinitivul verbului (fără particula a)

De unde rezultă că pentru verbul a fi condiţionalul prezent e cu FI în coadă, de la

infinitivul (a) fi, care-i cu un singur i. Indiferent că-i formă afirmativă sau
negativă. (Pentru cei doi i din conjugarea lui a fi, vezi aici.)

Deci: ai fi, de la (a) fi, ca ai mânca, de la (a) mânca. Nu scriem ai fii, cu doi
i, fix la fel cum nu scriem ai mâncai. Adică dacă la ai mânca n-adăugăm nici un i,
nici la ai fi n-adăugăm. Ok?

De asemenea: ar părea, ar plăcea, mi-ar părea, mi-ar plăcea, cu -ea, de la (a)

plăcea şi (a) părea.

CONDIŢIONAL-OPTATIV PERFECT

Adică:

Auxiliar aş, ai, ar, am, aţi, ar + auxiliar FI (invariabil şi cu un singur i) +

participiul trecut al verbului de conjugat.

Adică: aş fi fost, ai fi fost / aş fi mâncat, ai fi mâncat.

FI, cu un singur i, indiferent că-i formă afirmativă sau negativă.

__________________________________________
Etichete:"a apărea" sau "a apare"?, "a fi" sau "a fii"?, "a plăcea" sau "a place"?,
"ar fi" sau "ar fii"?, "ar plăcea" sau "ar place"?, "aş fi" sau "aş fii"?, "fi" sau
"fii"?, "plăcea" sau "place"?, "părea" sau "pare"?, condiţional, condiţional
perfect, Nelinişti ortografice
Publicat în Nelinişti ortografice | 5 Comments »

Poţi fi. Poţi să fii

13/10/2009
forma corecta pot fi/pot fii

Dacă articolul despre fi /vs/ fii nu v-a lămurit, vă mai zic înc-o dată:
Noi zicem şi scriem:
Pot / poţi / poate / putem / puteţi / pot fi.
(Că a putea e urmat de infinitivul (a) fi, cu un singur i.)
Dar:
Tu poţi să fii.
(Că a putea e urmat de conjunctivul lui a fi: eu pot să fiu, tu poţi să fii, el
poate să fie etc.)