Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rosca George
Trifan Emiliana
Celule termofotovoltaice
(TPV)
Introducere
Tehnologia celulelor de tip termofotovoltaic se bazeaza pe conversia radiatiei termice a unei surse
de caldura, in energie electrica, folosind celule fotovoltaice (fig 1.). Celulele termofotovoltaice
(TPV) se compun dintr-o sursa emitatoare de caldura, care poate avea la baza orice tip de
combustibil, filtere care adapteaza radiatia transmisa la spectrul absorbit de celulele fotovoltaice,
un sistem de focalizare a radiatiei pe celule fotovoltaice (oglinzi) si sistemul receptor de celule
fotovoltaice.
Diferentele majore fata de sistemul fotovoltaic clasic sunt datorate distantelor mici dintre sursa
emitatoare si celulele fotovoltaice. Astfel, temperatura corpului emitent poate fi mult mai mica
(1300-1800K fata de 6000K), iar densitatea de putere transmisa este mult mai mare (intre 5 si 39
W/cm2 fata de 0.1 W/cm2 specifica radiatiei solare).
Radiatia termica contribuie la incalzirea celulelor fotovoltaice prin conductie. In plus, datorita
pierderilor inerente de caldura netransformata in energie electrica, celulele se incalzesc
suplimentar. De aceea, principalul dezavantaj al tehnologiei este necesitatea mentinerii celulelor
fotovoltaice sub o temperatura limita, pentru care randametul celulei se anuleaza.
Temperatura pana la care celulele pot functiona, depinde de tipul de materiale folosite.
Cresterea randamentului sistemului termofotovoltaic poate fi obtinuta prin folosirea unor celule
fotovoltaice cu performante (randamente) ridicate. Pretul unui astfel de sistem poate fi diminuat
daca se folosesc celule performante cu dimensiuni mici, catre care este concentrata radiatia
emitenta cu ajutorul unor oglinzi. Aceasta metoda poate conduce, insa, la supraincalzirea celulelor.
Solutia optima este reprezentata de o geometrie a sistemului care sa ofere un maxim de
performanta la un cost minim.
Modelul studiat in continuare va urmari influenta temperaturii sursei de caldura asupra
randamentului celulei termofotovoltaice precum si asupra temperaturii celorlalte parti componente
ale sale.
Geometria plan paralela a modelului matematic folosit, este prezentata in fig 2. Sistemul
termofotovoltaic este cilindric, cu sursa emitenta pozitionata axial iar portiunile ocupate de celule
fotovoltaice fiind plasate circular la periferia sistemului. Pentru a focaliza radiatia termica asupra
celulelor fotovoltaice se foloseste un sistem de oglinzi. Racirea celulelor fotovoltaice este asigurata
de un sistem de racire cu apa plasat in spatele celulelor, la interfata cu stratul izolator care
delimiteaza sistemul.
Fig 2. Geometria si dimensiunile modelului CPV
,
unde ρ reprezinta densitatea (kg/m3), k conductivitatea termica (W/(m K)), Q densitatea de
volum a sursei de caldura (W/m3), n normala la suprafata, h coeficientul de convectie pe
suprafata (W/(m 2K)), Tinf temperatura agentului de racire, ε emisivitatea suprafetei, J0
densitatea de suprafata a radiatiei (W/m2) si σ constanta Stefan-Boltzmann.
Modelul simuleaza sursa emitenta impunand, pe suprafata interioara a acesteia, temperature Theater.
Pe suprafata exterioara a sursei, este impusa o conditie pe frontiera de tipul radiatiei pe suprafata
(surface-to-surface). Oglinzile sunt simulate impunandu-le conditii pe frontiera de tip radiatie pe
toate suprafetele, simultan cu considerarea unei emisivitati mici a zonei.
Pe frontierele interioare ale celulelor fotovoltaice si ale stratului izolator se considera tot conditii
pe frontiera de tipul radiatiei. Diferenta dintre ele este aceea ca emisivitatea celulelor fotovoltaice
este mare, fata de cea a stratului izolator, care este mica. Celulele fotovoltaice transforma o parte
a energiei primite, in energie electrica.
Efectul este simulat cu relatia:
,
unde G reprezinta fluxul radiant (W/m2) iar ηpv reprezinta randamentul celulei fotovoltaice.
Acesta, la randul lui, depinde de temperatura celulei, avand valoarea maxima 0.2 la temperatura
de 800K, conform relatiei:
Pe frontierele exterioare ale celulelor fotovoltaice este impusa conditia de cedare a caldurii prin
convectie catre apa sistemului de racire (h=50 W/m 2 K) iar pe suprafata exterioara a stratului
izolator este aplicata conditia de cedare a caldurii prin convective naturala catre aerul exterior
(h=5 W/m2K si Tamb=293K).
Proprietatile de material folosite pentru fiecare subdomeniu in parte sunt:
Figura obtinuta figureaza distributia stationara la conditiile de operare specificate, unde emitorul
are o temperatura de 2000K.
In figura urmatoare ne vom concentra atentia asupra puterii electrice maxime obtinute la iesirea
din emitor. Aceasta putere maxima inregistrand temperaturi intre 1600K-1700K in zona
emitorului, figurate in 5)
Fig 5.Temperatura celulei fotovoltaice in functie de puterea electrica
Fig 6. Distributia de temperature si fluxul iradiant de suprafata in system pentru un emitor cu o temperature
sub 1600K
Figura 7 descrie fluxul de iradiere de-a lungul unui sfert din circumferință separat în această
condiție de funcționare. Evident, variația pe care o prezintă este legată de pozițiile oglinzilor și
este un efect al umbririi
Fig. 7 Fluxul de iradiere de-a lungul celulei fotovoltaice și suprafața interioară a izolației pentru un sfert din
circumferința dispozitivului.
Concluzii