În cadrul pieţei, activitatea întreprinderilor de construcţii se

particularizează prin modul de realizare, natura şi specificul produselor

specifice – obiective sau servicii de construcţii, prin sistemul contractual ce
stă la baza tranzacţionării lucrărilor, prin modul de distribuire a produselor
către consumatorii finali sau intermediari, prin procesul de comunicare
extrem de complex, prin importanţa rolului pe care îl joacă resursele umane
în cadrul activităţii de piaţă, precum şi prin puternica dependenţă de
politicile economice, sociale, de mediu etc. ale autorităţilor publice. Toate
acestea au determinat apariţia, în cadrul conceptelor şi practicilor de
marketing, a unui domeniu distinct de activitate, marketingul construcţiilor.
Referitor la demersul de conceptualizare a marketingului în construcţii,
acest concept trebuie privit din perspectiva a trei dimensiuni importante,
respectiv ca un mod de gândire, ca un mod de acţiune, cât şi ca o funcţie a
întreprinderilor de profil.
Specificitatea pieţei construcţiilor este determinată, în primul rând, de
particularităţile activităţii domeniale, care definesc şi delimitează respectivul
sector ca domeniu distinct al economiei, generând totodată forme de
manifestare caracteristice a fenomenelor economice, cu implicaţii majore în
dezvoltarea societăţii.
Progresul oricărei societăţi este bazat şi pe importante eforturi de
investiţii, care contribuie la refacerea, renovarea şi modernizarea continuă a
structurii şi suprastructurii de care dispune respectiva societate. Astfel,
sectorul construcţiilor trebuie privit atât în calitate de realizator a
numeroaselor obiective presupuse de programele de investiţii, cât şi în
calitatea sa de beneficiar şi gestionar al unui volum din fondurile alocate
respectivelor investiţii. În acest context, sectorul construcţiilor din România
trebuie să răspundă următoarelor cerinţe primordiale ale societăţii:
asigurarea de locuinţe pentru populaţie, dezvoltarea şi modernizarea
infrastructurii, suplimentarea serviciilor urbane, precum şi problemele legate
de protejarea şi conservarea mediului natural. În modernizarea şi
dezvoltarea sectorului în cauză, nu trebuie neglijate nici principalele tendinţe
contemporane manifestate pe plan mondial privind construcţiile şi
amenajarea infrastructurii teritoriale.
Consumul constituie un element esenţial în particularizarea pieţei
construcţiilor şi se divide în consum intermediar şi consum final, în funcţie
de poziţia sa în activităţile de piaţă. În domeniul construcţiilor, consumul
intermediar joacă un rol deosebit, datorită volumului foarte mare de
manoperă, materiale şi resurse financiare, precum şi faptului că este un
element declanşator, stimulator şi reglator a producţiei, precum şi limitator
cantitativ şi calitativ al acesteia.
În ceea ce priveşte cererea de obiective sau servicii în construcţii,
purtătorii respectivei cereri antrenează o disparitate considerabilă în dozarea
şi comensurarea eforturilor consacrate fiecăruia dintre ei, generând
fenomene ce schimbă atât natura şi structura activităţii propriu-zise, cât şi
aspectul politicilor de piaţă, pe care întreprinderile de construcţii le
adaptează mult mai greu la cerinţele pieţei decât organizaţiile din alte
domenii economice. O altă particularitate a cererii de construcţii o constituie

1
natura tehnică a acesteia, cu implicaţii deosebite asupra structurii
organizaţionale a întreprinderilor de profil. Remarcăm totodată, referitor la
specificitatea pieţei construcţiilor, că în cadrul acestui domeniu de activitate
cererea are o sferă mai restrânsă decât consumul datorită faptului că multe
dintre lucrările de construcţii de mai mică amploare sunt realizate chiar de
către potenţialii beneficiari.
Specificitatea ofertei în construcţii impune întreprinderilor de profil
obligativitatea segmentării pieţei domeniale, respectiv focalizarea forţelor
asupra unor ţinte precis identificate, ceea ce reprezintă elementul de bază în
fundamentarea unei strategii eficiente de piaţă. Enumerăm în acest sens trei
tipuri strategice de diferenţiere a ofertei care pot asigura succesul
întreprinderilor de construcţii: perfecţionarea operaţională, apropierea de
consumator şi superioritatea produsului.
Evoluția pieței construcțiilor în ultimii ani, în special în zona București,
este foarte puternica şi nu doar în termeni cantitativi, ci şi tehnologici. S-a
trecut, de fapt, de la un sistem standard şi tradițional de construcție la
proiecte cu o puternica valenta estetica în arhitectura, la folosirea de
materiale şi tehnologii noi.
Astăzi, toți pot vedea edificiile apărute în ultimii ani, la care au fost
folosite structuri din otel, fațade din sticla sau materiale mai puțin utilizate
pana acum. Cererea în sectorul construcțiilor este foarte mare şi din ce în ce
mai exigenta în materie de termeni de execuție, iar acest element a
contribuit în mod sigur la apariția, în România, a unui număr din ce în ce mai
mare de soluții tehnice în măsura sa reducă termenii de execuție, precum
utilizarea de materiale care se îmbina fără liant sau folosirea de elemente
prefabricate.
Merita făcute şi câteva observații în legătura cu creșterea volumului de
investiții în acest domeniu. În ultima perioada, a crescut nu doar valoarea
totala a investițiilor în sectorul imobiliar din România, ci şi valoarea medie a
proiectelor ofertate şi realizate.
Problema principala care subminează întregul sector al construcțiilor
este menținerea unei situații de dezechilibru intre cererea de mana de lucru
în sectorul construcțiilor şi disponibilitatea acesteia.
Numărul muncitorilor este foarte scăzut, iar acest lucru îngreunează
oferta sectorului pentru piața construcțiilor, fără a lua în calcul cererea
crescuta în sectorul infrastructurii, de îndată ce vor începe sau îşi vor intra în
drepturi fondurile UE.
Situația actuala face ca salariile sa crească în mod disproporționat,
chiar în cazul funcțiilor mai simple, fapt care poate face ca prețul unei
construcții în România sa depăşească costurile de construcție în principalele
tari europene, precum Italia, Franța sau Germania; acest factor risca sa
devieze investițiile viitoare ale marilor întreprinzători din sectorul imobiliar,
deoarece nu va mai exista un raport convenabil intre costul construcțiilor şi
rentabilitatea acestora.
Cred ca soluția Guvernului român de a favoriza şi de a stimula
întoarcerea în România a muncitorilor români plecați la munca în străinătate
este buna, dar, în mod sigur, insuficienta, şi cred ca, așa cum s-a întâmplat şi

1
în alte tari din Uniunea Europeana, trebuie modificate şi aprobate legi noi şi
regulamente care sa permită un flux controlat, dar mai mare, de muncitori
extra-comunitari în România.
Asociației Române a Întreprinzătorilor în Construcții (ARACO), care au
arătat, acum câteva luni, ca cererea de forța de munca în acest sector este
de peste 150.000 de muncitori calificați, fără sa ne gândim la cei necalificați,
care sunt foarte greu de găsit, oricum; daca ne gândim ca numărul de
angajați în sectorul construcțiilor este puțin peste 360.000 de persoane, ne
dam seama cat de aproape suntem de o adevărata criza.

România ocupa a treia poziție în Europa Centrala, după Polonia şi

Cehia, în funcție de valoarea pieței construcțiilor în 2007, de 9,2 miliarde de
euro, conform unui studiu al companiei de consultanta şi audit Deloitte.
Piața construcțiilor din România este de aproape patru ori mai redusa
decât cea din Polonia, care a atins un nivel de 35,3 miliarde de euro. De
asemenea, valoarea pieței construcțiilor din Cehia este de doua ori mai mare
decât cea din România, ajungând la 17,8 miliarde de euro.
Anul 2007 este şi anul în care piața construcțiilor din România a
depășit valoarea pieței construcțiilor din Ungaria, care a totalizat 7,8 miliarde
de euro, şi din Bulgaria, cu 5,3 miliarde de euro. Cele mai reduse valori ale
pieței de profil s-au înregistrat în Slovacia, respectiv 4,6 miliarde de euro, şi
Croația - 2,7 miliarde de euro.
România a avut, în iulie 2009, cea mai accentuata scădere din UE a
activității din sectorul construcțiilor, comparativ cu luna anterioara, şi a
înregistrat a treia contracție anuala a acestei industrii dintre statele membre
ale blocului comunitar, potrivit datelor prezentate de Eurostat. Activitatea din
sectorul construcțiilor a scăzut, în România, cu 9% în iulie comparativ cu
iunie, fata de un declin de 1,1% în UE, respectiv 2% în zona euro.
Cele mai accentuate contracții lunare au fost înregistrate astfel în
România, Slovenia (-4,6%) şi Spania (-4,1%), în timp ce Polonia, Suedia şi
Portugalia au consemnat singurele creșteri, de 5,2%, 1,7% şi, respectiv,
0,2%.

Evoluţia Pieţei construcţiilor în Uniunea Europeană

Analiza situației pieței construcțiilor în U.E. se face având în vedere

principalele componente ale pieței : construcții rezidențiale, construcții non
rezidențiale şi lucrări de inginerie civilă. Conform studiilor efectuate de
Federația privind Industria Europeană a Construcțiilor, s-a constatat că piața
construcțiilor a crescut cu 3,4% în 1999 , cu 2,9% în 2000, iar în următori ani
a scăzut la sub 1%. Din anul 2000 creşterea a fost mai mică, sub 0,7% iar în
anul 2001 de 0,6%. În acest context s-a constatat că în anul 2002 creşterea
economică a Europei a fost mai mică decât se aştepta, iar sectorul
construcțiilor a intrat în declin. Corelarea PIB-ului şi a rezultatelor din

1
construcții în toate regiunile Europei a arătat că atât PIB-ul cât şi rezultatele
din construcții, au înregistrat scăderi; pentru piața construcțiilor scăderea a
fost de 0,2%; în anul 2003 s-a înregistrat o stagnare a industriei
construcțiilor, ca în anii 2004 şi 2005, sectorul să înregistreze o uşoară
creştere. În 19 tării ale U.E. sectorul de construcții înregistrează creşteri la un
nivel mai mic decât întreaga economie, datorită slabei performante a
construcțiilor de locuințe. Principalele motive pentru întârzierea recuperării
sunt: aplatizarea dezvoltării economiei mondiale; procesul de consolidare
bugetară pentru toată Europa; amenințarea creşterii şomajului; previziunile
pesimiste de afaceri şi încrederea consumatorului; În cadrul construcției de
locuințe declinul a început după 2004. O revenire a acestui segment de piață
s-a realizat în 2005 (+1,0%). Cu toate acestea, construcțiile de locuințe arată
dezvoltarea cea mai puţin favorabilă, dintre toate sectoarele de construcții
până în 2005. Celelalte tipuri de construcții au răspuns foarte repede la
schimbarea situației macro economice globale, în principal datorită ajustării
descendente pentru facilitățile industriale.

Evoluţia Pieţei construcţiilor în România

În România, domeniul construcțiilor cunoaşte în prezent o nouă

orientare, în direcția realizării de produse capabile să răspundă exigentelor
societății contemporane, fie că este vorba de exigente de natură economică,
socială sau de mediu. Principalele cerințe la care trebuie să răspundă
sectorul construcțiilor în România, tară aflată în plin proces de dezvoltare şi
restructurare economică, sunt: asigurarea locuințelor pentru populație;
dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii căilor de comunicație;
suplimentarea serviciilor urbane; rezolvarea problemelor legate de protecția
mediului (poluarea urbană fiind, în general, peste media admisibilă).
În primii patru-cinci ani după integrarea în UE, se estima că piața
construcțiilor va cunoaşte o evoluție ascendentă, cu condiția ca firmele
româneşti să depășească problemele legate de creşterea competitivității,
adoptarea standardelor europene şi deficitul forței de muncă.
Potrivit estimărilor ARACO, 20-25% din firmele românești urmau să-şi
oprească activitatea în 2007, întrucât nu vor avea fonduri pentru rezolvarea
problemelor de mediu, asigurarea unor lucrări de calitate şi calificarea
personalului.
Bugetul pe anul 2007 a fost un impuls puternic pentru firmele de
construcții, pentru că prevedea fonduri de peste 2,5 miliarde de euro pentru
proiecte de construcții finanțate cu bani publici. Bugetul avea ca priorități
infrastructura, educația şi sănătatea, adică exact domeniile unde statul vroia
să construiască ce nu a reuşit în ultimii ani. În anul 2007, România a avut cel
mai mare buget din istorie: venituri de 38 de miliarde de euro şi cheltuieli de
peste 41 mld. euro. Guvernul a prevăzut în buget investiții (cheltuieli de
capital) de 6,6% din PIB (7,1 mld. euro), o bună parte din alocările bugetare
vizând domeniul construcțiilor. Pentru reabilitarea infrastructurii feroviare,

1
bugetul Transporturilor pre - vedea în 2007, 480 de milioane de euro, iar
pentru modernizarea rețelei de drumuri, alte 680 de milioane de euro. Pentru
construcțiile de locuințe, ANL urma să primească şi în 2007 circa 90 de
milioane de euro. Pentru anul 2007, în plus fată de banii pentru
infrastructura rutieră şi feroviară, Educația urma să primească, conform
bugetului, peste 560 de milioane de euro exclusiv pentru proiecte de
construcții. Cu aceşti bani, statul vroia să construiască şi să reabiliteze în
principal campusuri universitare şi cămine studențești. De asemenea,
Sănătatea urma să primească un buget cu peste 40% mai mare, alocările
pentru acest domeniu ajungând până la aproape 1,1 miliarde de euro, mai
mult decât dublu fată de 2005. Cu aceşti bani, statul vroia să construiască 8
spitale regionale, 20 de spitale județene şi să reabiliteze stabilimentele
medicale deja existente. Toate aceste alocări bugetare pentru construcții
urmau să majoreze numărul contractelor de pe piață, iar statul să îşi
întărească poziția printre principalii clienți ai antreprenorilor în construcții.
Piața construcțiilor din România înregistra cel mai rapid ritm de creştere din
toate țările Uniunii Europene, conform datelor Eurostat. Potrivit Institutului
National de Statistică, în 2007, comparativ cu anul precedent, valoarea
lucrărilor de construcții a înregistrat o creştere de peste 30%. Procentul era
cu mult peste media europeană, de circa 4%. Principalul motor al dezvoltării
pieței construcțiilor din România era cererea foarte mare de locuințe.
Ritmul spectaculos de creştere a sectorului construcțiilor în România se
preconiza că va continua şi în următorii 2-3 ani. Se estima că ritmul de
creştere anuală, de 20-25%, se va menține cel puţin pentru următorii trei
ani, piața construcțiilor urmând să depăşească 12 miliarde de euro în 2008,
fată de 7 mld. euro în 2006 şi 10 mld. euro în anul 2007. Marile profituri se
vor înregistra, în continuare, în sectorul imobiliar, acolo unde ratele de câştig
vor depăşi 200- 300%.
Începutul declinului pe piața construcțiilor începe în a doua parte a
anului 2008. O radiografie a pieței construcțiilor, la jumătatea lui 2008, arată
că o eventuală încetinire a dinamicii acestui sector reprezenta un risc pentru
creşterea economică a României.
Investitorii străini şi-au înrăutățit percepția din cauza preturilor ridicate
şi a deprecierii leului. Reticenta la finanțare a băncilor trage în jos piața.
Criza financiară la nivel mondial a determinat o creştere a prudentei celor
care investeau pe piața imobiliară. La aceasta se adăuga înăsprirea
condițiilor de creditare care a dus la reducerea cererii din sectorul
construcții.
Bilanțul forței de muncă în construcții în septembrie 2009 este
îngrijorător: 57.000 de şomeri.
Printre măsurile care ar putea fi luate de stat pentru susținerea
sectorului se numără : reducerea TVA pentru construcții, atragerea de
fonduri prin parteneriate public – privat, achiziția de către autoritățile publice
a locuințelor deja construite şi nevândute, care ar putea fi destinate tinerilor,
contra unor credite pe termen lung, menținerea nivelului de investiții asumat
prin Programul de măsuri anticriză convenit în trimestrul I 2009; dezvoltarea
şi extinderea Programului Prima Casă, cu accent pe construcția de locuințe

1
noi; suplimentarea resurselor financiare pentru continuarea şi dezvoltarea
consistentă a Programului de reabilitare termică a clădirilor; instituirea
simetriei în tratamentul obligațiilor bugetare ale agenților economici şi MFP/
- entitățile achizitoare cu capital de stat.
România a avut în luna august cea mai abruptă scădere din UE a
sectorului construcţiilor, atât faţă de iulie, cât şi comparativ cu perioada
similară a anului trecut, cu o evoluţie mult inferioară mediei europene,
potrivit Eurostat.
Cele mai puternice scăderi ale sectorului construcţiilor au fost
înregistrate, în august faţă de aceeaşi lună a lui 2008, în România (-29%),
Spania (-21,1%) şi Slovenia (-19,6%). La polul opus s-au situat Polonia
(9,9%), Suedia (9,5%) şi Germania (1,9%), în timp ce media UE se plasează
la -11,1%.
În august faţă de iulie, statele membre cu cele mai abrupte contracţii
ale construcţiilor au fost România (-7,9%), Bulgaria (-3,6%), Spania şi Franţa
(-1,6% fiecare). Germania (4,2%), Slovacia (3,6%) şi Suedia (2,9%) au avut
cele mai accentuate creşteri, în timp ce media comunitară a fost de -0,5%.
În zona euro, construcţiile au scăzut cu 0,4% în august faţă de iulie,
respectiv cu 11,3% faţă de perioada similară a anului trecut.

Bibliografie

1. Vasile Bălănean, Evoluţia Pieţei Construcţiilor ,

Euroeconomia XXI, anul 5, nr. 240, vineri, 20 noiembrie
2009.

1
2. http://standard.money.ro

3. http://www.capital.ro