Sunteți pe pagina 1din 14

REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

Geopolitica-idei
*Peace is an ilussion conflict is a constant*

There's no such thing as a winnable war,


It's a lie we don't believe anymore.
Sting.

Anexe

SEPARATÍSM n. 1) Tendință spre separare. 2) (într-un stat multinațional) Mișcare a minorităților naționale pentru a forma un stat
independent sau o regiune autonomă. /<fr. Separatisme

ACTIVÍST, -Ă, activiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Membru al unei organizații de partid sau de masă, care se consacra (exclusiv)
muncii în acea organizație. ◊ Activist cultural = activist care lucra în domeniul vieții culturale. – Din rus. aktivist.

Sinonim separatist=activist

Războiul civil (SUA) este un conflict armat în care facțiunile aflate în conflict sunt segmente ale populației aceleiași țări, imperiu sau
diviziune politică. În general, aceste războaie au ca sursă lupta pentru controlul puterii în stat.
Distincția între razboi civil și revoluție e pâna la urmă arbitrară: revolta din anii 1640 care a răsturnat (temporar) monarhia engleză e
cunoscută ca Războiul Civil Englez; revolta coloniștilor americani în anii 1770 împotriva regimului britanic, desfășurată după
scenariul tipic la războaielor, cu lupte purtate între structuri militare, e cunoscută ca Revoluția americană.
Marea Epurare (URSS) (rusă Большой террор - Marea Teroare) este numele dat campaniilor de represiune din Uniunea
Sovietică de la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu ai secolului trecut, care a inclus și epurarea partidului comunist. Termenul
de represiune a fost în mod oficial folosit pentru a indica urmărirea oamenilor recunoscuți drept dușmani ai poporului și
contrarevoluționari. Epurarea a fost motivată de dorința conducerii partidului de a elimina elementele disidente și a fost deseori
considerată ca tactică a lui Stalin pentru consolidarea propriei puteri. Campanii suplimentare de represiune au fost purtate împotriva
grupurilor sociale care se opuneau statului sovietic și politicii partidului comunist. De asemenea, un număr de epurări au fost explicate
în mod oficial ca o eliminare a posibilităților de sabotaj și spionaj, având în vedere un așteptat război cu Germania. Cea mai mare
atenție publică a fost concentrată pe epurarea conducerii partidului însăși, ca și a aparatului birocratic guvernamental și a conducerii
armatei, cea mai mare parte a acestora fiind formată din comuniști. Dar campaniile au afectat multe alte categorii ale societății:
elemente considerate antisovietice din rândul intelectualității, a celor mai înstăriți țărani – chiaburi (kulacii), dar și din industrie și
transporturi.

Originea

1
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

Termenul de "epurare" în jargonul politic sovietic a fost o abreviere a expresiei epurarea ierarhiei de partid. În 1933, de exemplu,
aproximativ 400.000 de membri au fost dați afară din partid. Dar din 1936 până în 1953 termenul și-a schimbat sensul, pentru că a fi
exclus din partid era sinonim cu a fi arestat, întemnițat și de cele mai multe ori, executat.
Originea Marii epurări a fost dorința biroului politic de a elimina orice sursă posibilă de opoziție. Membrii Poliburo au vrut să se
asigure că membrii partidului vor urma ordinele de la centru în strictă conformitate cu principiul centralismului democratic, că nu se
vor mai repeta situațiile din anii douăzeci când existau facțiuni și de asemenea, că nu va exista o coloană a cincea în caz de
război. Viaceslav Molotov a spus mai târziu că epurarea și întemnițarea celor care erau suspectați de lipsă de loialitate a fost o măsură
de protecție în fața unei potențiale invazii a Germaniei Naziste. Partidul comunist a vrut de asemenea să elimine "elementele social
periculoase", precum chiaburii, foștii chiaburi, foștii membri ai partidelor de opoziție precum socialist-revoluționarii și foștii oficiali
țariști.
Represiunea împotriva inamicilor reali sau numai închipuiți ai bolșevicilor a fost neîntreruptă de la Revoluția din Octombrie, dar au
existat perioade de creștere în intensitate precum cea a Terorii Roșii sau a deportării chiaburilor care s-au opus colectivizării. O
trăsătură distinctă a Marii Epurări a fost aceea că pentru prima oară, chiar partidul conducător era supus represiunii la scară largă.
Totuși, doar o minoritate dintre cei afectați de epurări erau membri de partid sau membri ai birocrației. Epurarea partidului a fost
însoțită de epurări în întreaga societate. Următoarele evenimente sunt folosite pentru demarcările perioadei epurărilor:

 Primul Proces de la Moscova, 1936,

 Introducerea troicilor NKVD pentru mai rapida implementare a „justiției revoluționare”, în 1937,

 Introducerea articolului 58-14 despre „sabotajul contrarevoluționar” în 1937.


Linked to ! Oligarhie
OLIGARHÍE (COMUNISM) , oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de
un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În
sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. –
Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.
autarhíe sf [At: DA ms / V: -rch- / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: fr autarchie] 1 Politică prin care se tinde spre crearea unei economii
naționale închise, izolate de economia altor țări. 2 (Rar) Stat care practică autarhia
hegemonie sf [At: CONTEMP. 1984, nr. 105 6/6 / V: ~ghe~ / Pl: ~ii / E: fr hégémonie] s. f. Faptul de a avea rolul de
conducere; supremație, dominație, rol conducător (de obicei al unei clase față de alta sau al unui stat față de alte state).
◊ Hegemonia proletariatului = conducerea de către proletariat a maselor muncitoare în lupta revoluționară pentru
înfăptuirea revoluției burghezo-democrate, pentru zdrobirea burgheziei și pentru construirea socialismului și a
comunismului. Desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice în Romînia a devenit posibilă numai sub hegemonia
proletariatului, atunci cînd clasa muncitoare a Romîniei, punîndu-se în fruntea celorlalte forțe populare, a cucerit un rol
hotărîtor în viața de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169. – Variantă: heghemoníe

2
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

Capitolul 1

Structuri ale statului și reversul medaliei pe eșafodul civilizației –

Cuvinte cheie: NATO, UE, Războaiele Proxy, Războiul Rece, Vietnam, Al Queda,
Conflict Irak&Siria, Orientul Mijlociu, planul Marshall, Atentatul 9/11

1.1 Scurtă introducere

NATO Organizația Tratatului Atlanticului de URSS și statele aliate ei au format Pactul de la


Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN Varșovia în 1955 pentru a contrabalansa NATO. Ambele
organizații au fost forțe oponente în Războiul Rece. După
în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită
căderea Cortinei de Fier în 1989, Pactul de la Varșovia s-a
în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat dezintegrat.
la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 29 de
state din Europa și America de Nord. NATO și-a văzut primul angajament militar în Războiul
din Kosovo, unde a pornit o campanie de 11 săptămâni
*Alianța s-a format din state independente, interesate împotriva statului Serbia și Muntenegru între 24 martie și 11
în menținerea păcii și apărarea propriei independențe iunie1999.
prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă Trei foste țări comuniste, Ungaria, Republica
corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi Cehă și Polonia, s-au alăturat NATO în 1999 după ce au fost
necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune invitate, la 8 iulie 1997. La întâlnirea de vârf de
îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste la Praga (Republica Cehă) din 21 noiembrie-22
noiembrie 2002, șapte țări au fost invitate spre a începe
state au fost:
negocierile de aderare cu
- Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, alianța: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia,
Luxemburg, MareaBritanie, Norvegia, Portugalia, Olanda Bulgaria și România. Țările invitate s-au alăturat NATO
și SUA.* în 2004. Albaniei și Fostei Republici Iugoslave a
Macedoniei li s-a comunicat că nu îndeplinesc criteriile
La 18 februarie 1952, au aderat la economice, politice și militare și că vor trebui să
tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit aștepte. Croația a făcut o cerere abia în 2002.
membră NATO
La 17 martie 1948 Benelux, Franța, și Regatul Unit au
semnat Tratatul de la Bruxelles care este o percuziune la
înțelegerea NATO.

3
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

Au loc negocieri cu Canada și SUA pentru formarea


unei Alianțe Nord-Atlantice dintre Europa și America de
Nord. Danemarca, Islanda, Norvegia și Portugalia au fost
invitate de marile puteri să participe la Tratatul de la
Bruxelles.
În 1949 este încheiat Tratatul de la Washington din
1949 prin care cele 12 țări fondatoare: SUA, Canada, Franța,
Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca,
Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia pun bazele NATO.
Tratatul garanta principii precum:
Formarea NATO și Rezoluția Vandenberg
 democrație

 libertate individuală

 statul de drept

 rezolvarea conflictelor pe cale pașnică

 colaborarea economică

 garanții de securitate
Preşedintele american Harry S. Truman semnează Tratatul
 solidaritatea defensivă în cazul unui atac asupra unui
Nord-Atlantic membru NATO, deși SUA își asumă o garanție juridică
slabă pentru că nu doresc să se angajeze într-un conflict
Între 1945-1949, vestul era îngrijorat de
expansionismul URSS care dorea să-și mențină forță militară
la întreagă capacitate și să impună forme nedemocratice de  apărarea teritorială în Europa și America de Nord la
guvernământ. Între 1947-1949, Norvegia, Grecia, Turcia și nord de Tropicul Racului
alte țări vest-europene sunt amenințate datorită blocadei
Berlinului.  supremația Cartei ONU
În 1947 are loc Tratatul de la Dunkerque, tratat de
apărare colectivă între Franța și Marea Britanie prin care își  tratatele internaționale nu intră în contradicție cu
asumau asistență mutuală în cazul unui "atac german" Tratatul
asupra uneia dintre ele și prevenirea Germaniei de a redeveni o
mare putere.  organizarea intalniriilor Consiliului de câte ori este
necesar
În 1948 este încheiat Tratatul de la Bruxelles între
Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda și Luxemburg care
prevedea colaborare economică, socială și culturală prin  aderarea la NATO prin care statele se pun de acord și
articole formale. Conform articolului 4, sunt asigurate invită statul care vrea să adere, actele fiind depuse la
garanțiile de securitate. Conform articolului 51 din Carta Washington.
ONU, Europa dorea să demonstreze Statelor Unite că era gata
să fie anihilată pentru a se apară. Aderarea se făcea prin  ratificarea tratatului de aderare dacă majoritatea
invitație, iar tratatul trebuia ratificat de toate statele care pot statelor votează
ieși din tratat după 50 de ani.
 tratatul nu poate fi modificat timp de 10 ani

4
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

 tratatul poate fi denunțat după 20 de ani cu  Comandamentul Forțelor Aliate din


notificarea SUA Europa - (SHAPE), cu sediul la Paris

 limbile oficiale în care este încheiat tratatul  Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate
din Europa - (SACEUR); cu cea mai înaltă
Scopul NATO poziție care a devenit Comandamentul de
operații american după summit-ul din 2002
 asigurarea libertății și securității membrilor săi prin
mijloace politice și militare în conformitate cu  Comandamentul Forțelor Aliate din
Tratatul Nord-Atlantic și cu principiile Cartei ONU Atlantic din Norfolk

 promovarea relațiilor de pace și prietenie în zona  Comandamentul Suprem al Forțelor


Nord-Atlantică Aliate - (SACA); după 2002 a devenit
Comandamentul de Transformare
American
 prevenirea războaielor

 Comandamentul Forțelor
Aliate din Canalul Mânecii care a fost
Sarcinile fundamentale ale NATO
desființat

 securitatea
 Adunarea Atlanticului de Nord -
parlament format din reprezentanții
 consultarea parlamentelor naționale, fiind un corp de
dezbatere înainte de procedura de ratificare
 descurajarea conflictelor prin două faze: dezbaterea și ratificarea

 apărarea  Secretarul General NATO - cea mai


înaltă autoritate civilă, fiind un european
 managamentul situațiilor de criză NATO a reprezentat legătură transatlantică prin
intermediul căreia securitatea Americii de Nord
 parteneriatul este în permanentă conexiune cu securitatea
Europei. NATO este o manifestare practică a
efortului colectiv depus de membri pentru
susținerea intereselor comune în problema
securității. Statele își mențin suveranitatea și
independența. Forța militară se bazează pe forța
militară a statelor membre.

NATO s-a structurat pe o platforma de Rezoluția Vandenberg permite președintelui


comandamente militare SUA să intre într-o relație de securitate cu
Europa pe timp de pace. Aceasta îi dă autoritate
președintelui să încheie alianțe colective și de
 Consiliul Nord-Atlantic, condus de miniștri de apărare, alianțe încheiate doar cu scop defensiv
externe civili ce reprezintă statele, fiind un conform art. 51 din Carta ONU. [1]
organism de conducere suprem. Anual, aveau
loc summit-uri NATO la care participau șefii de
stat și șefii de guvern.

5
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

Council Like any alliance, NATO is ultimately governed by its 29 member states. However, the North Atlantic Treaty and other
agreements outline how decisions are to be made within NATO. Each of the 29 members sends a delegation or mission to NATO's
headquarters in Brussels, Belgium.

The senior permanent member of each delegation is known as the Permanent Representative and is generally a senior civil servant
or an experienced ambassador (and holding that diplomatic rank). Several countries have diplomatic missions to NATO through
embassies in Belgium. Together, the Permanent Members form the North Atlantic Council (NAC), a body which meets together at
least once a week and has effective governance authority and powers of decision in NATO. From time to time the Council also meets
at higher level meetings involving foreign ministers, defence ministers or heads of state or government (HOSG) and it is at these
meetings that major decisions regarding NATO's policies are generally taken. However, it is worth noting that the Council has the
same authority and powers of decision-making, and its decisions have the same status and validity, at whatever level it meets. France,
Germany, Italy, the United Kingdom and the United States are together referred to as the Quint, which is an informal discussion
group within NATO. NATO summits also form a further venue for decisions on complex issues, such as enlargement.
The Assembly is the political integration body of NATO that generates political policy agenda setting for the NATO Council via
reports of its five committees: Committee on the Civil Dimension of Security Defence and Security Committee Economics and
Security Committee Political Committee Science and Technology Committee These reports provide impetus and direction as agreed
upon by the national governments of the member states through their own national political processesand influencers to the NATO
administrative and executive organizational entities. NATO's military operations are directed by the Chairman of the NATO Military
Committee with the Deputy Chairman, and split into two Strategic Commands commanded by a senior US officer and (currently) a
senior French officer[174] assisted by a staff drawn from across NATO. The Strategic Commanders are responsible to the Military
Committee for the overall direction and conduct of all Alliance military matters within their areas of command.[65] Each country's
delegation includes a Military Representative, a senior officer from each country's armed forces, supported by the International
Military Staff. Together the Military Representatives form the Military Committee, a body responsible for recommending to NATO's
political authorities those measures considered necessary for the common defence of the NATO area. Its principal role is to provide
direction and advice on military policy and strategy. It provides guidance on military matters to the NATO Strategic Commanders,
whose representatives attend its meetings, and is responsible for the overall conduct of the military affairs of the Alliance under the
authority of the Council.[175] The Chairman of the NATO Military Committee is Air Chief Marshal Stuart Peachof the United States,
since 2018, and the Deputy Chairman is Steven Shepro of the United States, since 2016.[176] The structure of NATO evolved
throughout the Cold War and its aftermath. An integrated military structure for NATO was first established in 1950 as it became clear
that NATO would need to enhance its defences for the longer term against a potential Soviet attack. In April 1951, Allied Command
Europe and its headquarters (SHAPE) were established; later, four subordinate headquarters were added in Northern and Central
Europe, the Southern Region, and the Mediterranean.[179] From the 1950s to 2003, the Strategic Commanders were the Supreme
Allied Commander Europe (SACEUR) and the Supreme Allied Commander Atlantic(SACLANT). The current arrangement is to
separate responsibility between Allied Command Transformation (ACT), responsible for transformation and training of NATO forces,
and Allied Command Operations (ACO), responsible for NATO operations worldwide.[180] Starting in late 2003 NATO has
restructured how it commands and deploys its troops by creating several NATO Rapid Deployable Corps, including Eurocorps, I.
German/Dutch Corps, Multinational Corps Northeast, and NATO Rapid Deployable Italian Corps among others, as well as naval High
Readiness Forces (HRFs), which all report to Allied Command Operations.[181] In early 2015, in the wake of the War in Donbass
(amintit in subcapitolul 1,1,1), meetings of NATO ministers decided that Multinational Corps Northeast would be augmented so as to
develop greater capabilities, to, if thought necessary, prepare to defend the Baltic States, and that a new Multinational Division
Southeast would be established in In early 2015, in the wake of the War in Donbass, meetings of NATO ministers decided that
Multinational Corps Northeast would be augmented so as to develop greater capabilities, to, if thought necessary, prepare to defend
the Baltic States, and that a new Multinational Division Southeast would be established in Romania*. Six NATO Force
Integration Units would also be established to coordinate preparations for defence of new Eastern members of NATO. Autarky is the

6
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

quality of being self-sufficient. Usually the term is applied to political states or


their economic systems. Autarky exists whenever an entity can survive or
continue its activities without external assistance or international trade. If a self-
sufficient economy also refuses all trade with the outside world then it is called a Fondul de coeziune este destinat
closed economy.[1] Autarky as an ideal or method has been embraced by a wide statelor membre al căror venit
range of political ideologies and movements, especially left-wing creeds like naţional brut (VNB) pe cap de
locuitor este mai mic de 90% din
mutualism, Council Communism, Syndicalism, Democratic Confederalism, and
media UE. Acesta vizează
Populism. It has also been used in temporary, limited ways by conservative and reducerea disparităţilor
nationalist movements, such as the American system, the Meiji Restoration, Juche, economice şi sociale şi
and traditionalist conservatism. Fascist and far-right movements occasionally promovarea dezvoltării
claimed to strive for autarky in platform or propaganda, but in practice crushed durabile.În perioada 2007 -
existing movements towards self-sufficiency[2] and maintained extensive capital 2013, Fondul de coeziune
connections in efforts to ready for war and genocide[3]while allying with business vizează Bulgaria, Croaţia, Cipru,
elites.[4] Republica Cehă, Estonia, Grecia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Portugalia, România,
Slovacia şi Slovenia.
Fondul de coeziune pune la
dispoziţie o sumă totală de 63.4
de miliarde de euro pentru
activităţi din următoarele
categorii:
reţele transeuropene de transport, în
special , astfel cum au fost identificate de
UE. Fondul de coeziune va sprijini
proiectele de infrastructură din cadrul ;
mediu: în acest domeniu, Fondul de
coeziune poate sprijini, de asemenea,
proiecte legate de energie şi de transport,
atât timp cât acestea aduc beneficii
vizibile mediului înconjurător în ceea ce
priveşte eficienţa energetică, utilizarea
surselor de energie regenerabilă,
dezvoltarea transportului feroviar,
Fondul
susţinerea de Coeziune
intermodalităţii, consolidarea
transportului public etc.
Asistenţa financiară acordată de
Fondul de coeziune poate fi
suspendată printr-o decizie a
Consiliului (aprobată prin
Uniunea Europeana- sumarul unei investitii majoritate calificată) în cazul în
care un stat membru prezintă un
paguboase [2] deficit public excesiv sau în
cazul în care nu a remediat
problema sau nu a luat măsurile
Draft din articol- corespunzătoare în acest sens.

7
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

Presedintele comisiei Europene Jean-Claude Juncker spunea “At its essence cohesion policy is about making sure that the life
chances in Europe are not dictated…by accident of birthplaces.”

Conflict Arabia S & Iran


Arabia de S si Iran se lupta pentru controlul Orientului Mijlociu . [3.1]

Sursa VOX ( nu foarte credibilă )

In zona Arabiei Saudite sunt în prezent 4 state în pericol: Lybia (Africa de S), Syria, Iraq, Yemen ce duc 3 războaie finanțate de
marile puteri (SUA, Rusia).
Grupări teroriste preznte: al-Quaeda, ISIS, Hezbollah.
Zonele sunt într-un război continuu încă din secolul XX. Zonele nu sunt într-un conflict direct declarat ci prin intermediul
războielor Proxy.
Cel mai lung Război Rece a fost dus intre SUA si Rusia și a durat cca. 40 de ani. Nu și-au declarat război direct, însă s-au
exteriorizat pin declanșarea războielor proxy în lumea întreagă ce susțineau dictatori , grupuri de rebeli intervenind în războie civile în
aceste țări subdezvoltate. Fapt ce ne readuce la problema noastra razboiul pentru Orientul Mijlociu .
Totul a început în 1900, dar mai ales după primul RM când Imperiul Otoman s-a destrămat, Regatul Al-Saad preluand puterea
peninsulei și devenind în 1932 Regatul Arabiei Saudite, 6 ani mai târziu s-au descoperit rezerve de petrol, fapt ce tentează SUA să
creeze o alianță cu aceștia. Inca din sec XVIII Iran a fost invadat ba de Rusi in 1800, ba de englezi in 1907. În 1963 liderul iranian
Mosaddegh este înlăturat de la putere (neoficial de către SUA) înlocuindu-l cu monarhul Reza Shah reformând IRAN-ul într-o țară de
tipul europei de vest dar acesta nutrea controlul populatiei prin poliția secreta Sadac.
La sfârșitul anilor 70 Irak si Iran aveau o economie bazată pe petrol controlată de catre SUA.
Tensiunile între Iran și Irak cresc în 1979 când în Iran se declanșează o revoltă/revoluție generalizată a poporului împotriva
guvernarii . Arabia Saudită s-a temut că poporul lor o să pornească o revoluție la rândul lor după modelul Iranului.
In 1980 Irak invadează Iran

[3.2] “ La conferința de presă comună a ministrului Sunnism contra șiism în lumea


de externe saudit și a secretarului de stat Rex contemporană
Tillerson (la care media din Statele Unite nu
Rivalitatea dintre Regatul saudit și Republica Islamică Iran s-a
fusese invitată) ținută la Riad în urmă cu o
accentuat în ultimul an, deși conflictul tinde să devină unul
săptămână se anunța semnarea unor acorduri
aproape istoric. Am analizat în materiale anterioare, destinate
comerciale de peste 380 miliarde de dolari.
Siriei și Afganistanului, divergențele care despart lumea
Din acest total amețitor, livrarea de tehnică de luptă americană sunnită de cea șiită. Chiar dacă avem de-a face cu două state
Regatului saudit se va ridica la 110 miliarde dolari. O zi mai ce promovează un islamism retrograd, fundamentalist, poate
târziu, la un summit arab ținut la Riad, în fața numeroșilor părea paradoxal, dar strategiile și ambițiile fiecăreia sunt
lideri musulmani prezenți, președintele SUA declara Iranul stat antagoniste.
terorist, dezavuând iarăși acordul încheiat de fosta
Lumea islamică se împarte între sunniți și șiiți, conflictele
administrație americană cu autoritățile de la Teheran.
dintre aceștia datând încă din zorii răspândirii Islamului.
Această diferență o putem compara cu raporturile dintre
catolici și reformați din secolul XVI, când Europa era

8
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

măcinată de un război civil cu fundamente religioase. Cum Moscova să intervină militar. Urmează un război de zece ani
puterea politică va reveni califilor sunniți, imamii șiiți, mai ce va marca nu doar soarta acestei țări, ci a intregii lumi.
puțin norocoși în jocurile de putere, se vor apleca înspre
Acest moment se arăta propice exportării Revoluției islamice
spiritualitate. Astfel, șiismul a preluat unele concepte
iraniene, mai ales că și în Afganistan trăia o comunitate șiită
religioase creștine și iraniene, dar propune o organizare
puternică. Pakistanul vecin se temea că ar putea avea aceeași
religioasă mai strictă decât Islamul majoritar. Comunitatea
soartă cu a fostului guvern de la Kabul. Arabia Saudită, ce se
șiită este condusă de către un ayatollah, văzut drept cel mai
erija, la fel ca și Siria lui Hafez al-Assad, în liderul lumii arabe
iscusit învățat al Legii, dar și „semnul” lui Dumnezeu.
și promotoarea valorilor islamice conservatoare, nu putea
În lumea arabă de după Al doilea război mondial au existat accepta o nouă revoluție de inspirație marxist-secularistă sau,
două tendințe politice ale luptei pentru independență: mai rău, una șiită. Astfel, Afganistanul se transformă în spațiul
Revoluțiile de inspirație marxistă și resurecția islamismului înfruntării curentelor de opinie politică și religioasă din
fundamentalist. Pentru statele arabe conservatoare, precum Orientul Mijlociu și într-un laborator în care iau naștere
Regatul Saudit, unde revoluțiile marxiste nu ajunseseră, un principalele organizații teroriste ce bântuie acum lumea.
eveniment surprinzător, care a modificat ireversibil raportul de
forțe și alianțe din regiune l-a reprezentat Revoluția islamică Republica Islamică Iran vs Arabia Saudită: un
iraniană. Nimeni nu își imaginase că șiiți vor putea crea război ce ar putea cutremura lumea
vreodată un stat islamic. Sahul Mohammad Reza Pahlavi, cel
ce, anterior, răsturnase, cu sprijin CIA, guvernul ales liber, Iranul este unul dintre marii exportatori de petrol și gaze. De
reușise performanța de a revolta liberalii, comuniștii, islamiștii altfel, rezervele sale de petrol o plaseaza pe locul al treilea în
și naționaliștii, toți unindu-și forțele pentru îndepărtarea sa. lume, iar cele de gaz pe locul al doilea. Sancțiunile
Dacă, la început, revoluția părea a conduce către un final internaționale au frânat dezvoltarea sa economică, dar
favorabil modernității, figura carismatică a Ayatollahului influența și sprijinul acordat de acesta diverselor miliții și
Khomeini a dus la aprobarea, cu o largă majoritate, a unei gherile șiite s-a făcut resimțită încă de la sfârșitul anilor ’80. În
constituții islamice, în care figura conducătorului religios urma izbucnirii războiului civil din Siria, Iranul s-a
devenea omnipotentă. Iranul devenea astfel prima republică transformat în liderul de facto al lumii șiite prin sprijinul
islamică șiită. acordat Hezbollah, guvernului al-Assad, guvernului de la
Bagdad dominat de șiiți și, mai mult, rebelilor houti din
Mujahedinii Ayatollahului, purtați de entuziasmul victoriei, au Yemen, oponenții armatei guvernamentale de aici susținută de
organizat grupuri extremiste șiite care să exporte revoluția saudiți.
islamică în țările monarhiilor sunnite din zonă și în
Republicile Sovietice în care exista o minoritate musulmană. Chiar dacă clericii în mâna cărora se găsește puterea iraniană
Mai mult, Republica Islamică Iran contestă hegemonia Arabiei propovăduiesc Islamul, nu trebuie uitat că Teheranul este o
Saudite asupra lumii islamice. Urmează sângerosul război cu metropolă cu veleități imperiale și că istoria sa geocentristă
Irakul condus de Saddam Hussein în care exista o puternică și îndeamnă și actualul său guvern să promoveze o politică de
oprimată populație șiită pe care Ayatollahul dorea să o ridice la dominație regională. Statul iranian nu este o creație recentă,
lupta sfântă. precum Arabia saudită născută din viziunea și spiritul
războinic al lui Abdul Aziz ibn Saud.
Cum Revoluția Islamică din Iran nu era un eveniment suficient
de tumultuos într-o regiune și așa dezechilibrată, în 1978 are Până în 1935, Iranul purta denumirea de Persia. Istoria sa
loc lovitura de stat din Afganistan, Partidul Democratic începe cu mezii, în secolul VIII î. Chr., continuă cu Imperiul
Popular, prosovietic, condus de Taraki, confiscă puterea și îi Ahemenid, Imperiul Part, Califatul Abbasid... Civilizația
ucide pe președintele Doud Khan și familia aceștia. În iraniană este organizată, iată, din antichitate, conștiința
septembrie 1979, Taraki este ucis la rândul său de către o colectivă iraniană este obișnuită cu sistemul etatic, cu reguli,
facțiune dizidentă din propriul partid, ceea ce determină norme și birocrație, sistemul tribal, cu regulile sale laxe, orale,
și obediența față de un clan, ce domină Peninsula Arabia și o

9
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

parte a Magrebului, îi este străină. Iar regimul clerical instituit monarhie autocratică ce va aplica, până azi, doctrina
odată cu Revoluția islamică s-a mulat bine pe acest sistem wahhabită, pe care o va exporta în întreaga regiune grație
etatic. Pentru a ne face o impresie corectă asupra a ceea ce veniturilor substanțiale obținute din vânzarea petrolului.
reprezintă acest stat, amintim descrierea preluată într-o analiză Numărul mare de pedepse pentru ofense aduse credinței,
recentă a lui Robert D. Kaplan de la reputatul istoric Peter execuțiile publice, sumedenia de drepturi civile refuzate
Brown: în palatul împăraților perși din Ctesiphon se găseau femeilor, aplicarea ad litteram a Shariei, Legea islamică,
locuri pregătite la picioarele tronului pentru împăratul Romei, caracterizează acest fidel aliat al Statelor Unite.
pentru cel al Chinei și pentru căpetenia nomazilor din Asia
Putem spune că Arabia Saudită actuală este rodul voinței
Centrală pentru clipa când aceștia aveau să vină să se închine
acestui emir vizionar. Şi-a menținut ființa datorită bogăției
regelui regilor.
subsolului și a promovării valorilor tradiționale ce au permis
Chiar dacă populația majoritară a îmbrățișat Islamul, și-a familiei Saud păstrarea puterii. Nu trebuie uitate nici alianțele
păstrat individualitatea în cadrul acestei lumi, având propria sa politice încheiate cu unele puteri occidentale, cum am arătat,
limbă și fiind mai apropiată de doctrina șiită. Mai mult, deși valorile sale nu pot fi compatibile cu cele ale „prietenilor”
majoritatea iranienilor repudiază cuvântul „arab”, considerând atrași prin semnarea unor contracte substanțiale. Totuși,
că acesta desemneza populațiile puțin educate ale Peninsulei majoritatea teroriștilor sinucigasi ce au insângerat Statele
Arabia. Realegerea din chiar primul tur, în urma scrutinului Unite în acea tragică zi de 11 septembrie au fost saudiți, la fel
prezidențial încheiat sâmbătă, a lui Hasan Rohani, un cleric ca și conducătorul, între timp ucis, al al-Qaeda, Ossama bin
moderat, confirmă deschiderea Iranului înspre colaborarea Laden, un erou al războiului din Afganistan, chiar dacă acesta
internațională, o bună parte a populației, educată și amintindu- din urmă fusese repudiat de familia Saud pentru inițiativele
și de libertățile de care beneficiase în perioada Sahului, sale anti-occidentale.
neacceptând restricțiile impuse de autoritățile religioase,
În comparație cu rivalul său șiit din nord-est, populația Arabiei
Mișcarea Verzilor din 2009 fiind o dovadă a conștiinței
saudite este de aproape trei ori mai mică și este răspândită în
politice iraniene. Pe de altă parte, clericii fundamentaliști din
imensitatea Deșertului Arabiei, în câteva centre urbane și mai
Teheran nu s-au sfiit să susțină în mass-media iraniană
multe oaze. Așezările urbane istorice, ca Mecca și Medina,
necesitatea declanșării „războiului sfânt” împotriva
reprezintă centre cosmopolite ce nu se încadrează foarte bine
necredincioșilor, iar deținerea unei arme nucleare ar reprezenta
curentului wahhabit venit din regiunea Najdului purtat de
dezideratul suprem, mijlocul prin care acesta ar fi încununat de
armatele familiei Saud.
succes și ar deschidea calea venirii lui Mahdi, cel de-al
doisprezecelea Imam ascuns, mântuitorul promis și așteptat al Amenințarea proximă pentru Regatul saudit este Yemenul, un
șiiților. stat mult redus ca suprafață față de cea a vecinului său bogat
din nord, însă cu o populație la fel de numeroasă, războinică
Islamul militant, conservator, în accepțiunea căruia statul nu
și, în parte, șiită. Bogăția Arabiei Saudite reprezintă un magnet
poate exista în afara religiei, în sunnismul modern este
pentru yemeniți, mai cu seamă de când aici a izbucnit războiul
reprezentat cel mai bine de Wahhabism, apărut la mijlocul
civil. Iar un exod de refugiați este ceea ce nu poate accepta
secolului XVIII, curent susținut de tribul lui Ibn Saud ce a
Arabia Saudită conștientă că schimbarea componenței etnice a
identificat în această orientare retrogradă motorul religios al
populației este un element ce va crea turbulențe sociale ce vor
ascensiunii politice. La începutul secolului următor, tribul (sau
amenința domnia familiei Saud. Iar Iranul tocmai pe rebelii
marea familie) Saud cucerea Mecca și Medina, arogându-și
houti, și aceștia șiiți, a înțeles să îi înarmeze și instruiască.
rolul de a răspândi interpretarea corectă a Islamului și de a-i
Numai zilele trecute o rachetă trimisă de aceștia înspre
convinge pe ceilalți musulmani de erorile lor și de necesitatea
capitala Riad a fost interceptată de sistemul anti-rachetă
urmării căii celei drepte. În sfârșit, în primii ani ai secolului
furnizat de Statele Unite.
XX, Abdulaziz Ibn Saud, emir din Najd și conducător al
wahhabiților, își începe cuceririle din Peninsula Arabia, pentru Cum spuneam, în Siria, Arabia Saudită a stipendiat și antrenat
ca, la 23 septembrie 1932 să ia titlul de rege al Arabiei, o o parte a milițiilor sunnite ce luptă împotriva guvernului lui al-

10
REFERAT Geopolitica - probleme de bun simț ;

Luuume lume sorăă lume ... incotro ? ;


Iisus ...nu-ti voiam rastignirea !

Assad. Ofensiva începută de armata siriană, sprijinită de Rusia pericol interesele saudite, ci și existența acestui stat. Cum în
și Iran, a însemnat o lovitură dată „investiției” de război ultimii doi ani ofensiva și succesele au fost ale Iranului, odată
saudite. cu vizita președintelui Trump la Riad și refacerea coaliției
SUA-Israel-Arabia Saudită, aceasta din urmă va încerca să
În Liban, Hezbollahul deține controlul de facto al statului, spre
recâștige terenul pierdut. Primul pas – de legitimare politică a
nemulțumirea sunniților care au blocat, pentru moment,
viitoarelor sale acțiuni – a fost deja făcut prin declararea de
subsidiile acordate micului stat de la Mediterana. Palestinienii
către președintele Statelor Unite în fața liderilor lumii arabe a
săraci din Fâșia Gaza își îndreaptă rugăciunile tot spre Iranul
Iranului ca stat terorist.
șiit, văzând că puternicii sunniți nu i-au ajutat în lupta lor
împotriva dușmanului israelian. Pentru a înțelege pe deplin consecințele pe care le-ar putea
avea o confruntare directă între Iran și Arabia Saudită trebuie
Putem spune că Iranul duce un război mixt împotriva lumii
să amintim că principalul aliat zonal al acesteia este
sunnite și a Israelului: războaie purtate prin „intermediari” și
Pakistanul, un alt stat în care înflorește o doctrină sunnită
promovarea imaginii de lider al tuturor musulmanilor frustrați
radicală, membru al cercului restrâns al țărilor posesoare de
și marginalizați ai lumii arabe. Ceea ce nu doar că pune în
arme nucleare.”

11
Scut antiracheta Deveselu
Ca raspuns pentru amenintarea irakiana, SUA si cateva state membre ale uniunii europene au dezvolat o serie de scuturi antiracheta,
unul fiind prezent si la noi in tara, in comuna Deveselu, judetul Olt. Rachetele folosite in cadrul scutului sunt de tip SM-3
( interceptori missle standard).
In 2014, SUA a semnat tratatul nuclear cu Iranul.
Iulie 2015 - Rusia va amplasa in Crimeea o escadrila de bombardiere strategice Tu-22M3, in replica la baza de la Deveselu, Rusia de
asemenea nu justifica masura SUA din moment ce a incheiat tratatul cu Iranul in 2014.[4]
NATO a incalcat (Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE) semnat de țările Tratatului de la
Varșovia și NATO, la 19 noiembrie 1990 la Paris prevede reducerea considerabilă de către ambele părți a forțelor
armate și armamentelor și respectarea de către ambele părți a unui oarecare echilibru între Occident și Orient. Tratatul impunea
restricții în ceea ce privește echipamentul militar din Europa și prezența forțelor armate în anumite regiuni sau la granițele dintre state.
Trataul a întrat în vigoare 9 noiembrie 1992. Tratatul reglementa balanța forțelor armate, membrilor a celor doua alianțe militare,
limitând amplasarea armamentului convențional de-a lungul liniilor de contact intre cele doua organizații militare. În acest fel se
elimina o posibilă concentrare forțelor armate ce pot fi folosite pentru un atac spontan.) motiv pentru care Rusia și-a permis intervenția
armată sporadică. [5]

Octombrie 2014 - Rusia: Instalarea sistemelor antiracheta in Europa incalca Tratatul fortelor nucleare intermediare

Conform
tratatului, în limite aplicării acestuia ( de la Oceanul Atlantic până la Munții Ural, Râului Ural și Marii Caspice, inclusiv insule) se
permitea ambelor grupe de participanți la Tratat se dispună un număr egal de armament și mijloace tehnice militare. Numărul total nu
poate depăși: -40 000 tancuri; -60 000 blindate; -40 000 unități de atilerie calibru 100 mm si mai mare; -13 600 avioanelor de lupta; - 4
000 elicopterilor de lupta;
Au fost supuși restricției numar de mijloace tehnice militare pe patru sectoare.
Pe flancuri, pentru Tratatul de la Varșovia: Bulgaria, România si URSS (districte militare: Transcaucazian, Leningrad, Nord-
Caucazian, Odessa),
pentru NATO : Grecia, Islanda, Norvegia și Turcia se permitea amplasarea 4700 tancuri, 5900 blindate și 6000 instalații de artilerie.

România are dreptul de a deține

 Tancuri: maxim 1375 de exemplare.


 Vehicule blindate de luptă: maxim 2100 de bucăți.

 Mașini de luptă a infanteriei: maxim 552 de exemplare.

 Piese de artilerie (calibrul mai mare sau egal cu 100 mm): maxim 1475 guri de foc.

 Avioane de luptă: maxim 430 de bucăți.

 Elicoptere de atac: maxim 120 de exemplare

Conflictul din Donbas, Ucraina a fost o miscare menita sa destabilizeze fortele statului ucraienian prin declansarea unui raboi civil,
culminand prin acapararea regiunilor din preajma granitei cu ASIA.
Regiunile afectate si-au pierdut independenta prin subjugarea
puterii de catre separatistii/activistii pro rusi.
Din nefericire, acesta nu este o noutate căci si in trecut Nikita
Hrusciov un apropiat al lui Stalin si fostul secretar de stat al
republicii socialiste ruse/ conducatorul rusiei in timpul razboiului
rece, a fost desemnat in 1939 să guverneze Ucraina sovietică, unde
a continuat epurările.
S-au creat astfel zonele Republica populara Donetsk, Luhansk,
republicile autoproclamate şi-au declarat suveranitatea la 12 mai
exprimându-şi dorinţa de a intra în componenţa Rusiei, să
creeze Novorusia şi să intre în Uniunea Vamală Euroasiatică, in
urma unui referendum ce a strans numai o proportie de 24% din
populatia celor 2 state.
Rusii au incercat si anexarea oraselor: Mauripol si Sloveansk insa
n-au reusit fiind gonite de fortele armate ale statului, in definitiv
acestea din urma arborandu-si steagul pe cladirile cazute tinta a
separatistilor din noul bloc al RPD.
[1] -

[2] -

[3] - Bibliogr
[4] -
afie:

[5] -

[6] -

[7] -

[8] -

[9] -

[10] -

[11] -

[12] -

[13] -

[14] -

[15] -

[16] -

[17] -

[18] -

[19] Citat
-

[20] -