Sunteți pe pagina 1din 116

Graham şi Shirley Powell

Creştine,
eliberează-te!
EDITURA
Alfa Omega Publishing
Cuprins
1. Criză şi căutare........................................................................7
2. Mărturia lui Shirley............................................................. 1 9
3. Măreţia lui Dumnezeu...........................................................23
4. Misterul lui Satan..................................................................26
5. Lumea demonilor.................................................................. 38
6. Cum intră demonii............................................................... 60
7. Armura spirituală pentru războiul spiritual..............................77
8. Cheia credinţei.....................................................................107
9. Realităţile noii-creaţii..........................................................123
10. Auto-disciplina şi eliberarea..............................................139
11. Vindecarea fizică şi eliberarea.......................................... 145
12. Cu sau tară manifestări...................................................... 149
13. Eliberarea - Cat timp cere............................................... 158
14. Piedici în calea eliberării...................................................168
15. Cum să te eliberezi singur................................................ 180
16. Rugăciunea pentru eliberarea altora..................................192
17. Păstrarea eliberării................................................................196
18. Eliberarea copiilor.............................................................204
19. întrebări şi răspunsuri cu privire la eliberare.....................208
20. Mărturii personale............................................................. 220

Despre autori.
Graham şi Shirley Powell s-au născut în Noua Zeclandă şi au crescut în familii prezbiteriene,
respectiv evanghelice. Până când au intrat în slujba Evangheliei Graham a fost învăţător, iar Shirley
dactilografă şi bibliotecară. Shirley este compozitoare, fiind sora lui David Garatt dc la "Scriptura în
înregistrări muzicale" Cântecele ei au fost cântate în întreaga lume timp de mulţi ani. Ei au lucrat 10
ani cu o organizaţie evanghelică interdenominaţională, situată în Wellington şi în Hamilton, Noua
Zeelandă, iar mai târziu în Sidney si Parkcs, Australia.
Mutându-se în Brisbane, Australia, Graham a devenit pastor asociat, iar Shirley dirijoare dc cor
într-o biserică din centrul oraşului. Ei s-au stabilit în Canada în 1980 şi au continuat slujirea
pastorală pe Coasta şi în interiorul Columbiei Britanice. Acum ei au 3 copii şi sunt implicaţi în
slujire ca evanghelişti şi învăţători biblici în Canada şi Europa.
Graham şi Shirley Powell ţin seminarii dc învăţătură biblică şi sesiuni de eliberare şi vindecare.
Informaţii despre slujirea lor pot lî obţinute la următoarea adresă:
P.O.BOX 279 QUALICUM BEACH B.C. V9K 1S8 CANADA
e-mail: cmministries@attglobal.net
CAPITOLUL 1
CRIZĂ ŞI CĂUTARE
Shirley şi cu mine ajunsesem într-o criză din care nu ne-am dat scama ca urmau să rezulte nişte
evenimente cc ne vor schimba vieţile.
Eram de mai mulţi ani evanghelist într-o organizaţie interdenomina- ţională şi totuşi, în munca
mea persistau probleme pentru care se părea că nu există soluţii. Cu frustrare şi lipsă de maturitate,
am înmânat directorului naţional al acelei organizaţii demisia mea.
„Ce călăuzire ai avut de la Domnul pentru a lua această decizie?'' m-a întrebat directorul, în timp
cc luam loc in biroul lui. Am discutat împreună mai multe ore şi în final, am ajuns la concluzia că
nu Dumnezeu nc-a călăuzit să plecăm.
Apoi, schimbând subiectul, m-a întrebat:
„Graham, ai probleme personale pe care ai vrea să le împărtăşeşti cu mine?"
Probleme personale! Toată viaţa mea parcă era plină de probleme. In lucrare eram un slujitor
zelos al lui Dumnezeu; şi totuşi, în interiorul meu mă luptam cu nevoi mari. Existau multe domenii
în care îmi lipsea victoria şi libertatea, cu toate că ani de zile am căutat răspunsuri. Mă rugam mai
multe ore în fiecare zi şi strigam către Dumnezeu pentru ajutor, dar totul a rămas neschimbat.
Probleme? DA! Dar m-ar putea ajuta oare directorul meu? De-a lungul anilor, cerusem sfatul
multora dintre liderii diferitelor slujiri din trupul lui Cristos, dar după cc îmi descărcăm inima,
răspunsul era acelaşi: „îmi pare rău, nu pot să tc ajut!"
Aş putea primi vreun ajutor acum? Va trebui să mă umilesc din nou, mărturisindu-mi domeniile
adânci de nevoie, fără a găsi alinare? în situaţia dc faţă erau puţine alternative, aşa că, mi-am
mărturisit problemele din nou.
Directorul m-a ascultat si apoi s-a oferit să se roage pentru mine, spunând că a simţit că duhurile
rele erau sursa conflictelor mele şi că

aveam nevoie de eliberare. Nedorind să mă confrunt cu o dezamăgire în plus, am şovăit în a accepta


oferta sa, dar am plecai promiţându-i că mă voi mai gândi.
Ne-am întâlnit împreună cu soţiile noastre, hotărât să accept ajutorul lui. Am început să-1
căutăm pe Domnul. Apoi, dintr-o dată S-A ÎNTÂMPLAT! Ceva în interiorul meu s-a manifestai cu
o putere şi o presiune colosală. Nu se mai întâmplase niciodată înainte! O putere lăuntrică mă ţinea
strâns cu putere şi am început să tremur. FRICĂ, a fost reacţia mea imediată. Ceva a început să
strige cu putere prin buzele mele, în timp ce prietenii mei porunceau eliberarea în numele lui Isus.
Frică? Da, dar de asemenea şi speranţă. în momentul când frica a pus stăpânire pe mine, mi-am
spus în sinea mea: „Când această putere va 11 zdrobită, voi li diferit! Voi fi schimbat! Nu cu, ci
altceva era cauza stării în care am fost."
Pentru prima dată am realizat că duhurile rele erau sursa problemelor mele. Nu exista nici o
îndoială în legătură cu aceasta.
Gânduri de speranţă îmi umpleau mintea: „Când această noapte se va sfârşi, voi fi liber! Voi
spune lumii întregi despre accst lucru! Voi deschide ochii copiilor lui Dumnezeu! Le voi spune că
Isus poate li Eliberatorul lor! Mâine,voi..."
Patru ore mai târziu, zăceam pe podea extenuat şi dezamăgit. Fusese mare agitaţie, dar Iară vreo
eliberare. Am programat o altă întâlnire pentru rugăciune. Dar şi aceasta s-a sfârşit cu o dezamăgire.
întâlnirile au urmat una după alta, dar rezultatele erau întotdeauna aceleaşi. Directorul şi soţia sa
erau confuzi. Ei s-au rugat pentru mulţi oameni în accst mod şi au văzut rezultate mari. Dar nu au
întâlnit niciodată o situaţie asemănătoare cu a mea. De ce au putut să-i ajute pe alţii, dar pe mine
nu? Am început să mă gândesc la viaţa mea din trecut. Mi-au venit în minte câteva incidente care ar
fi putut da intrare liberă duhurilor rele. Dar ce anume lc împiedica acum să plece? Nu ştiam nici eu,
şi nici cei carc erau cu mine.
Am crcscut în Noua Zeelandă, într-o familie care credea în principiile creştine şi care frecventa
biserica prezbiteriană locală. încă dc copil, inima mea era deschisă pentru Dumnezeu şi, la vârsta de
6 ani L-am rugat pe Isus să intre în viaţa mea. Cu toate acestea, la câteva zile după luarea
—8—
acestei dccizii am experimentat un atac violent al duşmanului - un contraatac la strigătul inimii
mele, pe care atunci nu l-am recunoscut ca atare. S-a întâmplat un incident, care nu era din vina mea
dar care, pur şi simplu m-a umplut de frică. Vrăjmaşul a stabilit prin aceasta o legătură importantă
peste mine. Din acea zi, mintea mea a fost copleşită de multe tipuri de frică şi deseori, gheara fricii
îmi făcea trupul rigid şi încordat. Astfel, a trebuit să învăţ să trăiesc în această stare.
In timpul anilor mei de adolescenţă frica a crcscut, dar în ciuda acestui lucru am continuat să fiu
o persoană energică, implicată în multe activităţi şcolare, inclusiv în grupul creştin al cărui lider am
devenit. înainte de terminarea liceului am organizat o seară de dans, acest lucru fiind în conflict cu
concepţiile altor lideri creştini. învăţasem să dansez la biserică şi nu vedeam nimic rău în aceasta.
Mi-am depus demisia, considerându-i înguşti la minte, şi am întrerupt părtăşia cu ei, alegând în
schimb părtăşia lumii. Privind în urmă, pot spune că accastă decizie mi-a adus mai multă decepţie şi
„a deschis uşa"' unei mai mari infiltrări demonice.
După terminarea liceului am intrat în marina comercială, ambiţia mea din totdeauna fiind să
călătoresc pe mare. Dar, din păcate, aceasta m-a adus 111 tovărăşia unor oameni ce nu aveau respect
pentru Dumnezeu sau pentru principiile creştine. Timp de câteva luni am umblat pe o aşa-zisă „cale
creştină", până când am cedat la presiunea mediului înconjurător.
M-am îndepărtat de Domnul, ajungând chiar să blestem numele lui Cristos. Sentimentele mele
de frică au crcscut în continuare, fiind copleşit de depresie, autocompătimire şi singurătate. O
alergie pe care o aveam de la naştere îmi provoca în mod repetat dificultăţi de respiraţie. împlinirea
cc o căutasem în viaţa pe mare a trecut pe lângă mine.
întorcându-mă pc ţărm, m-am pregătit să devin învăţător. Cântam de asemenea la saxofon şi m-
am alăturat unei formaţii de dans. Aşteptam cu nerăbdare balurile şi întâlnirile de sâmbăta seara.
Emoţiile erau de moment şi nu durau niciodată mult. în interiorul meu era un gol ce nu putea li
umplut. Atunci, am hotărât să mă întorc la biserică.
Aţintindu-mi privirile asupra unui ziar, am văzut programată o întâlnire pentru tineri în clădirea
operei locale. Vorbitorul urma să fie un evanghelist din SUA. Acesta, ca muzician profesionist, a
condus o
—9—
formaţie înainte de a deveni predicator. Muzica m-a atras la acele întâlniri.
în prima noapte, el a vorbit despre a doua venire a lui Isus Cristos, când El va judeca omenirea.
Nu mai auzisem vorbindu-se despre acest lucru înainte şi, în timp ce ascultam, am fost puternic
convins de păcatele mele. Mi-am deschis inima lui Cristos pe când eram copil, dar acum Dumnezeu
părea atât de departe, iar întunericul mă înconjura. Auzeam din nou despre Isus care a venit prima
dată pe Pământ pentru a-mi îndepărta păcatul, despre învierea Lui din morţi, despre înălţarea Lui la
ceruri şi acum despre ultima Lui reîntoarcere pe pământ pentru judecată.
Dumnezeu îmi vorbea, dându-mi o altă ocazie să mă întorc la El, poate ultima. Ştiam că acesta
trebuia să lie un răspuns definitiv - o decizie finală sau deloc. Alegând să-I dau totul lui Isus, mi-am
ridicat inima către Dumnezeu într-un plâns adânc al pocăinţei, am cerut iertare pentru păcatele mele
şi L-am recunoscut pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor.
Vocea predicatorului încă sc mai auzea când mi-am terminat rugăciunea. Dar ceva se
întâmplase. Mă simţeam curat. Ştiam că am fost iertat, iar siguranţa vieţii veşnice îmi umpluse
inima. Ştiam că voi merge în rai şi nu în iad. Isus era viu pentru mine. După întâlnirea din acea
scară, îmi amintesc că mi-am zis: „Eu îl cunosc acum pe Dumnezeu! Acum am la cine să apelez,
cineva care să mă scoată din problemele mele."
Era stabilită o direcţie nouă - o întoarcere de la căile melc vechi. Isus Cristos era acum centrul
vieţii mele, iar voia Lui era supremă. Biblia devenise o carte vie şi părtăşia creştină minunată.
Mărturiseam continuu realitatea iertării şi cunoaşterea personală a lui Dumnezeu. Singurătatea
dispăruse, iar depresia se îndepărtase considerabil. Totuşi, sentimentele de frică persistau iar
dificultăţile de respiraţie erau acelcaşi. Am început să-L rog pe Dumnezeu să mă elibereze în
întregime.
Pe măsură ce săptămânile treceau, foamea după Dumnezeu creştea în mine. într-o zi, un prieten
creştin mi-a vorbit despre botezul cu Duhul Sfânt. Acest lucru era ceva nou pentru mine dar am
răspuns cu bucurie la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Isus m-a botezat cu Duhul Sfânt în
noaptea următoare. Eram copleşit de un sentiment nou al prezenţei Sale, o realitate nouă a
Cuvântului Său, o dorinţă nouă de a-L lăuda, o bucurie şi o putere nouă pentru slujire. Am trăit cu
capul în nori timp de o
— 10 —
săptămână, dar după aceea am revent cu picioarele pe pământ. Problemele vechi au rămas aceleaşi,
spre dezamăgirea mea. Avusese loc o nouă eliberare, dar în adâncul fiinţei mele strigam încă mai
strigam după răspunsuri la vechile mele probleme.
Curând după aceasta, am avut o experienţă neobişnuită. Domnul m- a provocat să petrec mai
mult timp cu El, iar eu I-am răspuns în totalitate. Chiar în acea perioadă am mers la o biserică, iar
predicatorul care vizita aceea biserică provocasc adunarea să petreacă mai mult timp în prezenţa lui
Dumnezeu. Mi se părea că ochii lui erau aţintiţi asupra mea în timp ce vorbea. Raze puternice de
lumină veneau din ochii lui şi străluceau în jurul meu. Lumina era mai strălucitoare decât orice
lumină dc pe pământ. M-am simţit complet expus în faţa lui Dumnezeu care îmi cerceta inima.
Lumina aceea era atât de intensă, încât m-am ascuns în dreptul scaunului dinaintea mea.
Predicatorul îşi continuă mesajul, neştiind desigur, cum îl folosea Dumnezeu să-mi vorbească.
Ascultarea mea faţă dc această provocarc a fost sursa de putere împotriva presiunilor ce urmau să
vină. Nu aş fi rezistat în anii care au urmat, tară această ascultare.
In timpul vacanţei de la sfârşitul cursului dc pregătire ca profesor, am primii o invitaţie să cânt
la saxofon într-o formaţie în timpul unei misiuni dc evanghelizare pe plajă. Aici a fost locul unde
am întâlnit-o prima dată pe Shirley Garratt, tânăra ce urma sa-mi devină soţie. în anul următor am
obţinut un post de profesor.
Pe măsură ce timpul trecea, după cc fusesem botezat cu Duhul Sfânt, am observat un contrast
neobişnuit. Pe de o parte, viaţa mea se îmbunătăţea şi totuşi, pe de altă parte, se înrăutăţea. Deşi
creşteam spiritual şi eram implicat total în slujire, sentimentele mele de frică deveneau tot mai
intense. Eram cuprins de crizc adânci de depresie din care ieşeam după mai multe zile. Gânduri de
sinucidere mă chinuiau în timpul acestor crize, iar îngrijorarea mea se intensifica. Privind în urmă,
acum înţeleg de ce lucrurile stăteau astfel. I s-a dat libertate Duhului Sfânt să lucreze la un nivel nou
în viaţa mea şi aceasta a produs mai multă tulburare din partea forţelor demonice ascunse.
Nimeni din exterior nu ştia dc aceste presiuni. Situaţia parcă se înrăutăţea cu cât îl urmam mai
mult pe Isus. Fiecare binecuvântare şi
dorinţă pozitivă erau contrastate dc către cele negative. Acest mod de viaţă urma să continue timp
de mai mulţi ani. Aşteptarea în prezenţa lui Dumnezeu era singurul luciu care îmi dădea putere în a
continua să trăiesc. Timpul petrecut de mine în rugăciune crescuse până a ajuns la o medie de patru
ore pc zi. Nu aveam întotdeauna dorinţa să petrec atât de mult timp în rugăciune sau citirea
Cuvântului, dar eram nevoit să fac aceasta pentru a-mi menţine puterea interioară.
Crizele depresive au continuat. Am descoperit că singurul mod de a le învinge era prin zile de
post şi rugăciune. Acest mod de viaţă urma să continue mai mulţi ani.
Hotărât să liu eliberat de chinurile interioare, mi-am dat demisia din învăţământ, reuşind astfel
să-L caut pe Dumnezeu într-un mod mult mai intens. (Nu mi-am imaginat niciodată că aş ii avut
nevoie de eliberare de sub puterea duhurilor rele). Mergând la o fermă pc o insulă mică, aproape de
coasta Noii Zcelande, am început să-L caut pe Domnul în post şi rugăciune. Mi-am propus chiar să
nu întrerup postul până voi li fost eliberat. Această cale nu a dat roade nici atunci şi nici în
încercările ulterioare. Am fost obligat să întrerup postul din cauza sănătăţii mele. Dar oricum, am
rămas pe aceeaşi poziţie şi am continuat să-L caut pe Domnul.
în timp ce eram pe insulă, un tânăr a vizitat ferma şi mi-a prorocit de mai multe ori că la o
anumită dată peste câteva săptămâni voi ti eliberat. Crezând că era un cuvânt din partea lui
Dumnezeu, aşteptările melc cu privire la vindecare şi eliberare creşteau pe măsură ce data spusă se
apropia. însă ziua aceea a venit şi s-a dus, spulberându-mi toate aşteptările. Dar prin aceasta am
învăţat că oamenii pol profeţi din inima lor. Este un lucru grav să spui: „Aşa vorbeşte Domnul!" şi
apoi să vorbească firea.
M-am întors pe continent după trei luni, dar tară nici o tragere de inimă. Din fericire, nu m-am
mâniat niciodată împotriva lui Dumnezeu, chiar dacă părea că El nu răspunde strigătelor şi
lacrimilor mele. Continuam doar să merg dezamăgit înainte.
Mutându-mă în oraşul Wellinglon, m-am implicat într-o organizaţie pentru evanghelizare.
Shirley era de asemenea membră în acea echipă;
— 12 —
în accst timp între noi s-a înfiripat o relaţie dc prietenie, iar în anul următor ne-am căsătorit.
Datorită amplificării presiunilor interioare, am cerut sfaturi dc la diferiţi pastori. Dc fiecare dată mi-
am deschis inima cerând ajutor, dar nu l-am primit. Părea că nimeni nu înţelegea prin ceea ce
treceam, nici nu mă putea ajuta. Dacă vreun cuvânt mi-ar fi descris viaţa, acela ar fi fost 'CHIN'.
Trăiam într-un chin continuu. Singura alinare era doar atunci când posteam şi mă rugam. Dar pentru
că trebuia să mănânc pentru a trăi, postul îmi asigura doar o eliberare temporară.
La şase luni după cc ne-am căsătorit, dorinţa noastră adâncă de a-L sluji pe Dumnezeu ne-a
condus într-o slu jbă permanentă dc evanghelizare, mai întâi în Noua Zeelandă, apoi în Australia.
Cât de dificil era să-Lslujesc pe Domnul! Una este să ai probleme interioare şi alta este să stai în
prima linie şi să le predici celor nemântuiţi, când tu însuţi ai nevoi interioare. Pregătirea predicilor
era o luptă, iar atenţia îmi era continuu distrasă. Nu mă putea relaxa. Trăiam în tensiune zi şi noapte.
Eram atât de încordat încât nu puteam să aştept cu răbdare în timp ce vasele erau spălate în chiuveta
din bucătărie şi apoi erau puse pc tavă la scurs. Trebuia să fiu activ sau să-L caut pe Dumnezeu.
Viaţa noastră socială a fost restrânsă câţiva ani. Dacă eram invitaţi undeva la masă cu câteva zile
înainte, aveam reţineri în a accepta, pentru că nu ştiam cum mă voi simţi. Dacă ziua era bună,
puteam suporta seara; dar dacă ziua era rea, seara putea fi o agonie.
în căutarca mea am citit multe cărţi. Am încercat să aplic principii din psihologia creştină, dârele
ori nu aveau efect ori eu nu puteam face ceea ce ziceau. Cunoscând importanţa trăirii în Cuvântul
lui Dumnezeu, am memorat o mie de versete. Am tăcut lot ce ştiam: m-am rugat, am citit Cuvântul,
am umblat în ascultare, am dat zcciuieli şi daruri, am postit regulat, ieşeam în faţă la chemarea
pentru rugăciune, dar nimic nu m-a eliberat de presiunile interioare.
Reuşeam să-mi menţin umblarea creştină doar prin aşteptarea zilnică înaintea Domnului, fiind
reînnoit şi primind putere. Aceasta m-a ajutat să merg înainte, dar nu mi-a învins nevoile interioare.
Raiul părea singura mea speranţă. Tânjeam după sfârşitul pelerinajului meu pe pământ, când urma
să fiu liber de trupul acesta pământesc cu toate conflictele lui interioare. Tânjeam după eliberare.
Dar acum criza sosise. Lucrarea celui rău era expusă în faţa directorului meu în toată realitatea
ei: eram legat de duhuri rele. Cu toate acestea, speranţele mele de eliberare s-au năruit în
dezamăgire. Eram sub legătură (robie) demonică, dar cum puteam fi eliberat? Orc întregi de
rugăciune! Consilierii mei erau uimiţi şi încurcaţi!
Am continuat să-mi îndeplinesc îndatoririle evanghclisticc şi lucrul uimitor era că Domnul le
binecuvânta. Chiar dacă tot iadul se dezlănţuise în interiorul meu, sullctele continuau să fie
mântuite. Puţini cunoşteau luptele şi frământările mele. Am postit. M-am rugat. Am strigai către
Domnul din toată inima mea. Ce puteam lace mai mult?
Nu doar directorul şi soţiile noastre s-au rugat pentru mine; au fost dc asemenea chemaţi şi alţii
să facă acelaşi lucru. Un slujitor dintr-o marc biserică din Europa a fost rugat să vorbcască cu mine.
Acesta m-a asigurat cu tărie că de fapt creştinii nu pot fi legaţi de demoni deoarece odată ce am fost
născuţi din Duhul lui Dumnezeu, noi am fost eliberaţi. Dar după manifestările violente
experimentate personal, cuvintele lui nu m-au impresionat deloc şi nici pe directorul meu. Noi ştiam
că eu am nevoie dc eliberare, iar el nu mi-a putut oferi o soluţie alternativă.
S-a apelat apoi la un alt slujitor al Evangheliei care a avut de-a tace cu oameni posedaţi de
duhuri rele într-un câmp dc misiune din Asia. Şi el a încercat să mă convingă că nu eram legat de
duhuri rele, sugerându-mi să citesc Dcuteronom capitolul 28 unde sunt arătate binecuvântările
ascultării şi blestemele neascultării. Dar nici aceasta nu m-a ajutat. De când mi-am întors total viaţa
înspre Isus Cristos, m-am străduit să am o relaţie strânsă cu El, alegând continuu calea ascultării.
Puteam fi eu blestemat datorită neascultării?
Mă putea ajuta oare un psihiatru? Un specialist binevoitor s-a oferit să mă consulte gratuit. Am
mers la cabinetul acestuia pentru o consultaţie, conducând microbuzul misiunii. Pe fiecarc laterală a
maşinii era scris cu litere aurii: „Cristos A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE". Mi-a fost
atât de ruşine, încât am parcat la distanţă de câteva case. Eram atât dc epuizat! Avusesem câteva
nopţi agitate cu vise îngrozitoare. M-am aşezat în silă la biroul lui. Eu slujeam unui Cristos carc era
— 14 —
ATOTPUTERNIC, ACELA carc-1 învinsese pe Satan. Dc ce trebuia eu să caut răspunsuri dintr-o
astfel de sursă? Totuşi, aş fi fost recunoscător oricui m-ar fi putut ajuta.
.,Ce tratament ai vrea să-ţi dau?" m-a întrebat el după ce am stat un timp dc vorbă.
întrebarea lui m-a luat prin surprindere. Apoi mi-a descris opt alternative de tratament, din care
îmi aduc aminte doar trei: tratament cu LSD, tratament prin şocuri şi tratament prin hipnoză. Sincer
vorbind niciuna dintre acestea nu m-a atras, dar i-am spus că eram în mâinile lui şi prefer să-1 las pe
el să ia o dccizic.
Terapia prin hipnoză a fost alegerea lui, deoarece era bine calificat în acest domeniu. Si totuşi
simţeam că această metodă nu era potrivită pentru un crcştin. Stând întins pc canapeaua din
cabinetul lui, mi-am înălţat inima către Domnul eerându-I protecţia Lui în cazul în care această
metodă mi-ar li dăunătoare în vreun fel. (Atunci nu ştiam că terapia prin hipnoză face parte din
practicile oculte). Psihiatrul a încercat in trei ocazii să mă hipnotizeze, dar Iară succes. Nu mă
opuneam dar în disperarea mea strigam către Dumnezeu pentru ajutor şi protecţie. La sfârşitul cclei
dc-a treia încercări, am auzit din nou răspunsul de acum foarte familiar: „îmi pare rău, dar nu te pot
ajuta!*'Am primit o reţetă pentru alte sedative şi asta a fost totul.
Exista oare vreun răspuns? Voi ti eu schimbat vreodată? Cât timp L-aş mai putea sluji pe
Dumnezeu sub accste imense presiuni interioare?
Nu trecuseră nici trei luni şi prima eliberare a avut loc, după 40 dc ore de rugăciune. A mai fost
cerut şi sfatul unui alt pastor, după carc a fost programată o altă întâlnire de rugăciune. La început o
sesiune, apoi a doua şi, în final, la a treia a venit eliberarea. Ca de obicei au fost manifestări mari şi
sfâşieri interioare, dar nu o eliberare evidentă. Totuşi, după un timp, tot grupul ce sc ruga pentru
mine a simţit că a avut loc o eliberare, într-o anumită măsură. Cu toate că cu nu am simţii şi nu am
observat nimic, ei erau siguri că Dumnezeu tăcuse ceva. S-au rugat împotriva sursei dificultăţilor
melc de respiraţie. încă din copilărie polenul, praful sau doar o mică schimbare de temperatură în
camera în care mă allam, mă laceau să strănut. îmi petreceam de obicei primele ore ale
— 15 —
fiecărei zile cu sinusurile congestionate si deseori sufeream toată ziua. Acum, deşi eram
congestionat în continuare, nu simţeam nimic dar mi s-a spus că eliberarea a avut loc. Două
dimineţi mai târziu m-am trezit fericit să constat că respiram tară dificultate. Nici o congestie. Nici
o strănutare. Eram atât de emoţionat! în sfârşit, era un semn că Dumnezeu rupea puterea
duşmanului. Am fost vindecat şi sunt încă vindecat după atâţia ani.
Curând după aceasta am fost transferaţi cu serviciul într-un loc nou cu responsabilităţi noi. Era
un pas înspre împlinirea scopurilor lui Dumnezeu, dar care ne-a îndepărtat de părtăşia strânsă pe
care o aveam cu directorul nostru şi soţia acestuia. Ei au simţit că deocamdată ne-au ajutat atât cât
le-a stat în putinţă. Cu toate că Domnul atinsese un domeniu din viaţa mea, nevoile celc mai adânci
nu erau încă împlinite. Urmau să treacă alţi cinci ani de căutare, post şi rugăciune până când am
învăţat să înţeleg lucrarea vrăjmaşului şi să cooperez cu Dumnezeu pentru a lucra la propria
eliberare. Au fost cinci ani dc lupte continue, timp în care am simţit deseori că nu mai pot continua
în slujire.
Uimitor este faptul că anii care au urmat au devenit lot mai roditori. Domnul ne-a dat
prosperitate în multe domenii la care nu ne-am aşteptat sau pc care nu le-am râvnit. Suflete
continuau să fie mântuite şi după toate aparenţele exterioare puteam 11 etichetaţi ca „plini de
succes" în eforturile noastre. Totuşi, presiunile interioare au continuat fără pauză, zi şi noapte. Ca de
obicei, petreceam zilnic ore întregi căutându-L pc Domnul, strigând după eliberare, dar legăturile
rămâneau în continuare. Deşi mi-au trecut prin mână cărţi şi casele audio despre posesiunea
demonică, nici una nu m-a ajutat să obţin eliberarea. Toate acestea puneau accentul pe lucrarea
duşmanului dar nu arătau cum să te eliberezi. De obicci, aveau doar câte o rugăciune de renunţare la
lucrările Satanei. Rosteam rugăciunea, însă nimic nu se întâmpla. Din fericire, înaintea mea se afla
un punct dc cotitură.
Duhul Sfanţ ne pregătea de câtva timp să facem un nou pas în vieţile noastre. Trecuseră mulţi
ani de când slujeam în organizaţia noastră. Tânjeam să fiu liber a predica adevărurile Evanghelici,
libertate cc n-o aveam datorită restricţiilor organizaţionale. Era timpul ca Dumnezeu sa facă o
schimbare.
— 16 —
După demisia noastră am primit numeroase invitaţii să ne alăturăm altor organizaţii şi să
păstorim diferite biserici, dar la fiecare ofertă am simţit că trebuie să refuzăm. Domnul ne-a făcut să
înţelegem că trebuia să aşteptăm călăuzirea Lui înainte dc a reveni în slujire. Eu credeam că vor
trece câteva săptămâni de aşteptare, neimaginându-mi că vor trece 1 8 luni.
Aşa a început perioada de aşteptare. Am început să-L caut pe Domnul cu o nouă intensitate,
pentru eliberare. Acum eram liber să insist înaintea lui Dumnezeu zi şi noapte, neavând alte
responsabilităţi. Domnul a purtat de grijă nevoilor noastre financiare până când Shirley a obţinut o
slujbă bună, care apoi a devenit sursa veniturilor noastre. Ascultarea noastră fată de Dumnezeu în
această perioadă urma să dea naştere unei înţelegeri practice a lumii invizibile şi a felului în care
putem să eliberam proviziile şi binecuvântările Calvarului.
Ceasuri întregi mă plimbam pe drumuri de ţară, rugându-mă. Casa noastră se afla la marginea
unui mic orăşel situat în mijlocul unui peisaj pitoresc dc ţară. Singura mea companie era un câine
ciobănesc, care mă urma cu eredincioşie oriunde mergeam. Posteam cu o nouă intensitate, sperând
să răzbesc. De mulţi ani, pusesem toată responsabilitatea asupra lui Dumnezeu spunând:
„DOAMNE, TU POŢI SĂ FACI ACEASTA! TU EŞTI UN DUMNEZEU CARE FACE MINUNI!
NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL PENTRU TINE! TE ROG, ELIBEREAZĂ-MĂ!" Insistenţa mea
continuă şi monotonă putea fi însumată într-un cuvânt: AJUTOR!
In lunile care au trecut urma să învăţ că dacă doream să fiu liber, trebuia să-mi accept
responsabilitatea şi să n-o pun asupra lui Dumnezeu. Aceasta era o lecţie majoră. De asemenea
urma să învăţ că trebuie să mă opresc în a-I cere intervenţia şi provizia lui Dumnezeu, şi doar să le
primesc prin credinţă. Majoritatea rugăciunilor mele fuseseră doar rugăciuni de ccrcri, cereri şi
iar.cereri, dar niciodată rugăciuni dc primire.
Deşi în primele 12 luni dc aşteptare am avut numeroase binecuvântări, am ajuns la un punct de
epuizare fizică, mentală şi spirituală. în ficcare noapte eram bântuit de vise înfricoşătoare, iar
dimineaţa mă trezeam descurajat şi lipsit de puteri. Postisem trei luni din douăsprezece, pierzându-
mi rezistenţa fizică. Mereu îi spuneam Domnului: „Cuvântul
— 17 —
Tău spune că, dacă Te căutăm din toată inima, Te vom găsi. Ce înseamnă „TOATĂ INIMA"? Cum
as putea să te caut mai intens?" Urma să învăţ că noi îi suntem plăcuţi lui Dumnezeu prin credinţă şi
nu prin exerciţii religioase, precum postul .şi rugăciunea; deşi acestea îţi au importanţa lor.
Privind în urmă, putem înţelege ceea ce Domnul a îngăduit: nc-a condus la un loc al morţii
înaintea învierii. Noi îi slujisem cu credincioşie şi zel, dar atâtea din lucrărilc noastre le-am făcut
prin forţele noastre proprii. Urma să murim, înainte de a putea să trăim.
într-o zi i-am spus lui Shirlcy: „Simt că sunt un om mort. Eu am murit faţă de această lume. Am
murit faţă de mine însumi. Am murit faţă de slujirea mea pentru Dumnezeu. Nu voi mai predica
niciodată, decât dacă sc va întâmpla un miracol. Mă simt ca şi cum aş fi sub pământ şi îngropat.
Trăiesc şi totuşi sunt mort. Am ajuns la capătul puterilor."
M-am simţit astfel pentru câtva timp. Dar în mijlocul întunericului, când parcă nu mai puteam
să mă afund mai mult, Domnul a început să mă înveţe cum aş putea să mă ridic într-o viaţă a
învierii.
Ceea ce El ne-a învăţat este ceea ce împărtăşim cu voi în capitolele următoare.
— 18 —-
CAPITOLUL 2
MĂRTURIA LUI SHIRLEY
„Simt că sunt un om mort", mi-a spus soţul meu stând întins pe canapeaua din camera de
oaspeţi. Amintirea acelui moment îmi este încă foarte vie. „Nu voi mai predica din nou, decât dacă
Dumnezeu va face o minune". N-am putut spune nimic. Nu aveam nici un răspuns pe care el să nu-l
fi ştiut şi nici o explicaţie pentru cerul aparent închis, lucruri pe care să nu le fi discutat deja. Dar în
adâncul inimii mele ştiam că Tatăl nostru care ne iubeşte, cunoştea totul şi ne purta de grijă. El era
chiar acolo în aceea cameră a disperării, deşi nu-L puteam simţi. M-am născut într-o familie creştină
minunată (o poveste în ea însăşi), şi adevărurile cu care am fost crescută de mic copil erau ancorele
care mă ţineau acum. Ştiam că Dumnezeu ne iubea, ne purta de grijă în mijlocul tuturor problemelor
şi că El ştia mai bine cc tăcea cu noi.
Lucrul care m-a atras la Graham când l-am întâlnit prima dată, era modul lui de a-L căuta pe
Dumnezeu. Tânjisem în inima mea după un partener a cărui dorinţă principală era să-L cunoască pe
Dumnezeu şi să facă voia Lui. Iar acest lucru l-am găsit în Graham. Dar numai după ce ne-am
căsătorit am început să înţeleg puţin din conflictul interior prin care trecea el.
Mediile din care proveneam erau foarte diferite. El tăcea parte dintr- o familie cu doi copii, iar
cu dintr-una cu unsprezece. Am trecut de la o extremă la alta în ziua când ne-am căsătorit; de la
viaţa într-o casă mare cu multă agitaţie, la un apartament mic, alături de un tânăr tăcut, care avea
suferinţe şi presiuni interioare, fiind nevoit să pelrcacă mult timp căutându-L pe Dumnezeu. Chiar şi
atunci când era cu mine, deseori el nu comunica, fiind prea mult preocupat de luptele dinlăuntrul
său. „într-o zi voi fi diferit", obişnuia să-mi spună în timpul multelor zile dc depresie. Ne gândeam
mereu la viitor, la ziua când Dumnezeu urma să facă un miracol. Dar aşteptarea părea Iară sfârşii.
— 19 —
Aşa cum ştiam mai bine, eram plini de râvnă pentru Dumnezeu, căutându-Lşi slujindu-L. Totuşi,
odată cu trecerea anilor, vieţile noastre au devenit tot mai restrânse. Se părea că pe măsură ce
Dumnezeu lucra în noi, cu atât creşteau presiunile in Graham. Nu putea suporta să folosesc fixativ
pentru păr şi nici un alt fel de parfum pentru că era alergie la ele. De asemenea, era alergic la orice
sistem artificial de încălzirc. Orice schimbare dc temperatură îl lăcea imediat să înceapă să strănute.
Datorită acestor presiuni interioare, de multe ori nu acceptam invitaţii în vizită pentru că nu ştiam
dacă va face faţă sau nu. Sentimentele lui erau atât de imprevizibile, încât nu ştia cum sc va simţi
decât în ziua sau ceasul respectiv. Presiunile lui interioare ne-au dominat viaţa mulţi ani. Trebuia să-
1 scuz tot timpul şi deseori mergeam singură la biserică sau trebuia să contramandez vizite promise.
Suferinţele lui erau dc aşa natură, încât trebuia să se roage. Nimic altceva nu-i aducea eliberare, dar
chiar şi aceasta era doar temporară. Mereu trebuia să-i găsesc scuze.
Deşi căutase consilicre de multe ori, nimeni nu reuşise să-1 ajute. Nimeni nu-1 putea înţelege.
Nici măcar eu nu-i puteam înţelege frământările. Părea să fie singur în suferinţele lui.
Apoi Dumnezeu a început să-i arate calea credinţei. îmi amintesc ziua când el a înţeles
adevărurile despre credinţă şi drepturile noastre ca şi copii ai lui Dumnezeu, aceasta venindu-i ca o
revelaţie. A fost o zi nouă pentru noi - o zi a speranţei. Din acel moment, el a început treptat să se
schimbe.
înţelegând acele adevăruri, nimic nu-1 mai putea opri. Războiul spiritual era prioritatea zilei.
Eliberarea interioară devenea tot mai evidentă. Stările dc depresie dispăruseră, iar personalitatea lui
era stabilă. L-am văzut schimbându-se dintr-un tânăr timid şi introvertit, într-un tânăr plin de
încredere şi autoritate în Dumnezeu. Era o schimbare nu doar a personalităţii, ci şi a aspectului său
exterior. Această transformare era atât de evidentă, încât şi alţii erau uimiţi. Schimbarea avea loc pe
măsură ce punea în practică principiile împărtăşite pe paginile acestei cărţi.
Numai după ce Graham a început să se schimbe, am realizat că şi eu aveam de asemenea nevoie
dc eliberare. Chiar eu, care pro veneam dintr-un mediu aşa de minunat şi protejat, să am nevoie de
eliberare?! Era greu să
— 20 —
cred accst lucru, şi totuşi accsta devenise lot mai evident. Mi se părea greu să continui să mă
acomodez cu accst om nou. El devenea treptat tot mai încrezător şi nu mai trebuia să-1 scuz sau să-
1 acopăr. începusem să trăim o viaţă normală. El devenea tot mai independent, capabil să stea pe
picioarele lui şi să-şi ducă la îndeplinire promisiunile. în tot accst timp am început să văd multe
legături spirituale ale duşmanului în propria-mi viaţă.
Respingerea a fost una din accste legături, dc care fiind eliberată, m-am schimbat într-un mod
dramatic. Graham se ruga acum pentru alţii, iar ca urmare cl era ocupat cu mulţi care veneau pentru
consilicre. Astfel, eu eram deseori singură. Dc multe ori venea acasă noaptea târziu sau era chemat
la orice oră să sc roage pentru cincva. Reacţiile mele erau de aşa natură, încât el a reuşit să observe
legături spirituale de respingere, frustrare şi singurătate, pe care le aveam din timpul copilăriei. Deşi
în trecutul meu am avut lot cc mi-aş fi dorit, faptul că eram unul din cei unsprezecc copii din familie
nu a permis părinţilor mei să petreacă cu mine timpul necesar unui copil alături dc părinţii lui . Deşi
am fost un copil dorit şi iubit, sentimentul respingerii s-a născut în viaţa mea şi acum mă tăcea
incapabilă să mă acomodez cu noul meu soţ.
Astfel, am pornit şi eu pe calea eliberării. Schimbarea a fost minunată. De multe ori doream să
fiu altfel, să reacţionez într-un mod diferit. Reacţiile nedorite din viaţa mea au dispărut după
eliberare. Graham continua să-i consilieze pe alţii şi aceasta îi lua tot mai mult timp. Dar acum eram
cooperantă, mă bucuram de soţul meu şi aveam o pace lăuntrică minunată.
O altă legătură spirituală din viaţa mea era tristeţea. Aceasta a început când un frate mai marc a
murit, iar mama era însărcinată cu mine. Tristeţea acelui eveniment m-a afectat direct. Ea sc
manifesta când eram despărţită de cei pe care-i iubeam. în timpul copilăriei şi al adolescenţei mele
au urmat alte despărţiri care au întărit această legătură spirituală, încât orice despărţire era un lucru
care mă îngrozea. Am recunoscut aceasta când Dumnezeu urma să ne mute clin nou într-un alt loc şi
nc pregăteam să ne luăm rămas bun. Doar gândul la această despărţire era atât de traumatizant, încât
mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Am reuşit
— 21 —
să descopăr „tristeţea datorată despărţirii". (Deja începusem să recunosc propriile-mi nevoi şi să mă
eliberez singură prin rugăciune). După ce m- am ridicat împotriva ei şi i-am legat puterea asupra
emoţiilor mele, am ştiut că sunt eliberată. Am făcut faţă despărţirii cu o putere care mi-a dovedit ca
sunt liberă. Acum, despărţirile nu mai erau atât de traumatizante ca înainte. Cât dc recunoscătoare îi
eram lui Dumnezeu!
Neputinţa a fost un alt domeniu în care am văzut schimbări minunate. Ai- putea fi adăugate mai
multe exemple dc legături spirituale cu care m-am confruntat şi de care am fost eliberată. Mesajul
pc care vi-1 aducem nc-a transformat, facându-ne capabili să trăim o viaţă normală. Considerăm că
este un privilegiu să împărtăşim cu voi acest mesaj şi ne rugăm ca însuşi Isus Cristos să vă fie
revelat ca Eliberatorul.
CAPITOLUL 3
MĂREŢIA LUI DUMNEZEU
în capitolele următoare va fi acordată o atenţie considerabilă Satanei şi lucrărilor lui. Pe măsură
ce vom vedea extinderea puterii lui şi efectul asupra omenirii, trebuie să fim atenţi ca să nu cumva
să ne fie frică de măreţia şi puterea aparentă a Satanei.
Este adevărat că Satana este puternic, că cl este dumnezeul lumii acesteia şi din acest motiv cu
nu glumesc pe seama lui şi nici nu mă refer la el cu denumiri neglijente precum: „bătrânul diavol".
Cu toate acestea, puterea diavolului este o NIMICA în comparaţie cu puterea lui Dumnezeu. Dacă
ne uităm doar la Satana, atunci el ni se pare mare, dar dacă ne uităm la el în comparaţie cu
Dumnezeu, atunci cl este incomparabil de mic.
Din propria mea experienţă ştiu că în timp ce mă luptam împotriva puterilor întunericului, care
uneori erau extrem de puternice, era întotdeauna o mare consolare să ştiu că Dumnezeu, spre carc
îmi aţinteam mereu privirile, era un Dumnezeu suprem şi atotputernic, mult, mult mai puternic
decât Satana, carc era doar o fiinţă creată şi a cărui putere a fost zdrobită de un Cristos triumfător.
într-o zi, Duhul Sfânt mi-a amintit versetul 4 din Psalmul 113: „Domnul este înălţat mai pe sus
de toate neamurile, slava Lui este mai pe sus de ceruri"
Mi-am adus aminte de Solomon, care cugeta în timp ce lua în considerare zidirea unui templu
pământesc pentru numele Domnului. El zicea:
,,Dar cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? " ...(2
Cronici 2:6) Iar după ce templul a fost terminat, el a declarat: „Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu
adevărat împreună cu omul pe pământ? lată că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu
atât mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!" (2 Cronici 6:18)
— 23 —
Solomon, în înţelegerea lui, ştia că Dumnezeul lui nu este mic, ci unul pe care nici cerurile
cerurilor nu-L puteau cuprindc.
„Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus? (este întronat pe înălţimi
-traducerea din Ib. engleză) " (Psalmul 113:5).
Aceasta este o întrebare retorică, răspunsul evident fiind: „Nimeni nu este ca Domnul
Dumnezeul nostru care este întronat pc înălţimi!" Nimeni nu se poate compara cu El. Nimeni,
inclusiv Satana, nu merită menţionat. Chiar si cea mai măreaţă taptură a creaţiei lui Dumnezeu este
ca un minuscul fir de praf în comparaţie cu Domnul care domină în gloria Lui ca un munte măreţ.
Un fir de praf în comparaţie cu un munte! Poate exista vreo comparaţie? Poate cel mai mic să-1
provoace pe cel mai mare? Poate oare Satana să-L provoace pe Dumnezeu? Versetul 6 din Psalmul
113 mi-a atras privirea într-un mod particular:
„El (Dumnezeu) îşi apleacă privirile (se smereşte - traducerea engleză) să vadă ce se face în
ceruri şi pe pământ. "
Inima a tresăltat în mine. Eram înălţat ca să simt măreţia lui Dumnezeu într-un fel nou. Gândiţi-
vă la aceasta! Dumnezeu trebuie să se smerească pentru a privi pământul. Şi nu doar atât, dar
Dumnezeu trebuie să sc smerească pentru a privi chiar şi la ceruri.
Imaginaţia mea a prins viaţă: am văzut omul ca fiind foarte, foarte mic. Apoi acelaşi om, stând
pe pământul care lui i se pare aşa de mare, dar minuscul privit de Dumnezeu. Omul, cercetând cerul
înstelat cu telescoape puternice, căutând întinderile vaste ale universului; lumina, călătorind cu
viteza de 360.000 km/sec; universuri situate la distanţe de milioane şi milioane de ani lumină.
Omul, fiind incapabil să le găsească capătul, iar Dumnezeu care le vede şi le ştie pe toate. Apoi, m-
am gândit că va veni o zi când întreg universul - „vaJîfăcut sul ca o manta'" {Evrei 1:12), şi
Dumnezeu va crea „ceruri noi şi un pământ nou " (2 Petru 3:13).
Am întrezărit un Dumnezeu puternic, omnipotent, ţinând în mâna Lui nu doar omul şi pământul,
ci întregul univers. El îl ţine în mână ca pe un fir de nisip. Din punctul de vedere a lui Dumnezeu,
universul este atât de mic încât El trebuie să se smerească doar ca să se uite la el, ca să nu mai
vorbim despre planeta foarte mică, numită Pământ, şi cu atât mai puţin despre creatura minusculă,
numită om.
— 24 —
Să-L vedem pe Domnul cine este El: Creatorul, Izvorul vieţii, Susţinătorul tuturor lucrurilor,
Dumnezeul Cel Atotputernic! Apoi să realizăm cât de mic este Satana. Duşmanul nostru încearcă să
inverseze imaginea pentru a ne face să-1 vedem mare pc el, iar pe Dumnezeu să-L vedem mic. Dar
să nu ne lăsăm înşelaţi!
De asemenea, este important să ţinem minte că ATOTPUTERNICUL Dumnezeu L-a înălţat pe
Fiul Său, Isus Cristos, şi I-a dat cea mai înaltă poziţie de autoritate din univers. în Efeseni 1:20-21
spune că Dumnezeu:
„...L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice
stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie, şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în
veacul acesta, ci şi în cel viitor."
Ca şi crcştini, noi îl slujim pe Dumnezeul Cel Atotputernic. Pc măsură ce înaintăm în numele lui
Isus Cristos, nume care este deasupra oricărui nume, nu avem nici un motiv, oricare ar ii el, să ne lie
frică de o confruntare cu împărăţia întunericului.
— 25 —
CAPITOLUL 4
misterul satanei
Era o sâmbătă scara aglomerată pe străzile oraşului Welington, în Nona Zeelandă. După cum
îmi era obiceiul, mă allam pe stradă, predicând Evanghelia. în acea noapte mulţimea era mai
gălăgioasă ca de obicei.
O femeie guralivă era foarte activă, contrazicând ceea ce spuneam eu. Ea a strigat: „Noi toţi
suntem copiii lui Dumnezeu! Fiecare este un copil al lui Dumnezeu! "
l-am răspuns imediat: „NU! Aceasta nu este adevărat! Noi toţi faccm parte din una dintre celc
două familii: ori din familia lui Dumnezeu, ori din familia Satanei." Şi pentru a-mi dovedi punctul
de vedere, am început să citez versete din Scriptură, despre împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia
Satanei.
Dintr-o dată, am auzit o altă exclamaţie: „Iată-mă ! Iată-mă!" Mi-am ridicat privirea şi am rămas
tară cuvintc pentru un moment, înaintea mea stătea „diavolul însuşi"- un bărbat care se îndrepta spre
un bal mascat. Era îmbrăcat cu un costum roşu, cu urechile ascuţite, avea faţa înnegrită şi rotea un
trident. Mulţimea s-a întors şi a izbucnit în râs. Reculegându-mă, am început să le arăt din Biblie
adevărata descriere a Satanei şi înfrângerea lui de către Isus Cristos.
Atât între creştini, cât şi între necreştini există multe idei false despre Satana şi împărăţia lui.
Unii chiar cred că Satana nu este o persoană reală. Ei îl văd ca pc o născocire a imaginaţiei -
personificarea imaginară, omenească a sursei răului.
Alţii, acceptă că Satana şi duhurile rele sunt reale, dar având puţină înţelegere asupra lumii
nevăzute, se tem de ele. Această lume este: „fantomatică", misterioasă; ceva de care ei preferă să
stea departe. Unor creştini le este frică dc represalii dacă îl „supără" pe diavolul.
Aceste concepte şi temeri sunt contrare Scripturii. De fapt, Satana şi ostile lui sunt cci care se
tem de noi. Ei ştiu că noi ca şi credincioşi în
26 —
Cristos, avem autoritate legală asupra lor. Satana este foarte .şiret; dacă poate să-i facă pe oameni sa
creadă că el nu există sau să-i facă să ia în batjocură existenţa lui, atunci el câştigă un mare avantaj.
Scopul lui este să ne ţină în ignoranţă atât cu privire la persoana lui cât şi la poziţia şi autoritatea
noastră în Cristos.
Dacă vrem să câştigăm o bătălie, atunci noi trebuie să ne cunoaştem duşmanul. Nu trebuie să ne
permitem să rămânem în ignoranţă, ci trebuie să ne familiarizăm cu ceea ce ne învaţă Scriptura.
Apoi, aşa cum Pavel le spunea corintenilor, Satana nu va avea nici un câştig de la noi şi nu vom fi în
neştiinţă de planurile lui (2Corintcni2:11).
Exista două pasaje în Vcchiul Testament care ne dau informaţii semnificative eu privire la
originea şi căderea Satanei: Isaia 14 şi Ezechiel 28. In acestc pasaje Isaia vorbeşte despre împăratul
Babilonului, iar Ezechiel despre împăratul Tirului. Cu toate acestea, cuvintele lor trec dincolo de
aceşti împăraţi şi-1 descriu pe Satana însuşi. Acest lucru poate fi comparat cu psalmii mesianici în
care David se referă aparent la el însuşi, dar de fapt II descrie pe Cristos (dc exemplu Psalmul 22).
ISAIA 14:
12. „ Cum ai căzui din cer, Luceafăr strălucitor, Jiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ,
tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de
stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miâză-noaptei;
14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca CEL PREA ÎNALT. "
15. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului !"
EZECHIEL 28:
12. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: „ Aşa vorbeşte
Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşii
în frumuseţe.
13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu
sardonic, cu topaz, cu diamant, cu lirisolit,
— 27 —
cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta,
pregătite pentru ziua când ai fost Jăcut.
14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse, le pusesem pe muntele cel sfânt al iui
Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
15. Ai fost fără prihană în căile laie, din ziua când ai fost făcui până în ziua când s-a găsit
nelegiuirea în tine.
16. Prin mărimea negoţului tău le-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat
de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
17. s-a îngâmfai inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.
De aceea, te arunc la pământ, le dau privelişte împăraţilor. "
1. ORIGINEA SATANEI
Dumnezeu este singurul care a existat dintotdeauna. El nu a fost creat niciodată, ci există din
eternitate.
Dumnezeu a creat toate celelalte fiinţe spirituale, acestea incluzând îngerii, heruvimii, serafimii
( Genesa 3:24, Isaia 6:1-7, Apocalipsa 4:6- 9) şi de asemenea pe Satana (Ezechiel 28:13,15). Este
important să ne aducem aminte că Satana, ca şi noi, este doar o fiinţă creată. Creaţia este cu mult
mai mică decât Creatorul!
Satana nu era rău când a fost creat. Ni se spune că el „ajunsese la cca mai înaltă desăvârşire" şi
că era „plin dc înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe" (Ezechiel 28:12). Numele lui original a fost
Lucifer, care înseamnă „cel luminos şi strălucitor" (Isaia 14:12). Dumnezeu a creat un Lucifer
perfcct în toate căile sale. El se parc că a fost una din cele mai de seamă, dacă nu cea mai de seamă
dintre fiinţele angelice. El era „un heruvim ocrotitor cu aripile întinse" (Ezechiel 28:14). Aceasta
înseamnă că el ar fi fost responsabil să păzească tronul lui Dumnezeu. Există de asemenea indicii că
el ar fi fost şi un maestru muzician (Ezechiel 28:13; Isaia 14:11).
— 28 —
2. CĂDEREA SATANEI
înălţat de mândrie, datorită frumuseţii şi înţelepciunii date de Dumnezeu, Lucifer a ales să se
revolte împotriva Creatorului său, vrând să fie ca Dumnezeu. Din propria lui voinţă, el s-a răzvrătit
împotriva voinţei lui Dumnezeu. El a ales să fie independent de Dumnezeu. Isaia 14:13-14 vorbeşte
despre cinci expresii ale ambiţiei lui Lucifer: „Eu voi..."
1. Mă voi sui în cer...
2. Îmi voi ridica scaunul mai pe sus de stelele lui Dumnezeu...
3. Voi şedea pe muntele adunării...
4. Mă voi sui deasupra vârfului norilor...
5. Mă voi face ca Cel Prea Înalt...
Nelegiuirea lui a adus pedeapsa lui Dumnezeu şi el a fost aruncat: „...de pe muntele lui
Dumnezeu ' (Ezechiel 28:16)
Isus a spus în Luca 10:18 ,r4ni văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer'
Iar în Apocalipsa 12:9 spune: „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana,
acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi
îngerii lui.'"
3. OŞTILE SATANEI
Lucifer nu a fost singur în răzvrătirea lui împotriva CELUI ATOTPUTERNIC. El a intluenţat si
alţi îngeri să i se alăture. Dar aşa cum el a fost aruncat din cer, la tel au fost aruncaţi şi ei. Mulţi
învăţători ai Bibliei cred că o treime din mulţimea îngerilor au fost implicaţi în această revoltă: „Cu
coada marele balaur roşu trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe
pământ(Apocalipsa 12:4)
O parte din aceşti îngeri sunt deja într-un loc de detenţie aşteptând Ziua de Judccată, dar alţii
sunt încă la lucru şi urmează să fie întemniţaţi: „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în
lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia ci şi-au părăsit locuinţa.''''
(Iuda 6)
Satana a organizat pe cei care i s-au alăturat într-o confederaţie superioară de duhuri căzute, în
care fiecare îndeplineşte funcţii diferite, în sfere diferite, exercitând nivele variate de putere şi
autoritate.
— 29 —
Efeseni 6:12 menţionează patru astfel de nivele: „Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi
sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti
Daniel capitolul 10 ne relatează o perioadă din viaţa lui Daniel, în carc el a postit şi s-a rugat
timp de trei săptămâni. în timp ce stătea pe malul râului Tigru, îi apare un înger care îi spune:
„Daniele, nu le teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi- ai pus
inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor laie
vin eu acum!" (versetul 12)
îngerul a fost trimis din prezenţa lui Dumnezeu, chiar din prima zi a postului lui Daniel dar a
fost întârziat în calea lui de puterile spirituale aflate în locurile cereşti. „Dar căpetenia împărăţiei
Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai
de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. " (versetul 13)
Prinţul împărăţiei Persiei şi împăraţii Persiei care s-au împotrivit îngerului nu erau domnitori
umani, pământeşti, ci căpeteniile îngereşti care exercitau o influenţă nevăzută, dominatoare asupra
împărăţiei Persiei.
în timp ce noi recunoaştem cu claritate diferitele naţiuni eu guvernele lor, este posibil să nu ne
dăm seama întotdeauna că în lumea nevăzută există stăpâniri îngereşti corespunzătoare, care
influenţează sferele umane, încercând să impună poruncile conducătorului lor satanic.
Confederaţia Satanei poate fi asemănată cu forţele armate ale unei naţiuni, conduse de un
comandant, sub comanda căruia se află generali, colonei, maiori şi aşa mai departe până la rangul
cel mai inferior, soldatul.
Ca şi creştini, noi ne aflăm într-un război spiritual împotriva acestor puteri rele nevăzute.
4. DOMENIUL SATANEI
Activităţile Satanei sunt acum limitate doar la „locurile cereşti"\ care include atmosfera planetei
Pământ, pe care locuim. Aceasta este o sferă inferioară celei unde se află Tronul lui Dumnezeu.
Când Isus Cristos s-a înălţat, El a „a străbătut cerurile..." (Evrei 4:14), şi „s-a suit mai pe sus de
toate cerurile..." (Efeseni 4:10).
Satana are o influenţă specială şi activităţi pe planeta Pământ. In Efeseni 2:2 el este numit
„Dumnezeul veacului acestuia". Isus s-a referit la Satana ca la „stăpănitorul lumii acesteia" (Ioan
14:30).
Când Satana L-a ispitit pe Domnul Isus, el a vorbit de parcă toate împărăţiile lumii îi aparţineau
şi de aceea, în ispita lui finală, I le-a oferit lui Isus. In replica Sa, Isus nu a contestat autoritatea
acestuia asupra lor.
Când Ioan a scris Apocalipsa, centrul de comandă al Satanei pc pământ era situat în sau lângă
oraşul Pergam, şi poate că este acolo şi astăzi. Oraşul Pergam era situat în ţara pc care azi o numim
Turcia, naţiune care astăzi restricţionează predicarea Evangheliei şi care are o populaţie creştină
extrem de redusă. Interesant!
5. DENUMIRILE SATANEI
înainte de căderea lui, Satana era numit „Lucifer, fiu al zorilor" (Isaia 14:12) - termeni care
descriu înfăţişarea lui strălucitoare şi luminoasă, în Ezechiel 28:14 este numit „heruvim
ocrotitor/ales, uns".
După cădere, i s-au dat următoarele nume, care evidenţiază cu claritate depravarea şi scopurilc
sale rele:
• Satana - adversarul (cel care este ostil, opozant, împotrivitor). Matei 4:19; Zaharia3:l
• Diavolul - acuzatorul, calomniatorul. Matei 4:1; Ioan 8:44
• Şarpele - Geneza 3:1; Apocalipsa 12:9
• Balaurul - Apocalipsa 12:3-17
• Abadon sau Apolion - distrugătorul. Apocalipsa 9:11
• Belial - cel pervers, cel fără valoare. 2 Corinteni 6:15
• Belzebut - „Domnul muştelor" un idol (zeu) murdar al Eeroniţilor. Matei 12:24,27
• Duşmanul-Matei 13:39
• Potrivnicul - 1 Petru 5:8
• Asupritorul - cel care oprimă, cel care stăpâneşte peste. Faptele Apostolilor 10:38
— 31 —
• Acuzatorul - pârâş. Apocalipsa 12:10
• Ucigaşul - distrugătorul vieţi. Ioan 8:44
• Mincinosul - tatăl minciunii. Ioan 8:44
• înger dc lumină - 2 Corinteni 11:14
• Leu care răcneşte - 1 Petru 5:8
• înşelătorul - Apocalipsa 12:9; 2 Corinteni 11:3
• Prinţul puterii văzduhului - Efeseni 2:2
• Dumnezeul acestei lumi - Dumnezeul veacului acestuia. 2Cor. 4:4
• Stăpânitorul lumii-Ioan 12:31; 14:30; 16:11
• Domnul dracilor-Matei 12:24
• Ispititorul - Matei 4:3
• Lupul - Ioan 10:12
• Hoţul-Ioan 10:10
• Anticrist - 1 Ioan 4:1-4; 2 Ioan 7
• îngerul adâncului - Apocalipsa 9:11
• Osânditorul - cel care condamnă. 1 Timotei 3:6
• Cel rău-Matei 13:19
• împăratul - Apocalipsa 9:11
• Vânătorul - cel care întinde un laţ Psalm 91:3
6. OSTILITATEA SATANEI
Satana se opune lui Dumnezeu şi tuturor lucrurilor ce reprezintă împărăţia lui Dumnezeu.
La începutul istoriei umane, când Adam şi Eva au cedat ispitelor Satanei, păcătuind astfel
împotriva lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a spus Satanei că sc va naşte UNUI. din urmaşii Evei care se
va ridica împotriva lui şi îl va birui:
„ Vrăjmăşie voi pune
între tine şi femeie,
între sămânţa ta şi sămânţa ei.
Aceasta îţi va zdrobi capul,
Şi tu îi vei zdrobi călcâiul." Gencsa 3-15
Cât de mult a încercat Satana să împiedice împlinirea acestor cuvinte! Când s-a născut Isus,
Satana a încercat tot ce a putut ca să-L distrugă, ştiind că El era acela despre care Dumnezeu a spus
că va veni.
Prin Irod, şi-a dezlănţuit furia, poruncind uciderea copiilor de parte bărbătească cu vârsta până
la doi ani din şi de lângă Betlccm, sperând ca îl va ucide şi pe Isus prin aceasta. Dar un înger 1-a
înştiinţat pe Iosif să lugă in Egipt împreună cu familia lui. (Matei 2)
LJn alt atentat împotriva vieţii Lui a fost imediat după botezul lui Isus în Duhul Sfânt şi
începerea misiunii Lui. De această dată, prin ostilitatea oamenilor din oraşul Său natal, Satana a
încercat să-L arunce de pe o stâncă, dar tară succes. (Luca 4:31-33)
Neacceptând înfrângerea, Satana a căutat o cale de acces la El prin aceia care îi erau cci mai
apropiaţi. A găsit un loc în Iuda, unul din cei doisprezece ucenici. Domnul cunoştca planurile
Satanei, dar şi rezultatul final. (Ioan 6:70-71; Luca 18:31- 33).
Satana, în disperarea Iui de a-L distruge pe Fiul lui Dumnezeu; a intrat în Iuda care L-a trădat pe
Isus. (Ioan 13:21-30) Apoi, a provocat mulţimea la ostilitate prin strigătele lor: „răstigneşte-L".
Folosindu-se de Filat, Satana L-a condamnai pe Isus la o moarte ruşinoasă prin răstignire. Cu Isus
pironii în cuie pe cruce, Satana a crezut că a triumfat. Dar, prin înţelepciunea lui Dumnezeu, ccca se
Satana vedea ca o victorie, s-a dovedit a li înfrângerea lui deplină şi completă.
„Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise
Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, şi pe caren-a cunoscut-o nici unul dinfruntaşii
veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei." 1 Corinteni 2:7-8
După învierea lui Isus, deşi Satana era învins, totuşi el nu a cedat. Ostilitatea lui s-a întors împotriva
ucenicilor care au ieşit să predice şi să înveţe în numele lui Isus. Istoria ne spune că toţi cci
doisprezece au murit ca martiri, cu excepţia unui singur ucenic.
De-a lungul secolelor, această ostilitate a continuat împotriva trupului format din adevăraţii
credincioşi; dar nici chiar până în ziua de azi, duşmanul nu a fost în stare să-i nimicească pe cei care
poartă mărturia realităţii că Isus Cristos ESTE DOMN.
Isus a zis „. ..îmi voi zidi Biserica şi porţile locuinţei morţilor nu o vor biruir (Matei 16:18)
7. LIMITELE SATANEI
• LIMITAT ÎN PUTERE
Deşi Satana deţine multă putere şi influenţă asupra omenirii, Dumnezeu Cel Atotputernic este
Cel care are ultimul cuvânt de spus şi care este stăpân în treburile omeneşti. Satana nu poate merge
mai departe decât îi permite Dumnezeu. Vedem aceasta cu claritate în istoria lui Iov.
Iniţial, Satana nu a reuşit să sc atingă de Iov pentru că Dumnezeu făcuse o barieră în jurul lui, a
casei lui şi în jurul a tot ceea ce cl deţinea (Iov 1:10). Apoi, la cererea Satanei, Dumnezeu i-a dat
permisiunea să se atingă de bunurile lui Iov, dar nu de Iov însuşi. Având această permisiune, Satana
i-a distrus măgarii, boii, oile, cămilele, slu jitorii, fiii şi fiicele lui Iov, dar de Iov nu s-a atins (Iov
1:11-19). Apoi, Dumnezeu i-a permis Satanei să se atingă de oasele şi carnea lui Iov, dar nu şi de
viaţa lui. Satana a acţionat din nou, dar numai în limitele permisiunii primite şi 1- a chinuit pe Iov
cu bube pe piele, însă nu a putut să-i ia viaţa (Iov 2: 4- 7). Dumnezeu era cel care avea ultimul
cuvânt.
Luca 22:31-32 este un alt pasaj interesant: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca
grâul. Dar EU m-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinţa ta..." îl vedem aici pe Satana
încercând să lucreze împotriva lui Petru, dar tară permisiunea lui Dumnezeu nu ar fi putut face
nimic. Deşi permisiunea i-a fost dată Satanei, Isus s-a rugat ca să nu se piardă credinţa lui Petru.
Satana i-a putut face lui Petru doar atât cât Dumnezeu i-a permis.
• LIMITAT ÎN TIMP
„ Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă
ştie că are puţină vreme, " (Apocalipsa 12:12)
Dumnezeu a hotărât o zi în care judecata finală va fi executat, iar cei neprihăniţi vor fi veşnic
liberi de influenţa satanică.
Satana este conştient de aceasta şi la fel sunt şi duhurile rele. O dală, pe când Isus scotea
demonii dintr-un om, aceştia au strigat: „Ce legătură este între noi şi tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu?
Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme? " (Matei 8:29)
— 34 —
• LIMITAT ÎN SPAŢIU
Dumnezeu este omniprezent, adică El este prezent oriunde, toi timpul. În contrast cu Dumnezeu,
Satana este ca şi noi, limitat unui loc geografic la un moment dat (Iov 1:6-7). El poate acţiona
simultan în toată lumea doar prin intermediul celorlalte duhuri căzute.
8. ÎNCHINAREA ÎN FAŢA SATANEI
în dorinţa lui de a se asemăna cu Dumnezeu (Isaia 14:14), Satana nu a dorit numai să-şi exercite
dominaţia asupra creaţiei lui Dumnezeu, dar a vrut să primească şi închinare din partea fiinţelor
create de Dumnezeu.
Satana a dorit ca până şi Isus să i se închine. Dorea aceasta atât dc mult, încât era gata să-I ofere
toate împărăţiile lumii şi gloria lor, dacă Isus i-ar fi căzut la picioare şi i s-ar fi închinat (Matei 4:8-
9).
Satana continuă din timpuri străvechi să ademenească oameni pentru a i se închina. înşelătorul
simte o mare satisfacţie când poate să distragă minţile şi inimile oamenilor de la Dumnezeul cel viu.
în Romani 1:25 ni se spune că omenirea a schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna Satanei şi
început să slujească creaturii în locul Creatorului, întorcându- se astfel de la gloria lui Dumnezeu la
chipuri (imagini, reprezentări) de oameni şi animale (Romani 1:23).
Prin modelarea idolilor după asemănarea oamenilor sau a altor forme şi apoi prin plecăciuni şi
închinare în faţa acestora, omul se închină de fapt demonilor.
,,Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva? Dimpotrivă, eu
zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în
împărtăşire cu dracii. " (1 Corinteni 10:19,21)
„Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să
nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să
vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9:2.0)
— 35 —
Prin închinarea la idoli, omul aduce un omagiu Satanei, domnitorul demonilor. Chiar şi în zilele
noastre, milioane de oameni de pe pământ sc închină Satanei prin închinarea în faţa idolilor. Fiind
amăgiţi, mulţi dintre ei nu ştiu că prin aceasta, de fapt, ci tac acest lucru.
Tu care citcşti, probabil crezi că idolatria nu face parte din viaţa ta. Dar ai grijă! Biblia extinde
gama idolatriei la idolii din imaginaţia noastră după care poftim şi tânjim. în Coloseni 3:5 ni se
spune: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta
rea, .şi lăcomia care este o închinare la idoli" Haideţi să verificăm dacă nu cumva există în viaţa
noastră astfel de idoli carc ne fură fascinaţia, timpul, energia, şi închinarea noastră.
în mod strategic, Satana se pregăteşte pentru acea zi, când prin Antihrist, îşi va îndeplini şi
satisface setea de a primi închinare.
„Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia a căror4 nume n-a fost scris, de la
întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat" (Apocalipsa 13:8)
9. ÎNFRÂNGEREA SATANEI
Când Isus a murit, Satana credea că a câştigat o mare victorie. Dar adevărul era contrariu.
„ Astfel dar, deoarece copii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă
părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi
să izbăvească pe toţi aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor. " (Evrei 2:14,15)
„... Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei
morţilor " (Apocalipsa 1:18)
Ridicat de Tatăl din adâncul iadului, Isus a triumfat peste domniile şi stăpânirile demonice,
demascându-le în mod public (Coloseni 2:15).
Biruinţa câştigată de Isus nu a fost pentru El, ci pentru noi (Evrei 2:15). Isus a fost din veşnicie
Fiul Veşnic al lui Dumnezeu, Cel prin al cărui Cuvânt a fost creat totul (Ioan 1:1-3). Venind din
ceruri, El s-a dezbrăcat de gloria şi puterea Lui veşnică, umblând pe acest pământ ca şi un om. Ca
Fiu al Omului, uns cu Duhul Sfânt, l-a biruit pe Satana
pentru noi. Noi, ca şi omenire căzută, eram robi păcatului, fiind sub robie satanică (Romani 6 :
17,18).
Isus a devenit păcat pentru noi „ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2 Corinteni
5:21) El s-a dat pc Sine însuşi ca sacrificiu de substituire pe cruce. Fiind o jertfa fară păcat şi un om
desăvârşit, Isus a purtat judecata pe care o merita omenirea datorită călcării legii lui Dumnezeu.
Dreptatea divină a fost îndeplinită prin această jertfa o dată pentru totdeauna, tăcând astlel posibil ca
păcătosul care se pocăieşte să fie primit de Dumnezeu, nu pe baza neprihănirii lui personale, ci prin
sângele Domnului Isus Cristos (Matei 26:28). Astfel, păcătosul este eliberat de sub puterea Satanei.
Totuşi, această eliberare de sub puterea Satanei, devine elicientă în vieţile noastre doar atunci
când venim personal prin credinţă la Isus Cristos, ne mărturisim păcatele, ne întoarcem de la căile
noastre proprii, supunându-nc Lui ca Domn. Doar atunci, victoria lui Isus asupra Satanei devine
victoria noastră. Despărţiţi de Domnul Isus, noi nu avem putere să ne ridicăm deasupra influenţei
satanice (Faptele Apostolilor 4:12, Apocalipsa 12:11).
10. DESTINUL SATANEI
Satana şi îngerii lui nu se vor împăca niciodată cu Dumnezeu. Viitorul lor veşnic este descris
clar în Cuvântul lui Dumnezeu: „Şidiavolul, care-i înşela, a fost aruncai în iazul defoc şi de
pucioasă, unde esteJiara şipwomcul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor''
(Apocalipsa 20:10)
Acelaşi destin îl vor avea toţi oamenii care refuză să se pocăiască şi să se întoarcă la Isus Cristos
ca Domn şi Mântuitor. în Matei 25, Isus a vorbit despre ultima Lui întoarcere pe acest pământ şi
aducerea popoarelor înaintea Lui pentru judecată (Matei 25:31,32). Celor care nu L-au ascultat şi nu
I-au dat onoare, le va zice: ,JDuceţi-vă de la MINE, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost
pregăti! diavolului şi îngerilor lui. " (Matei 25:41) Iar în versetul 45, Isus descrie focul veşnic ca o
„pedeapsă veşnică".
Pe măsură ce vei citi această carte, păstrează realitatea înfrângerii veşnice a Satanei înaintea
ochilor tăi. Ziua Judccăţii vine, păcatul va fi pedepsit şi Satana va fi supus judecăţii veşnice.
— 37 —
CAPITOLUL 5
LUMEA DEMONILOR
Deoarece Satana este limitat să fie într-un singur loc în spaţiu la un moment de timp dat, el
trebuie să-şi folosească agenţii demonici pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile sale. Aşa cum am
menţionat în capitolul 4, Satana şi agenţii lui sunt bine organizaţi, având diferite ranguri şi nivele de
responsabilitate. Demonii formează ordinele inferioare şi sunt cei care pricinuiesc înrobirea în
vieţile oamenilor. De puţine ori avem dc-a tace direct cu Satana; de obicei, avem de-a face indirect
cu el prin duhurile rele.
Termenii de „demoni" şi „spirite rele" sunt sinonime şi vor li folosite alternativ.
1. ORIGINEA DEMONILOR
Cu toate că există mai multe speculaţii, Scriptura nu ne dezvăluie originea demonilor. Astfel, se
vorbeşte despre îngeri căzuţi, spirite tară trup dintr-o creaţie preadamică, spirite născute din
împreunarea nefirească între îngeri şi femeile de pe pământ înainte de potop, în zilele lui Noe.
Personal, eu nu înclin spre nici o teorie cu privire la originea lor, cu excepţia că cu nu crcd că
demonii ar II îngeri căzuţi. In Faptele Apostolilor 23:8-9 vedem tăcuta o distincţie între duhuri
(spirite) şi îngeri.
Noi putem face speculaţii cu privire la originea demonilor, dar dacă Scriptura păstrează tăcerea,
atunci nu este necesar să cunoaştem aceste lucruri. Ceea ce ştim este că demonii există în realitate şi
că noi am primit mijloacele de a-i birui.
2. PERSONALITATEA DEMONILOR
Demonii sunt fiinţe vii, inteligente. Ei nu sunt doar forţe tară formă ce afectează vieţile
oamenilor. Personalităţile lor sunt corupte în totalitate, fiind
— 38 —
asemeni Satanei, îndeplinindu-i scopurile ticăloase. Ei vor să distrugă asemănarea divină a omului,
făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Se pare, totuşi, că demonii sunt spirite tară trup. Ei au personalităţi distincte, dar nu au un trup în
care să locuiască. De aceca, ei râvnesc să locuiască în fiinţe umane pentru a-şi exprima pe deplin
personalităţile.
Ei prezintă caracteristici ale personalităţii cum ar ti: voinţă, cunoştinţă, emoţie, vorbire şi
conştiinţă de sine.
A. VOINŢĂ
„Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o
găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte
goală, măturată şi împodobită. " (Matei 12:43,44)
Demonii iau hotărâri. Ei pot alege. „Mă voi întoarce în casa mea". De multe ori, în timpul
şedinţelor de consiliere, am auzit demonii strigând prin gura oamenilor, sfidând poruncile primite de
a pleca, prin strigăte cum ar fi: "Nu voi pleca! Nu voi pleca niciodată! "
B. CUNOŞTINŢĂ
„In sinagoga lor era un om, carc avea un duh necurat. El a început să strige: ''Ce avem noi a face
cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!"
(Marcu 1:23,24)
Cu toate că oamenilor le-a trebuit multă vreme pentru a-L recunoaşte pe Isus ca Fiul lui
Dumnezeu, lumea invizibilă a duhurilor ÎL cunoştea. „ Te ştiu cine eşti; eşti Fiul lui Dumnezeu ".
Duhurile rele au cunoştinţă. Vedem aceasta şi în Faptele Apostolilor 19:15 - „Duhul cel rău le-a
răspuns: Pe Isus II cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi? "
C. EMOŢIE
„Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred şi se înfioară. " (lacov 2:19)
Cuvântul „se înfioară" în limba greacă însemnă „a se zbârli de frică, a tremura dc frică, a i se
face părul măciucă". Demonii exprimă multă emoţie, chiar dacă persoana posedată de ci o simte sau
nu.
— 39 —
Când Filip a mers în Samaria să-L predice pe Cristos, citim în Faptele Apostolilor 8:7 „Căci din
mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau
tămăduiţi" . Cuvintele „mari ţipete" indică prezenţa emoţiilor.
in timpul serviciilor pe care le-am ţinut, am întâlnit tot felul de manifestări. Nimeni n-ar pune la
îndoială faptul că demonii exprimă emoţii. Lor le este frică de credincioşii care îşi exercită
autoritatea avută în Cristos.
D. VORBIRE
,, Duhurile necurate, când ÎI vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui, şi strigau: ,, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu " Dar El le poruncea îndată cu lot dinadinsul să nu-L facă cunoscut". (Marcu 3:11,12)
In acest pasaj, demonii I-au vorbit clar si cu glas tare lui Isus, care apoi lc-a poruncit să nu-L
facă cunoscut. Deseori, demonii vorbesc prin intermediul oamenilor, în special în momentele dc
eliberare.
într-o zi când mă rugam pentru cineva într-un serviciu de eliberare, un demon şi-a arătat ura lâţă
de mine, vorbindu-mi cu asprime printr-o persoană care de obicei era blândă şi tăcută: „Te urăsc! Te
urăsc pe tine şi tot ceea ce tu reprezinţi!". Acestea erau cuvinte ciudate, ca să vină de la un prieten
bun cu care aveam o relaţie foarte bună. Evident că acele cuvinte nu veneau din partea acelei
persoane, ci din partea demonului.
Când acestea s-au întâmplat, a fost adusă la lumină sursa care era în spatele opoziţiei şi
amărăciunii pe care eu şi Shirley am întâlnit-o în acea perioadă din partea unui grup mic de
credincioşi din biserică, pentru că am pus sub disciplină pc unul dintre ei, care continua să trăiască
într-un păcat ce afecta armonia grupului nostru muzical. Cuvintele acelui demon confirmau faptul
că nu doar oamenii vorbeau împotriva noastră (deşi aceştia erau implicaţi prin propria lor voinţă),
dar şi demonii se foloseau de ei pentru a ne vorbi de rău.
E. CONŞTIINŢĂ DE SINE
„...şi a strigat cu glas (are: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea înalt?
Te jur In numele lui Dumnezeu, să nu
— 40 —
nuv chinuieşti!" Căci Isus îi zicea: ,,Duh necurat, ieşi afară din omul acesta/" (Marcu 5:7-9)
Când Isus l-a întrebat pe demon, eare-i este numele, acesta i-a răspuns: „Numele meu este
„Legiune", a răspuns el, pentru că suntem mulţi". Duhul era conştient de sine şi îşi cunoştea numele.
Fiecare duh are un nume şi îşi cunoaşte funcţia.
3. POSESIUNE DEMONICĂ
Demonii privesc corpul uman ca fiind locuinţa lor.
„Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri Jără apă, căutând odihnă, ţi n-o
găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte
goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în
casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi ." (Matei
12:43-45)
Ei nu vor să părăsească nicidecum casa lor şi de obicei aceştia nu pleacă decât în cazul când
sunt evacuaţi cu forţa. Deseori, când li se porunceşte să plece, duhurile spun lucruri cum ar fi:
„Aceasta este casa mea", „Nu vreau să plec", „Mă aflu aici de 30 de ani şi nu voi pleca".
Duhurile rele pot să locuiască dc asemenea şi în animale. în Marcu 5:1-13, când Isus a scos o
legiune de duhuri rele din demonizatul din Gadara, duhurile L-au implorat pe Isus să îi trimită într-o
turmă de 2000 de porci din apropiere. Isus le-a dat permisiunea cerută şi când ei au intrat în acelc
animale, turma s-a repezit în mare de pc un mal abrupt şi s-a înecat.
Când lucrarea celui rău a fost descoperită pentru prima data în propria mea viaţă şi când aveam
adunări pentru rugăciune, un câine de la casa de peste drum schelălăia în cci mai ciudat mod de
fiecare dală când duhurile din mine începeau să se agite. Acest lucru continua atât de consecvent,
încât am fost sigur că acel câine era demonizat. întotdeauna câinele era legat în curtea din spatele
acelei case. Dar într-o zi a scăpat din legătoare. Primul lucru pe care l-a făcut când a fost liber, a fost

— 41 —
alerge la casa vecină unde o fetiţă mică se juca pe pajişte şi a început să muşte faţa copilului
neajutorat. Printre strigăte mama copilului s-a repezit să-I sară în ajutor. Câinele a trebuit să fie
omorât. Suspiciunea mea că acel câine era demonizat a fost confirmată în modul cel mai nefericit.
Mulţi creştini înţeleg greşit ce înseamnă când se spune că o persoană arc duhuri rele. Expresia
„posedat de demoni" este doar parţial de vină. Câteva versiuni ale Bibliei au tradus extensiv
cuvântul din limba grcacă „daimonizomai" prin cuvântul „posedat de demoni". Din păcate expresia
are conotaţii care sugerează că acea persoană este complet „plină" dc demoni. Aceasta a tăcut ca
mulţi creştini să reacţioneze împotriva ideii că o persoană credincioasă poate fi legată de duhuri
rele, punând întrebarea: „Cum poate Duhul Sfânt locui în mine şi totuşi să fiu posedat de demoni?"
O traducere mai exactă a cuvântului „daimonizomai" înseamnă „demonizat". O persoană
demonizată nu este în mod necesar complet controlată de duhuri rele. Matei 9:32 ne vorbeşte despre
un om mut, posedat de demoni şi care a fost adus la Isus. Deşi cl avea un demon care îl facea să fie
mut, el nu era în totalitate demonizat. Probabil trupul lui era sănătos şi mintea lui clară, deşi era
incapabil să-şi exprime gândurile pentru că limba lui era legată. După ce Isus a scos demonul afară
din acel domeniu, omul a fost liber să se exprime.
Demonizarea se manifestă de obicei doar în anumite domenii ale vieţii unei persoane. Trupul
acelei persoane poate să fie sănătos, în timp ce sufletul să-i fie cuprins de o mare depresie. Trupul
lui nu este în totalitate sub puterea duşmanului, ci doar un anumit domeniu al personalităţii sale. O
persoană poate avea multă pace în inimă, dar totuşi să aibă frică de câini, astfel că, ori de câte ori îi
apare un câine în drum, frica îl paralizează. Duşmanul a câştigat o măsură de dominare a vieţii
acelui om. Deci persoana nu este posedată în totalitate, ci doar în domeniul în care demonii au
preluat controlul. Dacă noi putem înţelege că în anumite domenii din vieţile noastre putem fi
demonizaţi (aceasta însemnând că suntem sub influenţa sau dominaţia duhurilor rele), în timp ce în
alte domenii să experimentăm o marc libertate, atunci nu ne va mai copleşi frica de a fi posedaţi de
demoni.
— 42 —
Biblia foloseşte termeni diferiţi în ceea cc priveşte posesiunea demonică:
- a avea un duh (Matei 11:18),
- a fi cu un duh (Marcu 1:23),
- a fi demonizat (Luca 8:36),
- a fi asuprit (Fapte 10:38). „Oprimat / asuprit" este traducerea cuvântului grecesc
katadunasleuo care înseamnă „a exercita putere asupra cuiva".
Unii oameni încearcă să facă diferenţa între cei care sunt „posedaţi de demoni", „asupriţi de
demoni", „obsedaţi de demoni", etc. Aceste clasificări aduc confuzie şi complică lucrurile simple.
Duhurile rele sunt înăuntru sau îiiafară. Dacă sunt înăuntru ele trebuie să fie „date afară". Dacă sunt
înafară, atunci ele trebuie „ţinute afară".
4. EXTINDEREA DEMONISMULUI
Extinderea demonismului merge mai departe decât şi-au imaginat mulţi creştini, sau chiar
conducătorii lor. In ceea cc-i priveşte pe nccreştini, Biblia spune: „...Dumnezeul lumii acesteia le-a
orbit mintea necredincioasă, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos" (2
Corinteni 4:4). Satana orbeşte minţile celor necredincioşi printr-o acţiune interioară la nivelul
minţii. 2 Corinteni 3:13-16 ne vorbeşte despre un văl care acoperă minţile necredincioşilor şi care
este îndepărtat doar prin întoarcerea la Hristos.
Când Domnul i-a apărut lui Pavel pe drumul spre Damasc şi l-a chemat la slujire, i-a spus să
meargă la neamuri: „...ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub
puterea Satanei la Dumnezeii' (Fapte 26:18).
Scriindu-le efesenilor, când Pavcl le vorbeşte despre starea credincioşilor înainte de întoarcerea
lor la Hristos, cl Ie spune: „voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară,
după mersul lumii acesteia, după Domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii
neascultării" (Efeseni 2:1,2).
Cu privire la creştini, cu cred că în acest timp al istoriei Bisericii, puţini credincioşi sunt complet
liberi de orice legătură demonică. Fără îndoială că mulţi cititori vor fi uimiţi de această declaraţie şi
unii vor accepta cu greu această idee.
Eu nu spun că cci mai mulţi creştini sunt concentraţi asupra problemelor sau că nu au o marc
măsură de victorie şi bucurie. Totuşi, Dumnezeu vede nevoia unei mai mari eliberări şi a unei
curaţii interioare pentru mulţi creştini, chiar şi pentru cei care sunt folosiţi mai mult de Dumnezeu şi
experimentează o ungere puternică a Duhului Sfânt. Mulţi creştini înaintează curajos pe drumul
credinţei şi al slujirii, exprimând în exterior dovezi ale victoriei, deşi în interiorul lor caută cu
disperare răspunsuri pentru nevoi personale. Alţii îşi înăbuşesc continuu amintirile experienţelor
negative din trecut, crezând că pentru a avea victorie, ci trebuie să-şi uite trecutul nerezolvat.
Dumnezeu vrea ca noi să fim capabili să putem privi în urmă la vieţile noastre, chiar şi la cclc mai
traumatizante experienţe şi să ne vedem liberi de orice durere sau reacţie faţă dc acestea. Aceasta
este adevărata victorie.
In mărturia mea personală nu am nici o îndoială că eram în acelaşi timp creştin şi demonizat.
Am încercat orice cale pentru a-mi învinge problemele personale; dar nu am avut biruinţă până
când nu am recunoscut sursele acestora ca fiind dc origine demonică şi până nu le-am tratat
conform Scripturii.
Satana va face orice este posibil pentru a ne împiedica să descoperim că suntem într-o oarecare
măsură demonizaţi. El lucrează în întuneric şi îi place ca agenţii lui să rămână ascunşi, nedorind ca
lucrările lui să fie descoperite.
în primii ani ai vieţii mele de creştin, când căutam ajutorul unor lucrători creştini, unul dintre
aceştia mi-a sugerat că problemele mele ar putea fi dc natură demonică. Am stabilit o oră în carc
urma să mergem acasă la acesta pentru rugăciune. împreună cu el era un evanghelist din Scoţia, care
era cunoscut pentru darul de scoatere a demonilor. Ei s-au rugat pentru mine cu seriozitate,
poruncind demonilor să se manifeste şi să iasă afară; pentru moment nu s-a întâmplat nimic, deşi
eram deschis faţă de slujirea lor. Nu am simţit nici o tulburare interioară. Pentru că, în
— 44 —
ceea ce mă priveşte, nu au fost manifestări, ei au concluzionat că nu aveam demoni. Imediat după
această întâmplare am râs în sinea mea zicându- mi: „Ce idee nostimă - eu să am demoni!". Ce
victorie a fost pentru duşman! El a biruit prin simplul fapt că a rămas ascuns.
Am întâlnit alţi creştini care au avut experienţe asemănătoare. S-au făcut rugăciuni pentru
eliberarea lor, dar pentru că nu erau manifestări vizibile, s-a tras falsa concluzie că ei nu aveau
nevoie dc eliberare. Câteva luni sau ani mai târziu, se constata că ei erau cu adevărat demonizaţi.
Demonii rămăseseră ascunşi. De aceea avem nevoie în Biserică de darul deosebirii duhurilor!
Noi trebuie să renunţăm la idcca că numai oamenii cu probleme mintale sunt demonizaţi. Din
nefericire, prea mult timp nc-am acceptat pc noi înşine cu problemele noastre. Nc găsim scuzc
singuri spunând: „Temperamentul meu este acesta sau acela", „Aceasta este o trăsătură a familiei",
„Tatăl meu era la fel". In acest fel duşmanul ne minte, stând ascuns şi în siguranţă.
Biblia îi avertizează pe crcştini să nu dea loc diavolului: „Mâniaţi- vă şi nu păcătuiţi. Să nu
apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej (loc) diavolului" (Efeseni 4:26,27).
Cuvântul „loc" în greceşte este „topos", din care derivă cuvintele „topic" şi „topografie". Acest
cuvânt este folosit pentru o regiune, o localitate, sau un loc pe care o persoană sau un lucru îl ocupă.
Acest verset ne arată cum pot creştinii da diavolului un loc din viaţa lor, pentru a li ocupat de acesta.
Noi suntem avertizaţi să nu facem aceasta.
In 1 Ioan 5:18-19 noi citim: „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel
născut din Dumnezeu (Isus) îl păzeşte şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi
că toată lumea zace în cel rău."
Cuvântul „atinge" în limba greacă este „haptomai", care înseamnă în primul rând „a se lipi", „a
sc agăţa", „a sc ataşa de". Dacă noi devenim neglijenţi şi cedăm puterii păcatului, atunci noi dăm
duşmanului un drept legal de a sc lipi de noi. Aceasta este o descriere clară a modului cum lucrează
demonii: se agaţă dc anumite zone (domenii). Eu am trecut prin nenumărate eliberări personale în
timpul cărora duhurile care părăseau
— 45 —
viaţa mea trebuiau parcă să fie trase afară, desprinse (dezlipite) - agăţându-se până în ultimul
moment, şi apoi trebuind să plece dinlr-o dată, când era exercitată autoritatea asupra lor.
Când Isus i-a convocat pe ucenicii Săi pentru trimiterea în lucrare, primul lucru pe carc l-a lacut
a fost să-i investească cu autoritate asupra duhurilor necurate: "Apoi Isus a chemat pe cei
doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască
orice fel de boală şi orice fel de neputinţă" (Matei 10:1).
Apoi Isus i-a trimis pe cei 12 şi i-a instruit în felul următor:"Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi
să nu intraţi în vreo cetate a Samariteniloi; ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui
Israel. Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: "împărăţia cerurilor este aproape!". Vindecaţi pe bolnavi,
înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primii, fără plată să daţi. "
(Matei 10:5-8). Observaţi că ei nu trebuiau să meargă la neamuri ci doar la oile pierdute ale casei lui
Israel.
Isus scotea demonii din toţi cei care erau aduşi la el: "Seara au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El
prin cuvântul Lui a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii." (Matei 8:16).
După înviere, când Isus le-a dat ucenicilor misiunea de a predica Evanghelia în toată lumea, El a
zis: ,Jată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: In Numele meu vor scoate draci..." (Marcu
16:17).
Unii afirmă că un crcştin nu poate fi posedat de demoni. Dacă lucrurile ar sta aşa, atunci Isus ne-
ar fi poruncit să mergem doar la necredincioşi să scoatem demoni. Eu nu pot vedea lucrurile astfel;
totuşi, nu am întâlnit încă nici un creştin care să sc simtă chemat la slujirea de a scoate demoni din
necredincioşi. într-adevăr, sunt momente când eliberarea este o calc de a aduce pe cineva la Hristos,
dar în afară de această situaţie, nu există nici un motiv în a elibera pe necredincioşi. Mulţi dintre ci
nu doresc aceasta sau nu sunt capabili să o primească, sau dacă sunt eliberaţi ei nu-şi pot menţine
libertatea. Eliberarea este în primul rând pentru credincioşi.
în timpul Bisericii primare era foarte important şi necesar ca duhurile rele să fie date afară, de
aceea vedem în Marcu 16 că acesta a fost primul lucru menţionat pe lista semnelor care vor însoţi
pe cei carc vor crede.
— 46 —
Dar carc este situaţia în zilele noastre? Cele mai multe biserici nu se implică niciodată în lucrarea dc
eliberare de sub legăturile demonice. In mare parte, noi nu am ascultat de porunca lui Isus şi iată-ne
acum culegând roadele în viaţa de biserică. Fiecare lider, fiecare credincios ar trebui să ştie cum să
scoată demonii. Nu toţi copiii lui Dumnezeu vor excela în această slujire, dar toţi pot şi trebuie să
ştie cum se face aceasta. De multe ori, noi am predicat o „evanghelie" care este mai puţin decât
Evanghelia. Mulţi evanghelişti predică o credinţă uşoară: fară pocăinţă, Iară supunere lui Hristos ca
Domn, tară necesitatea botezului în apă, ca decizie a unei persoane mature, fară scoaterea
demonilor, şi fară umplerea cu Duhul Sfânt. Mulţi au fost încurajaţi să vină în împărăţia lui
Dumnezeu printr- o milogeală, cum ar fi: „Vă rugăm să veniţi la Isus!".
Chiar şi din acei care au venit la Isus din toată inima, mulţi nu s-au alăturat unor biserici care să
aibă lideri echipaţi cu o înţelegere spirituală în vederea eliberării lor de sub legăturile demonice.
Eliberarea care trebuia să fi avut loc la convcrtire sau imediat după, de fapt nu a avut loc niciodată.
Dumnezeu nu poate fi învinuit pentru aceasta. Cuvântul Lui este clar. Noi trebuie să recunoaştem
lucrarea duşmanului, să ne ridicăm împotriva lui şi să ne ocupăm de îndepărtarea lui.
Trăim o vreme nouă în care Tatăl nostru ceresc doreşte pentru copiii Lui curăţie şi libertate.
Adevărul eliberării spirituale trebuie să-şi ocupe locul cuvenit în procesul de restaurare a adevărului
în Biserica Lui Hristos. Aşa cum se întâmplă de obicei cu orice adevăr, vor exista unii care îl vor
respinge, dar slăvit lie Dumnezeu că mulţi au primit şi vor primi această lumină şi vor trăi în ea,
experimentând o nouă libertate.
5. NUMĂRUL DEMONILOR
Există multe fiinţe spirituale. în Apocalipsa 5:11, suntem lăsaţi să aruncăm o privire asupra
numărului dc îngeri din jurul tronului lui Dumnezeu. „M-am uitat şi împrejurul scaunului de
domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de
zece mii de ori zece mii şi mii de mii.'
— 47 —
Si îngerii căzuţi există în număr mare, ei reprezentând o treime din îngeri. Deci ne putem aştepta
ca şi duhurile rele să existe în număr foarte mare.
In Apocalipsa 9:1-11 citim despre groapa fără fund (fântâna adâncului) care a fost deschisă şi
din ea ieşeau lăcuste hidoase care reprezintă oştiri ale fiinţelor satanice. Vă puteţi imagina cât de
multe lăcuste trebuie să fie ca să vatăme toţi oamenii de pe pământ care nu au pecetea lui
Dumnezeu pe frunţile lor?! Acesta este numărul fiinţelor satanice care au fost lăsate să iasă din
groapă.
în Apocalipsa 9:13-16 citim că atunci când cei patru îngeri de lângă râul Eufrat au fost lăsaţi
liberi, a apărut o armată dc călăreţi în număr de 200 dc milioane. Din nou un număr enorm.
Duhurile rele pot exista în număr mare în vieţile oamenilor. în Marcu citim o întâmplare despre un
om cu un duh necurat carc trăia în ţinutul Gadarenilor. Când Isus a cerut duhului să-şi spună
numele, el a răspuns: ,JNumele meu este LEGIUNE, pentru că suntem mulţi'. Legiunea era o unitate
militară a armatei romane alcătuită din infanterie, care sprijinea cavaleria, numărând de la trei până
la şase mii de ostaşi. Din acest om, Isus a scos mii de duhuri. Erau atât de mulţi şi atât dc influenţi,
încât atunci când li s-a poruncit să plece, ei au intrat într-o turmă de două mii de porci din apropiere
şi i-au aruncat într-o râpă în mare, unde au pierit.
Eu cred că motivul pentru care Isus le-a permis duhurilor necurate să intre în porci a fost pentru
a atenua suferinţa prin care omul ar fi trebuit să treacă în timpul eliberării lui. Adesea duhurile rele
se manifestă violent când ies afară. Dacă mii de duhuri şi-ar fi exercitat puterea în acelaşi timp, ar fi
fost un dezastru pentm acel om. Prin permisiunea care le-a fost dată dc Isus, duhurile au părăsit
omul într-un mod mai puţin violent şi oarecum mai de bunăvoie, manifestându-şi violenţa lor mai
târziu în porci.
în ziua de azi o mulţime de oameni au nevoie de eliberare nu numai de câţiva demoni, ci de
mulţi. După ce Dumnezeu mi-a revelat cum să rup legăturile spirituale, odată cu trecerea timpului
am descoperit că şi cu - un slujitor al Evangheliei, cu frică de Dumnezeu - aveam nevoie să fiu
eliberat de multe duhuri. Nu-i de mirare că aveam probleme şi că înţelepciunea omenească nu a fost
de nici un ajutor pentru eliberarea mea. Legăturile spirituale trebuiau să fie sfărâmate cu arme
spirituale, într-o luptă spirituală.
— 48 —
6. ÎNFĂŢIŞAREA DEMONILOR
Lucrurile fireşti le vedem cu ochii fireşti, dar lucrurile spirituale le putem vedea numai cu ochii
spirituali. Dumnezeu poate deschide ochii noştri spirituali pentru ca noi să putem începe să vedem
lucrurile spirituale
- atât în împărăţia lui Dumnezeu, cât şi în împărăţia întunericului.
Un pastor pe care îl cunosc şi care a fost eliberat de migrene, şedea într-o seară într-o tabără de
corturi urmărind un evanghelist care se ruga pentru o persoană ce suferea de migrene. In timp ce
privea, ochii lui spirituali i-au fost deschişi de Dumnezeu şi a putut vedea un şarpe încolăcit în jurul
capului acelei persoane. Când migrena a fost mustrată, şarpele a plecat îndreptându-se ţintă spre el.
Imediat el a cerut protecţie în Numele lui Isus şi şarpele a trccut pe lângă el. întorcându-se, a văzut
duhul sub formă de şarpe încolăcindu-se în jurul capului unui evanghelist asociat, care tocmai
intrase în spate în locul în care erau adunaţi. în tot cursul zilei următoare acel evanghelist a suferit
de o migrenă şocantă.
Este interesant faptul că acel om a văzut duhul sub forma unui şarpe
- aceeaşi formă în care Satana a apărut în faţa Evci în grădina Edenului, în Scriptură există o relaţie
strânsă între lumea animală şi cea demonică, în Luca 10:19 sunt făcute referiri la duhurile rele ca
fiind şerpi şi scorpioni. Apocalipsa 16:13 vorbeşte de „trei duhuri necurate care semănau cu nişte
broaşte". în Apocalipsa 9:7-11 citim despre oşti satanice care apar sub forma unor lăcuste cu aspect
hidos, cu feţe ca ale oamenilor, păr ca al femeilor, dinţi ca de lei şi cozi ca ale scorpionilor.
Am fost la o întrunire pentru eliberare unde ne rugam, iar un băiat a văzut duhuri care aveau
forme de broaşte şi insectc care săreau şi se târau părăsind adunarea. „Dc unde au venit toate aceste
creaturi ciudate?" a întrebat-o el pe mama lui, în timp ce încerca să plece de lângă ea pentru a vedea
unde se duceau. Nu îi era frică, era doar curios.
Demonii pol avea înfăţişări nu doar de animal, ci pot avea tot felul de alte forme groteşti şi
hidoase. Dacă ne uităm la dumnezeii sculptaţi din templele păgâne, vedem reprezentări demonice
înspăimântătoare, sinistre şi respingătoare în faţa cărora se pleacă şi se închină milioane de oameni.
— 49 —
în timp ce mă rugam pentru un tânăr care fusese implicat în yoga înainte de convertirea sa (fapt
pe care eu nu-1 ştiam), am văzut un duh carc îl părăsea şi care avea o înfăţişare deosebit de hidoasă.
Putea li cel mai bine asemuit cu un dumnezeu de tip indian. în scara aceea, în timp ce am meditat la
acel incident, mi-am amintit că acel duh era într-o poziţie şezândă de yoga, în timp ce se ridica din
tânăr şi dispărea.
Shirley şi cu mine eram în Papua Noua Guinee şi ne rugam pentru un misionar. Dumnezeu mi-a
arătat că asupra lui era un blestem de moarte. Ochii mei spirituali au fost deschişi şi am văzut
numeroase duhuri care îl legau din cauza acelui blestem. Feţele lor erau oribile şi semănau cu
măştile pe care oamenii le sculptează şi le poartă în tot felul de ritualuri demonice. Ele au fugit în
momentul în care noi am venit împotriva lor în Numele lui Isus. în aceeaşi ţară, noi am vizitat o
şcoală unde cu puţin timp înainte o elevă a început să ţipe în timp ce se plimba prin curtea şcolii. Un
profesor creştin a luat-o la el acasă, unde eleva i-a povestit că văzuse un duh rău care a
înspăimântat-o. Curios, profesorul a întrebat-o cum arăta acel duh. întorcându-se şi arătând spre o
mască din Papua Noua Guinee care era agăţată pe un perete al camcrei lui, ca a spus: "Aşa! Arăta
exact aşa!" Profesorul a distrus imediat suvenirul acela.
Mulţi dintre noi nu vedem înfăţişări sau forme de duhuri rele şi nici nu trebuie. Este destul să
ştim că ele sunt creaturi josnice în înfăţişare, caracter şi lucrări. De aceea să nu le dăm loc în viaţa
noastră.
Un motiv de îngrijorare pc care îl am, este tipul de păpuşi, marionete pe care copiii le văd prin
intermediul televizorului sau al video-lui. Deşi multe dintre acestc mascote sunt încântătoare şi
pline de umor, sunt unele care sunt hidoase şi înspăimântătoare, mai ales pentru copiii mici. De
unde vine ideea de modelare pentru aceste mascote? Nu ar trebui noi ca părinţi să supraveghem
asupra a ceea ce privcsc copii noştri, astfel ca ei să nu sc deschidă în faţa duhurilor de frică? Nu
trebuie să ne protejăm copiii peste măsură, dar este o măsură de protecţie pc care noi avem datoria
să le-o acordăm. Şi, din nou întreb: „Care este inspiraţia din spatele unor personaje ca: zâne,
spiriduşi, pitici şi vrăjitoare?" Ele sunt forme dc demoni. Am cunoscut oameni care au fost
literalmente vizitaţi de demoni cu aceste înfăţişări. Citind un anumit basm când eram copil şi
uitându-mă
— 50 —
la pozele ce reprezentau o vrăjitoare şi faptele ei, sentimentul dc frică a crescut în mine. Această
frică s-a amplificat de asemenea printr-o altă poveste şi prin muzica care o însoţea, poveste care a
fost citită în numeroase ocazii în viaţa mea de elev în şcoala primară. Copiii mici sunt în special
vulnerabili la frică prin ceea cc văd şi aud.
7. LUCRAREA DEMONILOR
In Ioan 10, Isus sc prezintă pc Sine ca fiind păstorul cci bun, cel carc arc gri jă de oile Sale şi
care îşi iubeşte oile. în contrast, El a vorbit despre hoţi şi despre lupi, descriind în felul acesta
lucrarea lui Satana şi a celor ce-1 umiează.
„Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin Mine va /i mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o
aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun.
Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt
ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie" (Ioan 10:9-12)
„Hoţul vine doar să fure, să omoare şi să distrugă ". Aceasta este lucrarea demonilor. Ce ar putea
ti mai clar? Demonii îţi vor tura sănătatea, pacea, echilibrul tău mintal, răbdarea. Ei sunt doar
tâlhari! Dacă tu îi vei lăsa, demonii îţi vor lua pur şi simplu viaţa fizică. Mulţi creştini mor înainte
de vremea hotărâtă. De exemplu, nu este voia lui Dumnezeu ca unei mame să-i fie furată sănătatea
şi în ultimă instanţă chiar viaţa de un cancer, lăsându-şi soţul şi copiii mici întristaţi. Satana este un
tâlhar! Un distrugător! Un ucigaş! Noi nu trebuie să-1 mai lăsăm să-şi continue atât de uşor lucrările
lui în familiile noastre.
în timpul unei vacanţe şcolare, noi am condus o serie de întâlniri pentru copii, învăţându-i
principiile Bibliei cu privire la eliberare. Băieţii şi fetele au venit cu părinţii lor, iar eu m-am străduit
să le împărtăşesc adevărul într-un fel în care ei să-1 poată înţelege. (Copiii înţeleg mai uşor aceste
lucruri. Adulţii acceptă mai greu aceste adevăruri spirituale). Vorbindu-le acelor copii, le-am spus:
— 51 —
„Când vine boala în casa voastră şi cineva din familie suferă sau este în mare suferinţă, Satana
este bucuros, chiar foarte bucuros. El are o mare plăcere să vadă oameni în suferinţă. Ii place să-i
vadă pe oameni disperaţi. El este încântat când oamenii strigă de durere; sau când aceştia se luptă să
respire într-o criză de durere.. El este o persoana cu un astfel de caracter. El este o persoana oribilă,
groaznică!"
„Dar Isus este exact opusul Satanei. Isus este trist dacă se întâmplă astfel de lucruri. El este plin
de dragoste pentru noi. El doreşte ca noi să fim eliberaţi de durere, de boală, de întristare. Inima lui
Isus este foarte, foarte tristă când noi suferim. El doreşte să ne vindece, să ne facă să ne fie bine."
I Iaideţi să fim conştienţi cu cc tel de duşmani avem de-a face. Creştini, noi suntem într-un
război! Nu trebuie să ne jucăm de-a biserica. Nu trebuie să luăm lucrurile în joacă. Noi suntem
soldaţi şi ne luptăm cu un duşman care nu se odihneşte nici ziua şi nici noaptea. Vremea
creştinismului cu jumătate de inimă aparţine trecutului. Noi trebuie acum să ne ridicăm în puterea
Duhului lui Dumnezeu şi să învingem cu succes toate lucrările întunericului.
8. NUMELE DEMONILOR
O femeie tânără a venit la mine şi m-a întrebat dacă trebuia să mărturisească bisericii, că a
minţit pe diferiţi membrii ai acesteia dacă trebuia să le ceară iertare. Ea minţise ani de zile mulţi
oameni, nereuşind să pună capăt acestui obicei. Chiar dacă era creştină de doi ani, ca nu-şi putea
stăpâni imboldul de a minţi. Dar, în timpul serviciului divin din duminica precedentă, ea a fost
eliberată dc sub puterea duhului de minciună şi acum era liberă să spună adevărul.
Acest duh rău avea un nume şi o misiune specifică dc îndeplinit. Era un duh de minciună al
cărui rol era să o constrângă pe tânăra femeie să mintă. Toate duhurile rele care vin în vieţile noastre
sunt asemănătoare acestuia. Ele au un nume şi o misiune.
într-o zi, a venit la mine o persoană care dorea să fie eliberată de
— 52 —
duhuri de mândrie - lucru destul de rar întâlnit, deoarece duhurile de mândrie împiedică de obicei
persoana respectivă să-şi recunoască nevoia de ajutor. Duhurile rele au începui să se manifeste, în
timp ce ne rugam specific în acel domeniu. Folosiţi-vă imaginaţia şi gândiţi-vă la cineva care este
mândru şi arogant. Ei bine, duhurile se manifestau chiar în acel mod. Persoana respectivă s-a aşezat
drept pe un scaun, şi-a umflat pieptul ridicându-şi capul eu mândrie şi pufnea, strâmbând continuu
din nas. Situaţia era atât de comică, încât pentru un moment nu ne-am putut controla râsul. Numele
acestui duh era "mândrie 'şi avea misiunea de a face persoana respectivă arogantă şi distantă.
In Biblie sunt menţionate diferite nume de duhuri.
De exemplu:
- duh necurat....................................Marcu 1:23
- duh mut şi surd..............................Marcu 9:25
- duh orb şi mut................................Matei 12:22
- duh de boală (neputinţă)................Luca 13:11
- duh de înşelătorie........................... 1 Timotei 4:1
- duh de confiizic (ameţeală)............Isaia 19:14
- duh de curvie (prostituţie)..............Osea 4:12
- duh de ghicire................................Fapte 16:16
- duh de vrăjitorie.............................Levitic 19:31
Prin experienţe personale, prin consiliere şi rugăciune cu mulţi alţii şi prin folosirea darului de
deosebire a duhurilor, am ajuns la concluzia că lista de mai sus ar putea continua la nesfârşit. Ca să
enumeri fiecare categorie de demoni, ar trebui să enumeri fiecare categorie de păcat. Există de
asemenea, duhuri rele in spatele fiecărui sentiment negativ, cum ar fi: frică, supărare (amărăciunc),
singurătate, respingere, etc.
Aceasta nu înseamnă că oricc reacţie emoţională negativă îşi are o rădăcină demonică. Când eşti
supărat sau mâhnit nu înseamnă neapărat că eşti legat de un duh de mâhnire. Noi experimentăm cu
toţii atât sentimente pozitive cât şi negative. Totuşi, multe persoane, neştiind cum să facă faţă
situaţiilor negative de tensiune(presiunc), se deschid faţă de legături spirituale demonice.
— 53 —
9. FAMILII DE DEMONI
Duhurile rele, de regulă, nu lucrează în mod individual în viaţa unei persoane. Mai degrabă ele
lucrează în familii sau grupuri.
Dacă o persoană are o problemă eu frica, alunei, eu câl frica esle mai mare, cu atât legătura este
mai puternică şi duhurile implicate în acest domeniu sunt mai multe. Duhurile rele sunt cu atât mai
puternice cu cât numărul lor este mai mare.
în categoria sentimentelor de frică se allă diferite tipuri de frică. De exemplu: nesiguranţa este o
categorie de frică, precum şi complexul de inferioritate, ruşinea sau jena, timiditatea, îngrijorarea,
neliniştea, etc. De asemeni, sunt şi multe tipuri de frică: frică dc oameni, frică de eşec, frică dc
decepţii, frică de singurătate, frică de moarte, frică de apă, frică de animale, frică de autoritate, frică
de supranatural, frică de înălţimi, etc., etc.
Dacă o persoană are o legătură de amărăciune, în aceeaşi familie de duhuri s-ar putea întâlni
duhuri de regret, autocompătimire, suferinţă şi doliu.
Sau, dacă o altă persoană are un duh de respingere, în mod obişnuit va avea frica de a 11 respins
sau chiar şi sentimentul de singurătate.
O persoană care are duhuri de mânie are nevoie adesea să fie eliberată şi de duhul de frustrare.
Duhurile rele lucrează împreună. IJnul deschide uşa celuilalt.
De asemenea, este important să realizăm că o persoană ar putea avea chiar un număr mai mare
de duhuri de acelaşi fel. De exemplu, o persoană poate avea mai multe duhuri de acrofobie (frică dc
înălţime). Ea vine să fie eliberată, cineva se roagă pentru eliberare, duhurile ies şi ca pleacă
bucuroasă, lăudându-pe Dumnezeu pentru victoria obţinută, continuând să umble pe căile
Domnului. Apoi, în săptămâna următoare, ea merge pe munte să facă alpinism şi îşi dă seama că (în
aceeaşi măsură sau la un nivel mai scăzut) are încă probleme cu frica dc înălţime. Ce ar trebui să
facă acum? Ar putea să fie descurajată, crezând că rugăciunea pentru eliberare nu a avut efect sau că
duhurile s-au întors. Sau, dacă ştie că mai există încă duhuri de acelaşi fel rămase în urmă, în loc să
fie
— 54 —
dezamăgită, ar putea să se ridice împotriva lor şi să insiste pentru a primi o eliberare completă.
In capitolul 13 al acestei căiţi, vom descoperi că eliberarea este un proces şi că zdrobirea unei
familii întregi de duhuri ar putea dura mai mult timp. în cazul meu personal, am experimentat mai
multe eliberări profunde în aceleaşi domenii, pe parcursul unei perioade de timp mai îndelungat. în
câteva ocazii, pur şi simplu am vomitat atât de tare în timpul eliberării, încât am crezut că nu a mai
rămas nici un duh din aceea legătură. Şi totuşi, a trebuit să insist luni în şir pentru o eliberare
deplină. Aceste experienţe mi-au arătat puterea şi profunzimea legăturilor demonice în anumite
domenii. Cu cât este mai puternică legătura într-un domeniu, eu atât sunt mai multe duhuri
implicate, iar eliberarea necesită de obicei mai mult timp.
Pentru că demonii lucrează în familii, am descoperit că atunci când am dc a face eu ei, este cel
mai bine să mă adresez lor la singular, dar să mă gândesc la ei la plural.
în Evanghelii, un grup de duhuri poate fi menţionat ca „duh" (la singular) sau „duhuri" (la
plural), tenneni ce pot fi interschimbabili.
în Marcu capitolul 5, citim întâmplarea cu îndrăcitul din Gadara. Versetul 2 spune că un bărbat
Stăpânit de un duh necurat (singular)"... L- a întâlnit pe Isus. Referinţa se face din nou la singular în
versetul 7, „ce am eu (singular) a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea înalt? Te jur în
Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti]" (singular). Dar, când demonul a fost întrebat cu privire
la numele lui, puteţi observa schimbarea de la singular la plural. Vers. 9, „numele meu este,,Legiune
", a răspuns el, pentru că suntem mulţi " (plural). Apoi, în vers. 12, „Şi dracii L-au rugat, .şi au zis:
Trimite-ne (plural) în porcii aceia, ca să intrăm în ei' (plural). Iar în vers. 13 citim, „Isus le-a dat
voie (plural)
Biblia ne mai spune şi în Marcu 1:23-24 că " în sinagoga lor era un om, care avea un duh
necurat', ca şi cum ar fi fost doar unul (singular). Dar când duhul rău a vorbit, acesta s-a adresat în
numele mai multor duhuri, zicând: "Ce avem noi (plural) a face cu Tine, lsuse din Nazaret? Ai
venit, să ne pierzi? (plural) Te ştiu (singular) cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeii!"
în ambele cazuri, exista un duh ca purtător dc cuvânt. Unele duhuri sunt învestite cu mai multă
putere şi autoritate decât altele. Adesea, cu
— 55 —
mă adresez "capului de familie", duhului cu cea mai mare autoritate sau altfel spus, liderului de
grup, ţintind astfel exact în centrul legăturilor lor demonice.
10. ÎNFRÂNGEREA ŞI DESTINUL DEMONILOR
In capitolul 4, am discutat despre înfrângerea şi destinul Satanei, şi am văzut că el, îngerii lui şi
toate omenirea carc nu se întoarce la Cristos, au ca destin pedeapsa veşnică în iazul de foc. Demonii
împărtăşesc acelaşi destin.
în descrierea făcută dc Matei îndrăcitului din Gadara, demonii din acel om strigau: „...Ce
legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de
vreme'?" (8:29) Demonii cunoşteau autoritatea lui Isus Cristos şi ştiau că la vremea hotărâtă El îi va
trimite în locul destinat pentru pedeapsa lor veşnică.
Câteodată, când duhurile sunt încăpăţânate şi sc împotrivesc poruncii de a pleca, eu le amintesc
că au fost învinşi de Isus Cristos pentru totdeauna, iar chinurile lor vor fi mai mari în iazul dc foc,
cu cât chinuie mai mult un copil al lui Dumnezeu.
„Unde pleacă demonii", te vei întreba, „când sunt scoşi afară?" îi putem noi trimite în iad?
Câteodată, oamenii le poruncesc să plece în adânc sau în alte locuri. în Cuvântul lui Dumnezeu nu
găsim nici o călăuzire în a da astfel de porunci, nici Isus însuşi nu le-a dat. El doar îi scotea afară.
Într-un singur caz, El le-a poruncit să nu se mai întoarcă niciodată. (Marcu 9:25)
în Matei 12:43-45, ni se spune că atunci când duhurile sunt dale afară, ele umblă prin locuri tară
apă, căutând odihnă. Ele ori îşi caută o locuinţă nouă, ori caută să se întoarcă în locul din care au
plecat. Accst lucru nu înseamnă că trebuie sa ne fie teamă ca duhurile rele vor reveni. (Vezi
capitolul 17).
11. SCOATEREA DEMONILOR
Odată ce ştim de existenţa demonilor, ce ar trebui să facem cu ei? Răspunsul este simplu. Dacă
ei şi-au găsit deja un loc în viaţa noastră, trebuie să îi scoatem afară. Dacă ei caută un loc în viaţa
noastră, trebuie să îi ţinem afară.
— 56 —
Cine ar trebui să scoată demonii? Isus a scos demoni (Marcu 1:39), cei doisprezece ucenici au
scos demoni (Matei 10:1); cei şaptezeci au scos demoni (Luca 10:17) şi toţi creştinii ar trebui să
scoată demoni (Marcu 16:17).
Cum trebuie să scoatem demonii afară? Scoaterea demonilor nu este o acţiune sfioasă şi blândă.
Noi nu îi vom da afară, adresându-nc politicos: „Demonule, te rog, fii amabil şi ieşi afară!" Avem
de-a facc cu creaturi răzvrătite, vulgare, încăpăţânate şi netrebnice. Demonii trebuie expulzaţi într-
un mod violent.
Cuvântul grecesc „ eklmllo ", tradus prin „dat afară", este foarte expresiv. Rădăcina acestui
cuvânt este „ ballo " şi înseamnă „a arunca" sau „a azvârli". „EKBALLO " înseamnă „a izgoni, a
alunga, a scoate afară, a extrage, a expulza, a smulge afară, a scoate, a împinge afară, a elimina, a
expedia".
In limbajul uzual, „a da afară" înseamnă „a arunca, a expulza prin forţă sau violenţă" într-un
punct aflat dincolo de limitele unei locaţii. De aceea, noi trebuie în Numele lui Isus, să expulzăm cu
violenţă demonii din locul în care se află. Făcând acest lucru, inima noastră trebuie să fie plină de o
indignare îndreptăţită. Este un război! Aceasta înseamnă că nu poţi rămâne pasiv, ci trebuie să te
ridici cu agresivitate în puterea Duhului Sfânt.
Să vedem cum este folosit cuvântul' 'ekballo " în alte contexte din Biblie.
După ce Isus a citit şi a explicat profeţia lui Isaia, în sinagoga din Nazaret, oamenii „...s-au
umplut de mânie...s-au sculat şi L-au scos afară din cetate, şi L-au dus până în sprânceana
muntelui ...ca să-l arunce (ekballo) jos în prăpastie" (Luca 4:28-29).
Când Ştefan şi-a rostit cuvântarea de apărare înaintea soborului, cuvintele lui i-au mâniat atât de
mult pc oameni încât „.. .au începui să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustit toţi într-un
gâncl asupra lui. L-au târât afară (ekballo) din cetate, şi l-au ucis cu pietre." (Fapte 7:57-58).
Când Isus a intrat în templul din Ierusalim, El s-a umplut cu o indignare îndreptăţită văzând
locuinţa Tatălui Său transformată într-o casă de negustorie: ,A făcut un bici de ştreanguri şi I-a scos
pe toţi afară (ekballo) din templu". (Ioan 2:15)
Ne putem imagina cum arăta Isus cuprins de râvnă pentru Dumnezeu, având în mână un bici
făcut din ştreanguri, şi scoţând afară (ekballo)
— 57 —

comercianţii din templu? Ni-I putem imagina pe Ştefan, scos afară (ekballo) din cetate de acei
oameni violenţi, pentru a fi omorât? Sau, am putea să-i vedem pc acei evrei furioşi, scoţându-L
afară (ekballo) din Nazaret pe Isus, pentru a-L arunca în prăpastie să moară?
Ni sc spune că, în acelaşi fel, trebuie şi noi să scoatem demonii afară (ekballo). Având râvna şi
ungerea lui Dumnezeu, noi trebuie să fim violent de agresivi împotriva lucrărilor întunericului.
12. PREŢUL SCOATERII DEMONILOR
O definiţie a preţului ar fi: costul cu care se poate obţine orice. Implicarea în mod regulat în
scoaterca demonilor necesită o cheltuială de timp şi putere. Trebuie să fii reînnoit permanent, prin
părtăşie cu Dumnezeu şi citirea Cuvântului Său, pentru a îndeplini cerinţele unui război spiritual.
Aceasta este doar o parte a costului cerut. Mai există un alt preţ ce trebuie plătit dc mulţi din cei
care sunt implicaţi în lucrarea de eliberare. Este preţul confruntării cu discreditare şi cu tot felul dc
acuzaţii. Atacurile vin adesea din partea credincioşilor, care, fiind orbiţi de lucrările subtile ale
duşmanului, cred că îi fac un serviciu lui Dumnezeu, vorbind împotriva acestor lucruri. Noi
demascăm şi zdrobim incursiunile Satanei în vieţile oamenilor prin confruntarea cu demonii, acesta
fiind ultimul lucra dorit de Satana. Nu este de mirare că el se mânie. Scoaterea demonilor este cu
siguranţă un subiect controversat, iar Satana va avea grijă să rămână în continuare la fel.
Chiar şi Isus a fost atacat pentru că scotea demonii. Citim în Marcu 3:10-11, că atunci când Isus
vindeca şi elibera oamenii, duhurile cădeau la pământ (prin trupurile oamenilor) în faţa Lui şi
recunoşteau că El era Fiul lui Dumnezeu. Apoi, în versetele 14-19, îl vedem pe Isus alegându- i pe
cei doisprezece, dându-lc autoritate să scoată afară demonii. Următorul lucru pe carc îl citim, este
ceea ce s-a întâmplat când El s-a întors acasă, la rudele Sale: când au auzit de întoarcerea Lui..au
venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: Şi-a ieşit din minţi" (versetul 21). Imaginează-ţi că te întorci
acasă la familia şi prietenii tăi şi ei îţi spun că tc-ai dereglat. Că ţi-ai ieşit din minţi. Sau, că ţi-ai
pierdui cunoştinţa. Ce
— 58 —
ar fi putut să fie mai departe de adevăr, decât aceste afirmaţii cu care a trebuit să se confrunte Isus.
Versetul următor ne relatează ce spuneau cărturarii despre El. Vers.22: „.. .şi cărturarii, care se
coborâseră din Ierusalim, ziceau: Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul Domnului
dracilor." Isus a fost acuzat că ar fi fost aliatul Satanei, cel cu care El era în opoziţie totală. Era
acuzat că folosea puterea Satanei şi nu puterea Duhului Sfânt pentru a scoate duhurile.
Aceasta era o acuzaţie gravă, şi un lucru foarte serios pentru cei care o făceau. în acest context
găsim în ce constă hula împotriva Duhului Sfânt, păcatul veşnic care nu va fi iertat.(versetele 29-30)
Dc accca, vă amintesc din nou, că Satana va face tot ce poate pentru a-i împiedica pe credincioşi
să scoată afară „a cincia lui coloană". El va trimite duhuri de necredinţă, intelectualism, prejudecată,
frică de oameni, violenţă, ură şi aşa mai departe, pentru a-1 distrage pe luptătorul lui Dumnezeu să
pună în aplicare victoria dc pe Calvar. Nu căutaţi împotrivirea, dar când aceasta vine, nu fiţi
surprinşi. S-ar putea ca aceasta să vină pe faţă, sau într-un mod tăcut şi subtil. Nu uitaţi să vă
bucuraţi, indiferent dc felul în care vine împotrivirea.
„Ferice va Ji de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocări, vă vor prigoni, şi vor spune tot
Jelui de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata
voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit şi pe proorocii, care au fost înainte de voii"
Matei 5:11-12
Pavel şi Sila au fost aruncaţi în închisoare pentru că au scos alară un duh de ghicire dintr-o fetiţă
sclavă, dar şi acolo în închisoare ei cântau imnuri de laudă lui Dumnezeu. (Fapte 16:16-25)
Oricum, fii atent ca împotrivirea să nu fie din cauza acţiunii tale din fire sau lipsei de
înţelepciune şi diplomaţie. Dacă acţionezi prosteşte, vei merita împotrivirea. Dar dacă împotrivirea
vine pentru că eşti călăuzit prin Duhul Sfânt, atunci, BUCURĂ-TE!
— 59 —
CAPITOLUL 6
CUM INTRĂ DEMONII
Sunt diferite căi prin care demonii intră în vieţile noastre. Devenind familiari cu acestea, noi
putem preveni şi împiedica intrarea lor.
1. ÎN TIMPUL SARCINII
Duhurile rele sunt transmise adesea de la părinţi la copil, chiar înainte ca acesta să fie născut.
în timp ce mă rugam într-o zi pentru eliberarea unei mame, copilul ei în vârstă de trei luni care
sc afla cu noi în cameră, a început să plângă din ce în ce mai tare. Accst lucru sc întâmplă adesea.
DuşManul încearcă să distragă atenţia celor care se roagă, întărâtându-i pe copii. De obicci, eu
încerc să nu mă las distras, dar de data aceasta am simţit călăuzirea să mă rog pentru acel copil. Am
simţit prezenţa duhurilor de respingere şi am început să poruncesc acestora să plece. Copilul a
căscat tare şi în mod repetat, spre surprinderea mamei, în timp ce duhurile plecau. Ea nu- şi mai
văzuse niciodată copilul căscând în felul acesta.
Ar putea să pară ciudat, ca un copil de trei luni să aibă duhuri de respingere, în special în cazul
unuia care s-a născut într-o familie bună, cu părinţi care l-au iubit şi s-au bucurat de naşterea lui.
Dar în acest caz, mama era aceea care avea legături de respingere, iar duhurile au fost transmise
copilului, când acesta se forma în pântecele ei.
Vreau să spun că în zilele noastre, mai mult ca oricând, majoritatea copiilor care se nasc în
lume, sunt deja demonizaţi. Părinţii necredincioşi pot acţiona prea puţin sau deloc pentru a
împiedica această transmitere, pentru că vieţile lor se află sub domnia dumnezeului acestei lumi.
Această transmitere poate fi împiedicată în cazul copiilor cu părinţi creştini, doar dacă părinţii la
rândul lor sunt liberi dc orice legătură demonică, sau dacă
— 60 —
aceştia ştiu cum să stea împotriva lucrărilor duşmanului. Am văzut foarte puţini părinţi până acum
în această situaţie.
Nu vreau să spun că orice problemă a părinţilor va li transmisă obligatoriu copiilor, dar ceea ce
pot spune este că anumite duhuri din domeniile cu probleme ale părinţilor, vor fi transmise cu
siguranţă.
Aţi observat vreodată cum anumite slăbiciuni, păcate şi boli sunt transmise de-a lungul unei linii
genealogice? Aceasta este exact ceea ce Dumnezeu spunea că se va întâmpla când oamenii îi vor
întoarce spatele: „...căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor care mă urăsc" (Exod
20:5).
Legăturile demonice sunt transmise din generaţie în generaţie, astfel avem: legături dc
duşmănie, mânie, boli fizice sau mentale, necredinţă şi aşa mai departe. Dacă strămoşii au fost
implicaţi în diferite forme de vrăjitorie, va exista eu siguranţă o legătură demonică moştenită. Noi
avem tendinţa să acceptăm slăbiciunile familiale ca pe ceva cu care trebuie să trăim. Auzim deseori
remarci precum: „Tatăl tău era aşa şi tot la fel era şi bunicul tău.", „Ea are temperamentul mamei
ei." Sau „Epilepsia există în familie de câteva generaţii". Există dc asemenea legături demonice la
nivel naţional - anumite trăsături care sunt transmise din generaţie în generaţie.
într-o seară, în cadrul unei întâlniri cu nişte prieteni creştini, Duhul Sfânt a începui să reverse
deodată o ungere de eliberare în timp ce ne închinam Domnului. I-am încurajat pe cei care nu erau
atinşi de ungerea eliberării să se roage pentru cei care erau. Ca răspuns la cererea mea, o tânără
studentă s-a rugai pentru persoana de lângă ca. Dar, ea însăşi a început să aibă anumite manifestări,
în timp ce se ruga pentru aceea persoană. A fugit afară din cameră, având dificultăţi de respiraţie şi a
căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa. După ce am încercat să o trezim dar fară succes, am adus-
o înapoi în sala unde aveam întâlnirea şi ne-am adunat eu toţii în jurul ei, începând să-L lăudăm pe
Dumnezeu pentru puterea şi prezenţa Lui, dar ea tot nu şi-a recăpătat cunoştinţa. Shirley a continuat
să se roage pentru ea la sfârşitul întâlnirii, iar în cele din urmă tânăra şi-a revenit. După ce a fost
eliberată, ea ne-a spus că un duh i-a
— 61 —
vorbit, spunându-i că numele lui era decepţie, că vine de la bunicul ei şi că nu are de gând să plece.
Această tânără avea un trecut în care credinţa ei oscilase în repetate rânduri. La un moment dat,
noi chiar credeam că îşi va pierde complet crcdinţa. Ceva din interiorul ei a încercat deseori să o
înşele şi să o tragă înapoi. Era un duh transmis pe cale generaţională, provenind de la bunicul ei.
Astăzi, ea este puternică şi sigură în credinţa ci.
Duhurile astfel transmise nu îşi încep imediat lucrul în viaţa acclci persoane. înainte de a se
manifesta, ele pot rămâne inactive pentru mulţi ani. De exemplu, un duh de infidelitate poate ti
transferat unui copil încă din pântecele mamei sale, dar nu se va manifesta până la maturitate, când
va încerca să rupă fidelitatea în relaţia de căsătorie.
Un creştin care avea responsabilităţi dc conduccrc a venit la mine căutând un sfat. Când ne-am
rugat, eu am descoperit că el avea duhuri de demenţă, şi împreună ne-am adresat duhului pe nume,
am legat şi am zdrobit acea legătură puternică. în timp cc tăceam aceasta, duhurile s-au manifestat,
distorsionându-i faţa şi contorsionându-i trupul în modurile cele mai groteşti pc care le-am văzut
vreodată. Faţa lui arăta ca aceea a unui om complet nebun, saliva îi curgea din gură, iar mâinile şi
braţele îi erau strâmbe şi tremurau. El nu putea să-şi relaxeze faţa nici chiar atunci când aveam
câteva clipe de răgaz în timpul acestei lupte spirituale. Ulterior, el mi-a povestit că în familia mamei
sale existau cazuri de deficienţă mentală. Chiar cl însuşi, deşi părea un om normal în exterior, avea
în interior un potenţial de demenţă gravă. Duhurile rele aşteptau în stare latentă ocazia potrivită
pentru a-şi îndeplini lucrarea.
Noi suntem separaţi din punct de vedere legal faţă de lucrurilc rele transmise de strămoşii noştri,
când suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu. Noi devenim făpturi noi în Cristos. Nu mai suntem în
moştenirea lui Adam, ci în moştenirea lui Cristos. Uneori, când Duhul Sfânt mă călăuzeşte, mă rog
astfel: „Doamne, noi rupem accastă legătură. Rupem orice legătură moştenită până la a treia şi a
patra generaţie. Acest credincios nu mai este în Adam, ci în Cristos. Puterea păcatului a fost ruptă.
Noi suntem făpturi noi în Cristos. Orice duh rău, care ai venit pe cale genealogică, îţi zdrobim chiar
acum puterea."
— 62 —
în timpul unei întâlniri când ne rugam pentru eliberare, am fost călăuzii de Duhul Sfânt să rup
puterea duhului de nebunie moştenită de la a treia şi a patra generaţie. Fără nici o avertizare, două
persoane au fost aruncate de pe scaunele lor, una dintre ele fiind aruncată chiar în rândul din spatele
celui pe care stătea. Demonii s-au manifestat imediat, fiind speriaţi şi umpluţi de frică, iar legăturile
adânci şi ascunse ale demonilor au fost atinse prin Duhul Sfânt de către degetul lui Dumnezeu.
Am spus că demonii intră deseori când un copil se formează în pântecele mamei. O altă cale
prin care demonii intră este însăşi naşterea. Naşterea este traumatizantă pentru unii noi-născuţi, in
special cazul naşterilor prin intervenţii instrumentale. Se parc că demonii caută să jefuiască, să
ucidă şi să distrugă un fiu al lui Adam chiar din primele momente când accsta vine pe lume. Ei
profită de orice situaţie cu putinţă să-şi îndeplinească planurile demonice.
Nu trebuie să ne fie teamă ca părinţi, sau să ne simţim vinovaţi de ceea cc poate am transmis
copiilor noştri. Nu îngăduiţi duşmanului să aducă auto-condamnare, ci din contră, folosiţi adevărul
pentru a-1 învinge. Să înaintăm cu insistenţă spre eliberare, rugându-ne atât pentru noi cât şi pentru
copii noştri. Haideţi să întrăm în binecuvântările moştenirii lui Cristos de pe Calvar, unde El a
zdrobit din punct de vedere legal puterea lui Satan asupra rasei umane. Să declarăm legăturilor
demonice, moştenite pe cale genealogică, că eliberarea noastră a fost plătită prin Sângele preţios al
lui Cristos, şi că, prin credinţă, noi suntem acum în Cristos, în împărăţia luminii, iar lucrurile vechi
s-au dus. (2 Corinteni 5:17)
2. PRIN PĂCAT
Dacă noi, ca şi credincioşi sau necredincioşi, ne comitem un păcat în mod repetat, oferim prin
aceasta demonilor dreptul legal dc a câştiga controlul asupra vieţii noastre în domeniul acelui păcat,
indiferent de natura păcatului: resentiment, mânie, imoralitate sau orice altceva. Există consecinţe
grave pentru persistenţa în păcat.
în jurul vieţilor noastre există un zid de protecţie când noi ascultăm
— 63 —
dc Dumnezeu, dar când nu îl ascultăm, se facc o spărtură în acel zid.
Iov era un om neprihănit, cu teamă de Dumnezeu, şi stătea departe de păcat, având un zid de
protecţie în jurul lui care îl împiedica pe Satan să se atingă de el. Chiar Satan I-a zis lui Dumnezeu:
„Nu l-ai ocrotii Tu pe el, casa lui .şi tot ce este a lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, .şi turmele
lui acopăr ţara." (Iov 1:10)
în Isaia capitolul 5, naţiunea lui Israel este asemănată cu o vie în care Dumnezeu a plantat viţe
bune, şi în jurul căreia EI a ridicat un gard şi un zid de protecţie. Dar Israel a păcătuit, I-a întors
spatele lui Dumnezeu şi s-a abătut de la poruncile Lui. Ca urmare Dumnezeu a spus: „...îi voi
smulge gardul, ca să Jie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; o voi pustii;
nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini .şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci .şi norilor, să nu
mai ploaie peste ea" (Isaia5:5-6)
Când zidul dc protecţic este dărâmat sau doar o fisură mică sc face în zid, atunci li se permite
duhurilor rele să intre să-şi îndeplinească lucrarea dc distrugere. Viaţa creştină nu este un joc. Noi
nu ne putem juca cu păcatul sau cu demonii.
în capitolul 6 din Romani ni se spune că atunci când cedăm în faţa păcatului, noi devenim robi
ai păcatului. Un sclav nu are putere să se elibereze, el trebuie să-şi asculte stăpânul. Atunci când ne
dăruim păcatului, noi deschidem uşa puterilor demonice ca acestea să intre în viaţa noastră şi să ne
înrobească prin acel păcat. Sau dimpotrivă, noi putem să ne dăruim neprihănirii, devenind astfel
slujitorii lui Dumnezeu. Noi suntem cei care alegem să fim robi ai păcatului sau slujitorii lui
Dumnezeu.
în capitolul 28 din Deuteronom ni se vorbeşte dc numeroase binecuvântări şi blesteme. Doar
patrusprezece versete din totalul celor şaizeci şi opt ale acestui capitol nc descriu binecuvântările
care vor veni peste poporul lui Dumnezeu prin ascultarca poruncilor Domnului. Umblarea în căile
lui Dumnezeu deschide uşa binecuvântărilor Lui. Acestea fiind: onoare, belşug, rodnicie, victorie,
sfinţenie, sănătate, etc.
Dar următoarele cincizeci şi patru dc versete ale aceluiaşi capitol ne arată blestemele care vor veni
peste poporul lui Dumnezeu prin neascultare. Aceste blesteme sunt numeroase şi includ: înfrângerea
din
— 64 —
partea duşmanului, orice fel de boli şi suferinţe, pierderea minţii, destrămarea familiilor, foamete,
frică, disperare şi aşa mai departe. Când noi ne jucăm cu păcatul, intrăm sub influenţa blestemului.
Faceţi-vă timp să citiţi accst capitol.
Un grup de adolescente creştine au fost ispitite să facă ceva despre care ştiau că este rău, una
dintre fete zicându-le: "Haideţi să facem acest lucru. Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării, iar
după ce vom face acest păcat, Ii putem cere să ne ierte." Ce atitudine ridicolă şi nepăsătoare! Câtă
lipsă de pocăinţă! Din fericire, acele fete nu au dus la îndeplinire ceea ce intenţionau, una dintre ele
mărturisindu-ne mai târziu acest incident.
Există trei motive pentru care eu aleg să nu păcătuiesc:
A. frica de Domnul
B. principiul (legea) semănatului şi a seceratului
C. păcatul oferă terenul legal intrării demonilor.
A. FRICA DE DOMNUL
Eu cred că acesta este motivul meu cel mai sincer. Eu II iubesc pe Domnul, II cinstesc şi doresc
să-I fiu pe plac, având un sentiment sfânt dc veneraţie faţă de măreţia şi puterea Lui.
..Frica dc Domnul eslc urarea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce
urăsc Eu(Proverbe 8:13)
B. SEMĂNATUL ŞI SECERATUL
Există un principiu divin al semănatului şi al seceratului, valabil atât în lumea fizică, cât şi în
lumea spirituală. Când locuiam în Australia, într- o zonă unde se cultiva grâul, de multe ori
număram în mod voit câte boabe de grâu erau spice. Odată, am numărat opt sute de boabe de grâu
produse dintr-un singur bob de grâu.
Când semănăm, vom secera. Noi vom secera doar ceea ce am semănat şi vom secera chiar mai
mult decât am semănat. In lumea fizică pot fi multe eşecuri când se strânge recolta, dar niciodată în
lumea spirituală. Pot exista cazuri când, aparent noi nu secerăm, dar putem să fim siguri că secerişul
va veni în cele din urmă. în lumea fizică, unele seminţe, cum ar fi ridichea, aduc roadă într-un timp
foarte scurt, în timp ce altor seminţe
— 65 —
Ic sunt necesare luni sau chiar ani până să poată fi recoltate. Acclaşi principiu este valabil şi în
lumea spirituală: secerişul nostru poate fi imediat, mai târziu sau continuu.
Principiul semănatului şi al seceratului nu este doar unul negativ. Dacă noi semănăm seminţe
bune prin activităţi zilnice, în dragoste şi neprihănire, atunci vom avea şi un seceriş bun; pentru că
vom secera ceea ce am semănat, vom secera chiar mai mult decât am semănat.
„Nu vă înşelaţi: Dumnezeii nu Se lasă să Jie batjocorii! Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
Cine seamănă în Jirea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine
seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică" Galateni 6:7-8
în 2 Samuel capitolul 24 ne este relatată întâmplarea cu David, când aecsta a păcătuit împotriva
lui Dumnezeu prin numărarea poporului Israel. Când Ioab, cci care a încercat să-1 convingă pe
David să nu facă numărătoarea, s-a întors cu rezultatul numărătorii, inima lui David s-a tulburat şi:
„...a zis Domnului: Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi
iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebuni" (versetul 10). Cu toate că
Domnul l-a iertat pc David, acel păcat a adus un mare seceriş în defavoarea lui Israel: şaptezeci de
mii dc oameni au murit (versetul 15).
Principiul semănatului şi al seceratului este valabil indiferent cât de spirituali suntem. De fapt,
cu cât ne îndepărtăm mai mult de lumină, cu atât va fi judecata mai mare.
Pentru că am amintit de David, ştim cu toţii ce a secerat el în urma relaţiei dc adulter cu Batşeba
(2 Samuel 11). Un singur act de adulter l-a condus la înşelăciune, crimă şi la o recoltă mare şi
îndelungată de pedepse. Profetul Natan a fost instrumentul prin care Domnul a dezvăluit păcatul lui
David, dar numai după ce David s-a condamnat pe sine însuşi, prin judecarca faptei pe care omul
bogat a comis-o împotriva săracului carc nu avea decât un mici. David a zis: „... Viu este Domnul că
omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a
săvârşii fapta aceasta, şi n-a avut milă" (2 Samuel 12:5-6) Cu siguranţă, David a secerat dc patru ori
mai mult dccât a semănat: 1. ,Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa la..." versetul 10
— 66 —
2. Jată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta..." versetul 11
3. „ Şi voi lua supt ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în fala
soarelui acestuia" versetul 11
4. „ Fiul care fi s-a născut [de la Batşeba] va muri" Versetul 14
Capitolele care urmează ne dezvăluie consecinţele îngrozitoare ale păcatului comis de către
David, pe măsură ce cuvintele de mai sus s-au împlinit. Domnul i-a iertat păcatul (versetul 13)
datorită pocăinţei lui, promiţându-i că nu va muri; cu toate că era iertat, David a trebuit totuşi să
secere consecinţele păcatului său.
C. TEREN LEGAL PENTRU DEMONI
Puteţi trece prin toate etapele religioase ale neprihănirii, vă puteţi induce în eroare păstorul sau
prietenii, dar dacă din proprie voinţă continuaţi să păcătuiţi, atunci aveţi scris deasupra uşii casei
voastre o invitaţie pentru noii chiriaşi. Aceasta zice: "AVEM CAMERE LIBERE". Biblia ne previne
să nu oferim nici un loc diavolului: „...şi să tiu daţi nici un prilej diavolului." (Efeseni 4:27)
In Ioan capitolul 5, II vedem pe Isus vindecând un bărbat care era bolnav de treizeci şi opt de
ani. După ce Isus l-a ridicat în picioare, El a dispărut în mulţime, dar mai târziu, Isus îl găseşte în
templu pe cel pe care l-a vindecat şi i-a zis: „Iată că te-cii făcut sănătos;de acum să nu mai păcătui
eşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău." (versetul 14) Versiunea amplificată a Noului Testament
spune mai clar: „Opreşte-te din a mai păcătui, dacă nu, ţi se va întâmpla ceva mai rău".
Păcatul nu are doar consecinţe fizice ca în acest caz, ci şi uncie mentale, emoţionale şi
spirituale.
înainte de a mă întoarce din toată inima la Cristos, aveam un limbaj murdar. în timpul anilor de
liceu aveam reputaţia unui om curat, unul care nu aprecia istorisirile murdare şi remarcile indecente
ale colegilor mei de şcoală. Eram respectat pentru această poziţie. Dar, după şase luni petrecute în
marina comercială, limbajul meu a ajuns atât de obscen, încât atunci când eram pe ţărm în prezenţa
altora, chiar şi camarazii mei marinari se simţeau deseori stânjeniţi. Am ajuns într-o astfel de stare
încât
— 67 —
1
uneori nu eram conştient cc vorbeam. Expresiile murdare curgeau din mine. Când am venit la
Cristos, această problemă a continuat la nivelul gândurilor, chiar dacă vorbirea mea se schimbase.
M-am luptat ani de zile împotriva cuvintelor de blestem şi înjurăturilor din mintea mea, care mă
tăceau să mă simt extrem dc vinovat. Aceste gânduri veneau în special în momentele când eram
implicat în activităţi spirituale, cum ar fi închinarea. Când, în cele din urmă, am realizat că sursa
acelor gânduri era de natură demonică, am reuşit să încep să îmi curăţ mintea. într-o zi, în timpul
unei lupte spirituale, Domnul mi-a stimulat memoria şi mi-a arătat momentul când primul din aceste
duhuri a intrat în viaţa mea.
Când eram copil şi mă jucam cu alţi copii în curtea unui vecin, am fost provocat să înjur,
strigând cât puteam dc tare. Presiunea celor din jurul meu era mare şi în cele din urmă am cedat,
încălcând astfel educaţia părinţilor, dar mai rău, încălcându-mi propria conştiinţă. Simţindu-mă
deosebit de vinovat, m-am întors acasă, fiind sigur că am fost auzit de părinţii mei. Dar nu a fost
aşa. Deşi nu am mai înjurat din aceea zi până am ajuns marinar, totuşi acel act al păcatului a deschis
uşa duhurilor de vorbire murdară. Acestea au aşteptat apoi cu răbdare până când au putut să se
manifeste în libertate. Alte duhuri s-au alăturat acestora dintâi, formând împreună o legătură
demonică în acest domeniu. Cât de ridicol este să credem că putem păcătui, dar tară să suferim.
O prietenă ne-a cerut să ne rugăm pentru problema ci legată de obezitate. Ea era soţia unui
fermier şi petrecea mult timp în bucătărie, pregătind mâncarea pentru soţul ei şi pentiu oamenii care
lucrau la fermă. Dar nu se putea abţine din a gusta în continuu din mâncare. Ca urmare, ea s-a
îngrăşat atât de mult, încât nu-i mai erau bune hainele. în timp ce discutam împreună, am descoperit
că problema ei începuse datorită păcatului de mândrie şi critică.
Soţia pastorului ei era o femeie supraponderală, care nu-şi putea controla apetitul. în timp ce
aceasta mânca lacomă la o sărbătoare a bisericii, prietena noastră si-a bătut joc de ea în inima ei,
fiind mândră pentru că ea se putea abţine de la mâncare. Din acel moment, ca a fost copleşită de
pofta pentru mâncare şi s-a trezit mâncând peste măsură. Ea a fost eliberată după ce a renunţat la
duhul de lăcomie şi foarte curând a revenit la greutatea ei normală.
— 68 —
-
I
Vorbind cu ea, am descoperit de asemenea că nu era botezată în apă, cu toate că Domnul îi
vorbise cu trei ani în urmă în legătură cu aceasta. Ea şi-a mărturisii această neascultare ca păcat şi în
săptămână următoarea a fost botezată în apă. în timpul botezului, ea a experimentat o nouă eliberare
interioară. Ascultarea aduce întotdeauna binecuvântări.
Una din cele mai obişnuite modalităţi prin care se oferă teren legal duşmanului este prin
adăpostirea neiertării şi a resentimentelor. Indiferent carc îţi este păcatul, pocăieşte-tc! Pentru binele
tău, pocăieşte-te! Alege să umbli în lumină. Noi trebuie să ne dorim să umblăm zilnic aproape dc
Isus, oricare ar ti preţul pentru aceasta. Iar dacă nu dorim să facem acest lucru, preţul va fi şi mai
marc.
3. PRIN CRIZE EMOŢIONALE
Demonii profită de orice perioadă de criză. Chiar şi fără să păcăluiască, o persoană poate li
copleşită şi poate ajunge sub o legătură demonică, prin simplul fapt că nu a ştiut cum să-şi păstreze
echilibrul în timpul unei suferinţe.
O persoană carc a fost aproape de înec, ar putea fi legată de frica dc apă; o persoană care a fost
atacată de câini, s-ar putea deschide faţă de frica de câini; o persoană care a avut un accident de
maşină, s-ar putea deschide faţă de frica de condus; o persoană care a pierdut pc cineva iubit, s-ar
putea deschide faţă de duhurile de amărăciune; un copil lăsat singur în casă, s-ar putea deschide faţă
de duhurile de singurătate; o persoană carc suferă din cauza unei boli grave, ar putea să fie coplcşită
dc un duh de moarte. Viaţa este plină cu momente de criză mai mari sau mai mici. Dar libertatea sau
robia noastră sunt determinate dc modul în care trecem prin aceste momente.
în timp cc mă rugam, după cum eram călăuzit de Domnul, pentru ruperea legăturilor de peste cei
aflaţi la o întâlnire pentru eliberare, soţia unui pastor care se alia în primul rând, experimenta o marc
eliberare. Am putut să discern că eliberarea era în domeniul fricii. Puţin mai târziu, m-am îndreptat
către ea şi am fost călăuzit în Duhul Sfânt legăturile
— 69 —
provocate de frica dc tunete. Ea ne-a spus la sfârşitul acelei întâlniri, că primele ei amintiri din
perioada copilăriei erau acelea în care mama ei o ţinea în braţe, ascunzându-se amândouă sub pat, în
timpul unei furtuni cu tunete. Mama ei era împietrită de frică din cauza tunetelor şi a fulgerelor de
afară. Acea copilă nu păcătuise, dar nu a fost protejată în momente de criză, iar demonii au profitat
de aceasta.
V-am împărtăşit deja despre aceea criză majoră din viaţa mea de la vârsta de şase ani, care a
avut un impact negativ asupra personalităţii mele. Am avut nevoie de multă eliberare de sub puterea
duhurilor care au intrat în viaţa mea la accl moment. Au existat de asemenea şi alte incidente pc
care Domnul mi Le-a descoperit în timp ce mă învăţa cum să mă eliberez.
Dc obicei, comedia stimulează o parte sensibilă din mine. Copil fiind, mi-au plăcut mult
personajele Stan şi Bran, iar în măsura posibilităţilor am vizionat toate filmele lor. Savuram glumele
lor în hohote de râs. Totuşi îmi amintesc că într-un film, eroii mei erau urmăriţi de crocodili, fiind
prinşi într-o peşteră. Eram prea mic să pot face faţă acestei traume emoţionale. Am părăsit în fugă
sala dc cinema şi m-am aşezat tremurând pe trotuar. Acum realizez cum acel incident a permis ca
frica să pună mai mult stăpânire pe viaţa mea.
Părinţi, vă îndemn ca, fară să fiţi prea grijulii, să-i protejaţi lotuşi pe copiii voştri, în spccial pe
cci mai mici. Milioane de copii permit demonilor să intre în viaţa lor în timp ce vizionează
programele de televiziune. Urmărind la televiziune scene de violenţă şi lipsă de respect faţă de
autoritate, dacă sunt de acord cu ceea ce văd, ei se deschid pentru duhurile din aceste domenii. Alţii
se sperie şi sunt legaţi de duhuri de frică, aşa cum mi s-a întâmplat şi mic. Să nu ne fie teamă de
duşman, ci să fim conştienţi de strategiile lui. Viaţa nu este un joc sau un parc nesfârşit de distracţii.
Noi suntem în RĂZBOI!
O altă cauză a traumelor emoţionale la copii (şi la adulţi) sunt poreclele. O zicală veche, carc
zice: „Băţul si pietrele pot să îmi rupă oasele, dar poreclele nu mă vor răni niciodată", nu este
adevărată. Când un copil sau un adult este poreclit sau ironizat, dacă el nu ştie ce protecţie are în
Isus, atunci el va fi rănit şi va fi vulnerabil în faţa duhurilor de respingere.
— 70 —
dezamăgire, eşec, etc. Poreclirea continuă a unei persoane sau excluderea ei din anumite activităţi
poate duce la răni care vor oferi acccs liber duşmanului. Dc asemenea, critica permanentă poate
avea acelaşi efect.
Când suntem într-o situaţie de criză, noi ar trebui să ne aţintim privirea înspre Domnul Isus,
fiind conştienţi de ceea ce demonii vor încerca să facă şi să menţinem cu tărie mărturia victoriei în
mijlocul presiunilor. Când duşmanul câştigă teren, noi ar trebui să-1 mustrăm cu înţelepciune şi să
ne eliberăm.
4. PRIN IGNORANŢĂ
Se întâmplă de prea multe ori ca demonii să între în vieţile noastre prin ignoranţă. Nccunoscând
tacticile acestor puteri care ni se opun şi nevăzându- i cu ochii noştri fizici, noi putem trăi ignorând
existenţa acestor demoni.
Un tânăr slujitor al Evanghelici a venit într-o zi să ne ceară sfatul. în timp ce căutam un răspuns
din partea Domnului, am simţit călăuzirea să rupem legăturile de depresie şi autocompătimire.
Acesta nc-a mărturisit ulterior că obişnuia să tragă draperiile de la camera unde stătea pentru a crea
o atmosferă de obscuritate, alegea o muzică morbidă şi apoi se întindea pe podea, lăsându-se
cuprins de sentimente de auto-compătimire. El s-a deschis acestor duhuri rele prin ignoranţa sa.
în timp ce ne rugam pentru o altă femeie bolnavă, am descoperit un duh al morţii. în momentul
când am mustrat acel duh, ea a căzut la pământ şi a fost eliberată. Ea m-a întrebat mai târziu când a
intrat acest duh în viaţa ei. Pentru că nu ştiam ce să-i răspund, i-am sugerat să-şi deschidă inima în
faţa Domnului şi probabil va primi răspunsul. Ea a venit Ia mine câteva zile mai târziu şi mi-a spus
că a primit răspunsul căutat. Tatăl ei murise în urmă cu cinci ani şi la câteva zile după moartea
acestuia, plângând copleşită de durere, şi-a dorit moartea. Datorită ignoranţei, a permis accesul
duşmanului în viaţa ei printr-o mărturisire negativă.
Ori de câte ori sunt descoperite duhuri de moarte în viaţa cuiva, eu întreb acea persoană dacă s-a
gândit sau şi-a dorit vreodată să moară. Dacă acest lucru este adevărat (ccea ce se întâmplă în multe
cazuri), atunci
— 71 —
eu conduc aceea persoană într-o rugăciune de renunţare la acele cuvinte sau atitudini şi îi cer: să-L
declare pe Isus ca fiind viaţa ei, să aleagă să trăiască şi să-L urmeze pe Isus, care este învierea şi
viaţa; iar în cele din urmă îi cer persoanei respective să renunţe la duhul de moarte.
Dacă cineva are un duh de moarte, nu înseamnă că aceea persoană este moartă. Ci mai degrabă,
acea persoană are în viaţa ei un duh care va încerca să-i scurteze firul vieţii. Acest duh de moarte va
fi asociat de obicei cu alte duhuri, cum ar ii cel dc infirmitate sau de sinucidere.
Este normal să fim îndureraţi când moare o persoană iubită şi nu este nimic rău în aceasta. Dar
este foarte important să avem armura lui Dumnezeu şi sa ne păstrăm protejaţi când pierdem pe
cineva. Demonii care sc aflau în persoana decedată vor căuta un locaş nou. Locul cel mai apropiat
pc care îl caută este în membrii familiei, şi deseori în aceştia găsesc o uşă deschisă din pricina
durerii excesive cauzatc de moartea acelei persoane. In momente de stres, noi trebuie să fim
conştienţi de tacticilc duşmanului şi să ne sprijinim pe puterea dc susţinere a lui Dumnezeu.
Pc vremea când eram profesor la o şcoală creştină, am participat la înmormântarea bunicii unui
elev. Mama acestuia, fiind copleşită de durere a început să ţipe în mod necontrolat şi atât de tare,
încât membrii familiei au trebuit să-i vină în ajutor. Mi-a părut rău pentru ea, deoarece ştiam cc sc
întâmpla în lumea nevăzută.
Duşmanul profită dc ignoranţa noastră. Să fim conştienţi de aceasta, pentru ca cl să nu sc poată
furişa în viaţa noastră.
5. PRIN GREŞEALA PĂRINŢILOR
Copiilor le este oferită protecţie într-o familie creştină, unde soţul şi soţia trăiesc împreună în
armonie în faţa Domnului, având o influenţă plină dc dragoste asupra copiilor. Părinţii trebuie să
creeze în familie o atmosferă în care pacea şi dragostea să fie din abundenţă şi copiii să se simtă în
siguranţă. Copiii trebuie să fie învăţaţi şi instruiţi în căile lui Dumnezeu.
Efeseni 6:4 spune taţilor: „...creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului\ Cuvintele greceşti
pentru „mustrare" şi „învăţătură" s-ar putea traduce prin „învăţare prin cuvânt" şi „învăţare prin
fapte".
— 72 —
Părinţii au responsabilitatea de a împlini poruncile lui Dumnezeu cu privire la copiii lor. Prin
sârguinţa lor, ei au posibilitatea să-şi protejeze copii lor dc multe probleme şi să-i ferească de
infiltraţia demonilor.
îmi aduc aminte de ajutorul oferit unui tânăr care era tulburat de frica de a fi atacat. El şi-a
dezvoltat această frică văzându-1 pc tatăl său bătând- o mereu pe mama lui. De fiecare dată când
cineva din apropierea lui îşi ridica braţul, cl se retrăgea imediat speriat, luând o poziţie de apărare,
chiar dacă nimeni nu intenţionase să-i facă ceva rău. Aceasta era o legătură demonică provocată de
o greşeală a părinţilor.
Recent, am fost martor la o criză excesivă de furie a unui copil, datorată faptului că el nu reuşea
să se impună asupra celorlalţi copii, 'lâtăl creştin a intervenit, dara permis copilului să-şi continue
accesul dc furie Iară să ia vreo măsură de disciplinare, deşi copilul îi deranja pe oamenii din jur.
Tatăl părea complet neajutorat. Copilul era cci care avea controlul asupra situaţiei şi nu tatăl lui. Eu
cred că acest părinte era depăşit dc situaţie. El ar ti trebuit să adopte o atitudine fermă, care să
oprească manifestarea copilului, învăţându-1 pe acesta să nu mai facă astfel dc lucruri şi să obţină
din partea copilului un răspuns potrivit. Duhurile de mânie, gelozie, etc.... pot intra în viaţa cuiva în
momente ca acestea. Când mă rugam pentru oameni mai în vârstă să fie eliberaţi de astfel de duhuri,
am văzut demonii manifestându-se prin crize de nervi sau isterie.
Stările tensionate între părinţi, cuvintele critice şi jignirile, neacordarea de grijă sau atenţie şi
multe astfel de situaţii negative vor expune un copil pericolului de a fi atacaţi de demoni şi ca
aceştia să se infiltreze în viaţa lor. Există disponibilă multă literatură ajutătoare despre familia
creştină, pe care părinţii ar fi înţelept să o citească.
6. PRIN IMPLICAŢII ÎN OCULTISM
O persoană se pune singură în pericol atunci când sc identifică deliberat sau din curiozitate cu
oricare din formele de ocultism. Scriptura ne spune clar să nu ne implicăm în ocultism şi ne
înştiinţează care sunt consecinţele acestui lucru în Deuteronom capitolul 18, versetele 9-14:
9 „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după
urâciunile neamurilor acelora.
10 Să nu fie la line nimeni care să-şi treacă pe Jiul sau pe fiica lui prin Joc, nimeni care să aibă
meşteşugul de ghicitor, de cililor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
11 de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni
care să întrebe pe morţi.
12 Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor
lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
13 Tu să te ţii în totul lotului iot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
14 Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori;
dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta. "
Ghicitoria este căutarea unei revelaţii din alte surse supranaturale decât Duhul Sfânt. Vrăjitoria
sau magia neagră îi afectează şi-i aduce sub control pe oameni prin folosirea descântecelor, a
blestemelor, hipnozei, vrăjilor, muzicii, drogurilor, etc.
Dacă tu ai fost implicat în oricare din formele de ocultism, trebuie să mărturiseşti accst lucru
Domnului şi să renunţi la orice duh rău care a intrat în viaţa ta prin acea implicare. A păşi în lumea
ocultă înseamnă a începe colaborarea cu Satan şi scopurile lui. Cei care au fost implicaţi adânc în
ocultism, au de dus lupte mari pentru a deveni complet liberi.
Cartea Leviticului ne oferă de asemenea avertizări ferme împotriva implicării în ocultism: „Să
nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă
spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru." (Levitie 19:31)
„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, îmi voi
întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui." (Levitie 20:6)
Activităţile oculte au devenit „la modă" în zilele noastre. Practici care erau cândva dezaprobate
şi tăcute în secret, acum sunt expuse în mod deschis, invitând şi atrăgând în capcană pe cei
neavertizaţi. Cărţi şi obiecte
— 74 —
oculte pot fi cumpărate în librării şi oameni de toate vârstele sunt înşelaţi şi duşi în eroare, departe
de adevărul şi viaţa care pot fi găsite doar în Cristos. Noi trebuie să rupem orice legătură şi să ne
îndepărtăm atât de persoanele, cât şi de lucrurile care fac parte din acest domeniu.
în Fapte capitolul 19, citim despre acei care s-au întors la Cristos de pe căile ocultismului:
„Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce
făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars înaintea tuturor: preţul tor s- a socotit la cincizeci
de mii de arginţi(Versetele 18,19)
Chiar dacă nu am fost implicaţi în mod voit în practici oculte, totuşi cărţile şi obiectele legate dc
ocultism din casele noastre ne pot aduce sub o anumită influenţă satanică. Vizitând nişte prieteni
creştini într-o seară, am simţit în casa lor o prezenţă demonică. Apoi am observat în colţul camerei
lor de odihnă multe suveniruri şi obiecte de cult din Papua Noua Guinee legate de ritualuri
demonice. Atunci am devenit conştient de faptul că sursa prezenţei demonice simţite era în acele
obiecte. Câteva zile mai târziu după acest incident, am împărtăşit familiei respective sentimentele
mele, îneurajându-i să distrugă acele obiecte. Ei au hotărât împreună că aceasta ar fi cea mai bună
decizie şi au înlăturat acele obiecte din casa lor. Imediat s-a simţit că s-a ridicat o greutate care
plana asupra căminului lor de aproape douăzeci de ani, iar membrii familiei au experimentat o
libertate lăuntrică nouă.
Mulţi creştini îşi aduc acasă diferite suveniruri când se întorc din vacanţclc lor sau din bazele de
misiune, fară să-şi dea scama că accle fetişuri şi sculpturi de idoli sau animale, la care unii oameni
se închină, sunt asociate cu duhuri rele. Noi trebuie să distrugem şi să rupem orice legătură cu
acestc lucruri.
Domeniul vră jitoriei este mult mai extins decât îşi imaginează mulţi oameni. Acesta cuprinde
tot ceea ce încearcă să-i controleze pe oameni, manipulându-i să facă orice vrei tu, prin puteri
spirituale, altele decât Duhul Sfânt. Se poate ca un părinte să-şi domine copilul, un soţ să-şi domine
soţia, sau un pastor să-şi domine biserica, fară ca aceştia să fie conştienţi că încercarea lor de a ţine
situaţia sub control permite accesul altor puteri spirituale diferite de cea a Duhului Sfânt. Există o
putere şi o conducere stabilită de Dumnezeu carc trebuie să fie exercitată, dar noi
— 75 —
nu trebuie să trecem peste responsabilităţile, hotărâte dc Dumnezeu, cooperând cu activităţi
demonice. Atunci când noi depăşim aceste responsabilităţi, intrăm în domeniul vrăjitoriei.
Cunosc o femeie creştină de vârstă mijlocie, care locuieşte în aceeaşi casă cu părinţii ci creştini.
încă din copilărie, mama ci a dominat-o şi o domină şi acum în aşa măsură, încât ea este incapabilă
să trăiască Iară "mama", nereuşind să se căsătorească şi să trăiască o viaţă normală. Ea este sub o
dominaţie puternică, nefiindu-i permis să se maturizeze. Mama accstei femei poate fi numită
vrăjitoare, deşi, tară îndoială ar fi îngrozită dacă ar fi confruntată cu o asemenea învinuire.
A fost o perioadă în viaţa noastră când am fost membrii unei biserici dominate de un pastor bine
intenţionat. Neavând ungerea Duhului Sfânt, cl făcea totul prin "puterea lui", impunându-şi
standardele legalisle dc sfinţenie. Ca urmare a accstui fapt, sc simţea o greutate peste întreaga
biserică şi mulţi dintre membrii acelei comunităţi trăiau cu frică, din eauza dominaţiei lui puternice
pe care o exercita în numele lui Dumnezeu. Plecam întotdeauna într-o atmosferă de descurajare
după întâlnirile duminicale, şi nu pot să-mi amintesc dacă am fost vreodată zidit spiritual de slujirea
lui. în mod inconştient, acest pastor a permis accesul forţelor demonice în slujirea lui, rezultând
moarte spirituală în loc de viaţă spirituală.
Este posibil ca cineva să se afle sub dominaţia unei persoane sau a mai multor persoane cu care
a avut relaţii sexuale ilegale în trecut. Noi ne-am rugat pentru eliberarea multor persoane aflate sub
astfel dc stăpânire. Aceste legături fie că împiedicau dezvoltarea unor relaţii normale şi sănătoase în
căsătoric, fie că împiedicau acea persoană să-şi înceapă o prietenie care să se finalizeze prin
căsătorie.
Dacă suntem vinovaţi că am dominat pe cineva, noi trebuie să ne pocăim de acest păcat şi să
cerem eliberarea de toate forţele demonice carc au acţionat prin noi. Avem nevoie de înţelepciune
din partea lui Dumnezeu pentru a şti cum să acţionăm cel mai bine, mai ales atunci când sunt
implicaţi membrii din familie.
Să rupem orice legătură cu lumea ocultă, pentru a nu permite duhurilor rele să ne lege. Noi
aparţinem împărăţiei Luminii şi suntem chemaţi să umblăm în lumină.
— 76 —
CAPITOLUL 7
ARMURĂ SPIRITUALĂ PENTRU RĂZBOI SPIRITUAL
Cât timp suntem în această lume, noi trăim în mijlocul unui conllict între împărăţia lui
Dumnezeu şi împărăţia întunericului. Noi putem să-L lăudăm pe Dumnezeu, deoarecc noi, ca şi
creştini, suntem de partea învingătoare. Isus Cristos a declarat deja victoria în favoarea noastră.
Satan şi armatele lui sunt deja învinse. Lupta pe care noi o purtăm nu este pentru a câştiga războiul,
ci pentru a impune victoria ce a fost deja câştigată. Isus şi-a tăcut partea Lui şi acum urmăreşte ca
noi să ne facem partea noastră. Noi trebuie să fim soldaţii Lui.
Soldaţii au nevoie atât de armură cât şi de arme. Pentru războiul spiritual în care suntem
implicaţi, avem nevoie de armură spirituală şi dc arme de luptă spirituale - nu de cele din lumea
fizică. Noi nu putem lupta într-un război spiritual cu arme fizice. Biblia ne spune: „Măcar că trăim
in firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de Jîrea pământească. Căci armele cu care ne
luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, în tărite de Dumnezeu ca să surpe
întăriturile. ' (2 Corinteni 10:3-4)
Isus Cristos a dat bisericii Lui atât armură de protecţie cât şi arme pentru apărare şi arme pentru
atac. Acest echipament de luptă este puternic datorită naturii Lui divine. Este echipamentul cel mai
bun pe carc l-am putea avea şi este adecvat, în mod absolut pentru a face faţă cclui mai sălbatic atac
din partea duşmanului. Acest echipament nu are nevoie niciodată dc modernizare, cum au nevoie
cele folosite în războiul obişnuit. Biserica din zilele noastre are la îndemână acelaşi echipament pc
care 1- a avut şi biserica primară.
Să privim mai întâi la armura noastră spirituală şi apoi la armele spirituale.
— 77 —
1. ARMURA LUI DUMNEZEU
„încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Imbrăcaţi-vă cu toată armătura lui
Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat
împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi
toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare,
după ce veţi fi biruit totul. Staţi gala, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa
neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora,
luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful
mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot
felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii."
Efeseni 6: 10-18
Scriptura ne îndeamnă să ne îmbrăcăm în întregime cu toată armura lui Dumnezeu, nu doar cu o
parte din ea.
Era un timp în viaţa mea, când îmbrăcam cu religiozitate armura lui Dumnezeu în fiecare
dimineaţă. Dar într-o zi mi-am dat seama că dacă trebuia să îmbrac această armură în ficcare
dimineaţă, însemna că seara o dădeam jos. Acum, doar îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt îmbrăcat
cu armura Lui, şi port această armură întotdeauna pentru că am nevoie de ea zi şi noapte.
învăţând cum să îmbrac această armură, m-a ajutat să realizez că Isus însuşi era armura mea:
„Noaptea aproape a trecui, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului, şi să
ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în limpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în
curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu
purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele. (Romani 13:12-14)
în aceste versete, expresia „să ne îmbrăcăm cu armele luminii"
— 78 —
înseamnă „a mă îmbrăca cu Isus Cristos". Versete cum ar fi Galatcni 3:27 şi Coloseni 3:10, scot în
evidenţă acelaşi lucru.
Prin „a mă îmbrăca cu Isus Cristos", eu de fapt îmi îmbrac armura. Isus reprezintă pentru mine
fiecare parte a armurii spirituale.
ADEVĂRUL (cingătoarea, brâul): „Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la
Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6) NEPRIHĂNIRE A (platoşa): „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos
Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare". (1
Corinteni 1:30)
PACEA(încalţămintea): „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum
0 dă lumea. Să nu vise tulbure inima, nici să nu se înspăimânte" (Ioan 14:27)
CREDINŢA (scutul): „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus,
care, pentru bucuria care-
1era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui
Dumnezeu." (Evrei 12:2)
MÂNTUIREA (coiful): ,JSe cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi
care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor."
(Evrei 2:10) CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (sabia): ,JŞi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit
printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului
născut din Tatăl." (Ioan 1:14)
Noi ne îmbrăcăm armura printr-o simplă mărturisire a credinţei: „Doamne Isuse, Tu eşti armura
mea. Tu eşti mântuirea mea. Tu eşti speranţa mea. (1 Tesaloniceni 5:8) Tu eşti neprihănirea mea. 'fu
eşti pacea mea. Tu eşti adevărul meu. Tu eşti sursa credinţei mele. Eu exist prin Cuvântul Tău. Tu
eşti însăşi viaţa mea. Eu stau în această zi complet protejat de orice atac al duşmanului. în Tine eu
sunt puternic. în Tine, cu sunt mai mult decât un biruitor"
Fiind îmbrăcaţi cu această armură, noi trebuie să păstrăm o mărturisire zilnică a credinţei,
rccunoscându-L pe Cristos ca fiind ficcare parte a armurii noastre. Apoi, îmbrăcaţi cu această
armură noi trebuie să înfruntăm duşmanul şi să-i opunem rezistenţă. Noi suntem protejaţi prin
armura lui Dumnezeu, nu prin abilităţile noastre umane, indiferent dacă suntem credinciosul cel mai
slab sau cel mai tare. Este armura lui Dumnezeu cea care ne protejează!
— 79 —
2. ARMELE DE LUPTĂ
Dumnezeu ne-a echipat cu arme puternice, de natură divină, de care să ne folosim împotriva
duşmanului. Acestea sunt chei care deschid uşile închisorilor, eliberându-ne de legăturile demonice.
Fiecare armă trebuie folosită cu credinţă pentru a fi eficientă. Credinţa le face active. In viaţa
creştină noi „umblăm prin credinţă, nu prin vedere". (2 Corinteni 5:7) Putem trece prin toate etapele
folosirii acestor arme, dar dacă nc lipseşte credinţa, vom fi ineficienţi.
In Fapte 19:13-16 ni se vorbeşte despre câţiva exorcişti iudei, care încercau să scoată afară
duhurile rele în numele Domnului Isus, predicat dc Pavel. Ei aveau formula corectă, dar nu aveau
credinţă şi cunoştinţc personale despre mântuire. Eforturile lor s-au sfârşit printr-un dezastru. Acel
om, posedat de duhuri rele, fiind mai puternic decât ei, i-a atacat, facându-i să lugă răniţi şi
dezbrăcaţi.
Pentru că aspectul credinţei este atât de important, vom aborda acest subiect în capitolul
următor. Totuşi, acum nu trebuie să te temi că nu vei avea destulă credinţă pentru a folosi aceste
arme. Credinţa nu este ceva dat doar unor oameni. Fiecare creştin are o măsură dc credinţă şi poate
să înveţe cum să o pună în aplicare sau să-şi mărească credinţa. Romani 10:17 ne spune că noi
primim credinţa în urma auzirii. Chiar în acest moment, când auzi dc armele pc care Dumnezeu ţi
le-a dat, credinţa poate intra în inima ta.
2.1. NUMELE DOMNULUI ISUS CRISTOS
La prima mea confruntare cu demonii, am învăţat despre puterea numelui lui Isus Cristos. Când
eram la începutul vieţii mele dc creştin, un bărbat tânăr care avea manifestări demonice, a venit la
mine şi la prietenul meu, cerându-ne să ne rugăm pentru el. Fiind tineri şi plini de zel, noi am
poruncit duhurilor să plece, declarând că ei nu au nici un drept asupra acelui om. Atunci duhurile s-
au manifestat, strigând: „Voi nu aveţi nici o putere asupra noastră!", „Voi nu aveţi nici o putere
asupra noastră!".
Ne-am oprit şi ne-am gândit câteva momente. „Este adevărat!" am zis noi. „Noi nu avem nici o
putere asupra lor. Doar Isus are această putere!" Apoi, am schimbat modul de a porunci şi am zis:
„In numele lui Isus, ieşiţi afară!" Situaţia s-a schimbat prin această nouă abordare.
— 80 —
Când Petru şi Ioan l-au vindecat pe ologul de la Poarta Frumoasă a templului, oamenii au venit
uimiţi la cei doi, crezând ca ei au făcut acea minune prin puterea lor. Dar Petru lc-a zis: „...Bărbaţi
Israel iţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă (a noi, ca şi cum prin
puterea noastră sau prin cucernicia noastră am JiJăcut pe omul acesta să umble? ... Prin credinţa în
Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El
a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.' (Fapte 3:12,16)
In Filipeni 2:8-11 citim: „L a înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerii şi S-a făcut ascultător
până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat
Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice
genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre
slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul."
Iar în Efeseni 1:20-21 găsim scris: ,j?e care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat
din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice
stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice mane, care se poate numi, nu numai în
veacul acesta, ci şi în cel viitor
Numele lui Isus Cristos este cel mai înalt şi cel mai glorios nume din toate timpurile şi din
veşnicie. Cc privilegiu avem noi ca şi crcştini să avem dreptul dc a folosi numele Lui! Noi îl
reprezentăm acum pc Cristos pe acest pământ şi îi purtăm numele. Noi suntem ambasadorii Lui.
(2Corinteni 5:20)
,Jată semnele ce vor însoţi pe cei ce vor crede: în numele Meu vor scoate draci"(Marcu 16:17)
Isus Cristos ne-a dat nouă, cei care suntem poporul Lui, dreptul legal să folosim numele Lui.
Noi suntem reprezentanţii Lui pe acest pământ şi trebuie să scoatem afară demonii, să vindecăm pe
bolnavi, să predicăm şi să-i învăţăm pe alţii, aşa cum a făcut El. Dar toate aceste lucruri trebuie
făcute în numele Lui.
Biserica primară cunoştea puterea numelui lui Isus. Oriunde mergeau ucenicii, ei predicau,
vindecau, botezau, scoteau afară dracii - dar toate aceste lucruri erau făcute în numele Domnului
Isus Cristos.
— 81 —
Să-I porţi numele lui Isus nu este doar un mare privilegiu, ci şi o responsabilitate mare. Noi
acţionăm în locul lui Isus. Noi vorbim în locul Lui. Când vorbim în numele Lui, călăuziţi dc Duhul
Sfânt, este ca şi cum ar vorbi Isus însuşi.
Noi trebuie să confruntăm cu îndrăzneală duşmanul în numele lui Isus. După cum lumea
duhurilor rele se teme de Isus, la fel sc teme şi de cei care vin în numele Lui.
în Fapte 16 găsim întâmplarea cu Pavel în cetatea Filipi, modul în care cl a fost tulburat mai
multe zile de o sclavă cu un duh dc ghicire şi care se ţinea după el şi după cci ce-1 însoţeau, strigând
eu glas tare că ei erau slujitorii Dumnezeului Celui Prea înalt. în final îl vedem pe Pavel folosindu-şi
autoritatea pe care o avea în numele lui Isus: „...In numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din
ea! Şi a ieşit chiar în ceasul acela." (versetul 18)
Această exercitarc a autorităţi spirituale a dus la aruncarea în închisoare a lui Pavel şi a lui Sila.
Stăpânii fetei sclave nu mai puteau s- o folosească pentru a aduce câştig prin ghicire. Acel duh de
ghicitorie a fost scos în numele lui Isus.
2.2. CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU O altă armă puternică este Cuvântul lui Dumnezeu. Când
era ispitit de Satan, Isus a folosit versete din Scriptură pentru a-i respinge atacul. El a răspuns
fiecărei ispite citând din cartea Deuteronom.
Luca 4:4 - Deuteronom 8:3 Luca 4:8 - Deuteronom 6:13 Luca 4:12 - Deuteronom 6:16
Dacă vrem să folosim Cuvântul lui Dumnezeu cape o armă împotriva duşmanului, noi trebuie să
ştim ceea ce spune Biblia. însuşi Isus a fost capabil să folosească versete din Scriptură doar pentru
că El era familiar cu ele. Si noi trebuie de asemenea să ne hrănim mintea cu accst Cuvânt al Lui
Dumnezeu prin citirea, studierea şi memorarea lui.
Când avem Cuvântul lui Dumnezeu în inimile şi în minţile noastre,
— 82 —
putem declara cu autoritate război duşmanului, cunoscând adevărurile Scripturilor. Noi putem
afirma: „Vrăjmaşule, tu nu ai nici un drept legal să te atingi de viata mea pentru că eu sunt
răscumpărat prin sângele lui Isus. (Efeseni 1:7) Păcatul nu este stăpân peste viaţa mea. (Romani
6:14) Eu sunt eliberat de păcat. (Romani 6:7) Boală, părăseşte trupul meu, pentru că eu sunt
vindecat prin rănile lui Isus. (1 Petru 2:24)"
De asemenea, noi putem utiliza Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne apăra împotriva atacurilor
vrăjmaşului. Duşmanul ne atacă punând deseori diferite gânduri în minţile noastre. El va încerca să
ne convingă că este mult mai puternic decât noi şi nu avem nici o şansă să nc eliberăm de sub
puterea lui. Noi putem răspunde, spunându-i: „Vrăjmaşule, acest lucru nu este adevărat. Isus tc-a
învins, luându-ţi puterea (Evrei 2:14). Şi El mi-a dat autoritate peste toate lucrările duşmanului
(Luca 10:19)." Satan va încerca să ne condamne pentru anumite păcate, chiar dacă noi le-am
mărturisit şi am cerut iertarea lui Dumnezeu. în acest caz putem să-i răspundem: „Duşmanulc, nu
este nici o condamnare pentru cci carc sunt în Isus Cristos" (Romani 8:1).
Atunci când noi lolosim Cuvântul lui Dumnezeu, nu este nevoie să cităm fiecare cuvânt dintr-un
anumit verset al Bibliei. Important este adevărul afirmat dc Scriptură. Deseori, cel mai uşor şi mai
bine este să parafrazăm prin cuvintele noastre aceste adevăruri. Desigur că puteţi să citaţi cuvânt cu
cuvânt versetele memorate. Indiferent de felul încarc folosiţi Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul este
adevăr şi duşmanul trebuie să i se supună.
Un alt mod de a folosi Cuvântul lui Dumnezeu este de a ne identifica cu întâmplările din Biblic.
Dc exemplu noi putem spune duşmanului: „Ghedeon i-a biruit pe madianiţi cu sabia Iui Dumnezeu.
Aşa cum cl a mers împotriva lor, la fel venim şi noi împotriva ta. Aşa cum el i-a învins, la fel tc vom
învinge şi noi...."
La fel cum lolosim Cuvântul scris al Lui Dumnezeu, noi trebuie să învăţăm de asemenea să
auzim şi să fim călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu, în timp cc El ne vorbeşte astăzi prin Duhul
Sfânt. Când Isus a fost pe pământ, El a avut o comuniune permanentă cu Tatăl. Nu a lacul nimic din
proprie iniţiativă, ci doar ceea ce-I spunea Tatăl. (Ioan 8:28-29)
Trebuie să învăţăm să ne lăsam călăuziţi de Duhul Slănt în ceea ce
— 83 —
facem, în modul în carc nc rugăm şi venim împotriva duşmanului. Acest principiu se aplică şi în
cazul când cităm versete din Scriptură. Nu trebuie să cităm Cuvântul lui Dumnezeu doar de dragul
de a arunca cu versete în demoni. Este nevoie să învăţăm cum să mergem în direcţia dată de Duhul
Sfânt, rostind adevărurile aduse de El în mintea noastră.
Poale vor ti situaţii în care vei li călăuzit să accentuezi un anumit adevăr biblic, rostindu-1
continuu împotriva duşmanului. De exemplu, dacă Duhul Sfânt scoate în evidenţă cuvântul „a
curăţi", este bine să cooperezi cu El în această direcţie şi să porunceşti forţelor demonice ascunse,
până când simţi că povara este ridicată. Tu ai putea spune: „Cuvântul lui Dumnezeu declară că
sângele lui Isus mă curăţcşte. Eu sunt curat acum prin Cuvântul Lui. II las pe Duhul Sfanţ să mă
curăţească şi orice necurăţie este spălată. Isus este neprihănirea mea. Orice duh rău, îţi poruncesc să
ieşi afară în numele lui Isus! îţi mulţumesc Doamne pentru că eu sunt curat. Acum cu sunt curăţit,
lucrurile vechi s-au dus şi toate lucrurile au devenit noi. Impun acum victoria de pe Calvar. în
numele lui Isus, fii curăţit!"
Poţi să vorbeşti în acest fel pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat (o oră sau chiar mai
mult), timp în care forţele demonice vor fi descoperite. Secretul constă în a învăţa să te laşi călăuzit
de Duhul Slănt. Iar aceasta vine doar prin experienţă.
După cum un tâmplar alege o anumită unealtă pentru o anumită etapă a lucrului sau un jucător
de golf alege o anumită crosă pentru anumite lovituri, în acelaşi fel şi noi trebuie să folosim unealta
sau uneltele potrivite unei situaţii. Folosirea unor unelte doar de dragul de a le folosi, nu are sens.
Noi trebuie să fim selectivi. Este bine să rămâi în călăuzirea primită din partea Duhului Sfânt cu
privire la un anumit adevăr sau soluţie. Duhul Sfânt te va călăuzi în tot ce va trebui să vorbeşti.
Cuvântul lui Dumnezeu vine de asemenea şi prin darurile Duhului Sfânt cum ar fi: darul
cunoştinţei, darul deosebirii duhurilor şi cuvântul de înţelepciune. Despre acestca însă vom vorbi
într-un alt capitol.
2.3. SÂNGELE LUI SUS CRISTOS
Sângele lui Isus Cristos a fost preţul plătit pentru răscumpărarea noastră: „Căci ştiţi că nu cu
lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi
— 84 —
fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu
sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană" (1 Petru 1:18-19)
Isus a murit ea Miel al lui Dumnezeu în locul fiecăruia dintre noi suferind crucificarea. El a
murit pentru ca noi să trăim. El a luat păcatele noastre pentru ca noi să avem neprihănirea Lui. Isus
a purtat bolile noastre pentru ca noi să fim vindecaţi în El. Isus a fost legat pentru ca noi să fim
eliberaţi.
Jertfa Lui a fost acceptată de Tatăl ca un sacrificiu perfect (Evrei 10), astfel fiind satisfăcută
justiţia divină. Omul poate fi acum eliberat de sub stăpânirea păcatului, a bolii şi a Satanei pentru că
preţul pentru eliberarea lui a fost plătit în întregime.
,,Şi a/n auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia
Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi
noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viata chiar până la moarte." - Apocalipsa 12:10-11
Dc asemenea, îl învingem pc Satan şi ostile lui prin sângele Mielului şi prin cuvântul
mărturisirii noastre. Expresia „cuvântul mărturisirii noastre" înseamnă că noi trebuie să mărturisim
ceea cc spune Cuvântul lui Dumnezeu că a îndeplinit sângele lui Isus. Demonii detestă să audă
aceste mărturii:
1. Eu sunt curăţit prin sângele lui Isus. (lloan 1:7)
2. Eu sunt apropiat de Dumnezeu prin sângele lui Isus. (Efeseni 2:13)
3. Eu sunt socotit neprihănit prin sângele lui Isus. (Romani 5:8-9)
4. Eu am răscumpărarea prin sângele lui Isus. (Efeseni 1:7)
5. Eu sunt sfinţit prin sângele lui Isus. (Evrei 13:12)
6. Eu am pace cu Dumnezeu prin sângele lui Isus. (Coloseni 1:20)
7. Eu sunt în legământ cu Dumnezeu prin sângele lui Isus. (Marcu 14:24)
8. Eu sunt răscumpărat prin sângele lui Isus. (Fapte 20:28)
9. Sângele lui Isus îmi curăţă conştiinţa. (Evrei 9:14)
10. Eu pot veni cu încredere înaintea lui Dumnezeu prin sângele lui Isus. (Evrei 10:19-22)
11. Sângele lui Cristos îmi este preţios. (1 Petru 1:19)
— 85 —
Folosiţi astfel cuvintele mărturisirii voastre pentru a lupta împotriva duşmanului:
„Prin sângele lui Isus Cristos am fost răscumpărat, şi am fost scos afară de sub domnia Satanei.
Prin sângele Lui mă bucur de legământ eu Dumnezeu. Eu stau în faţa tronului Tatălui meu cu
încredere, cu mintea şi conştiinţa curăţite. Duhuri ale întunericului, ieşiţi afară acum în numele lui
Isus. Vă scot afară din ascunzişurile voastre. Sângele preţios al lui Isus mă sfinţeşte acum. Te laud
pe Tine, Doamne, pentru că sângele Tău mă eliberează chiar acum!"
Când eram într-un port din Australia, proprietarul portului nc-a spus că una din fetele lui mai
mici avea coşmaruri groaznice aproape în liccarc noapte. Mama ci înţelegea suferinţa fetei, pentru
că şi ca avusese acelaşi fel dc vise când a fost ca copil.
Le-am vorbit părinţilor despre puterea sângelui lui Isus Cristos şi despre autoritatea lor ca şi
credincioşi de a o elibera pe fiica lor. în jurul orei 10 seara, când fetiţa dormea, am mers în
dormitorul ei şi ne-am pus mâinile peste ca. I-am sfătuit pe părinţi să asculte atent cum ne rugăm,
pentru ca, în cazul în carc coşmarurile nu ar fi fost rupte prin această acţiune a credinţei, ci să
continue să. se roage cu alte ocazii până când fiica lor va fi complet liberă.
Am chemat puterea sângelui lui Isus Cristos şi am declarat cu voce calmă că duşmanul nu avea
nici un drept lcga,l pe baza sângelui jertfit, să tulbure accl copil. Fără să trezim din somn fetiţa, am
mustrat sursa coşmarurilor, lăudându-1 pe Dumnezeu pentru sângele răscumpărător. Dimineaţa
următoare, când copila s-a trezit, a exclamat: „Mami, nu am avut nici un vis urât azi-noapte!"
întâlnindu-ne ulterior eu familia, am fost încântaţi să aflăm că din acca seară, fetiţa lor nu a mai
avut coşmaruri. Puterea acelor duhuri a fost ruptă în noaptea în care ne-am rugat. în sângele lui Isus
este putere!
2.4. DUHUL SFÂNT
Duhul Sfânt este Acela care îl reprezintă pe Isus în mijlocul nostru. El este Cel care ne întăreşte
pentru luptă şi tot El dă viaţă cuvintelor pc carc lc rostim în numele lui Isus.
— 86 —
Chiar şi Isus nu şi-a început slujirea în public înainte de a fi uns cu Duhul Sfânt. (Luca 3 : 21-
23) După ce a înviat, El a poruncit ucenicilor Săi să aştepte în Ierusalim până vor fi umpluţi cu
Duhul Sfânt. Ei erau născuţi din nou din Duhul Sfânt, dar nu erau botezaţi cu Duhul Sfânt. (Fapte
1:8,2:1-4)
Este necesar şi pentru noi să fim umpluţi cu Duhul Sfânt. Nu vom putea facc faţă şi nu vom
avea succes împotriva duhurilor rele până nu vom începe să umblăm umpluţi de Duhul Sfânt.
Botezul în Duhul Sfânt nu este un punct final, ci doar o poartă prin care intrăm în noi
dimensiuni de slujire şi experienţe eu Dumnezeu. Noi trebuie să venim la Isus Cristos, Cel care
botează în Duhul Sfânt, ca unii care suntem născuţi din nou prin Duhul (Luca 3:16) şi să-I cerem să
ne umple cu Duh Sfânt. Noi primim Duhul Său prin credinţă, în acelaşi fel cum primim şi
mântuirea, tot prin credinţă. Pentru unii, intrarea prin această poartă într-o umblare zilnică în Duhul
Sfânt este o experienţă dinamică şi senzaţională, iar pentru alţii este o una liniştită. Experienţa mea
lăcc parte din prima categorie, iar a lui Shirley din cea de-a doua categorie. Indiferent dc modul în
care experimentăm aceasta, noi intrăm într-o nouă dimensiune a vieţii creştine, care trebuie
menţinută zilnic prin credinţă. (Efeseni 5:18)
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a slujit în dependenţă totală de Duhul Sfânt: „Ştiţi ...cum
Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, Jăcea
bine, şi vindeca pe toţi care erau apăsaţi de diavolul căci Dumnezeu era cu Eli (Fapte 10:38) Duhul
Sfânt este puterea prin care putem să scoatem afară demonii. El întăreşte ceea cc noi rostim, când
vorbim prin credinţă împotriva duşmanului. Duhul Sfânt face cuvintele noastre ca nişte săgeţi
ascuţite ce străpung legăturile duşmanului, ca nişte ciocane grele, distrugătoare şi ea nişte raze
strălucitoare, care risipesc întunericul.
Isus L-a numit pe Duhul Sfânt „Degetul lui Dumnezeu". Ca replică în faţa acuzaţiilor aduse
împotriva Lui că scoate demonii eu puterea lui Belzebul, domnul dracilor, El a spus: „Dar, dacă Eu
scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până ta voii' (Luca 11:20)
— 87 —
Eu şi Shirley ne rugam într-o împrejurare împotriva duhurilor de neeurăţie dintr-o tânără, iar
Duhul Sfânt a luat în considerare cuvintele noastre, experimentând astfel o revărsare a eliberării.
După ce a stat tăcută pentru un timp, tânăra a izbucnit în plâns. Când am întrebat-o de ce plânge, ea
ne-a răspuns că duhul rău din interiorul ei i-a spus pe un ton batjocoritor că este ascuns şi că nu
poate fi găsit şi ca urmare nu va pleca. Imediat ochii mi-au fost deschişi să pot „vedea" acel duh rău
şi punându-mi mâna peste ea am zis: „Prin lumina dată de Duhul Sfanţ, te văd. Nu te poţi ascunde şi
vei pleca chiar acum. In Numele lui Isus, pleacă!" Imediat, duhul a reacţionat de frică şi a plecat
repede, tânăra simţind o eliberare evidentă. Ne-am bucurat cu toţii de faptul că „Degetul lui
Dumnezeu", Duhul Sfânt, avusese acces în fiinţa ei să caute duhul rău ascuns şi să impună
poruncilc pe care noi le-am dat în Numele lui Isus.
2.5. LAUDA
La Jocurile Olimpice concurenţii se luptă pentru medalii, iar cei care au succes primesc multe
laude, în special pentru performanţele remarcabile. în viaţa de zi eu zi, şi noi îi onorăm cu laude pe
cei care câştigă.
în plan spiritual, noi trebuie să-L onorăm pe Dumnezeul cel Atotputernic cu laude pentru
măreţia şi gloria Lui. Noi trebuie să fim captivaţi de El, să-I aducem laude pentru perfecţiunea Lui,
lucrările Lui şi beneficiile pe carc le aveam prin Domnul Isus Cristos.
„Strigaţi de bucurie către Doinitul, toţi locuitorii pământului!
Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui....
Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări pe porţile Lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi-]Numele." (Psalmii 100: 1-2,4)
Lauda este o armă puternică împotriva lucrărilor Satanei. Eu cunoşteam de mulţi ani importanţa
laudei lui Dumnezeu, dar eram atât de legat în interiorul meu, încât mi sc părea extrem de dificil să
fac aceasta. Puteam să-L laud pe Dumnezeu într-o mică măsură în inima mea, dar îmi era foarte
dificil să mă exteriorizez.
Timp dc mulţi ani I-am cerut continuu lui Dumnezeu eliberare în viaţa mea, dar aceasta nu
venise. Aceasta nu s-a întâmplat până când nu am
— 88 —
primit promisiunea eliberării prin credinţă, şi cu toate că era dificil am început să-L laud pe
Dumnezeu pentru biruinţă, pentru că dorinţele şi rugăciunile mele nenumărate începeau să devină
experienţa vieţii mele.
Duşmanul face tot ce poate să împiedice lauda, pentru că ştie ce putere există în lauda rostită cu
glas tare. Surprinzător, tot ce el are dc tăcut pentru a-i opri pe unii oameni să-L laude pe Dumnezeu,
este să-i facă să se simtă că nu au dispoziţia nccesară pentru aceasta. Haideţi să nu cedăm atât de
uşor duşmanului. Chiar dacă simţim să facem acesta sau nu, noi trebuie să facem orice efort posibil
să-L lăudăm pe Dumnezeu.
„Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care
mărturisesc Numele LuiEvrei 13:15
Pavel şi Sila cunoşteau puterea laudei. în cetatea Filipi ei au fost bătuţi crunt şi aruncaţi în
închisoare cu picioarele în butuci. „Pe la miezul nopţii, Parei şi Sila se rugau, şi cântau cântări de
laudă lui Dumnezeu, ... deodată s-afăcut, un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile
temniţei, îndată s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia" (Fapte 16:25-26) Lui
Dumnezeu I-a iacut plăcere să aducă eliberare în aceea situaţie în timp ce ci se rugau şi îl lăudau pc
El.
2 Cronici 20:1-30 ne descrie situaţia critică în care se aflau Iosafat şi poporul lui Iuda, care
urmau să lie atacaţi dc moabiţi, amoniţi şi maoniţi. în timp ce ei îl căutau pe Dumnezeu în rugăciune
şi post, Duhul Sfânt a venit peste lahaziel şi prin el a îndrumat poporul să meargă împotriva
duşmanului a doua zi, promiţându-le ca Dumnezeu le va aduce o eliberare marc. Având această
promisiune a victoriei în inimile lor, poporul s-a închinat şi L-a lăudat pc Dumnezeu. în ziua
următoare, ei au mers împotriva duşmanului având înaintea ostaşilor instrumentiştii şi cântăreţii, în
momentul în carc au început să cânte laude lui Dumnezeu, armatele invadatoare au fost cuprinse de
panică şi au început să se lupte intre ci. Când armata iudeilor a ajuns la faţa locului, toţi duşmanii
zăceau morţi pe pământ, şi nici unul nu a scăpat măcar.
Când avem de luptat eu duhuri invizibile, este important să combinăm poruncile care le dăm eu
laude aduse lui Dumnezeu. Există ocazii când trebuie să acordăm prioritate laudei. Câteodată, când
mă rog pentru oameni, eu întâlnesc duhuri care sunt foarte încăpăţânate şi indi ferent ce
arme folosesc, se pare că acestea nu au nici un efect împotriva acelor duhuri. In astfel de ocazii, mă
simt călăuzit să declar că victoria este a noastră şi să-L laud pe Dumnezeu pentru aceasta. Noi am
văzut câteva eliberări semnificative având loc în timp ce îl lăudam continuu pe Dumnezeu, când
nici o altă metodă parcă nu avea efect. Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor poporului
Său.Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti in mijlocul laudelor lui Israel" (Psalm 22:3)
Intr-o seară, în timp cc slu jeam în Papua Noua Guinee, am avut privilegiul să vedem Duhul
Sfănt coborându-sc peste o adunare de tineri băştinaşi, într- o mare revărsare de eliberare. Cuvântul
lui Dumnezeu a fost predicat şi HI a atins numeroase vieţi. în timp ce mă gândeam să închei
serviciul divin în următoarele zece minute, i-am încurajat pe toţi cei prezenţi să-L laude pe Domnul.
Doi tineri atlaţi în partea mea dreaptă au început să-L laude pc Dumnezeu cu un asemenea
entuziasm, încât acesta a adus un impuls neaşteptat în duhul meu. Simţeam că unna să sc întâmple
ceva. Entuziasmul s-a răspândit ca un foc şi prezenţa lui Dumnezeu a devenit foarte reală. în timp
ce mulţi dansau de bucurie în mijlocul acestei laude înllăcărate, un mare val de eliberare a început
să sc reverse. Demonii plecau cu strigăte puternice. Atmosfera se umpluse de ţipetele disperate ale
demonilor şi de strigătele de victorie ale poporului lui Dumnezeu. Cu toate că noi am fost deseori
martorii unor manifestări similare, această seară era diferită prin faptul că prezenţa Duhului Sfănt
era simţită atât de intens. Acest val de eliberări a continuat timp dc aproape douăzeci de minute.
Când am terminat acea întâlnire, am sugerat celor ce încă se mai luptau cu legături demonice
care încă nu erau rupte, să mai rămână la urmă. Au rămas aproape douăzeci, iar cei pregătiţi special
pentru această slujire au început să se roage pentru ei în mod individual. După câteva minute, Duhul
Sfânt s-a coborât din nou cu aceeaşi intensitate. Dar de această dată, manifestările demonice erau
mult mai violente. Unii se loveau eu capul dc podeaua din beton sau se întâmplau alte lucruri
asemănătoare. Mergeam de la unul la altul, poruncind eliberarea în Numele Iui Isus. Ce seară
victorioasă!
Această acţiune intensă a lui Dumnezeu a fost provocată dc creştini care L-au lăudat pe
Dumnezeu din toată inima într-un mod spontan şi
— 90 —
intens. în mod treptat, noi vom ti martori la semne mari, minuni şi miracole, nu doar în slujirea de
vindecare, rugându-ne pentru câte o persoană, ci în întreaga adunare, dar numai în măsura în care îi
vom permite puterii Duhului Sfânt să fie eliberată prin credinţa şi lauda noastră autentică.
2.6. VORBIREA ÎN LIMBI
în ziua de Rusalii, când ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, cei care erau adunaţi în juri-au
auzit pe aceştia vorbind în limbile lor despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. ( Fapte 2:11)
Pavel cunoştea binecuvântarea acestei limbi a Duhului, carc nu sc poate învăţa. Când dădea
învăţătură cu privire la folosirea ei în biserică, el spunea: „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc
în limbi mai mult decât voi toţi" (Corinteni 14:18) Pavel a comunicat cu Dumnezeu continuu prin
vorbirea în limbi. El era conştient că făcând acest luciu, însuşi duhul lui comunica direct cu
Domnul, fiind zidit spiritual în acelaşi timp. (1 Corinteni 14:1 -4-)
Cu toate că unii încep să vorbească în limbi cu o mare uşurinţă din momentul în carc sunt
umpluţi cu Duhul Sfânt, nu la fel mi s-a întâmplat şi mie. Eu am avut o umplere dinamică ce m-a
tăcut să mă simt ca şi cum eram „beat" în Duhul Sfânt, deşi în acel moment nu am vorbit în limbi.
Acest lucru s-a întâmplat după douăsprezece luni, când un misionar a avut răbdare şi s-a rugat
pentru mine, iar eu am experimentat o eliberare deosebită. Acest moment a fost o piatră de hotar în
viaţa mea creştină. Privind acum în urmă, înţeleg de ce am avut o asemenea luptă. Demonii din
interiorul meu se împotriveau eliberării acestei abilităţi supranaturale. Ei ştiau cc sursă de putere ar
fi însemnat accst lucru pentru mine.
în timpul lungilor zile de căutări, conflicte şi suferinţă, darul vorbirii în limbi a fost salvare vieţii
mele. Nu ştiu cum aş fi reuşit să continui tară eliberarea pe carc mi-a dat-o acest dar al Duhului
Sfânt. Acesta a fost singurul mod prin care mi-am putut exprima strigătele adânci ale inimii lui
Dumnezeu. Prin exercitarea acestui dar am fost călăuzit şi întărit în duhul meu.
înainte de a putea vorbi în limbi, eram deseori frustrat de faptul că nu reuşeam să-mi exprim
liber lauda pentru Dumnezeu. Această frustrare a încetat o dată cu eliberarea acestui dar. De
asemenea, vorbirea în limbi
— 91 —
F
dcschide şi o cale pentru a tc ruga mai liber. Când cineva nu ştie cum să se roage, alunei rugăciunea
în Duhul Sfânt este de nepreţuit.
A fost un timp, când luni în şir mă luptam în mintea mea să-mi păstrez o atitudine corectă faţă
de două persoane. Dc fiecare dată când mă întâlneam cu ci sau îmi aminteam de ei, îmi veneau în
minte gânduri pline de resentimente. Nu puteam înţelege ce se întâmplă, pentru că nu eram o
persoană care să ţină resentimente sau neiertare. Am obosit mărturisind continuu acestc gânduri
copleşitoare ca fiind un păcat. Nimeni, nici chiar cci doi, nu aveau nici o idee despre ceea ce
simţeam, pentru că am ales să trăiesc în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i iubesc.
în timpul acestor zile am început să mă rog şi să postesc. în a treia zi, în timp ce îl lăudam pe
Dumnezeu, ceva s-a manifestat în mintea mea, spunând: „Numele meu este ură. Numele meu este
ură." Aceasta m-a luat pe neaşteptate. Abia atunci am realizat ca în spatele atitudinilor melc greşite
erau duhuri dc ură care se manifestau. Nu dorisem să urăsc, dar ccva din interiorul meu, carc nu
venea de la mine, înccrcase să mă facă să cooperez cu natura lui ticăloasă.
Deoarece în acel timp nu cunoşteam calea pentru a mă elibera, tot ce puteam tace era să-L caut
pe Dumnezeu şi să mă rog în limbi. Ştiam că tăcând aceasta, mă rugam după voia lui Dumnezeu. în
ziua următoare am îngenuncheat lângă pat între orele zece şi unsprezece, aducând această nevoie lui
Dumnezeu şi rugându-mă în limbi. După o ora dc rugăciune, deşi nu s-a întâmplat nimic sesizabil,
am simţit că sunt liber. Ceea ce s-a dovedit a li adevărat. După trei zile m-am întâlnit pe stradă cu
unul din cei doi bărbaţi şi l-am salutat în felul meu obişnuit. Spre încântarea mea, în locul
resentimentului, am simţit o minunată revărsare de dragoste. Eram liber!
Domnul mi-a arătat mai târziu cum au intrat în mine aceste duhuri rele în timpul copilăriei şi
cum acestea au stat liniştite dc la convertirea mea, aşteptând un moment potrivit să-şi arate capctele
hidoase.
Am descoperit că aşa cum îl putem lăuda pe Dumnezeu şi cum ne putem ruga în limbi, la fel
putem porunci în limbi. Dc multe ori când mă rugam pentru alţii, am fost călăuzit dc Duhul Sfânt să
poruncesc demonilor, vorbind în limbi, văzând ca rezultat o evidenţă clară a binecuvântării. Sunt
momente când arma sau cheia potrivită nu este
— 92 —

declararea a ceea ce a Iacul Sângele lui Cristos, nici a cita din Cuvântul lui Dumnezeu sau a folosi
Numele lui Isus (deşi acestea ar putea fi folosite în limba în care ne rugăm), ci pur şi simplu a vorbi
în limbi. Demonii înţeleg cc spunem. De obicei, cu simt o autoritate deosebită în interiorul meu
lacând aceasta. Deşi în mod normal, nu înţeleg ce spun, eu sunt conştient că poruncile şi afirmaţiile
sunt făcute de Duhul Sfânt. De obicei observ că vorbesc într-o limbă diferită de aceca pc carc o
folosesc cu precădere în rugăciunile personale sau când îl laud pe Dumnezeu.
O dată a venit la mine un tânăr să-mi ceară sfatul şi în timp ce-L rugam pe Domnul să mă
îndrume, m-am simţit călăuzit să poruncesc în limbi. Aveam în interiorul meu convingerea faptului
că am atins o zonă adâncă şi ascunsă din domeniul legăturilor demonice. Cu toate că nu l-a părăsit
nici un demon în acel moment, am simţit că acele legături au slăbii. Tânărul coopera cu mine şi în
interiorul lui se împotrivea duşmanului. Poruncile şi afirmaţiile în limbi au continuat pentru treizeci
de minute, timp în care nu mi-a slăbit puterea. Tânărul nu a simţit în interiorul lui nimic în tot accst
interval de timp, doar stătea liniştit pe un scaun.
Apoi pe neaşteptate, fară vreun avertisment, el, sau mai bine zis demonii au scos un strigăt
putcmic şi l-au aruncat cu faţa pe podea. în momentul în care duhurile s-au manifestat, Domnul mi-
a arătat numele acelei puteri demonice: homosexualitate. Mai târziu am aflat că el a fost implicat în
acest păcat în urmă cu cincisprezece ani, când încă nu era convertit. Ne-am luptat timp de două ore
în mijlocul manifestărilor demonice.
Prin vorbirea în limbi sub călăuzirea Duhului Sfânt, aceşti demoni, ascunşi de mult timp, au fost
descoperiţi slăbindu-li-se puterea, ca apoi să fie scoşi din viaţa lui. Sunt momente când trebuie să
poruncim în limbi.
2.7 LEGAREA $1 DEZLEGAREA
„Şi dacă Eu scol afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor
Ji judecătorii voştri. Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duliul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui
Dumnezeu a venit peste voi. Sau, cum poate cineva să intre in casa celui tare, şi să- ijefuiască
gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa." (Matei 12:27-29)
— 93 —
Câteodată, cheia sau arma care trebuie folosită este legarea duşmanului. In ultimul incident
menţionat în secţiunea prcecdentă, cât timp am vorbit în limbi pentru treizeci de minute, ştiam că
am legat duşmanul şi făcând aceasta, i-am slăbit puterea. Când simţi că trebuie să foloseşti această
metodă, trebuie să crezi că ceea ce spui se întâmplă. Foloseşte-ţi imaginaţia şi priveşle-te întaşurând
şi legând duşmanul prin fiecare afirmaţie pc care o faci:
„Noi ne folosim autoritatea împotriva voastră, lucrări ale întunericului. Vă legăm în Numele lui
Isus Cristos. Vă aducem la neputinţă. Vă legăm atât de strâns, încât nu veţi mai putea lucra
niciodată. Voi deveniţi din ce în cc mai lipsiţi de putere. Voi sunteţi învinşi prin moartea şi învierea
lui Isus Cristos. EI este Cel care are cheile morţii şi ale iadului. Noi II reprezentăm pe Isus şi
suntem puternici în El. Fiţi legaţi, legaţi în Numele lui Isus. Iţi mulţumesc Doamne pentru că
duşmanul este din cc în ce mai neputincios. El nu se poate împotrivi poruncilor noastre, pentru că
noi suntem triumfători în Cristos. Demoni, voi sunteţi legaţi, în Numele lui Isus, eliberaţi-l acum pc
acest copil al lui Dumnezeu".
Eu mă implic în totalitate atunci când mă rog, pentru că acţiunea mea nu este numai o problemă
a rostirii cuvintelor potrivite, ci şi o colaborare conştientă şi voită cu Duhul Slânt care este necesară
în aceste circumstanţe. Uneori, stau în picioare în timp cc vorbesc, alteori stau în genunchi sau mă
plimb. Adesea eu mă folosesc de gesturi, pentru că noi legăm acele puteri demonicc, având dc a
face cu identităţi spirituale reale şi inteligente.
într-un sens mai profund, Satan a fost „legal" prin dezarmarea lui în momentul învierii lui
Cristos: dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea hunii, după ce a ieşit
biruitor asupra lor prin cruce \ (Coloseni 2:15)
Astfel deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, lot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă
părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul".
(Evrei 2:14) Scopul lui Dumnezeu este ca prin Cristos să „nimicească" sau (în limba greacă este
folosit cuvântul „katargea" = „să reducă la inactivitate ") pe diavolul şi agenţii lui.
Capul Satanei a fost zdrobit (Geneza 3:15) şi el a suferit o lovitură
— 94 —
copleşitoare din partea Eliberatorului puternic. Deşi este dezarmat, cu toate acestea el încă mai
încearcă să-i înşele şi să-i distrugă pe fiii oamenilor. Va veni o zi când el va fi învins pentru
totdeauna, dar până atunci Biserica trebuie să i se împotrivească, impunând victoria lui Cristos,
proclamând înfrângerea Satanei.
Matei 18:18-20 ne vorbeşte de asemenea despre legare şi dezlegare în Numele lui Isus Cristos: ,
Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legal in cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va
fi dezlegat în cer Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru
oarecare, le va Ji dai de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în
Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor."
Atâta vreme cât noi suntem în armonie unii cu alţii (nu un acord simplu la nivel mintal, ci o
armonizare, pentru că suntem călăuziţi dc Duhul Sfânt), putem declara legarea puterilor duşmanului
şi dezlegarea sfinţilor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne poate pune pe inimă cum ar trebui să ne rugăm
şi ce ar trebui să spunem. Noi nu trebuie să încercăm să aducem la îndeplinire propriile noastre
planuri, ci trebuie să lucrăm împreună eu Dumnezeu, deschizând cale liberă îndeplinirii planurilor şi
scopurilor Sale.
Când mă rog pentru eliberarea unei persoane, încep de obicei prin a- i porunci duşmanului
astfel: „îţi legăm activitatea în viaţa accstui om în Numele lui Isus." Uneori rostesc această poruncă
doar o dată, alteori este nevoie să petrec mai mult timp pentru a declara legarea duhurilor ascunse.
Psalmul 149 ne arată autoritatea pe care o au sfinţii lui Dumnezeu împotriva puterilor spirituale.
Astfel, în versetul 8 găsim scris: „.. .să lege pe împăraţii lor cu lanţuri şi pe mai marii lor cu obezi
de fier..." Aleluia!
2.8. MĂRTURISIREA DE IDENTIFICARE
Obişnuiam să citesc dc multe ori capitolul 6 din Romani, dar mă simţeam frustrat. Ceea ce
spunea accst capitol nu se potrivea cu experienţa mea. Spunea că eram liber de păcat, dar cu ştiam
că nu sunt. Ce era greşit? De ce nu era valabil în cazul meu? Oare Cuvântul Iui Dumnezeu nu era
adevărat? Această variantă era imposibilă! în ultimă instanţă, mi-am dat
— 95 —
seama că în loc să pun la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, mai bine era să-L accept şi să îl
mărturisesc. Prima dată când am făcut accst lucru, am simţit că mărturiseam o minciună. Dar,
dându-mi seama că dc fapt Cuvântul lui Dumnezeu nu era o minciună, am continuat să-1
mărturisesc. Credinţa a crescut treptat în inima mea şi adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu a
început să devină o realitate în experienţa mea.
Deseori este necesară citirea şi meditarea întregului capitol 6 din Romani. Victoria noastră
împotriva Satanei este de fapt victoria lui Cristos la care noi suntem părtaşi. Atunci când, prin
descoperire (şi de fapt, doar prin descoperire se întâmplă aceasta), înţelegem aceste adevăruri,
putem ţine cu tărie o mărturie a credinţei, care este extrem de puternică. Chiar dacă nu înţelegem în
totalitate aceste adevăruri, putem totuşi să le mărturisim, pentru că ele reprezintă adevărul. Duhul
Sfânt poale să ne facă să înţelegem aceste adevăruri prin mărturisirea noastră.
Romani capitolul 6 ne spune că atunci când Isus a murit pc crucc şi noi am murit împreună cu
FI. Natura noastră adamică, păcătoasă, a murit împreună eu Isus. Când El a fost îngropat, noi am
fost îngropaţi împreună cu El. Când El a înviat din morţi şi noi am înviat împreună cu El la o nouă
viaţă. 2 Corinteni 5:17 spune: „Căci, dacă este cineva în Hrislos, este o făptură nouă. Cele vechi s-
au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi."
Identi ficându-ne cu Isus Cristos în moartea Lui, noi am ales să murim faţă de puterea şi
corupţia păcatului, faţă de noi înşine, faţă de egocentrismul nostru, faţă de răzvrătirea noastră, dc
planurile noastre, mândria şi reputaţia noastră, etc. Noi am ales să fim liberi de păcat şi de noi
înşine.
Identificându-ne cu înmormântarea Lui, noi spunem: „Eu sunt mort şi nu mai exist pentru
această lume. Păcatul nu mai are nici o putere asupra mea pentru că cu sunt mort. Satan, dumnezeul
acestui pământ, nu se poate atinge de mine pentru că eu am murit şi sunt înmormântat; şi de
asemenea, el nici nu mă poate influenţa, pentru că prin moarte eu am fost eliberat de sub puterea
păcatului şi a Satanei."
Dar mărturisirea noastră nu se termină aici. Noi continuăm să mărturisim că am fost înviaţi la o
nouă dimensiune a vieţii cu Cristos.
— 96 —
Vechiul este în urmă şi a apărut noul. Ca şi copii ai lui Dumnezeu, noi stăm cu capul sus în
neprihănire, în libertate, cu îndrăzneală ca biruitori. Păcatul, boala nu au putere asupra noastră.
Satan nu ne poate atinge pentru că noi suntem în Cristos.
Dacă noi am experimentat respingere în timpul vieţii noastre, prin aceasta duhurile de
respingere şi-au câştigat loc, de unde continuă să ne tulbure. Una din cheile pentru eliberare este să
rostim în mod repetat ce am devenit noi în Cristos:
„Duhuri dc respingere, eu vă leg în Numele lui Isus. Voi nu aveţi drept legal să continuaţi să mă
chinuiţi, pentru că eu mă identific cu Isus Cristos, Mântuitorul şi Eliberatorul meu. Când Isus a
murit pe calvar, în El am murit şi eu. Prin moarte şi îngropare, am murit faţă de această lume. Am
murit faţă de stăpânirea pe care o aveaţi peste mine. Eu am murit faţă de stările emoţionale şi rănile
care le provocaţi. Respingere, prin moarte puterea la este zdrobită. Eu sunt acum viu în Cristos.
Puterea Lui m-a eliberat. Dragostea Lui îmi umple adâncurile fiinţei mele. Eu sunt vindecat. Eu sunt
întregit. Doamne Isuse, îţi mulţumesc pentru identificarea cu Tine. Am murit şi-am înviat.
Respingerea nu arc loc în viaţa mea, nu arc putere peste mine, pentru că cu nu mai aparţin naturii
adamice, ci acum eu sunt în Cristos. îţi mulţumesc Ţie, Doamne Isusc, pentru că accste duhuri mă
părăsesc chiar acum. Duhul Tău Sfânt le slăbeşte legăturile şi această legătură demonică se
destramă în acest moment. Duhurile întunericului mă părăsesc cu fiecare expiraţie naturală. Toate
legăturile sunt distruse. Dragostea lui Dumnezeu mă umple. Eu sunt eliberat."
Acest adevăr al identificării noastre cu Cristos este de o importanţă deosebită. Noi nu vom fi
capabili să ne ridicăm de sub nici o legătură satanică, dacă nu ne îneredem tot mai mult în moartea
şi învierea lui Isus Cristos, identificându-ne cu El.
2.9. POSTUL
în Noul Testament nu vom găsi nici o poruncă specifică pentru a posti, totuşi sunt pasaje prin
care sc înţelege că în anumite situaţii, creştinii vor posti.
— 97 —
,Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-ati zis:,, De ce noi şi Fariseii postim des, iar
ucenicii Tăi nu postesc deloc? "Isus le-a răspuns: „Se pol jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei?
Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti. " (Matei 9: 14-15)
Isus îi îndeamnă pe ucenici în Matei 6:16-18 ea atunci când vor posti, motivaţia lor să fie curată:
„Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se
arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi
capul, şi spală-li faţa, ca să le arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi
Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti"
Postul trebuie combinat cu credinţa. înainte de a găsi calca spre eliberare, cu am apelat în mod
constant la post şi rugăciune în timpul acclor ani dificili. Postul era singura modalitate pe care o
ştiam capabilă să ridice intensitatea crizelor dc depresie carc mă apăsau. Trebuia să treacă câteva
zile până când simţeam o uşurare semnificativa de sub acea apăsare. Privind acum în urmă, îmi dau
seama că am asociat foarte puţină credinţă cu postul, deşi Domnul a răspuns modului în care L-am
căutat. Noi învingem numai prin credinţă, nu doar prin post. Strigătul meu era: „Doamne, fa ceva.
Ajuta-mă! Te rog, schimbă-mă." Eu plasam iniţiativa pe umerii Domnului, aşteptând ca El să facă
ceva; dar iniţiativa trebuia să vină din partea mea. Nu ştiam că eu eram cel care trebuia să mă
eliberez.
Uneori, o perioadă dc post (fie ea lungă sau mai scurtă) poate contribui la ruperea legăturilor
demonice. O putere deosebită este eliberată atunci când o persoană posteşte eu credinţă, având o
motivaţie corectă. Ocazional, când consilicz pe cineva îi spun: „După cc vei posti o zi (trei zile sau
poate o săptămână), noi ne vom îuga pentru eliberare, având astfel terenul pregătit pentru bătălie."
Există deseori o putere şi o rezistenţă a duşmanului care trebuie să fie slăbită prin post şi rugăciune.
în Biblic ne este relatată o împrejurare când ucenicii nu au fost capabili să scoată afară un
demon, Isus fiind nevoit să le vină în ajutor. Când ei L-au întrebat de cc nu au reuşit să scoată afară
demonul, Isus le- a răspuns: „„Acest soi de draci", le-a zis El „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi
post. "" (Marcu 9:29)
— 98 —
Isaia 58 ne vorbeşte despre modul corect şi cel incorect de a posti. Astlel, în versetul 6 ni se
spune: ,Jată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul
celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug. "
2.10. PUNEREA MÂINILOR
Isus a pus mâinile peste oameni şi El a zis că toţi credincioşii trebuie să tacă la fel. (Luca 4:40;
Marcu 16:17,18)
Duhul Sfânt este transmis prin vase curate când cineva îşi pune mâinile prin credinţă peste o
persoană care are nevoie de eliberare.
Demonii care se allă în oameni reacţionează adesea într-un mod zgomotos şi violent când sc
face punerea mâinilor peste cei în cauză, încercând să îndepărteze acele mâini de peste ei. Ei cunosc
foarte bine revărsarea Duhului Sfânt carc urmează în urma punerii mâinilor şi nu vor să fie părtaşi
acesteia.
In situaţiile când consilicz pc cineva, de cele mai multe ori îmi întind mâinile peste acea
persoană când poruncesc duhurilor să plcce. Totuşi, nu este neapărat necesar să îţi întinzi mâinile
peste persoana pentru care te rogi să fie eliberată. Am văzut mulţi oameni eliberaţi fară ca nimeni să
îşi pună mâinile peste ei în adunările în care în mod public se făceau rugăciuni pentru eliberare.
Dacă ai nevoie de eliberare, nu este necesar să cauţi pc cineva care să-şi pună mâinile peste tine
când se roagă.
Punerea mâinilor nu este o formalitate la carc să apelezi. Trebuie să cunoşti semnificaţia acestui
act şi să realizezi ce se întâmplă în lumea nevăzută. Când vei fi conştient de aceasta, vei folosi
fiecare ocazie pentru a transmite Duhul Slănt în acest fel.
LJncori oamenii îmi relatează că simt o căldură sau un foc curgând din mâinile mele în timp ce
mă rog pentru ei. Eu personal nu am simţii niciodată nimic, dar sunt conştient în duhul meu de
modul în care Dumnezeu acţionează. Nu vă lăsaţi influenţaţi de simţirile pământeşti, atunci când
slujiţi. Noi nu slujim pe un tărâm natural, ci pe unul spiritual.
Am totuşi o avertizare: „Punerea mâinilor este o practică spirituală care poate fi folosită atât
pentru bine, cât şi pentru rău". Este posibil să primeşti un transfer dc putere care nu este din partea
Duhului Sfânt.
— 99 —
Trebuie să fim selectivi cu cei pe care îi lăsăm să se roage pentru noi. Din nefericire, sunt oameni
carc nu sunt în relaţie bună cu Dumnezeu. Unii sunt plini de mândrie şi doresc să fie în centrul
atenţiei, crezând că au o slujire cu care de fapt nu au nimic în comun. In situaţia ideală, toţi creştinii
ar trebui să fie în stare să-şi pună mâinile unii peste alţii pentru a transmite binecuvântare, dar cu
tristeţe trebuie să admitem că lucrurile stau altfel.
Pc de altă parte, eu îi încurajez pe creştinii care nu sunt eliberaţi pe deplin să-şi pună mâinile
peste alţii şi să se roage pentru ei. Dacă un creştin umblă cu sinceritate în lumină, îşi doreşte o
eliberare mai mare, arc o inimă smerită, îşi iubeşte aproapele şi doreşte să transmită binecuvântare,
atunci el poate tace aceasta prin punerea mâinilor. Dumnezeu se va folosi de oameni ca aceştia. El
nu aşteaptă până când vom fi desăvârşiţi. Putem fi bolnavi şi totuşi Dumnezeu să îi vindece pe alţii
prin noi. S-ar putea ca frica să ne mai domine într-o anumită măsură şi totuşi Domnul să ne
folosească pentru a scoate afară din alţii duhurile de frică, aducând o nouă dimensiune a păcii în
viaţa lor, chiar dacă noi suntem vase imperfecte.
Nu aştepta până când vei fi eliberat pe deplin pentru a-i vindeca sau elibera pe alţii. Este
important doar să ai inima curată. Fii smerit şi dependent de Isus Cristos. Roagă-te şi porunceşte
prin credinţă. Transmite binecuvântarea prin credinţă. Uneori, Domnul te va vindeca şi binecuvânta
în timp ce tu slujeşti altora. Noi dăm şi primim prin credinţă. Doar prin credinţa noastră primim sau
dăruim binecuvântarea, nu prin ceea ce simţim în plan fizic.
In ce priveşte locul în care să ne punem mâinile când ne rugăm, acesta poate fi pe cap sau în
orice alt loc. Când mă rog pentru bărbaţi, obişnuiesc să îmi pun mâinile în zona stomacului pentru
că cele mai pro tunde eliberări vin din această regiune. Acest lucru este mai uşor dacă stau în lateral
sau în spatele persoanei pentru care mă rog. Cu toate acestea, cu nu îmi pun mâna niciodată pe
stomacul unei femei şi nici nu ating o altă parte a corpului ei. Cineva care sc roagă pentru o
persoană de sex opus, trebuie să fie deosebit de înţelept pentru a nu oferi teren apariţiei păcatului.
Atunci când mă rog pentru femei, pe cât este posibil, colaborez cu o alta femeie care să mă ajute în
consiliere şi eliberare. Dacă bărbaţii se roagă pentru bărbaţi şi femeile pentru femei, nu vor apare
probleme în slujire.
— 100 —
2.11. MUZICA INSPIRATĂ DE DUHUL SFÂNT Lumea noastră ar fi mai săracă iară muzică,
la fel si biserica. Duhul Sfânt va unge muzica pe care EI o inspiră şi în felul acesta, este deschisă o
altă cale prin care primim împrospătare în mijlocul luptelor spirituale.
Când împăraţii lui Israel, Iuda şi Edom l-au căutat pe Elisci pentru a-i cere un stat, Domnul i-a
dat lui Elisci un plan de luptă pentru înfrângerea moabiţilor. Acest plan i-a fost dat în timp ce se
cânta. Elisci a cerut să fie adus un cântăreţ cu harfa şi în timp ce acesta cânta, puterea Domnului a
venit peste Elisei. ,Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harfa. " Şi pe când. cânta cântăreţul din arfa,
mâna Domnului a fost peste Elisei."(2 împăraţi 3:15)
Vedem din nou puterea muzicii inspirate de Duhul Sfănt în relatarea despre David, care era
chemat să cânte la arfa de fiecare dată când Saul era chinuit de duhul rău. Muzica cântată de David
îl înviora pe Saul şi alunga duhul rău. „Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David
lua harfa .şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca
de la el." (1 Samuel 16:23)
Pentru a aduce armonic în casa ta, alege înregistrări cu muzică creştină bună pe carc să lc poţi
asculta. Există multe albume bune din care vei putea alege. Dar trebuie să fii selectiv în alegerea
muzicii. Anumite tipuri de muzică nu vor aduce ungerea Duhului Sfânt, ci de fapt vor declanşa
activităţi demonice.
Atunci când te afli în prezenţa Domnului şi rupi legături demonice din viaţa ta, s-ar putea să te
simţi întărit dacă vei asculta muzică în surdină în locul în care le afli.
Cânteccle care parafrazează adevăruri din Biblic au o valoare deosebită în lupta noastră
împotriva duşmanului. Noi putem mărturisi cu buzele noastre prin cântări: identificarea cu Cristos,
puterea sângelui Lui, victoria noastră în Cristos şi aşa mai departe.
Shirley este autoare de cântece şi excelează în a pune versete din Scriptură şi principii spirituale
pe muzică. „Eu intru în viaţa învierii" este un cântec de biruinţă, după cum reiese din cuvintele
următoare: „Eu intru în viaţa învierii,
Pentru că Domnul m-a eliberat de conflicte interioare,
— 101 —
Ridică-te, ridică-te suilele al meu şi ia-ţi victoria,
Stând pe promisiunea ca eşti liber.
Eu ies din robie şi înfrângeri,
Sunt un soldat în armata Regelui Regilor,
Umblând în victorie,
Proclamându-mi libertatea!
Eu intru în viaţa învierii."
© 1984 Shirley M. Powell
Eu personal am cântat acest cântec de multe ori. Deseori m-am simţit asemeni unui soldat
victorios, iar alteori nu. Eu cânt şi mărturisesc astfel de adevăruri indiferent de ceea ce simt.
Mărturisirea credinţei mele îi permite lui Dumnezeu să pună în practică tot mai mult aceste
adevăruri în experienţa mea.
2.12. DEOSEBIREA DUHURILOR
Din cele nouă daruri sau manifestări ale Duhului Sfânt menţionate în 1 Corinteni capitolul 12,
unul dintre ele este cel mai folositor în confruntarea cu duhurile rele.". ..altuia, puterea să facă
minuui; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea
limbilor..." versetul 10. Isus Cristos nu ne-a lăsat să ne confruntăm eu un duşman nevăzut, fară să ne
fi dat un dar adecvat acestui domeniu. Prin darul deosebirii duhurilor, ochii acelei persoane sunt
deschişi pentru a vedea (sau percepe) lucruri din lumea nevăzută, lucruri care nu pot ti percepute cu
ochiul sau cu înţelepciunea umană.
Orice credincios poate în anumite ocazii să folosească darul deosebirii duhurilor. Chiar mai
mult, noi suntem încurajaţi să folosim acest dar în maturizarea noastră ca şi creştini. „Dar hrana tare
este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să
deosebească binele şi răul" (Evrei 5:17). Totuşi, acesta este un dar care nu este dat tuturor, ci este
împărţit după cum doreşte Duhul Sfânt. „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă
fiecăruia în parte, cum roieşte. ' {1 Corinteni 12:11) Dacă noi descoperim în viaţa noastră că în mod
obişnuit avem discernământ în lumea spirituală, atunci putem spune că avem acest dar
— 102 —
spiritual al deosebirii duhurilor. Sursa acestei revelaţii aparţine Domnului Isus si doar Lui 1 se
cuvine slava pentru aceasta.
Recent, am răspuns unei chemări de a ajuta un tânăr creştin care tocmai experimentase o cădere
nervoasă. Acesta provenea dintr-un mediu evanghelic unde nu se accepta ideea că şi creştinii pot fi
demonizaţi. Crezul lor i-a împiedicat să-1 poată ajuta pe acest tânăr. El era deprimat şi disperat,
crezând că şi-a pierdut mântuirea şi că era condamnat pentru veşnicie. M-am rugat împreună cu el,
mustrând duşmanul după cum mă călăuzea Duhul Sfânt. După jumătate de oră de rugăciune, deşi el
nu a simţit nici un fel de manifestări, a fost eliberat în mare măsură de deprimare, recăpătându-şi
siguranţa mântuirii. în noaptea următoare, el a dormit adânc pentru prima dată după luni de zile,
fară a lua medicamente. Trei zile mai târziu, cl a fost externat din spital. Când am mers să mă rog
din nou pentru el, mi-a spus că se întrebase deseori dacă demonii erau cauza problemelor sale şi
dacă exista cineva care să aibă darul deosebirii duhurilor să-i poată confirma că lucrurile erau aşa
cum a crezut el. L-am asigurai că eu personal cunoşteam mulţi oameni carc au primit accst dar şi
care îl foloseau pentru a sluji Trupului lui Cristos, Biserica.
Acest dar al deosebirii duhurilor nu este restrâns doar la deosebirea demonilor. Acesta este
folosit şi pentru a discerne ccca ce face Duhul Slant, pentru a discerne duhul omului şi prezenţa
îngerilor. Ioan Botezătorul a văzul Duhul Sfânt venind peste Isus în chip de porumbel: ,JDe îndată
ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea ceruri/e s-au deschis, şi a văzut pe
Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El'." (Matei 3:16) Isus a
putut discerne că în duhul lui Natanael 1111 era vicleşug: „Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a
zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug/(lo<m 1:47) De asemenea, şi Ilie
şi-a dat seama de prezenţa îngerilor: Slujitorul omului lui Dumnezeu s- a sculat dis-de-dimineală şi
a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu:
„Ah! domnul meu, cum vom face? " El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât
cei cu ei. " Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă. " Şi Domnul a deschis ochii
slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei" (2 împăraţi
6:15,16,17)
— 103 —
în timp ce consiliam un om în inima căruia erau multe resentimente şi amărăciune, am subliniat
nevoia de iertare si pocăinţă. In aparenţă el părea convins de acest lucru, şi-a amintit dc anumiţi
oameni şi situaţii şi „s-a pocăit" cerând iertare. Când am început să ne rugăm împotriva duhurilor
care îi cauzau problemele, am reuşit să discern că cl nu a fost sincer şi nu a avut o pocăinţă reală.
Atunci l-am întrebat: „Mai există încă neiertare în inima ta?" El mi-a răspuns că nu. Ne-am rugat
din nou, dar am că el nu a spus adevărul. L-am întrebat a doua şi a treia oară acelaşi lucru, dar el
mi-a dat acelaşi răspuns negativ. Dar pentru că cu „cunoşteam" prin Duhul Sfânt adevărul, m-am
întors plin dc încredere către el şi i-am spus: „Tu minţi, pentru că nu i-ai iertat pe aceşti oameni. Eu
am un cuvânt din partea Domnului pentru tine. Acest cuvânt este: „ POCĂIEŞTE-TE! " "
Fiind confruntat cu adevărul, el a recunoscut că nu i-a iertat şi că nici nu-i va ierta. El a ieşit
mânios ca o furtună din biroul meu şi nu a mai revenit niciodată în biserică. După câteva săptămâni
de la accst eveniment, a fost trimis la închisoare. Ultima dată când am auzit despre el, se afla
internat într-un spital de boli mentale şi se afla sub un tratament psihiatric. Noi suntem cu atât mai
răspunzători cu cât ştim mai mult. Acestui om i s-a arătat ce este binele şi i s-a oferit ocazia
pocăinţei, dar el a întors spatele luminii, atrăgându-şi o condamnare mare asupra lui.
Darurile spirituale, în special deosebirea duhurilor şi cuvântul de înţelepciune dau posibilitatea
consilierilor să ajungă rapid la rădăcina problemelor, astfel economisindu-se mult timp.
Cu câteva luni în urmă, un bărbat stăpânit de viciul fumatului a fost mântuit; dar în loc să
renunţe, el a începui imediat să fumeze de două ori mai mult. Când mi-a mărturisit nevoia şi mi-a
cerut să mă rog pentru el, am putut să discern existenţa duhurilor dc neputinţă şi dc frică dc cşcc şi
mi-am dat seama că acestea erau rădăcina şi cauza viciului său. El mi-a mărturisit că întotdeauna
avea sentimentul de eşec, dar rostea „vorbe mari" încercând să-i impresioneze pe cei din jur. M-am
rugat timp de o oră, poruncind zdrobirea acestor legături interioare, până când m-am simţii călăuzit
să încctcz. Nu mult după aceasta el a venit la mine nedumerit si mi-a spus: „Nu pot să înţeleg ce s-a
întâmplat. Tu nu te-ai rugat pentru
— 104 —
problema mea în legătură cu fumatul, dar cu sunt acum liber.' I-am explicat că, prin descoperirea
dată de Duhul Sfânt, noi am zdrobit sursa care a permis filmatului să-1 controleze.
Recent, o tânără ne-a ccrut să ne rugăm pentru ea. Ea fusese implicată în câmpul de misiune, dar
a trebuit să renunţe din cauza unei căderi psihice, îngrijorarea ei era legată de o problemă de
sănătate, dar Domnul vroia să pătrundă mai adânc. Am putut să discern în interiorul ei o legătură
demonică puternică, care se manifesta prin ură faţă de propria ei persoană, ceea ce a determinat-o să
nu se iubească pe ea însăşi şi să nu aibă o părere bună despre persoana ei. Ea a recunoscut că
aceasta era problema majoră a vieţii ci şi noi am înccput să ne rugăm, poruncind demonilor să
plece. După doar o singură sesiune dc rugăciuni pentru eliberare, ea a simţit schimbări adânci în
personalitatea ei şi era încântată de perspectiva devenirii unei persoane noi.
Prin darul deosebirii duhurilor, noi putem să cunoaştem mult mai multe lucruri despre duhurile
rele, decât doar să le percepem prezenţa. Prin accst dar putem să cunoaştem: numele demonilor,
puterea legăturilor într-un anumit domeniu, împotrivirea acestora, de asemenea putem să le vedem
reacţiile şi slăbirea legăturilor pe măsură ce sunt legaţi şi li se porunceşte să plece. Putem să-i
vedem părăsind o persoană, putem să ştim dacă legăturile lor sunt zdrobite complet sau doar parţial,
putem vedea dacă sunt şi alte duhuri asociate cu ccle cărora le poruncim să plece. Accst dar ne ajută
să ştim dacă persoana în cauză îşi îndeplineşte partea ei şi cooperează cu noi pentru a fi eliberată,
putem cunoaşte nivelul de credinţă al acelei persoane şi aşa mai departe. Pentru a fi călăuzit nu
trebuie să existe o anumită manifestare exterioară. Deosebirea duhurilor este o înştiinţare, o
percepere primită prin Duhul Sfânt.
Darul deosebirii duhurilor poate opera în mod diferit prin diferiţi oameni. Pot fi mai mulţi
oameni adunaţi în acelaşi loc şi toţi să opereze în acest dar al deosebirii duhurilor, dar fieearc cu o
profunzime diferită de percepere.
Deosebirea duhurilor este strâns legată dc cuvintele de cunoştinţă şi de înţelepciune. Toate
acestea sunt daruri de revelaţie.
în timp ce darul deosebirii duhurilor dă o imagine a lucrării
— 105 —
duşmanului, cuvântul de cunoştinţă ne dă posibilitatea să descoperim când a fost declanşată şi ce a
cauzat acea problemă, etc. Când m-am rugat pentru cineva am putut să discern existenţa duhurilor
de respingere, apoi printr-un cuvânt dc cunoştinţă am aliat că puterea acelor legături demonice a
fost întărită în timpul adolescenţei, când acea persoana era să sc înece. De asemenea, am putut să-i
spun timpul, locul şi circumstanţele incidentului respectiv. Astfel de manifestări ale Duhului lui
Dumnezeu îi arată cclui în cauză grija personală şi dragostea Lui şi îl ajută să-şi pună în practică
credinţa pentru a primi eliberarea.
Biserica are mare nevoie ca toate darurile Duhului Sfânt să opereze la potenţialul lor maxim.
Noi, creştinii din vest, suntem deseori „prea deştepţi", „prea educaţi", „prea încrezători în forţele
noastre proprii" şi nu suntem destul de „copii" în credinţă şi dependenţă faţă de Dumnezeu. Chiar şi
multe biserici penticostale sau charismatice au fost infiltrate dc termeni şi metode ale psihologici
moderne, respingând puterea şi înţelepciunea Duhului Sfânt.
Ţineţi minte: - legăturile demonice spirituale sunt zdrobite doar cu arme spirituale. „Căci armele
cu care ne luptăm noi, nu sunt supuseJirii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să
surpe întăriturile." (2Corinteni 10:4)
Toţi credincioşii, în special cei care au responsabilităţi de conducere şi consiliere ar trebui să-şi
dorească cu sinceritate să aibă daruri spirituale. „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile
duhovniceşti, dai• mai ales să proorociţi." (1 Corinteni 14:1)
— 106 —
CAPITOLUL 8
CHEIA CREDINŢEI
Există două lumi diferite. Una dintre ele este lumea materială, care este vizibila, dar trecătoare.
Alta, este lumea spirituală cate este invizibilă, dar veşnică.
Aşa cum noi am intrat în realitatea acestei lumi trecătoare printr-o naştere fizică, tot aşa intrăm
în realitatea lumii spirituale a împărăţiei lui Dumnezeu printr-o naştere spirituală.
Isus a zis: ,,.. .Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea
Împărăţia tui Dumnezeu" (Ioan 3:3) El a zis de asemenea: „Ce este născut din carne, este carne, şi
ce este născut din Duh, este duh" (Ioan 3:6) Când o persoană îşi predă viaţa Domnului, venind cu
pocăinţă şi credinţă la Isus Cristos, are loc un miracol în viaţa lui. Duhul Sfânt îi dă o viaţă nouă,
înviind duhul acelei persoane pentru Dumnezeu. Astfel, el devine un membru în familia lui
Dumnezeu şi primeşte darul vieţii veşnice. I se oferă acces în prezenta lui Dumnezeu şi începe o
relaţie eu El.
Această naştere nouă are loc printr-o acţiune a credinţei. Credinţa ne este dată pentru ca noi să
intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. „. ..căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu
vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu " (Efeseni 2:8). Această credinţa dată este doar o măsură
de credinţă. Aceasta trebuie să crească pentru ca noi să putem să îl apreciem pe Domnul şi puterea
împărăţiei Lui.
înainte ca această naştere din nou să aibă loc, noi suntem legaţi dc lumea materială în carc trăim
prin simţurile noastre: văz. pipăit, gust, auz. miros. Noi suntem călăuziţi de cunoaşterea dată prin
percepţie şi nu de cunoaşterea dată prin revelaţie divină. După ce are loc naşterea din nou, Duhul
Sfânt ne descoperă Cuvântul lui Dumnezeu care ne oferă o cunoaştere bazată pc revelaţie. Astfel,
această împărăţie invizibilă devine pentru noi un lucru real. Prin aptitudinile duhului nostru începem
să vedem (să percepem) această lume nouă. Noi suntem mântuiţi prin credinţă şi umblăm prin
credinţă.
— 107 —
DEFINIŢIA CREDINŢEI
„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre
lucrurile care nu se văd." (Evrei 11:1)
în versiunea amplificată a Noului Testament, acest verset arată în felul următor: credinţa este o
asigurare (o confirmare, un act de proprietate) a lucrurilor pentru care (noi) sperăm, fiind o dovadă a
lucrurilor pe care (noi) nu le vedem şi convingerea că aceste lucruri sunt reale - credinţa percepe ca
un fapt real ceea ce nu este descoperit simţurilor noastre ".
Cuvintele „credinţă" şi „a crede" au aceeaşi rădăcină în limba greacă. Cuvântul pentru
„credinţă" este ,jpistis"- un substantiv, iar pentru „a crede" este ,,pisteuo"- un verb. Putem deci
spune că exercitarea (folosirea) credinţei însemnă a crede şi a crede înseamnă exercitarea (folosirea)
credinţei. Un credincios este acela care are credinţă. Cel carc arc credinţă este credincios, într-un
cuvânt: un credincios este acela care crede Cuvântul lui Dumnezeu.
Noi putem să fim părtaşi prin credinţă la bogăţiile împărăţiei lui Dumnezeu. în legătură cu
dobândirea acestor bogăţii -
Credinţa este:
> Acţiunea de a păşi înainte, bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu
> Puterea care aduce promisiunea lui Dumnezeu într-o formă palpabilă
> Asigurarea că ceea ce tu nădăjduieşti, este acum al tău
> Convingerea că bogăţiile nevăzute sunt acum în posesia ta
> Mărturisirea recunoştinţei faţă de promisiunile împlinite
SPERANŢA spune: " Eu VOI primi."
CREDINŢA spune: " Eu AM primit."
CHEMAREA LA UMBLARE PRIN CREDINŢĂ
„ .. .pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. " (2 Corinteni 5:7) Şi că nimeni nu este
socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este în vederat, căci,, cel neprihănit prin
credinţă va trăi. " (Galatcni 3:11)
— 108 —
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în
mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul fui Dumnezeu, care m-a
iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru minei (Galateni 2:20)
Tu şi cu suntem chemaţi să umblăm prin credinţă. Umblarea noastră creştină a început cu
predarea noastră prin credinţa lui Isus Cristos. Tot ceea ce primim de la Dumnezeu prin intermediul
credinţei. Iertare, vindecare, eliberare, călăuzire, proiecţie, etc., toate acestea sunt primite prin
credinţă.
Tu ai comunicat cu lumea trecătoare prin intermediul simţurilor pe tot parcursul vieţii tale. Poate
că acum, venind la Cristos, tu încerci să te raportezi, să ai o relaţie cu lumea spirituală tot prin
intermediul simţurilor. Acest lucru nu va ti posibil. Simţurile tale trebuie să intre sub stăpânirea
(controlul) duhului tău. Duhul tău, ca sursă a credinţei, trebuie să deţină controlul. Tu trebuie să
începi să umbli în lumina cunoaşterii bazate pe revelaţie, ea adevăr primit prin Cuvântul lui
Dumnezeu. Tu ai legătură prin duhul tău cu împărăţia şi Cuvântul lui Dumnezeu, nu prin simţurile
tale.
SĂ FII PE PLACUL LUI DUMNEZEU PRIN CREDINŢĂ
„Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vaclă moartea. Şi n-a mai J'ost găsit,
pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcui lui
Dumnezeu. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu,
trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce- L caută" (Evrei 11:5-6)
Enoh a umblat cu Dumnezeu şi a fost pe placul lui Dumnezeu. Dc cc? Datorită credinţei lui.
Vrei ca tu să fii pe placul lui Dumnezeu? Atunci, tu trebuie să umbli prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Cât de tari pot li aceste cuvinte: „. ..Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!" ...Este
imposibil!
— 109 —
M-am rugat Domnului mulţi ani, cerându-I continuu să mă schimbe şi să mă elibereze. M-am
rugat ore întregi în fiecare zi, am citit Cuvântul în mod regulat, am memorat sute de versete din
Biblie şi am postit adesea, dar nu am fost eliberat. Dacă cineva era disperat, acela eram eu. Am
făcut tot ce mi-a stat în putinţă să-1 dau mână liberă lui Dumnezeu. Am vizitat biserici şi am ieşit la
amvon când s-au făcut chemări la rugăciune, dar nu am fost atins niciodată. Se părea că întotdeauna
era altcineva care primea binecuvântarea, deşi eram convins că şi cu îl căutam pc Dumnezeu cu
aceeaşi ardoare ca oricare altul.
Obişnuiam să strig mereu: „Doamne, Tu spui în Cuvântul Tău că dacă Te vom căuta cu toată
inima, Te vom găsi. Ce înseamnă „toată inima"? Cum pot să Te caut mai mult decât o fac acum?"
în final, după ce am petrecut un an întreg în post şi rugăciune, am ajuns într-un moment în care
am simţii că mi-am epuizat toate resursele investite în năzuinţe şi căutări. Eram extenuat atât
spiritual cât şi fizic. Mă aflam la capătul puterilor.
în acest moment dc slăbiciune, Domnul mi-a atras atenţia asupra a două lucruri: lucrarea lui Isus
la Calvar şi cheia credinţei. Primul dintre ele, lucrarea lui Isus la Calvar, era jertfa perfectă pentru o
răscumpărare (mântuire) deplină. Dumnezeu Şi-a făcut deja partea pentru a-mi asigura eliberarea.
Cheia credinţei era cel de-al doilea lucru pe care Dumnezeu mi L-a descoperit. Acum, cu eram cci
care trebuia să-mi fac partea - să primesc prin credinţă ceea ce-mi asigura Calvarul. Am spus:
„Doamne, eu sunt un om mort. Am murit faţă de această lume, faţă de abilitatea şi puterea mea."
Atunci am auzit şoapta Duhului Sfanţ în inima mea, zicând: „Ridică-te!" Şi cu L-am întrebat: „Cum
Doamne?" El mi-a răspuns simplu: „Prin credinţă!"
Cuvintele „prin credinţă" au răsunat în inima mea şi am început să cercetez Scripturile. Mi s-au
deschis ochii ca să văd cum aş pulea să-mi folosesc credinţa. în timp ce începeam să cred, a apărut
punctul de cotitură. Din acel moment, am pornit pe calea spre eliberare. Am început să mă ridic
încetul cu încetul din starea dc depresie şi disperare. Credinţa era cheia care deschidea lacătul.
Acum mi se deschidea calea spre eliberare. Puteam să-I fiu pe plac lui Dumnezeu prin credinţă.
— 110 —
Putem să ne rugăm şi să stă mim cât vrem după placul nostru, dar dacă nu o facem cum o cere
Dumnezeu, vom rămâne în continuare în nevoi. Doar prin credinţă Ii pulem Ii pe placul Iui
Dumnezeu!
PUTEREA CREDINŢEI
Credinţa este atât de puternică, încât este nelimitată în posibilităţi. Când ucenicii şi-au exprimat
preocuparea în legătură cu intrarea unui om bogat în împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „La
oameni lucrai acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucn ai le sunt cu putinţă.'' (Matei
19:26) în Marcu 9:17-29 citim despre ucenici că nu puteau scoate afară un duh râu dintr-un băiat
epileptic carc era surd şi mut. Tatăl băiatului a trebuit să vină cu copilul la Isus şi când El a auzit ce
s-a întâmplat a zis: „O, neam necredincios!" ...„Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?""
Isus sc simţea frustrat din cauza lipsei lor de credinţă. Când duhul rău l-a trântit pe copil jos în
convulsii, tatăl L-a implorat pe Isus, zieându-I: „Dar dacă poţi face. ceva, fie-ţi milă de noi .şi ajută-
ne. "Atunci Isus i-a răspuns: „ Tu zici: „Dacă poţi!"... Toate lucrwile sunt cu putinţă celui ce crede!"
în Matei 19:26 Isus a zis că toate lucrurile sunt putinţă „cu Dumnezeu "Acum îl vedem zicând,,
Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!" Aceasta înseamnă că prin Cuvântul lui Dumnezeu
există posibilităţi nelimitate pentru cei care au credinţă.
Deoarece credinţa eliberează o putere atât de mare, noi trebuie să fim atenţi ca să o folosim într-
un mod corect. Unii credincioşi îşi folosesc credinţa în primul rând pentru îmbunătăţirea condiţiei
lor materiale, dorindu-şi din ce în ce mai mult. Folosirea credinţei noastre pentru a dobândi o stare
materială şi financiară mai bună nu este greşită, dar dacă ajungem să fim preocupaţi prea mult de
acest domeniu, crezând că binecuvântările lui Dumnezeu sunt echivalente doar cu „lucruri
materiale", atunci atitudinea noastră faţă de credinţă este greşită. în această carte noi punem
accentul pe credinţa carc eliberează binecuvântările lui Dumnezeu pentru spirit, suflet şi trup.
Scriptura nu lasă nici o îndoială că este voia lui Dumnezeu ca noi să trăim în libertate şi sănătate.
— 111 —
SURSA CREDINŢEI
Credinţa vine prin Cuvântul lui Dumnezeu:,, Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar aurirea
vine prin Cuvântul lui Hristos. " (Romani 10:17)
Dacă vrem să avem credinţă, noi trebuie să auzim Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să
cerem credinţă. Nu are rost să ne rugăm în felul următor: „Doamne, eu nu am credinţă. Te rog dă-mi
ceva credinţă." Dacă noi vrem să primim credinţă, atunci trebuie să citim şi să medităm Scriptura.
Doar citirea pasajelor din Biblie (logosul-cuvântul scris) nu va aduce credinţă; ci noi trebuie să
avem inimile ancorate în Domnul şi în Cuvânt. Atunci Duhul Sfânt va putea lua părţi din logos, carc
este Cuvântul scris, şi să le aducă la viaţă în duhul nostru. Credinţa este eliberată după ce aceste
pasaje prind viaţă şi devin rhema pentru noi. Logos-ul devine rhema. (Cuvântul scris devine
Cuvântul care dă viaţă.)
Opreştc-te din a mai cerc credinţă, mai bine vino înaintea lui Dumnezeu prin Cuvântul Lui.
Selectează versete carc vorbesc despre credinţă şi citeşte pasajele din Biblie care îţi relatează ce ai
devenit tu în Cristos. Nu te lupta să înţelegi cu mintea, ci doar păstrează-ţi mintea deschisă.
Cuvântul îşi va face propria lucrare în tine odată eu trecerea săptămânilor sau a lunilor şi Duhul
Sfânt - învăţătorul ţi se va descoperi. S-ar putea să nu observi cum îţi creşte credinţa în viaţa de zi
cu zi, dar pe măsură ce vor trece săptămânile, lunile sau anii, cu siguranţă vei observa o diferenţă.
Acest proces este asemănător seminţei care este semănată: creşte, se maturizează şi în final este
recoltată, cu toate că dezvoltarea ei nu poate ti observată într-un interval scurt de timp. (Marcu 4:26-
29)
MĂSURA CREDINŢEI
Fiecare creştin are o măsură de credinţă ,, ...potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o
Dumnezeu fiecăruia. " (Romani 12:3)
Această măsură de credinţă este diferită dc la o persoană la alta, dar măsura de credinţă a
fiecărei persoane trebuie să crească continuu. Pavel le spunea tesalonicenilor în legătură cu credinţa
lor: „ Trebuie să mulţumim
— 112 —
totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge
mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţiJ'aţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult. " (2
Tesaloniceni 1:3)
Tu nu trebuie să-ţi compari credinţa cu a altor persoane şi nici să iii gelos pe credinţa altuia ci
trebuie să-ţi foloseşti măsura de credinţa pe care o ai. Vei descoperi că dacă îţi foloseşti credinţa
atunci ea va creşte.
în timp ce înveţi să îţi foloseşti măsura de credinţă pe care o ai, vei fi încurajat de rezultatele
obţinute. în final, vei descoperi că Domnul lucrează eu tine, că nu mai este departe sau aparent
nepăsător, ci El este cu tine şi nevoile tale vor fi împlinite. Tu te vei bucura chiar dacă vor fi lupte
istovitoare. începe prin a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru măsura de credinţă primită.
CREDINŢA SE RAPORTEAZĂ LA LUCRURILE NEVĂZUTE
„Şi credinţa este o încredere (în traducerea amplificată a Bibliei - dovadă) neclintită în lucrurile
nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. " (Evrei 11:1)
Dovada arată existenţa unui lucru. Este imposibil să ai dovada unui lucru carc nu există.
Credinţa este dovada noastră în lucrurile spirituale.
Ochii fizici (naturali) nu pot să vadă împărăţia lui Dumnezeu cu resursele ei nelimitate care ne
sunt disponibile prin Calvar. Efeseni 1:3 ne spune că Dumnezeu: „...ne-a binecuvântai cu lot felul
de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. "
Doar pentru motivul că noi nu vedem această lume şi resursele ci, nu însemnă că ea nu există.
Dc fapt, lumea nevăzută (invizibilă nouă) este mai reală decât cea văzută (vizibilă) prin faptul că ea
este veşnică. Lumea noastră a avut un început şi va avea un sfârşit, pe când lumea nevăzută este
veşnică şi în această lume noi putem ajunge prin credinţă.
Dacă cu aş ţine în palma deschisă o monedă şi aş spune unui grup de oameni: „Priviţi, am o
monedă în mână/'; ci nu ar avea nevoie de crcdinţă ca să accepte ceea cc cu spun pentru că ei văd
moneda. Dar dacă aş pune
moneda Ia spate şi aş zice: „în mână am o monedă"; ci ar trebui să decidă să accepte sau nu ceea ce
spun eu. Pentru că nu pot să vadă, ei trebuie să aleagă să creadă sau să nu creadă. Decizia lor se va
baza pe încrcderea lor în cuvântul meu. Incapacitatea lor dc a vedea moneda nu dovedeşte că ea nu
este acolo. Moneda există dar ei trebuie să ercadă ceea ce spun eu pentru a ştii acest lucru.
Prin Isus Cristos au fost puse la dispoziţia noastră în lumea nevăzută şi vastă rezerve pentru
lieeare nevoie. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune acest lucru. Noi trebuie să alegem să credem sau să
nu credem Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu vedem aceste rezerve, nu înseamnă că ele nu
există. Acestea sunt reale şi sunt acolo ca să întrăm în posesia lor. Credinţa noastră este dovada
existenţei şi a realităţii lor. Credinţa este dovada existentei lucrurilor care nu pot li văzute. Cuvântul
lui Dumnezeu este Adevărul. Dumnezeu nu minte, pentru că El nu poate să mintă.,, ...făgăduite mai
înainte de veşnicii de Dumnezeu, care tiu poate să mintă " (Tit 1:2) Cuvântul Lui trebuie crezut.
Credinţa vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.
în 2 Samuel capitolul 6 ni sc relatează o întâmplare despre un împărat al Siriei care a trimis o
armată numeroasă cu cai şi care de luptă pentru capturarea profetului Elisei. Armata venise în
timpul nopţii şi înconjurase cetatea. Când slujitorul lui Elisei s-a trezit dimineaţa devreme, s-a
înfricoşat de ccea ce a văzut. Cu toate acestea, Elisci nu s-a tulburat, pentru că cl nu a văzut doar
planul natural (ccea ce era vizibil), ci a văzut şi lumea spirituală, de aceea a zis slujitorului său: „ ...
„Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei. " Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne,
deschide-i ochii să vadă. "" (vers. 16,17) Era aceasta o rugăciune neobişnuită? NU. Elisci se ruga ca
slujitorul lui să poată vedea lumea spirituală. Exista o lume nevăzută de slujitorul său. O lume reală!
Doar pentru că slujitorul nu putea s-o vadă, nu însemna că accastă lume nu exista. Această lume
spirituală exista, dar până când ochii lui nu i-au fost deschişi, cl nu a putut s-o vadă: „ ...ŞiDomnul a
deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. "
(vers. 17)
Elisei era un om al credinţei. Credinţa lui se raporta la lumea nevăzută. Credinţa lui a fost pe
placul lui Dumnezeu şi ca a adus o eliberare prin intermediul îngerilor.
— 114 —
CREDINŢA - O CALE PENTRU A PRIMI
„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite... " (Evrei 11:1)
Credinţa este calea (modalitatea) prin care primim ceea ce nădă jduim. Credinţa şi speranţa
lucrează împreună, dar doar prin credinţă primim promisiunile lui Dumnezeu, nu prin speranţă.
Mulţi creştini consideră că au credinţă, când de fapt ci au doar speranţă.
Speranţa se raportează la viitor. Credinţa se raportează la prezent. Speranţa spune: „Eu VOI FI
eliberat." Credinţa spune: " Eu SUNT eliberat."
Aceasta nu înseamnă subestimarea speranţei. Speranţa poate fi definită ca o aşteptare mentală,
încrezătoare în bine şi care este extrem de importantă. Niciodată nu vei avea credinţă, dacă nu ai
speranţă (cu toate că poţi avea speranţă, dar fară să ai credinţă). îmi aduc aminte că odată eram atât
de disperat, încât am pierdut aproape orice urmă de speranţă. Este îngrozitor să te afli într-o situaţie
în care să nu ai nici o speranţă.
Speranţa este importantă, dar ca singură nu este suficientă. Ani de zile am trăit cu speranţa în
viitor, spunându-i de nenumărate ori lui Shirley: „într-o zi voi fi diferii. Isus mă va vindeca într-o zi.
într-o zi voi fi liber." Dar acea zi era întotdeauna în viitor, nu aveam posibilitatea să ajung la ea,
fiind asemănătoare proverbialului morcov care era fluturat înaintea măgarului. Ceea ce eu credeam
că este credinţă, era de fapt doar speranţă.
Speranţa a răsărit pentru mulţi dintre voi în timp ce citiţi această carte, în mintea voastră s-au
născut speranţe de bine şi binecuvântare şi poate tu spui: „Văd că există în sfârşit un răspuns şi
pentru mine." Dacă tu vrei să aduci la viată lucrurile la carc speri, atunci va trebui să-ţi canalizezi
speranţele prin făgaşul credinţei.
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin
puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!" (Romani 15:13)
Unii obişnuiesc să zică: „Doamne, eu voi crede când voi avea bucurie şi pace." Dar Cuvântul lui
Dumnezeu ne spune mai întâi să credem şi apoi vor veni bucuria şi pacea. Nu puneţi căruţa înaintea
calului.
— 115 —
CUM FUNCŢIONEAZĂ CREDINŢA?
Există principii pe care trebuie să le cunoaştem pentru a pune în mişcare credinţa ea să primim
binecuvântările lui Dumnezeu. Desigur că prin ascultarea faţă de Dumnezeu, binecuvântările vin în
viaţa noastră, chiar tară să le cerem. Dar răspunsurile la anumite nevoi fizice, psihice sau spirituale
vor ti primite doar insistând înaintea lui Dumnezeu, primindu-lc prin credinţă.
într-o exprimare simplă, principiile pentru a pune în funcţiune credinţa sunt următoarele:
A. Primeşte prin rugăciune
B. Pune temelia prin mărturisire.
în Marcu capitolul 11, Isus i-a învăţat pe ucenici cum să folosească credinţa prin exemplul
blestemării smochinului neroditor. Haideţi să privim cu atenţie la acest pasaj:
,, 12. A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.
13. A zărit de departe un smochin, care avea frunze, .şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el.
S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14. Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: ,Jn veac să nu mai mănânce nimeni rod din
tine!" Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.
19. Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
20. Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
21. Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi i-a zis lui Isus: „Invăţătorule, uite că smochinul
pe care l-ai blestemat, s-a uscat. "
22. Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23. Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare"
şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l
veţi avea. " (Marcu 11:12-14; 19-24)
— 116 —
A. PRIMEŞTE PRIN RUGĂCIUNE
In pasajul din Marcu capitolul 11, care a fost citat mai sus, Isus a spus: „De aceea vă spun că,
orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primii, şi-l veţi avea. " (versetul 24)
Ordinea progresivă este următoarea:
1. „ Cereţi când vă rugaţi"
2. „ Credeţi"
3. „ Veţi avea".
1. „Cereţi când vă rugaţ i" - Noi trebuie să-I cerem Tatălui în Numele lui Isus eliberarea noastră
odată pentru totdeauna, ştiind că Isus Cristos ne-a asigurat o răscumpărare deplină prin Calvar şi
cunoscând că voia lui Dumnezeu pentru noi este să fim liberi.
2. „Credeţi" - Odată ce aţi cerut darul, Isus a zis: „Să credeţi că 1- aţi şi primit" Credinţa este în
prezent - ACUM. Eu cred că am primit. Chiar dacă eu nu pot vedea ccca ce am cerul şi chiar dacă
nu simt nici o schimbare, eu cred că am primit. Credinţa mea este dovada ca lucrul pe care l-am
cerut este al meu. Aceasta c credinţa carc vine prin Cuvântul lui Dumnezeu
3. „Veţi avea"-Timpul verbului indică o acţiune din viitor. Noi am primit deja prin credinţă darul
cerut, dar îl vom avea mai târziu. Lucrurile cerute suni ale noastre în lumea invizibilă, dar în lumea
vizibilă, nu sunt încă în posesia noastră.
Tu nu mai trebuie să continui să ceri, pentru că ai primit răspunsul prin credinţă. Continuarea de
a ccre acel lucru este dovada că tu nu l-ai primit prin credinţă. Nu mai cere, ci mulţumeşte-I lui
Dumnezeu şi laudă- L pe El pentru că ccca ce I-ai ccrut este al tău. Dovada ta este credinţa.
Credinţa se raportează la lumea invizibilă şi"VEDE'" că lucrurile pe care le-ai cerut sunt ale talc -
acum!
Apoi Duhul Sfânt va elibera în viaţa ta ccea ce ai primit atunci când te-ai rugat. Factorul timp
este implicat adesea în acest proces care va lua: orc, zile, săptămâni, luni şi uneori ani. Tu trebuie ca
în perioada de aşteptare şi de încercări să-ţi menţii prin laudă şi mulţumire mărturisirea că ai primit
lucrurile cerute. Dacă vei repeta numai ca un papagal aceste
— 117 —
principii, atunci vei fi dezamăgit, dar dacă ai acest adevăr acţionând din duhul tău, vei primi lucrul
cerut, indiferent de cât timp acesta va întârzia.
înţelegerea acestui principiu al credinţei a fost punctul de cotitură pentru mine. Eu cerusem
Domnului de mii şi mii de ori vindccarc şi eliberare, dar niciodată nu crezusem că am primit deja
răspunsul. Acum venisem în faţa Domnului cu o ultimă rugăminte. Imaginaţia mea a prins viaţă
când am început să mă,rog. Am văzut în locurile cereşti o „bancă" cu toate darurile (binecuvântări
câştigate prin Cruce) pentru omenire şi am văzut un mic cont pe numele meu. în timp ce mă rugam,
crezând că am şi primit lucrul cerut, mi L-am imaginat pe Domnul luând din banca Lui vastă o mică
parte de provizii - care erau răspunsuri la micile mele nevoi, plasându-le în contul meu. Răspunsul
era al meu! Vindecarea şi eliberarea - erau ale melc! Ele nu existau încă în lumea vizibilă dar erau
ale mele în locurile cereşti. De ce? Deoarece am crezut că le-am primit atunci când m-am rugat
pentru ele. Care era dovada mea? Credinţa din inimă! Credinţa era aceea care trebuia să crească în
timp ce eu continuam să meditez la pasajul din Marcu capitolul 11 şi să-I mulţumesc zilnic
Domnului (Iară să-I mai cer nimic) pentru ceea ce primisem prin credinţă.
Rugăciunea mea a decurs cam în felul următor: „Iată din ceruri, Te- am rugat dc atâtea ori să mă
schimbi şi să mă eliberezi. Dar acum văd că nu am eliberat credinţa. Eu puneam pe Tine
responsabilitatea de a mă schimba, în timp ce Tu mă aşteptai pe mine să-mi folosesc credinţa în a
lua din ceea ce Isus a câştigat pentru mine la Calvar. Doamne, cu vin să tc rog ultima dată. Te rog,
eliberează-mă de sub legăturile duşmanului. Te rog acest lucru în Numele lui Isus. Doamne, îmi
primesc eliberarea chiar acum. Eu primesc mântuirea deplină pentru fiecare parte din mine.
Cuvântul Iau spune: "când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit". Eu cred şi acum primesc. Ccca cc
am cerut este acum în contul meu din ceruri. Nu mai trebuie niciodată să cer din nou. îţi mulţumesc.
Sunt liber deplin prin credinţă. Legăturile întunericului sunt rupte. Eu sunt liber. îţi mulţumesc
Isusc, Eliberatorul meu!"
Ceva s-a întâmplat în fiinţa mea când m-am rugat în acest fel. Victoria care era întotdeauna
înaintea mea a venit în duhul meu. în adâncul fiinţei mele ştiam că victoria este a mea chiar dacă
încă eram la fel de legat.
— 118 —
Acum urma să mă lupt cu demonii Satanei nu pentru a obţine biruinţa, ci de pe poziţia de
învingător. Din acel moment, nu I-am mai cerut niciodată lui Dumnezeu eliberarea mea. Am
continuat simplu să-I mulţumesc pentru că victoria era a mea.
Când s-a petrecut acest punct de cotitură, mă simţeam deprimat şi departe de a ti conştient în
duhul meu de victorie. Am rămas în continuare simţindu-mă deprimat. Am continuat să-I
mulţumesc lui Dumnezeu pentru biruinţă timp de trei săptămâni, înainte ca să pot observa o
schimbare. Iar când această schimbare a venit, a l'ost foarte, foarte mică, dar era totuşi o schimbare -
am fost conştient că eram puţin mai liber. Am fost încurajat să continui să înaintez prin credinţă. Am
primit eliberarea prin rugăciune, iar Isus mi-a spus că dacă fac astfel, alunei răspunsul la rugăciune
îmi va fi dat.
"... aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare,
moştenesc făgăduinţele" (Evrei 6:12)
B. PUNE TEMELIA PRIN MĂRTURISIRE
Au trecut săptămâni şi luni de zile de atunci. încctul cu încetul, deveneam mai puternic în
interiorul meu, dar totuşi nu cu mult mai liber. Atunci a fost momentul când Domnul m-a învăţat că
angajându-mă inteligent in războiul spiritual voi putea colabora cu El pentru a primi răspunsul Său
mai repede. Primisem desigur prin credinţă soluţiile la probleme prin jertfa de pe Calvar, deşi eram
în continuare foarte legat.
Duhurile rele ieşiseră la suprafaţă cu cinci ani în urmă într-un mod evident, eu strigăte şi chinuri
în trupul meu, dar de atunci, cu excepţia câtorva ocazii stăteau liniştite. Se ascunsescră şi chiar
încercau prin gândurile mele să-mi dea impresia că nici nu mai existau.
Mărturia mea se extinsese acum. în loc să-I mulţumesc doar Domnului pentru eliberare acum
am confruntat legăturile demonice ascunse. Am numit domeniile în care mă simţeam legat de
duhurile rele şi le-am dcclarat învinse. Am poruncit legăturilor întunericului să plece de la mine
declarând că ele nu mai aveau drept legal în viaţa mea. Timp dc câteva luni, am continuat să lupt în
acest fel, fară să fi avut manifestări exterioare şi am observat treptat o eliberare mai profundă.
— 119 —
Apoi a apă ml un punct nou de răscruce, în care Domnul mi-a dat o înţelegere mai clară a
modului în care să rup legăturile demonice. în timp ce îmi menţineam mărturisirea credinţei şi
proclamam faptul că lucrările Satanei nu mai au putere asupra mea, am început „să văd" ce se
întâmpla în interiorul meu. Am devenit conştient de numele duhurilor cu care Dumnezeu avea de- a
face în timp ce eu mă rugam. Le „vedeam" reacţiile, împotrivirile, slăbirea în putere şi zdrobirea lor.
în timp ce duhurile rele se ridicau si mă părăseau, le-am „văzut" plecând. Nu mult după aceasta, mi-
am dat seama că darul „deosebirii duhurilor" începuse să opereze în viaţa mea.
Prin aceasta, Domnul m-a învăţat prin experienţa mea personală cum să înving cu succes
legăturile demonice. Unul din lucrurile importante învăţate a fost că există putere când mă adresez
domeniilor aliate sub legătură demonică, poruncind eliberare în Numele lui Isus. „Vedeam" cum
duhurile rele reacţionau la ceea ce spuneam.
Există o putere extraordinară în cuvântul rostit. Dumnezeu a creat lumea pur şi simplu prin
cuvânt. El conduce întregul Univers prin puterea Cuvântului Său. Dacă ar vrea, El ar putea spune un
singur cuvânt şi Universul ar li distrus. Isus a vorbii vântului şi furtunii şi ele L-au ascultat. El a
vindecat bolnavii şi a eliberat pc cci posedaţi de demoni, folosindu- se dc cuvinte. Noi ne lansăm
armele spirituale prin vorbire.
în pasajul din Scriptură amintit mai devreme, acel smochin s-a uscat şi a murit datorită
cuvintelor rostite de Isus împotriva lui. Credinţa noastră trebuie eliberată în cuvinte şi acţiuni. Isus a
spus: „„//? veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!" Şi ucenicii au auzit aceste vorbei De ce?
Pentru că Isus a vorbit.
în ziua următoare, când ei au trecut pe lângă acel smochin, Petru şi-a exprimat uimirea pentru că
smochinul s-a uscat şi a murit. Isus i-a replicat lui Petru cu următoarele cuvinte, pline de putere:
,/ldevăi-al vă spun că, dacă va zice cineva munte/ui acestuia:„Ridică-te .şi aruncă-te în mare " şi
dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerul. De aceea vă
spun că, orice luci u veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. " (Marcu
11:22,23)
Probabil că atunci când vorbea, Isus trecea prin apropierea unui munte. Nu ar fi vrut să sc
înţeleagă că El se aşteaptă de la noi să mutăm
— 120 —
munţi reali, dar El vroia să sublinieze faptul că orice lucru (orice fel de obstacole) poate fi dat la o
parte prin cuvântul credinţei. Chiar dacă boala sau legătura demonică pare la fel de neclintit ca un
munte masiv, totuşi, atunci când „muntelui" i se porunceşte în Numele lui isus, tară să existe
îndoială, ci credinţă că ceea ce se rosteşte se întâmplă, atunci „muntele" va fi dat la o parte. Ce
spune acea persoană se va întâmpla cu adevărat.
Ceea ce voi afirma în următoarele cuvintele, sunt probabil cele mai importante lucruri din
această carte:
„In timp ce confrunţi legăturile demonice, cidresându-te lor în Numele lui Isus şi foloseşti
urmele în războiul tău spiritual; tu trebuie să crezi că ceea ce rosteşti se întâmplă. Se întâmplă în
momentul în care tu vorbeşti. Credinţa înseamnă ACUM!"
Amintiţi-vă de măsura dc credinţă despre care am vorbit anterior. Măsurile noastre dc credinţă
sunt diferite. A ta poate fi mai mare decât a mea, dar fiecare dintre noi poate folosi cc are. Isus avea
darul credinţei nelimitat, pentru că avea Duhul Sfânt fară măsură: „Căci Acela pe care L-a trimis
Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-1 dă Duhul cu măsură."
(Ioan 3:34) El avea de asemenea şi darul credinţei nelimitat. El ar fi putut să mute un munte, rostind
un cuvânt. Tu şi eu mine poate nu suntem capabili să mutăm munţii cu aceeaşi rapiditate ca Isus, dar
putem obţine accleaşi rezultate finale mutându-i încetul cu încetul, folosindu-ne de măsura de
credinţă pe carc o avem. In timp ce rosteşti cuvântul credinţei împotriva puterilor demonice
probabil te vezi pe tine însuţi mutând muntele cu un buldozer. Dar dacă măsura ta de credinţă nu
este suficient de mare pentru aceasta, atunci imaginează- ţi că muţi acel munte cu sapa şi cu lopata.
Cheia este următoarea: crede că ceea ce spui se întâmplă întocmai. In acest fel îţi eliberezi credinţa.
Numai aşa poţi fi pe placul lui Dumnezeu. Astfel, legăturile demonice sunt slăbite şi zdrobite. Nu
trebuie să te simţi plin de putere sau grozav dc spiritual. Sentimentele nu-şi au locul în astfel de
acţiuni. Noi învingem doar prin credinţă.
Dacă tu confrunţi cu inteligenţă sursa problemei tale (muntele tău) folosindu-ţi armele de război,
crezând că Duhul Sfănt îţi preia poruncile şi le face să fie puternice, şi dacă tu crezi că ceea ce spui
se întâmplă cu
— 121 —
adevărat, continuând zi dc zi să confrunţi şi să „muţi muntele", atunci încetul cu încetul "muntele"
tău se va prăbuşi. Credinţa ta va netezi (nivela) încet şi sigur muntele. Dragă frate si soră, voi puteţi
muta munţii.
Dumnezeu a zis poporului Său:
,Jată, te fac o sanie ascuţită, nouă de lot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sjărăma munţii, şi vei face
dealurile ca pleava. Le vei vântura, şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu, te vei bucura
în Domnul, te veiJăli cu Sfântul lui Israel." (Isaia 41:15,16)
— 122 —
CAPITOLUL 9
REALITĂTILE NOII-CREATII
»»
Pe când eram un creştin tânăr, mi-am stabilit un program pentru memorarea versetelor din
Biblie şi unul din primele versete învăţate a fost 2 Corinteni 5:7: „Căci, dacă este cineva în Hristos,
este o făptură (Sau: zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi."
Eram conştient de multe schimbări minunate din interiorul meu datorate faptului că mi-am
predat viaţa în totalitate lui Isus Cristos. Cu toate acestea, cele mai adânci nevoi personale nu îmi
erau încă împlinite. Pe măsură cc lunile s-au transformat în ani, am devenit extrem de dezamăgit
pentru că eu nu eram „făptură nouă" de care vorbea Biblia. Se părea că adevărul acestui verset nu
era valabil pentru mine din cauza unor motive necunoscute. Simţind că nu era real pentru mine, am
încetat să-1 mai citez. Realitatea acelui verset nu era experienţa mea.
Acum însă, acest adevăr este preţios pentru mine. Prin eliberare am devenit acum cu adevărat o
„făptură nouă".
Sunt sigur că mulţi dintre voi vă veţi identifica eu acest sentiment al neputinţei de a vă regăsi în
standardele „făpturii noi", chiar dacă vă bucuraţi de schimbarea pe care a facut-o Cristos învoi.
Pentru a înţelege de ce experienţa noastră cu privire la ceea ce suntem în Cristos nu este în
concordanţă eu ceea ce afirmă Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să înţelegem modul în care
suntem creaţi şi felul în carc Dumnezeu lucrează în noi pentru ca să avem viaţa Fiului Său.
OMUL, O FIINŢĂ TRIUNITARĂ
Biblia ne învaţă că omul este o fiinţă triunitară, că este formată din trei părţi: duh (spirit), suflet
şi trup.
Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul
— 123 —

vostru, sufletul vostru .şi trupul vostru, să fie păzite întregi, Jără prihană la venirea Domnului nostru
Isus Hristos. " (1 Tesaloniceni 5:23)
Ne este uşor să deosebim trupul de restul fiinţei noastre, dar probabil este puţin mai dificil să
tăcem deosebirea dintre suflet şi duh. Cu toate că duhul şi sufletul nostru sunt pe poziţii foarte
apropiate, există o deosebire clară între cele două părţi. Evrei 4:12 ne spune: „Căci Cuvântul lui
Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că
desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii
Care sunt deci diferenţele între spiritul(duhul), sufletul şi trupul nostru? Care sunt aptitudinile
fiecăreia dintre cele trei părţi? Şi cum funcţionează ele?
DUHUL (spiritul) nostru ne dă posibilitatea să fim conştienţi dc existenţa lui Dumnezeu prin
capacităţile dc comunicare, intuiţie şi conştiinţă.
SUFLETUL nostru ne dă posibilitatea să avem conştiinţa de sine prin facultăţile minţii, emoţie
şi voinţă.
TRUPUL ne dă posibilitatea să fim conştienţi de lumea înconjurătoare prin cele cinci simţuri:
văz, auz, pipăit, gust şi miros.
Generalizând, am putea spune că Dumnezeu locuieşte în duhul nostru (după convertire). Eul se
află în sufletul nostru. Simţurile noastre se află în trupul nostru.
Prin duhul nostru avem legătură cu lumea spirituală, iar prin intermediul trupului avem legătură
cu lumea materială. Iar sufletul, adevăratul tu şi eu, se află între cele două lumi şi le poate
experimenta pc amândouă.
Pentru a fi un creştin echilibrat, trebuie să avem grijă de nevoile fiecărei părţi din fiinţa noastră.
Nu trebuie să accentuăm o parte în detrimentul alteia.
Când Dumnezeu a creat omul, El l-a făcut un suflet viu: „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om
din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu."
(Geneza 4:12)
OMUL LA MOMENTUL CREAŢIEI
— 124 —-
Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu este duh şi a pus de
asemenea un duh în om, ridicându-1 prin aceasta deasupra regnului animal, pentru ea omul să poată
avea părtăşie cu El însuşi, Creatorul.
,Apoi Dumnezeu a zis: ,. Să facem om după chipul Nostru, clupă asemănarea Noastră; el să
stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate
târâtoarele care se mişcă pe pământ. "
Dumnezeu l-ajăcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu;parte
bărbătească şiparte femeiască i-aJăcut. (Geneza 1:26-27) Adam şi Eva se bucurau de o comuniune
(părtăşie) constantă cu Dumnezeu. Viaţa lor era plină de armonie. Ei se bucurau dc absenţa totală a
păcatului, a bolii şi a oricărei subjugări. Fiecare parte din întreaga lor fiinţă-duhul, sufletul şi trupul,
îndeplinea rolul pentru care au fost create.
MOARTEA PRIN PĂCAT
„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom
din grădină;
dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el,
vei muri negreşit(Geneza 2:16-17)
în mod tragic, Adam a refuzai Cuvântul lui Dumnezeu, iar în momentul în care a lacul acest
lucru, cl a murit. Nu fizic, ci spiritual.
Prin păcat, Adam a pierdut legătura cu Creatorul, devenind „mort" faţă de Dumnezeu. Calea de
comunicare a fost întreruptă, izvorul de viaţă a fost secat iar lumina interioară din om a devenit
întuneric. Atunci a început lucrarea distrugătoare a morţii în sufletul şi trupul lui Adam. Chiar dacă
cl nu a murit fizic decât la vârsta de 930 de ani, acest proces al morţii a început în momentul în care
duhul lui a murit.
Dumnezeu l-a creat pe Adam, dându-i putere să-şi exercite suveranitatea asupra pământului şi
asupra creaturilor de pe pământ. Prin supunerea în faţa cuvintelor Satanei, Adam nu numai că a
căzut din starea de părtăşie cu Dumnezeu, dar şi-a pierdut şi dreptul de a stăpâni. Satan

i-a smuls lui Adam poziţia dc autoritate, devenind astfel conducătorul acestei lumi. ,JVu voi mai
vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine." (Ioan 14:30). Rasa
umană a intrat din acel moment sub stăpânirea şi domnia Satanei.
Păcatul lui Adam a avut consecinţe pe termen îndelungat, afectând flecare generaţie umană:
,JDe aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea,
şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit..." (Romani 5:12)
Adam, primul om, a eşuat în introducerea scopurilor lui Dumnezeu pe pământ şi în locul vieţii a
intrat moartea. Dc aceea, Dumnezeu a hotărât să-$i trimită Fiul, al doilea Adam, care prin ascultare
şi supunere faţă de voia Tatălui urma să de-a naştere unei noi rase umane carc va fi asemenea Lui
însuşi, umblând în deplină ascultare şi iubind neprihănirea: ,JDe aceea este scris: „ Omul dintâi
Adam a fost Jăcut un suflet viu. " Al doilea Adam a fost Jăcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine
nu ce este duhovnicesc, ci ce este Jîresc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din
pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti;
cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti" (1 Corinteni 15:45-48)
La momentul de timp hotărât, Dumnezeu L-a trimis pc Fiul Său în lume, născut din fecioară,
prin lucrarea Duhului Sfanţ. „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său,
născut din femeie, născut sub Lege..." (Galateni 4:4), „...Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi
înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt ...căci ce s-a zămislit
în ea, este de la Du/ud Sfânt... Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui
pe poporul Lui de păcatele sale...(Matei 1:1 8-25). Ca Fiu al Omului, El a trăit ca şi om, supus la
toate presiunile şi ispitele vieţii la care suntem şi noi supuşi, diferenţa între noi şi Isus fiind aceea că
El nu a păcătuit
ISUS - ULTIMUL ADAM
— 126 —-
niciodată. Corupţia păcatului nu a avut putere asupra Lui, ca în cazul oricărui om născut din linia
genealogică a lui Adam, pentru că Isus nu a fost din sămânţa lui Adam. Dumnezeu era Tatăl Lui,
sursa vieţii Sale, iar Isus trăia din şi în accastă sursă.
Isus Cristos a venit să moară în această lume. El s-a oferit ca jertfa pentru păcatele lumii. Pentru
că El nu avea nici un păcat, s-a putut oferi pe Sine însuşi Tatălui în locul unei umanităţi corupte.
Fiind o jertfa Iară păcat, El a putut să ia asupra Lui păcatul lumii şi judecata cuvenită pentru aceasta.
Făcând aceasta, El a putut să elibereze pc om de sub pedeapsa care i se cuvenea. „Dispreţuit şi
părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de
la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a
luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns
pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut
peste El, şi prin rănile Lui simtem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de
drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:3-6)
VICTORIA LUI ISUS
Ceea ce părea a fi o tragedie teribilă, s-a dovedit a ii o mare victorie. Isus nu numai că a
înfruntat corupţia păcatului prin moartea şi învierea Sa din morţi, dar a şi anulat dreptul legal al
Satanei de a domina rasa umană. Isus a triumfat peste Satan şi întreaga lui armată demonică.
,y.4 dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor
asupra tor prin cruce" (Coloseni 2:15) Isus Cristos „a dezarmat domniile şi stăpânirile" (El,
literalmente a dezbrăcat de putere domniile şi stăpânirile) şi a triumfat asupra lor. Cuvântul "triumf'
ne descoperă ceva mai mult decât doar câştigul unei victorii. Deseori, când se întorcea un general
victorios în Roma antică, acesta îşi conducea carul de luptă pe dealul Capitoliului ea să fie onorat
pentru victoria sa. în timpul acestei procesiuni erau expuşi prizonierii de
— 127 —-
război purtaţi în lanţuri împreună eu prăzile luate de către învingător. Când Isus Cristos a învins pe
Satan şi oştile lui, El a făcut o expunere publică, o expunere care s-a petrecut îndeosebi în lumea
nevăzută.
Apostolul Ioan afirma: „Fiul lui Dumnezeu S-ă arătat ca să nimicească lucrările diavolului. ' (1
Ioan 3:8)
Cu toate că Satan a fost: învins, lui nu-i place să admită această realitate. Ca şi credincioşi, noi
trebui să decretăm asupra lui victoria de pe Calvar şi să ocupăm terenul pc care el încă îl stăpâneşte
prin înşelăciune şi răutate.
IDENTIFICAREA CU ISUS ÎN MOARTEA, ÎNGROPAREA ŞI ÎNVIEREA LUI
Este minunat să ştim că Isus a murit pentru păcatele noastre pentru ca noi să putem li iertaţi. Dar
vă daţi seama că noi suntem mai mult decât iertaţi de păcatele noastre? Viaţa dc creştin nu trebuie să
fie un proces continuu de păcătuire şi iertare dc păcate. Când Isus a murit şi noi am murit pentru ea
puterea păcatului (aşadar şi Satan) să fie zdrobite.
„Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să
fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept,
este izbăvit de păcat." (Romani 6:6-7)
Când Isus a murit pe cruce, „eul nostru vechi", natura noastră veche adamică a fost crucificată
eu El. Când Isus a murit şi noi am murit. Acesta este un fapt împlinit., JEul" nostru vechi a fost
crucificat cu El. Acesta este un fapt terminat şi aparţine de domeniul trecutului, iar noi trebuie să
credem aceasta.
Când Isus a fost îngropat, noi am fost îngropaţi cu El. „Noi deci, prin botezul în moartea Lui,
am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui,
tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă" (Romani 6:4)
Un om care este mort şi îngropat nu este afectat dc momeala păcatului. Poţi flutura o sticlă dc
vin prin faţa unui beţiv care s-a prăbuşit şi a murit cu câteva momente înainte, pentru că nu veţi
avea nici un răspuns din partea lui. Cât de mult şi-ar li dorit o gură de vin dacă ar fi fost viu, dar
fiind mort, acum el este eliberat de sub puterea alcoolului şi nu reacţionează la ispita acestuia.
Fraţi şi surori în Cristos, noi trebuie să ne identificăm prin credinţă în moartea si îngroparea cu
Isus Cristos. Noi trebuie să spunem tentaţiei păcatului şi seducţiei diavolului: „Tu nu ai nici o putere
asupra mea. Eu am murit faţă de păcat şi faţă de această ispită. Satan, tu nu mă poţi atinge, pentru că
atunci când Isus a murit şi eu am murit în El. Când Isus a fost îngropat şi eu am fost îngropat în El.
Eu sunt mort faţă de păcat şi faţă de stăpânirea ta, pentru că prin moarte eu am murit faţă de orice
dorinţă dăunătoare şi am fost eliberat/scos din lumea păcătoasă dc acum."
Dar să mergem mai departe. Isus nu a rămas în mormânt. El a înviat la o viaţă nouă şi S-a înălţat
la tronul Tatălui Său pentru a domni şi stăpâni. Noi am fost înviaţi în El la o viaţa nouă.
„/// adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El
şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui" (Romani 6:5)
Trebuie să începem să stăpânim peste lucrările întunericului. Nu mai târziu, ci acum. Cât suntem
în viaţă, nu după cc murim.
„Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnii prin el singur, cu mult mai mult cei ce
primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care
este Isus Hristos/" (Romani 5:17)
Trebuie sa ne ridicăm împotriva legăturilor demonice şi să le spunem: „Eu am murit faţă de
stăpânirea puterilor întunericului, iar acum eu trăiesc şi domnesc ca un copil al lui Dumnezeu. îmi
folosesc autoritatea pe care o am în Cristos să vă înving. Eu rup orice legătură şi mă eliberez pentru
că sunt aşezat împreună cu Cristos în locurile cereşti. Eu împărtăşesc din victoria lui Isus. îţi
mulţumesc Ţie, Doamne, pentru puterea Duhului Tău Sfanţ care se revarsă chiar în acest moment,
aducând o viaţa nouă în liinţa mea."
„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu
toate că eram morţi în greşelile noastre, ne- a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi
mântuiţi). El ne- a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos
Isus:' (Efeseni 2:4-6)
— 129 —-
în timp ce perseverezi în ruperea legăturilor (ruperea legăturilor demonice fiind o acţiune
progresivă), declară de asemenea cine este noul tău conducător: „Eu sunt un copil al lui Dumnezeu,
iar Isus Cristos este conducătorul meu. Eu nu mai sunt în Adam, ci acum cu sunt în Cristos. Puterea
moştenirii lui Adam a fost ruptă de peste mine, pentru că eu am fost răscumpărat prin sângele
preţios al lui Cristos. Toate lucrurile vechi au trecut. Acum, toate lucrurile au devenit noi. Orice
legătură demonică transferată în familie din generaţie în generaţie este ruptă. Eu sunt liber. Eu sunt
în Cristos şi primesc binecuvântările moştenirii Lui, fiind unit cu El. Acum eu sunt o făptură nouă.
Eu mă văd liber pe deplin (sau vindecat) datorită Calvarului. Eu cred cuvintele din Biblic carc spun
„cine este în Cristos este o lăptură nouă." Aleluia!
Această mărturisire zilnică permite Duhului Sfânt să lucreze în adâncul fiinţei tale, pentru a
duce la îndeplinire aceste realităţi. Tu trebuie să înţelegi aceste adevăruri, nu doar să repeţi mccanic
principii biblice pe care inima ta să nu le creadă. Trebuie să vorbeşti prin credinţă şi în timp ce îţi
menţii această mărturisire Duhul Slănt te va ajuta să pătrunzi mai mult în înţelegerea acestor
adevăruri şi în experimentarea lor.
VIU ÎN DUHUL SFÂNT
Fiind identificaţi cu Cristos şi având înaintea noastră aceste adevăruri împotriva Satanei şi a
păcatului, să vedem acum felul în care Dumnezeu lucrează mântuirea în vieţile noastre.
Aşa cum am afirmat mai înainte, omul este o fiinţă formată din trei părţi: spirit (duh), suflet şi
trup. Dumnezeu fiind Spirit, El lucrează în şi prin spiritul nostru uman pentru a ne influenţa viaţa
sufletească şi trupul nostru fizic.
în primul rând, duhurile noastre trebuie să devină vii faţă de Dumnezeu. în Ioan capitolul 3, Isus
i-a spus într-un mod autoritar lui Nicodim că un om nu va putea vedea sau intra în împărăţia lui
Dumnezeu, dacă nu este născut din nou (literar s-ar traduce „născut de sus"). Această naştere din
nou, această primire a unei vieţi noi, are de a face cu duhul
— 130 —-
omului. Când o persoană se întoarce la Isus cu pocăinţă reală şi credinţă, recunoscându-L pc El ca
Domn, se întâmplă o minune interioară. Duhul Sfânt intră în duhul omului şi locuieşte acolo. Când
Adam a păcătuit, spiritul lui a murit faţă de Dumnezeu. Dar acum, duhul omului devine viu faţă dc
Dumnezeu prin această naştere nouă. Omul primeşte iertarea pentru păcatele sale şi darul vieţii
veşnice, devenind un copil al lui Dumnezeu.
Din propria-mi experienţă, vă pot spune că atunci când m-am întors cu toată inima la Cristos ca
Domn şi Mântuitor, a fost ca şi cum s-ar fi aprins o lumină în interiorul meu. M-am simţit curat
lăuntric şi am fost conştient că o presiune mare a fost ridicată de peste mine. Biblia a devenit o carte
vie. Creaţia lui Dumnezeu a devenii plină de viaţă într-un fel cu totul nou, chiar şi cântecul păsărilor
îl ascultam altfel. Deşi eram un iubitor al naturii, chiar şi un observator al păsărilor, totuşi acum
totul devenise nou şi plin de viaţă. Poate nu seamănă cu experienţa ta, dar acesta a fost modul în
care eu am fost schimbat. Aveam o mărturie în adâncul inimii mele, o certitudine că trecusem de la
moarte la viaţă.
„Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile
Duhului este viaţă şi pace." (Romani 8:16)
„Nu ştiţi că voi sunteţi Templul tui Dumnezeu, şi că Duhul tui Dumnezeu locuieşte în voi?" (1
Corinteni 3:16)
Duhul nostru este localizat undeva în regiunea abdomenului, în zona dintre diafragmă şi partea
superioară a pelvisului. Proverbe 20:27 spune: „Suflarea omului este o lumină a Domnului, care
pătrunde până în fundul măruntaielor." De asemenea, Isus spune în Ioan 7:37-39: „Isus a stat în
picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine crede în Mine, din
inima lui (literar s-ar traduce: „din pântecele" lui) vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. "
Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci
Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit." Iar Efeseni ne vorbeşte:
„potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă Jacă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru
"
Abilităţile duhului nostru devin funcţionale o dată cu revenirea acestuia la viaţă.
Capacitatea de comuniune (de a stabili o legătură.) cu Dumnezeu începe să funcţioneze pentru
că duhul nostru este cel prin care ne închinăm lui Dumnezeu şi ne bucurăm de părtăşia eu El. Isus a
zis: „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr" (Ioan
4:24) Numai prin intermediul duhului nostru îl atingem pe Dumnezeu.
Capacitatea de intuiţie începe de asemenea să fie funcţională. Noi devenim conştienţi în a
înţelege lucruri care nu ajung la noi prin procesul minţii, de învăţare naturală. începem să auzim
vocea lui Dumnezeu fie prin anumite versete care ne cercetează, fie prin anumite cuvinte şi impresii
carc sunt puse în inima noastră. Când Dumnezeu m-a chemat în Canada, mi-a vorbit când aşteptam
să cumpăr peşte într-un magazin. Vorbeam cu Dumnezeu în inima mea ştiind că El ne călăuzea să
facem pasul următor, dar nu ştiam unde. Atunci, spre surprinderea mea, Canada a fost ţara care mi-a
fost pusă pe inimă în mod deosebit. Aceasta este cunoaşterea intuitivă. Este primirea unei călăuziri
sau iluminări din partea Duhului Sfânt, care vorbeşte inimilor noastre.
De asemenea şi conştiinţa înccpc să fie definită într-un mod nou, ea fiind aptitudinea care nc dă
capacitatea să alegem între bine şi rău. Noi tragem multe concluzii, care nu sunt neapărat corecte,
prin cunoştinţa care este înmagazinată în mintea noastră în domeniul sufletului. Acum, prin lucrarea
Duhului Sfânt care permite accesul în interiorul nostru sângelui curăţitor al lui Isus, mintea şi
conştiinţa noastră sunt confruntate cu adevărul şi îneep să funcţioneze corect. Spiritul nostru uman
are această capacitate a conştiinţei de a deosebi între bine şi rău.
Dumnezeu lucrează din interior înspre exterior. El înccpc prin a intra în duhul nostru, şi de acolo
lucrează la reînnoirea (restaurarea) sufletului şi a trupului nostru. Duhul nostru se eliberează tot mai
mult pe măsură cc creştem spiritual.
Este posibil să Iii născut din Duhul lui Dumnezeu, să fii botezat sau chiar să fii umplut cu Duhul
Sfănt şi totuşi, să fii ţinut de legături demonice sau bolnav în trupul tău. Dacă Dumnezeu este în noi,
de ce sunt aceste lucruri posibile. Dacă Cristos este în inima noastră, de ce este posibil ca noi să
avem un limbaj aspru şi sarcastic, sau să fim plini de gelozie, să
Hm cuprinşi de frică, biruiţi de pofte sexuale, sau să ne simţim atraşi de sinucidere? Acest lucru este
posibil pentru că există anumite legături demonice în domeniul sufletului. Duhul Stănt poate locui
în duhul nostru, în timp ce duhurile rele pot avea controlul unui domeniu în sufletul sau trupul
nostru. Pentru a ne elibera noi înşine de sub aceste legături demonice, noi trebuie să ne supunem lui
Dumnezeu si să colaborăm cu Duhul Sfânt care locuieşte în noi.
REÎNNOIT ÎN SUFLET ŞI TRUP
în sufletul nostiu uman se află resursele intelectului (mintea), emoţiei şi voinţei.
Mintea noastră ne ajută să înţelegem. Prin capacitatea noastră dc a raţiona, noi dăm explicaţii
logice, deducem, apreciem şi luăm hotărâri, etc. Imaginaţia ne dă posibilitatea să producem imagini
mentale a unor lucruri care nu sunt prezente sau carc nu au fost experimentate. Memoria ne dă
posibilitatea să înmagazinăm şi să ne amintim dc lucruri din trecut cum ar fi: cunoştinţe, senzaţii,
gânduri, ctc. Mintea este o aptitudine minunată a sufletului nostru şi este de asemenea principala
ţintă a atacurilor Satanei.
în 2 Corinteni 10:3-5 ni se spune: „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm
călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse jîrii pământeşti, ci
sunt puternice, întărite de Dumnezeii ca să surpe întăriturile. Noi răsturnării izvodirile minţii şi orice
înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de
Hristos
Multe legături demonice sunt foarte puternice la nivelul minţilor noastre şi este nevoie de
folosirea armelor spirituale pentru a fi zdrobite. Nu orice gând din minte vine din partea noastră.
Este adevărat că multe gânduri provin dc la noi iar altele vin din partea Duhului Sfânt care locuieşte
în noi sau chiar din partea unor oameni care pun gânduri în mintea noastră, în timpul unei
conversaţii. Dar multe gânduri pot veni de asemenea, din partea demonilor care locuiesc în noi şi îşi
au reşedinţa in
— 133 —-
mintea noastră. Aceştia îşi infiltrează gândurile în minţile noastre şi dacă nu le recunoaştem sursa, le
vom accepta ca fiind gândurile noastre, iar în acest fel ne lăsăm călăuziţi sau influenţaţi de duşman.
Satan, ne poate ataca şi din exterior punând gânduri în mintea noastră. Totuşi, eu cred că multe din
problemele de la nivelul minţii sau a gândurilor pe care le au creştinii sunt provocate de către
demonii care locuiesc în interiorul minţii, mai degrabă decât în afara ei.
într-un anumit domeniu din viaţa mea, a trebuit să mărturisesc Domnului păcatele mele de mai
multe ori într-o zi. Eu mă simţeam condamnat şi nevrednic dc a ii creştin ori de câte ori îmi veneau
în minte anumite gânduri. Cum îmi mai mărturiseam şi ceream iertare pentru păcatul meu! Mi-am
dat seama după câţiva ani că acele gânduri nu proveneau de la mine şi că originea lor era demonică.
De asemenea, mi- am dat seama că, dacă eram ispitit nu însemna că am şi păcătuit. Am început să
mă adresez împotriva sursei acelor gânduri, împotriva legăturilor demonice din mintea mea. Am
continuat în acest fel luni în şir şi treptat am ajuns să fiu eliberat. Fusesem înşelat ani dc zile să
accept că acele "gânduri necurate'" ar li provenit din "inima mea rea"! Cât de subtil poate fi
duşmanul.
Si în domeniul emoţiilor noastre, partea noastră afectivă (sentimentală), pot exista diferite nivele
de legătură demonică. Duhurile de respingere ne vor face „să ne simţim" respinşi şi în acelaşi timp
vor pune în mintea noastră gânduri cum ar li: „Nimeni nu te iubeşte." Duhurile de autocompătimire
provoacă dezastru în domeniul nostru emoţional. La lei se vor comporta şi duhurile de mânie,
patimă (poftă), dependenţă (viciu), mândrie, gelozie, etc., etc.
De asemenea şi voinţa noastră poate li slăbită sau legată mai mult sau mai puţin. în anumite
situaţii, s-ar putea să ştim care este răspunsul corect, dar să nu fim capabili să-1 aplicăm. La
începutul perioadei mele de eliberare mă aşezam şi încercam să întind mâna după Biblie, cunoscând
importanţa citirii Cuvântului lui Dumnezeu, dar erau momente când activitatea demonică era atât de
intensă, încât nici nu-mi puteam întinde mâna. Stăteam acolo, încercând să iau Biblia în mână, dar
pur şi simplu nu reuşeam. Acest lucru mi s-a întâmplat mai multe zile la rând. S-ar putea
să vi se pară ridicol, dar pentru mine era foarte real. în starea mea de slăbiciune fizică şi spirituală,
voinţa îmi era atât de copleşită, încât nu reuşeam să duc la bun sfârşit o acţiune începută.
Sufletul este o parte importantă a fiinţei noastre, fiind domeniul identităţii personale (şinele,eul).
Acesta este domeniul principal al intrării şi activităţii demonilor. Romani 6:13 ne spune că noi
trebuie să alegem în mod constant să ne supunem lui Dumnezeu pentru scopuri neprihănite. ,J>ă nu
mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte (de nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi
înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe
nişte unelte ale neprihănirii" Duşmanul ştie când noi nu suntem 100 % pentru Cristos şi în felul
acesta oferim demonilor drepturi legale să lucreze în sufletul nostru.
Unii dintre voi s-ar putea să fiţi atraşi într-un vârtej. Vă străduiţi din toată inima să vă
identificaţi cu Isus şi să nu-i acordaţi diavolului nici un loc în viaţa voastră, dar datorită faptului că
nu sunteţi liberi, cădeţi constant înapoi într-un anumit păcat. Iar în momentul în care cădcţi, aveţi
sentimente dc condamnare şi de vinovăţie. Vă cereţi curăţire, vă ridicaţi pentru a umbla iarăşi cu
Dumnezeu şi apoi.. .vă prăbuşiţi din nou. Chiar dacă voi ajungeţi să urâţi aceste eşecuri, ridicarea şi
căderea se repetă mereu.
Lăsaţi-mă să vă încurajez fară a găsi o scuză păcatului. Să ştiţi că Dumnezeu vă vede inima. El
vede lupta puternică pe care o daţi şi apoi vă vede căzând. Nu uitaţi că El vede atât inima cât şi
acţiunea exterioară. Continuaţi să vă împotriviţi păcatului cu toată puterea voastră, dar dacă se
întâmplă să cădeţi, cereţi imediat curăţire şi ridicaţi-vă de unde aţi căzut. Nu-i permiteţi diavolului
să vă aducă mai multă condamnare. Mai degrabă continuaţi să vă împotriviţi duşmanului şi să rupeţi
legăturile demonice interioare prin război spiritual. Mai devreme sau mai târziu, vă veţi ridica în
libertate şi veţi ieşi din acest vârtej.
Apoi există şi domeniul fizic sau trupul nostru. Multe boli şi slăbiciuni izvorăsc din surse care
se află în domeniul sufletului şi al duhului. Am putea spune că duhul este înconjurat de suflet, iar
sufletul este înconjurat de trup. Noi am fost martorii multor vindecări fizicc ale celor care erau
eliberaţi de duhurile care îi legau în domeniul sufletului aducându-le stres şi tensiune,
Mai există multe alte probleme de sănătate cauzate de duhurile de infirmitate care atacă direct
trupul. De exemplu, dificultăţile mele de respiraţie au dispărut în momentul în care am fost eliberat
dc duhurile de infirmitate.
Deşi există multe boli fizice în interiorul şi în afara bisericii, totuşi oricât de grave şi reale sunt
problemele fizice, ele reprezintă doar o mică parte din toate nevoile unui om. Sub aparenţa fizică, în
domeniul sufletului se află cele mai multe nevoi ale omului. Expunându-şi doar vârful, un aisberg
îşi arată doar o parte din adevărata lui dimensiune. Cea mai marc parte a volumului său fiind sub
apă. Problemele iizicc ale omului pot fi asemănate cu vârful aisbergului.
Când trupul şi sufletul nostru sunt sub legături demonice, acestea afectează în mare măsură
libertatea şi activitatea duhului nostru. Fiind creştini, noi II avem desigur pe Dumnezeu în fiinţa
noastră, dar El trebuie să sc atingă de trupurile noastre şi trebuie să fie lăsat să intre în sufletul
nostru prin credinţă şi cooperarea cu El.
MĂRTURISIRILE FĂPTURII NOI
Fiind o parte din noua creaţie, noi trebuie să începem să vorbim limba acestei noi creaţii.
Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie pe buzele noastre.
Isus Cristos este Marele Preot care ne reprezintă în faţa tronului lui Dumnezeu. El este Marele
Preot al mărturisirii noastre:
„De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi par le de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul .şi
Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,..." (Evrei 3:1)
.Astfd, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui
Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră" (Evrei 4:14)
In timp ce noi mărturisim (cuvântul din limba grcacă pentru a „mărturisi" este Jiomologeo" care
înseamnă: a vorbi acclaşi lucru, a aproba, a li în acord, a fi de acord) ceea ce Cuvântul lui
Dumnezeu spune că suntem, Isus Cristos este lăsat să intre în slujba Lui dc Marc Preot, ca
— 136 —-
să intervină de partea noastră şi să ducă la îndeplinire adevărurile mărturisirii noastre.
Pe de altă parte, dacă noi nu menţinem o mărturisire corectă şi vorbim despre înfrângere,
negativism, nevrednicie, lipsă dc putere, etc., în telul acesta noi îi „legăm" mâinile şi Isus nu poate
lucra în viaţa noastră.
Apocalipsa 12:11 ne spune: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii
lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte."
Lista următoare indică versete din Biblie carc declară ce suntem noi în Isus Cristos. învăţaţi-le,
mcmoraţi-lc şi meditaţi asupra lor. Mărturisiţi- lc cu voce tare chiar dacă nu "simţiţi" că sunteţi ceea
ce aceste versete afirmă că sunteţi. Satan s-ar putea să vă spună că acestea sunt minciuni, dar să nu-
1 credeţi! Lăsaţi Cuvântul lui Dumnezeu să fie în inima şi pe buzele voastre. Mărturisirea continuă
a credinţei voastre va împlini aceste adevăruri prin lucrarea Duhului Sfânt. Puteţi adăuga la
următoarea listă şi alte versete din Biblie, care vă învaţă despre ceea cc sunteţi în Cristos.
1. Eu sunt o făptură nouă în Cristos. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau:
zidim) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s- auJăcut noi." - (2Corinteni 5:17)
2. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu, un moştenitor al lui Dumnezeu împreună cu Cristos.
Jnsuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă
suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu
Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să Jîm şi proslăviţi împreună cu El " (Romani
8:16-17)
3. Eu sunt eliberat de sub stăpânirea Satanei. „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-
a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui" (Coloseni 1:13)
4. Eu sunt scăpat de condamnare. „Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce Sunt în
Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului."
(Romani 8:1)
5. Iui sunt aşezat împreună cu Cristos în locurile cercşti. „El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să
şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus." (Efeseni 2:6)
6. Eu sunt binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în locurile cereşti. „Binecuvântat
săJie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de
binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos" (Efeseni 1:3)
7. Eu sunt mai mult decât un biruitor. „Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât
biruit oii, prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8:37)
8. Eu sunt desăvârşit în El. „ Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi
stăpâniri" (Coloseni 2:10)
9. Eu sunt lucrarea mâinilor Lui. „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus
pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele." (Efeseni
2:10)
10. Eu sunt vindecat de orice boală fizică. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit
pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem
tămăduiţi." (Isaia 53:5)
11. Eu sunt ales să merg şi să aduc roadă. „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi
v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de
la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea." (Ioan 15:16)
12. Eu sunt un ambasador pentru Isus Cristos. ,JVoi, deci, suntem trimeşi împuterniciţi ai lui
Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos:
Impăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (2 Corinteni 5:20)
13. Eu sunt un slujitor dcstoinic al noului legământ. „Nucă noi prin noi înşine suntem în stare
să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a
şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară,
dar Duhul dă viaţa." (2 Corinteni 3:5-6)
14. Eu sunt înzestrat cu putere prin Duhul Sfânt. „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî
Duhul SJânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la
marginile pământului" (Fapte Ap. 1:8)
CAPITOLUL 20
autodisciplină şi eliberare
Autodisciplina este un aspect vital al eliberării. Dacă vrem să ne câştigăm eliberarea, atunci va
trebui să ne împotrivim din toată inima duşmanului. Aceasta implică un război spiritual agresiv.
Odată ce legăturile demonice ascunse sunt expuse, noi trebuie să plătim un preţ pentru a ne rupe de
sub stăpânirea lor.
Datorită faptului că oamenii au potenţial şi abilităţi diferite, nu putem compara reacţiile unei
persoane cu ale alteia. Unii au legături mai puternice decât alţii. Dar, indiferent cât dc extins ar li
domeniul legăturilor demonice, Domnul vede inimile noastre. El cunoaşte reacţiile pe care le avem,
dar şi duşmanul le cunoaşte de asemenea. Domnul nu cere de la noi un răspuns peste puterile
noastre, dar El doreşte să acţionăm din toată inima. Nu este indicat să abordăm problema eliberării
cu o atitudine de „lie ce-o ti".
înainte de a mi se fi descoperit adevărul despre eliberare, cu însumi eram foarte disciplinat în
căutarea mea. Am tăcut tot ceea cc ştiam că trebuie făcut pentru a găsi ajutorul lui Dumnezeu. Prea
mulţi creştini doresc să primească binecuvântările servite pe un platou de argint. Ei vor ca Domnul,
sau păstorul, sau consilierul să facă totul iar ei să nu aibă nimic dc făcut.
Unii oameni văd eliberarea ca pe o cale mai uşoară pentru a scăpa din problemele lor. Ei cred că
tot ce au dc tăcut este să meargă la o persoană implicată în slujirea dc eliberare, aceasta să se roage,
iar ei să fie eliberaţi dc sub orice legătură demonică. Astfel dc oameni se aşteaptă ea în dimineaţa
următoare să se trezească o persoană schimbată total şi cu toate problemele lor rezolvate. Aceştia
vor fi dezamăgiţi în final şi de cele mai multe ori vor alerga de la o persoană la alta, sperând că vor
găsi pe cineva „destul de spiritual" ca să-i poată ajuta. Eliberarea nu se întâmplă în felul acesta.
Dumnezeu vrea ca şi noi să ne lâcem partea noastră.
— 139 —
Un tânăr a venii la mine pentru consiliere şi eliberare. El a avut în trecutul lui căderi nervoase,
dependenţă de droguri şi o tentativă de sinucidere. L-am sfătuit de multe ori şi l-am îndemnat să se
angajeze în domeniul în care era calificat. L-am si mustrat pentru că furase dc la colegul lui creştin
de cameră, şi aşa mai departe. In timp ce îmi împărtăşea nevoile lui permanente, l-am întrebat dacă
el îl căuta pe Domnul în mod regulat. (El era şomer, deci avea destul timp pentru a se ruga şi a citi
Cuvântul lui Dumnezeu). După cc mi-a răspuns negativ, i-am spus că nu am să mă rog pentru el
până când nu va începe să-şi disciplineze viaţa şi să pctreacă zilnic o perioadă de timp în părtăşie cu
Dumnezeu. I-am dat indicaţii despre modul în carc să facă aceste lucruri şi apoi i-am spus: „Când tu
îţi vei face partea ta, te poţi întoarce şi apoi ne vom ruga."
A revenit după câteva săptămâni, dar când l-am întrebat dacă a căutat pe Domnul, cl mi-a
răspuns că .. .a ascultat ceva muzică creştină. La acest răspuns, eu am refuzat să mă rog pentru el.
în final, el a revenit, având unele semne dc răspuns la sfatul primit. M-am rugat pentru el şi o
oarecare eliberare a avut loc. Dar sfatul meu nu a fost băgat în seamă când i-am spus că îi revine lui
responsabilitatea de a continua în a-şi lâcc partea, până la momentul eliberării depline. El vroia că
totul să se întâmple „acum", dar fară nici un efort din partea lui. El era un leneş şi va rămâne captiv
pe viaţă, dacă nu va începe să facă ceea cc depinde de el.
Dacă vrem să ne ridicăm în libertate şi în putere, va trebui să cultivăm o legătură (părtăşie)
continuă cu Dumnezeu prin rugăciune şi meditare la Cuvântul Lui. Noi trebuie să umblăm în
lumină, fiind ascultători în totalitate faţă de El. Dacă problema este resentimentul şi amărăciunea,
noi nu trebuie să ne lăsăm luaţi de orice val dc sentimente amare. Trebuie să alegem să-i iertam pe
cei care ne-au greşit. Ori de câte ori se ridică în inima noastră resentimente, trebuie să alegem să ne
împotrivim acestora, să alegem să rcacţionăm într-un mod pozitiv, nu unul negativ. Putem să ne
rugăm, cerând binecuvântările Domnului peste duşmanii noştri din trecut. Alegând continuu să
iubim în loc să urâm, noi pregătim terenul pentru eliberare. în felul acesta, noi slăbim puterea
legăturilor duşmanului chiar dacă împotrivirea poate fi extrem de dificilă. O persoană poate
— 140 —-
identifica domeniul cu probleme de pe această poziţie dc ascultare şi autodisciplina, şi apoi să
înceapă să se elibereze de sub legăturile demonice,
Sunt unii creştini carc cred doar în autodisciplina (cu ajutorul lui Dumnezeu desigur), dar nu şi
în eliberare. Slâtul lor sună în felul următor: „încearcă mai mult. Conlrolează-ţi mintea. Foloseşte-ţi
puterea voinţei. Nu te mai îngrijora." Dar pentru o persoană care are nevoie de eliberare, astfel de
sfaturi vor aduce mai mare condamnare şi frustrare.
Sunt totuşi unele persoane carc câştigă într-o anumită măsură eliberare şi biruinţă în vieţile lor
numai prin autodisciplina. Chiar şi cei care nu sunt creştini îşi înving unele probleme acţionând în
felul accsta, dar numai cei care au o voinţă dc fier. Ei pot avea victorie într-o anumită măsură pentru
că aplică un principiu din Biblic şi anume acela de a te împotrivi răului. Eu nu aş putea mărturisi
aceasta din experienţa mea. Cu toate că m-am disciplinat într-un mod rigid, totuşi nu am obţinut
victoria.
Sunt alţi oameni care prin autodisciplina şi printr-o permanentă decizie de a face ceea ce este
corect, reuşesc să-şi câştige o imagine a unei neprihăniri de faţadă. Ei ajung la un anumit nivel,
unde din exterior totul pare tară probleme, dar în interiorul lor ci duc o luptă teribilă. Unii creştini
chiar cred că viaţa de credincios trebuie trăită în acest fel. Ei cred că pot să învingă firea păcătoasă,
dacă în exterior o lin sub control. Am auzit spunându-se despre un anumit creştin: „El are un
temperament violent dar este un creştin minunat şi ţine situaţia sub control." Dumnezeu îţi vede şi
inima, nu doar aparenţele exterioare. El vrea să ne curăţească din interior spre exterior. A fi liber
înseamnă a li capabil să te închini lui Dumnezeu şi să trăieşti pentru El, iară a ii confruntat cu o
luptă interioară continuă.
O prietenă a venit la noi pentru consilicrc, chiar înainte de a pleca din Australia pentru a veni în
Canada. Ea ne-a spus că îşi dorise să vină la noi cu câţiva ani în urmă, nu sa aştepte până în ultima
clipă. Ne-a mărturisit că era nefericită şi că se afla într-o stare de depresie continuă, situaţie care
dura de câţiva ani. Accastă femeie era sociabilă şi plină de viaţă, avea o slujbă importantă şi nu lăsa
să se vadă în exterior că ar avea
— 141 —-
probleme lăuntrice. Toţi cci din jur credeau că este o persoană fericită. Când am început să ne
rugăm pentru ea, au ieşit la suprafaţă şi au fost zdrobite câteva legături demonicc foarte puternice.
Noi ne înşelăm unii pe alţii de prea multe ori în cercurile noastre creştine. Ni se spune că toţi
creştinii au pace şi bucurie, neavând nici o problemă. Dar realitatea este că în spatele zâmbetelor dc
duminica sunt multe inimi îndurerate. Când se depun mărturii, acestea sunt optimiste şi sună
minunat. Viaţa creştină nu pare să fie altccva decât bucurie şi binecuvântări, dar de celc mai multe
ori nu este arătată şi cealaltă faţă a vieţii de creştin. Haideţi să fim cinstiţi cu noi înşine, căci dacă nu
vom face acest lucru, nu vom intra niciodată în libertatea deplină pe care Isus o are pentru noi.
Oamenii vin la mine uneori când au nevoie de discernământul meu, pentru a cunoaşte mai clar
domeniile unor nevoi pc care ei încearcă să le depăşească. Aceste in formaţi i-îi pot ajuta, dar nu
sunt neapărat necesare. Tu însuţi cunoşti cel puţin unul din domeniile în care ai probleme. Cum ar fi
să iei chiar acum un creion şi o bucată de hârtie şi să scrii domeniile în care ai probleme interioare.
Domenii în carc indiferent cât de mult ai încercat sau tc-ai disciplinat; domenii în care ţi-ai
mărturisit păcatul şi ai cerut ajutorul lui Dumnezeu, dar nu ai fost capabil să obţii victoria. Nu
încerca să găseşti lucruri care nu există. Cineva poate va scrie în felul următor:
DEPRESIA: Mă simt mult mai bine decât de obicei, dar am încă unele zile dificile.
FRICA: Nu-mi place în prezenţa altor persoane, chiar dacă aş dori să petrec timp cu ele. Nu pot
să mă relaxez în prezenţa lor. întotdeauna m-am simţit inferior.
ASTMA: O am de când sunt copil. Situaţia s-a mai ameliorat de când am devenit creştin, dar am
avut o criză luna trecută.
ROSUL UNGHIILOR: Aş vrea să mă pot opri. Am încercat din greu, purtând în casă chiar şi
mănuşi, încercând să rup acest obicei.
Etc.,Etc.
Acum. haideţi să fim cinstiţi. în spatele sentimentelor de depresie se allă duhuri de depresie.
Spaima carc te cuprinde este cauzată de duhuri
— 142 —-
dc frică. Astma va fi vindecată atunci când duhurile de infirmitate vor li scoase afară. Obiceiul de a-
ţi roade unghiile îşi are sursa în duhurile de nesiguranţă şi altele asociate eu acestea. Trebuie să-ţi
cunoşti inamicul şi să-i descoperi tacticile. Diseiplinează-te şi ridică-te împotriva duşmanului, fiind
îmbrăcat cu armura lui Dumnezeu şi mânuind armele primite pentru a purta acest război. Nu
accepta aceste probleme ea lacând parte din viaţa ta. începe să te adresezi sursei care se afla în
spatele fiecăreia dintre aceste nevoi:
DEPRESIA: „în Numele lui Isus, eu leg şi zdrobesc orice depresie şi orice duh rău care este
asociat acesteia." Am spus „asociat (în relaţie)" pentru că familiile de demoni se ajută şi se sprijină
unele pe altele. Depresia poate fi legată dc autocompălimire sau regret, aşa că ridicându-ne
împotriva „depresiei şi a oricărui duh asociat acesteia", noi îi permitem Duhului Sfânt să sc
confrunte cu toate duhurile care ar fi sursa acestei legături demonice.
FRICA: „în Numele lui Isus, leg orice duh de frică din viaţa mea. Zdrobesc şi slăbesc puterea
oricărui fel de frică ce împiedică buna desfăşurare a relaţiilor mele eu cci din jur. Orice inferioritate,
ruşine, nesiguranţă, timiditate, ctc." Duhul Sfânt te poate călăuzi să înţelegi principalele tipuri dc
frică pe care să le numeşti.
ASTMA: „Leg duhul dc boală care lucrează în pieptul meu şi orice duh asociat cu acesta care
susţine această boală, aducându-mi tulburare prin aceste crize de astmă. în Numele lui Isus eu
zdrobesc sursa acestei probleme din viaţa mea."
OBICEIUL DE A ROADE UNGHIILE: „Eu leg sursa acestei probleme din viaţa mea. Zdrobesc
în Numele lui Isus orice spirit demonic care stă la rădăcina acestui obicei, orice nesiguranţă,
anxietate, etc."
După cc am descoperit sursa spirituală a domeniului cu probleme, unele duhuri încep adesea să
sc tulbure în timp ce le adresăm comenzi directe. Nu te alarma dacă lucrurile încep să sc agite, iar tu
ai impresia că eşti mai rău în loc să fii mai bine. Trebuie să realizezi ce se întâmplă în lumea
spirituală şi să fii încura jat că în final atingi prin armele primite pentru a duce accst război, sursa
domeniului cu probleme. Prin credinţă şi prin perseverenţa îţi vei deschide drumul spre libertate.

Noi nc vom da scama dc adevăratele dimensiuni ale legăturilor duşmanului doar în momentul în
care începem să ne ridicăm din robia spirituală. Demonii sunt mulţumiţi şi nu îşi exercită întreaga
putere atât timp cât au „o casă" în care să locuiască. Oricum, odată ce am descoperit sursa spirituală
a unui domeniu eu probleme şi începem să ne confruntăm cu accasta, duhurile rele devin neliniştite
şi se vor împotrivi atacurilor noastre. Este uşor să fim descurajaţi şi să nu ajungem la o libertate
deplină din cauza presiunilor interioare, cauzate de agitaţia demonilor. De obicei, când nc oprim,
atacurile duşmanului se liniştesc şi presiunea interioară sc atenuează. Unii chiar trag concluzia că
este mai bine să rămâi în robie decât să le confrunţi cu „toate problemele şi atacurile" care se ridică
atunci când ei perseverează în războiul spiritual. Este aceasta calea aleasă de un învingător?
Confruntarea cu sursa problemelor într-o manieră spirituală nu elimină abordarea practică,
obişnuită care poate ajuta la atenuarea presiunilor. De exemplu, dacă te confrunţi cu depresia şi
accastă problemă este accentuată ori de câte ori eşti prea obosit, atunci culcă-te mai devreme câteva
nopţi la rând. Dacă tu găseşti un ajutor(uşurare) în folosirea medicamentelor când ai o criză de
astmă, atunci foloseşte-lc lără să te simţi vinovat. Sunt multe sfaturi practice care pot ti aplicate, dar
aminteşte-ţi că sursa unei legături demonice poate fi zdrobită doar cu armele spirituale.
— 144 —
i
CAPITOLUL 20
vindecarea fizică şi eliberarea
Chiar dacă accastă carte nu pune accentul pe vindecarea fizică, totuşi, adevărurile cuprinse aici
sunt tot atăt de relevante pentru eliberarea trupului fizic cat şi pentru eliberarea sufletului. în
Cuvântul lui Dumnezeu, ecle două pârli, sufletul şi trupul, sunt prezentate într-o legătură strânsă.
Eliberarea şi vindecarea le găsim aliate împreună atunci când Isus şi ucenicii Lui rezolvau
problemele personale ale oamenilor:
„Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii. Şi toată cetatea era
adunată la uşă. El a vindecai pe mulţi care pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi
draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau." (Marcu 1:32-34) „Isus a chemat pe
cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii, şi să vindece boa lele.'
(Luca 9:1)
„Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; pân acolo că peste cei
bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau
afară din ei duhurile rele" (Fapte 19:11-12)
Sunt alte momente când se declară în mod direct că duhurile rele erau sursa bolilor fizice:
„Alunei l-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mulul vorbea şi vedea"
(Matei 12:22)
„Când a văzul Isus că norodul vine în jugă mare spre El, a mustrai duhul necurat, şi i-a zis:
„ Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el." (Marcu
9:25)
„Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă, şi nu
putea nicidecum să-şi îndrepte spatele " -(Luca 13:11)
Biblia face referiri dc mai multe ori la eliberare ca fiind „vindecare" sau „tămăduire" de duhuri
rele. Este evident că mulţi dintre cei care au fost „vindecaţi" de duhuri rele erau de fapt bolnavi
fizic.
— 145 —
„Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe
cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau." (Faple 5:16)
,, ...şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boa/e; Maria, zisă
Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,..." (Luca 8:2)
„Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi
le-a dăruit vederea." (Luca 7:21)
„Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai
milă de mine, Doamne, Fiul lui David!
Fiică-mea este muncită rău de un drac" Atunci Isus i-a zis: „ O, femeie,
mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti. " Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela." (Maici
15:22,28)
Demonizaţii sau „bolnavii mintali" cum îi numim noi astăzi, erau vindecaţi prin eliberare:
„I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boale şi
chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca." (Matei 4:24)
Indrăcitul din Gadara care era posedat de o legiune de demoni (Marcu cap. 5), a fost „ vindecat"
sau a devenit „ întreg la minte ", după ce Isus a scos afară duhurile /'ele, \
Când duhurile de infirmitate sunt cauza din spatele unei boli, trebuie mai întâi scoase afară acele
duhuri din domeniul de suferinţă, pentru ca să putem apoi experimenta o vindecare deplină. Aceste
duhuri de boală pot fi scoase afară Jie prin porunci directe, prin darul vindecărilor sau darul
minunilor. Sursa multor stări fizice poate fi regăsită în frică, resentiment, vinovăţie, etc.; iar
vindecarea va avea loc doar atunci când aceste duhuri vor fi scoase afară.
Adesea este nevoie atât dc eliberare cât şi de vindecare - în primul rând eliberare şi apoi
vindecare. Când Isus a vindecat-o pe femeia carc a avut optsprezece ani o boală cauzată dc un duh
rău, El a scos întâi afară duhul de boală spunându-i „ Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. ", apoi
El Şi-a pus mâinile peste ea şi ea a fost vindecată (Luca 13:11-13).
— 146 —-
în cazul acestci femei, vertebrele i-ar fi trebuit rearanjate, astlel încât, chiar după ce duhul era scos
afară, ar fi fost necesară o vindecare sau o refacere. Astfel, Isus întâi a eliberat-o şi apoi a vindecat-
o.
De asemenea şi în cazul băiatului adus la Isus să fie vindecat pentru că ucenicii nu au putut
scoate afară duhul rău, ni se spune că Isus mai întâi a mustrat duhul necurat şi apoi l-a vindecat pc
băiat. ,JPe când venea băiatul, dracul l-a trântii la pământ, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat
duliul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi tatălui său. " (Luca 9:42)
Am observat din experienţă că mulţi creştini se roagă pentru vindecare când de fapt ar trebui
mai întâi să scoată afară duhurile dc boală. Noi am vedea mai multe vindecări dacă am mustra mai
întâi duşmanul.
Desigur, dacă oamenii îşi abuzează trupurile prin muncă exccsivă, prea multă mâncare, lipsa
odihnei regulate şi a exerciţiului fizic sau prin consumarea continuă a mâncărurilor dăunătoare,
atunci cheia vindecării lor este îngrijirea organismului în mod adecvat şi nu învinuirea diavolului.
Este bine să fim înţelepţi în toate lucrurile.
Cunosc un pastor care a fost instrumentul vindecării soţiei lui de un cancer în ultima fază de
evoluţie. Ei au cerut Domnului vindecare şi au crezut că au primit prin credinţă lucrul ccrut. ,JDe
aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea"-
(Marcu 11:24). în timp ce starea ei se înrăutăţea, fiind zile cu suferinţe foarte mari, amândoi au
menţinut timp de doi ani o mărturisire a vindecării şi L-au lăudat pe Domnul pentru vindecarea ei
„prin rănile Lui". Apoi, în timpul unui scrviciu divin într-o duminică, soţul acestei femei şi-a dat
seama că în spatele cancerului erau duhuri de boală care împiedicau vindecarca. împreună cu un
prieten pastor, el a mustrat duhurile dc cancer şi le-a scos afară. Vindecarea a început să curgă din
acel moment. Spre marea uimire a specialiştilor, testele medicale ulterioare nu au arătat nici un
indiciu că ca ar li avut vreodată cancer.
Un bărbat care suferea dc neputinţe cauzate de astmă, a venit la noi împreună cu soţia lui ca să
ne rugăm pentru el. Cu câteva săptămâni înainte, s-au lacul pentru cl rugăciuni pentru vindecare, dar
nu a simţit nici o uşurare. Noi am luat imediat o poziţie de autoritate împotriva
— 147 —-
duhurilor de boală din pieptul lui şi am început să le scoatem afară. După câteva minute respira atât
dc uşor, încât cu sunt sigur că cl ar li fost mulţumit să ne oprim din rugăciune, dar am continuat să
ne rugăm pentru încă alte treizeci sau patruzeci de minute până când am simţit că am înlăturat
întreaga legătură demonică. Ei erau amândoi încântaţi şi-L lăudau pe Domnul pentru că el fusese
vindecat. Apoi, noi am chemat vindecare peste orice alt domeniu afectat de duhurile de boală.
Recent l-am întâlnit din nou pe acest bărbat (trecuseră aproape doi ani) şi din momentul rugăciunii
nu mai avusese nici o urmă de astmă. El a fost şi este vindecat.
CAPITOLUL 20
cu sau fără manifestări
Când demonii sunt scoşi afară, adesea ei se manifestă în cele mai neplăcute moduri: strigăte
puternice, ţipete, convulsii, etc. Acestea se întâmplă în zile noastre, la fel cum se întâmplau în zilele
lui Isus. Duhurile rele scot strigăte puternice dc frică atunci când sunt descoperite şi nu se mai află
în siguranţă. Ei detestă a-şi părăsi „casele lor", fiind obligaţi să plece în „locuri pustii"
„Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau:,, Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. " Dar El
îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul." (Luca 4:41)
„Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturăndu-l cu putere, şi scoţând un strigăt mare" (Marcu 1:26)
„Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi
ziceau: „A muritT" (Marcu 9:26)
„Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi
şchiopi erau tămăduiţi(Fapte 8:7)
Nu este nevoie să ascundem faptul că există manifestări în timpul eliberărilor. Nu ar trebui să
fim îngrijoraţi dacă aceste manifestări provoacă întreruperi în timpul serviciilor dc biserică şi nici
nu trebuie să ne temem că cei nemântuiţi vor pleca din cauza a ceea cc ar părea un comportament
necuviincios. Noi ar trebui să ne bucurăm pentru că împărăţia lui Dumnezeu a venit în mijlocul
nostru, în loc să ne fie teamă sau să fim îngrijoraţi.
în timp ce conduceam o întâlnire unde ne rugam pentru eliberări, un cuplu nemântuit s-a întors
la Domnul fară ca cu să ştiu. în loc să fie şocaţi de manifestările care aveau loc, ci însuşi au început
să fie eliberaţi, unul dintre ei trebuind să fugă la baie pentru a vomita în timp cc era eliberat. Ei au
fost uimiţi de ceea ce Domnul făcea în adunare şi în vieţile lor, spunându-mi că nu vor mai pune
niciodată la îndoială realitatea puterii lui Isus Cristos sau a puterilor nevăzute ale întunericului.
Când Isus a eliberat pe cei care erau legaţi, El a lacut acestea în locuri
— 149 —
publice - pc stradă, în sinagogă, într-o casă, pc coasta unui deal indiferent unde apărea nevoia ca
cineva să fie eliberat. Lui Isus nu-I păsa că ceea ce se întâmpla era neobişnuit, că era deranjat
protocolul religios sau că oamenii ar li subestimat lucrurile spirituale, pentru că El nu respecta
tradiţia religioasă. El venise să Iacă voia Tatălui şi aceasta era ceea ce tăcea. „Isus le-a zis:
„ Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui(Ioan 4:34) Căile
lui Dumnezeu nu sunt căile noastre şi metodele lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna metodele
noastre.
Isus a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu Sunt, şi că nu fac nimic
de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis, este cu Mine;
Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-feste plăcut(Ioan 8:28-29) Isus era într-o aşa de
strânsă legătură cu Tatăl, atât de conştient dc lumea spirituală şi atât de afectat de ceea ce tăceau
Satan şi armatele lui, încât l-a demascat cu îndrăzneală pe Satan înfruntându-1 cu o lovitură
nimicitoare.
Cu toate că nu ar trebui să lim tulburaţi de manifestările care apar, nici nu ar trebui să cădem în
altă extremă şi să fim încântaţi de ele. Eu nu mă bucur să văd aceste mani testări de dragul
manifestărilor, ci mai degrabă îi învăţ şi încurajez pe oameni să primească eliberarea cât mai liniştit
posibil.
Mulţi demoni pleacă Iară să aibă loc vreo manifestare exterioară. Când ne rugăm pentru
eliberare, nu trebuie să căutăm manifestări sau să ne aşteptăm ca ele să apară întotdeauna. Vrea
cineva să vadă o prezentare a puterilor demonice? Este cu mult mai indicai ca demonii să plecc în
tăcere.
Eliberarea - chiar şi una de proporţii mari - poate II experimentată tară să simţi nici o reacţie
interioară sau exterioară. Manifestările nu sunt o dovadă necesară că are loc eliberarea. Unul din trei
sau patru dintre oamenii pentru carc mă rog în timpul sesiunilor de consiliere nu simte că s-ar
întâmpla ceva deosebit. Totuşi, Domnul lhce lucruri mari. Unii se simt obosiţi fizic la sfârşitul unei
rugăciuni pentru eliberare, iar alţii nu simt nimic deosebit. Ei nu ar şti prin simţurile lor dacă i-a
părăsit vreun duh. Dc aceea darul deosebirii duhurilor este atât de important, pentru că putem
percepe prin Duhul Sfânt ce se întâmplă sau nu se întâmplă într-o persoană. De aceea Lucrurile care
se întâmplă în exterior devin nesemnificative.
Deseori vin la mine unii creştini cărora li s-a spus înainte de către un pastor sau un consilier că
ei nu aveau demoni. Probabil că acel pastor
— 150 —-
sau consilier s-a rugat pentru ei în numele lui Isus, poruncindu-le demonilor să sc manifeste şi
pentru că nu s-a întâmplat nimic, li s-a spus că nu au nevoie de eliberare. Sau poate le-a fost
explicat că numele lui Isus este atotputernic şi duhurile demonice trebuie să asculte de cuvintcle
rostite în numele Iui Isus. Iar dacă nu a existat nici o reacţie la poruncile rostite, atunci a însemnat
că nu au fost demoni care să iasă afară. Sfaturi de felul acesta pot li devastatoare.
O tânără a venit la noi având multe conflicte interioare şi a început să experimenteze o eliberare
profundă. Ea mi-a spus că în urmă cu trei ani un slujitor al Evangheliei i-a zis că nu are nevoie de
eliberare. Mi-a mărturisit că nu a avut nici un progres spiritual, fiind chiar aproape la punctul dc a
întoarce spatele vieţii creştine din cauza luptelor teribile în fiinţa ci. „Am pierdut trei ani din viaţa
mea, deoarece mi s-a spus ca nu am nevoie dc eliberare", a zis ea. Viaţa ci a înflorit într-o libertate
crescândă în următoarele luni, pc măsură cc ea a început să-şi primească eliberarea.
Inima mea este plină de compasiune pentru astfel de oameni pentru că ştiu prin ce au trecut. Si
mie mi-au spus consilieri bine intenţionaţi că nu aveam probleme cu duhurile rele.
în raport cu manifestările, oamenii care primesc eliberarea se împart de obicei în trei categorii:
(a) Cei carc experimentează manifestări marcante, traumatice.
(b) Cei care au manifestări uşoare cum ar li: suspine, tuse, râgâicli, căscat, respiraţii grele, simt
agitaţii interioare, senzaţii de căldură, tensiuni lăuntrice, ctc.
(c) Cei care nu au manifestări la nivelul simţurilor.
Unele persoane se încadrează în toate categoriile, pentru că primesc eliberarea pe cai şi în
momente dc timp diferite. Vreau să subliniez încă o dată că eliberarea depinde de credinţa noastră şi
nu de sentimentele noastre. Dacă noi ne adresăm domeniilor întunericului, crezând că ccca cc
rostim se întâmplă, atunci are loc o acţiune a Duhului Sfânt de slăbire şi zdrobire a legăturilor
demonice.
Haideţi să privim fiecare categorie din eelc enumerate mai sus:
a) Cei care expert m en tează m an ifest ari m arcan te, traum atice
Această experienţă poate fi foarte supărătoare când se întâmplă prima
— 151 —-
dată şi unii oameni se simt ruşinaţi. Astfel de experienţe pot li foarte obositoare, ducând la
extenuare. Feţele şi corpurile oamenilor sunt câteodată contorsionate în cele mai neobişnuite poziţii.
Experimentarea eliberării, având astfel de manifestări, prezintă unele avantaje. Te simţi
încurajat, văzând că Dumnezeu acţionează şi de obicei, te simţi mult mai bine după ce a avut loc
ruperea legăturilor demonice. Totuşi, unii renunţă la luptă dacă manifestările continuă, pentru că
preţul cerut este prea mare. Eliberarea de sub legăturile duşmanului cere un preţ mare.
Eu simt compasiune pentru oamenii din această categorie pentru că eliberarea mea cea mai
profundă a fost foarte traumatică. Oricât dc mult am încercat să opresc manifestările demonice, mi-a
fost imposibil să tiu eliberat în unele domenii fară să tuşesc puternic şi uneori chiar să vomit. Eu am
trecut prin astfel de experienţe o perioadă îndelungată, în timp cc ieşeau la suprafaţă legăturile
demonice. Preţul pe care l-am plătit a fost mare, dar rezultatele sunt formidabile.
b) Cei carc au manifestări uşoare
Mulţi oameni se încadrează în această grupă. Probabil că este cel mai uşor să aparţii accstei
catcgorii, pentru că tu simţi schimbările care au loc Iară ca acestea să tic prea traumatizante, cu
toate că manifestările uşoare pot produce o anumită oboseală fizică după perioade mai lungi de
rugăciune.
Când oamenii din prima categorie învaţă să-şi controleze manifestările, pot facc parte de
asemenea şi din această a!doua categorie.
c) Cci carc nu au manifestări
Este o binecuvântare dacă tu aparţii acestei categorii, pentru că nu treci prin traumele
manifestărilor exterioare. Totuşi, tu vei avea nevoie de un nivel mai mare de crcdinţă (în special la
început) ca să crezi că legăturile slăbesc şi se rup, pentru că, în cazul tău, nu există o dovadă că se
întâmplă ccva cu adevărat. Dar pe măsură cc vei continua în credinţă, vei putea observa schimbările
care au loc în viaţa ta. Ultima mărturie din capitolul 20 al accstei cărţi va li o încurajare pentru tine.
Duhurile se vor ascunde dacă vor putea. Unii oameni care nu simt că sc întâmplă ceva, cred că
ei nu au nevoie de eliberare şi deci nu merg mai departe, iar alţii devin chiar cinici.
Deseori cei care la început se încadrează în această categorie, ajung să se idenli liec până la
unnă eu cci din a doua sau chiar din prima categorie de mani testări.
— 152 —-
Vreau să vă spun din nou că accstca sunt categorii generale. în timpul unei ore de rugăciune
pentru eliberare, o persoană poate experimenta manifestările din toate cele trei catcgorii expuse.
CONTROLUL ASUPRA MANIFESTĂRILOR
Unii oameni spun că manifestările sunt doar la nivel psihologic şi insistă ca acestea să lic
controlate.
Eu nu pot ti de acord cu ideea că manifestările sunt doar la nivel psihologic, cum nu sunt de
acord nici cu ideea că mani testările ar trebui controlate întotdeauna. Totuşi, eu cred că uneori ele
pot şi ar trebui să lie controlate. Pe de altă parte, există situaţii când manifestările pot, dar nu ar
trebui să lie controlate. Şi mai sunt cazuri când este imposibil să controlezi manifestările, cu
excepţia când ne oprim din rugăciunea de eliberare. Noi trebuie să învăţam să cooperăm cu Duhul
Sfânt şi să fim conduşi dc călăuzirea Lui în tot acest complex de împrejurări.
în timpul unei adunări în care ne rugam pentru eliberare, am fost călăuzit să mă ridic împotriva
duhurilor de vinovăţie care tulburau vieţile oamenilor. (Duhurile de autocondamnare şi de vinovăţie
sunt foarte frecvent întâlnite). Unii oameni erau eliberaţi în timp cc mă rugam, dar am simţit un
imbold din partea Duhului Sfânt să merg în continuare în aceeaşi direcţie. în final, am spus celor
prezenţi: „Domnul vrea să tacă o lucrare mai profundă de eliberare în acest domeniu. Nu lăsaţi
nimic să vă împiedice, colaboraţi cu Domnul şi lăsaţi-L să lucreze cum vrea El."
Fără ca eu să ştiu, o credincioasă care avea o poziţie de conducere, avea o mare luptă spirituală.
Duhurile dc vinovăţie o tulburau şi ea ştia că, pentru a fi eliberată, s-ar putea să sc facă de râs în
public. Când am spus în adunare, ca cei prezenţi să nu lase nimic să-i împiedice, ea a ales mai
degrabă să coopereze cu Domnul pentru a fi eliberată decât să-şi păstreze mândria. Duhurile s-au
agitat imediat prin manifestări puternice şi ţipete. Toată atenţia celor prezenţi la întâlnire s-a
îndreptat asupra acestei femei. Le-am cerut tuturor să se împotrivească puterilor întunericului şi noi
toţi împreună, ca biserică, ne-am luat poziţia de autoritate împotriva lor. Manifestările lemeii au
durat timp de 10 minute, până când a avut loc o eliberare extraordinară.
— 153 —-
Ea mi-a relatat ulterior câ în timpu 1 acelei lupte de 10 minute nu era conştientă despre ce s-a
întâmplat. Şi-a adus aminte doar de un pastor care declara puterea sângelui lui Isus Cristos.
în cazul relatat, femeia a fost capabilă să-şi controleze primele manifestări apărute şi totuşi nu
era momentul să facă acest lucru. Controlându-le, ca ţinea duhurile în interior. Eaar fi trebuit să lase
duhurile să sc manifeste şi să nu exercite controlul asupra lor. Făcând aceasta, ea dc fapt a pierdut
total controlul asupra situaţiei. Ceea ce a urmat a fost o reacţie neobişnuit de puternică din partea
duşmanului, în care femeia a fost aproape inconştientă de ccea ce s-a întâmplat.
Dc cealaltă parte de alia cei care încearcă să controleze manifestările, cei care, fiind cuprinşi de
frică, se abandonează în faţa duhurilor, atunci când experimentează reacţiile demonice în interiorul
lor, dându-le astfel controlul total. Persoanele care acţionează în acest fel vor experimenta tot felul
de ţipete şi contorsionări ale trupului. Fără să-şi dea seama, aceşti oameni colaborează cu puterile
demonice prin faptul că ei nu fac nici un efort pentru a sc împotrivi la ceea ce face duşmanul.
O tânără se manifesta prin ţipete foarte ascuţite de fiecare dată când cineva se ruga pentru ea
duminica în timpul serviciilor de rugăciune din biserică. în cele din urmă când a venit la consiliere,
i-am spus că eu cred că ea ar putea fi eliberată Iară manifestări de asemenea intensitate. în timp ce
ne rugam împreună, ea a descoperit că, pi;in colaborarea cu Duhul Sfânt şi nu cu duhurile rele, era
capabilă să-şi înăbuşe cu succes ţipetele şi totuşi să primească eliberarea.
Unii oameni cred că ei trebuie să strige pentru a se elibera. Acest lucru nu este adevărat. Cci
care se confruntă cu duhuri care sc manifestă (în acest caz particular prin strigăte puternice), trebuie
să înveţe să se împotri vească duşmanului în interiorul lor şi să nu-1 lase să deţină controlul total
atunci când plcacă.
Dar în acelaşi timp, nu ţineţi în frâu duhurile demonice, nelăsându-le nici o formă de
manifestare. Dacă o persoană adoptă o poziţie rigidă faţă de manifestările demonilor atunci când îi
simte că sunt agitaţi, poate menţine duhurile rele în interior, dacă alege să nu permită ca acestea să-1
chinuie sau să se folosească de vocea lui în vreun fel. Tu trebuie să înveţi prin experienţă cât de
mult poţi împiedica sau poţi permite duşmanului
— 154 —-
să se exprime. Prin învăţarea acestui control, cei mai mulţi dintre oameni pot trăi eliberările mult
mai puţin traumatizante. în accst lei, se atrage mai puţin atenţia asupra demonilor.
Câteodată, special în adunări, eu mă apropii de cei care sc manifestă prin ţipete puternice şi le
vorbesc cu autoritate, spunându-le să se controleze pentru a nu-i permite duşmanului să se
manifeste. Acelor oameni carc au probleme datorate duhurilor de respingere chiar Ie face plăcere să
atragă atenţia asupra lor prin aceste manifestări.
Dar nu trebuie să mergem nici în cealaltă extremă şi să încercăm să oprim orice manifestare. în
cazul în care acţionăm astfel, noi putem să ne împotrivim lucrării Duhului Sfânt, dând satisfacţie
demonilor în timp ce aceştia se ascund din nou.
Consilierul arc nevoie de înţelepciune pentru a trata fiecare situaţie în cci mai potrivit mod.
CUM IES DEMONII
Demonii ies în primul rând prin gură. Cuvântul ebraic pentru „spirit" este niwach. iar cuvântul
grecesc estepneuma. Aceste cuvinte se traduc amândouă prin „vânt" sau „răsuflare". Deci duhurile
pol ii asemănate cu vântul sau cu răsuflarea. Multe duhuri intră şi ies prin gură. Iar când pleacă, ele
ies odată cu respiraţia.
Totuşi, nu toate duhurile pleacă în accst fel. Ele mai pot ieşi prin mâini, picioare sau prin alte
părţi ale corpului.
în timp ce slujeam într-o adunare în Papua Noua Guinee, mi-am pus mâinile peste un prezbiter
din acea biserică. Fără ca cu să fii ştiut, acel om minunat avea o suferinţă gravă la genunchiul stâng
de mai mulţi ani. Nu putea sta mult în picioare fară dureri mari. El a mărturisit mai târziu că atunci
când l-au atins mâinile mele, duhurile de infirmitate din genunchiul său au coborât până în laba
piciorului, dar nu au plecat din trupul lui. Atunci el şi-a scos pantoful stâng cu o credinţă
copilărească, şi duhurile au ieşit prin picior. El era încântat pentru că fusese vindecat.
într-o altă localitate din Papua NouaGuinee, câteva zile mai târziu când un alt om a fost eliberat,
duhurile i-au ieşit prin cap. Băştinaşii au un păr
— 155 —-
foarte aspru. însă în cazul menţionat, el crezuse că i-a căzut părul datorită senzaţiei avute în timp cc
demonii ieşeau afară. El şi-a trecut în grabă mâna prin păr şi a fost foarte bucuros să descopere că
nu avea nevoie de „regenerator pentru păr". Am râs cu toţii când cl ne-a relatat ulterior experienţa
trăită.
Totuşi, în general duhurile ies prin gură, iar când Ic poruncesc să plece, de obicei le spun să iasă
odată cu respiraţia (expiraţia).
ELIBEREAZĂ-TI CREDINŢA
??
Lasă ca respiraţia ta să fie punctul de legătură pentru eliberarea credinţei tale. Tu te poţi adresa
demonilor în felul următor: „în numele lui Isus eu vă rup orice legătură. Ridicaţi-vă şi ieşiţi acum
afară din ascunzătoarea voastră. Eu vă scot afară. Plecaţi odată cu respiraţia (expiraţia) mea. Eu vă
expulzez aşa cum scol aerul din mine atunci când expir." Trebuie să crezi pur şi simplu că „se
întâmplă ceea ce tu spui".
Alteori se întâmplă ca o persoană să respire adânc şi greoi, atunci când pleacă duhurile rele.
Acea expiraţie excesivă nu se datorează persoanei în cauză, ci duhurilor carc sunt agitate în timp ce
pleacă. Când accst lucru se întâmplă regulat, unii oameni cred că, pentru a grăbi eliberarea, ei
trebuie să-şi forţeze respiraţia pc tot parcursul rugăciunii. Accst lucru nu este indicat pentru că poate
provoca ameţeli.
Pe dc altă parte, când duhurile se agită şi pleacă, uneori este indicat să existe un interval de timp
în care duhurile sunt "împinse afară", timp în care tu intenţionat să împingi aerul din zona
stomacului şi să expiri forţat. Momente ca acestea de expulzare, în care tu forţezi cu agresivitate
scoaterea demonilor, pot determina o eliberare de proporţii mai mari. Totuşi, lasă ca respiraţia ta
normală să tic mijlocul de eliberare, când are Ioc o eliberare obişnuită.
PORUNCEŞTE LĂUNTRIC
Când le porunceşti demonilor, nu este necesar să le vorbeşti cu voce tare. Porunca interioară
(dată în gând, Iară să o rosteşti cu buzele tale)
— 156 —-
este la fel dc eficientă. De fapt, deseori este chiar mai eficientă.
Uneori duhurile se vor agita în timp ce tu declari cu voce tare puterea Sângelui lui Isus sau II
lauzi pe Dumnezeu, dar nu vor trece mai departe de buzele tale. Lauda pe care tu o aduci lui
Dumnezeu şi proclamarea Sângelui lui Isus va deveni o barieră în calea demonilor peste care ei vor
trece.
într-o situaţie de consiliere, eu îl încurajez pc consilier să pună accent pe porunci interioare,
folosind arme spirituale de interior, în timp ce eu şi orice alt consilier suntem implicaţi din exterior,
poruncind duhurilor cu voce tare. Eu am învăţat, din ex]x;rienţă şi din perceperea dată de darul
deosebirii duhurilor, al se obţin mai multe rezultate în telul acesta decât dacă i-aş spune persoanei
respcctive să se implice cu glas tare în lepădarea de duhurile demonice.
Cu toate că îi spun persoanei pentru care mă rog să se concentreze asupra fiinţei interioare, cu
îmi încep rugăciunea pentru eliberare spunând persoanei în cauză să rostească cu glas tare o
renunţare faţa dc toate lucrările duşmanului şi să mărturisească pe Isus ca Domn în viaţa sa. Dc
asemenea, încurajez de ccle mai multe ori persoana respectivă să se alăture celor care se roagă
pentru ea prin declaraţii şi porunci rostite cu glas tare. Noi îi învăţăm pe alţii cum să se elibereze ei
înşişi (autoeliberarea), prin mustrarea duşmanului atât în gând cât şi cu glas tare.
Uneori în timp ce oamenii poruncesc în lăunlrul lor demonilor, îmi dau seama că duhurile rele
vor ieşi atâră doar după cc persoana respectivă implicată în eliberare va face o afirmaţie fermă, cu
glas tare de renunţare faţă de orice legătură eu puterile întunericului. în astfel de momente, demonii
nu vor pleca până când persoana în cauză nu va tace acea afirmaţie.
Accastă persoană poate îşi va simţi din când în când limba legată, pentru că demonii nu o vor
lăsa să vorbească. Trebuie să încurajaţi cu răbdare o astfel de persoană să rostească cuvintele
menţionate. Acest lucru este valabil în special în cazurile când acea persoană trebuie să-i ierte pe
alţii, rostind cuvinte cum ar fi: „îl iert pe tatăl meu" sau „Mă iert pe mine însumi". De multe ori am
fost martori la o împotrivire puternică faţă dc aceste mărturisiri.
Accastă combinaţie de porunci date în gând şi cu voce tare, precum şi asocierea lor cu expiraţia,
ca punct de legătură pentru eliberarea credinţei tale, este unul din cele mai importante lucruri
expuse în această carte care te pot ajuta să te eliberezi pe tine însuţi.
— 157 —-
CAPITOLUL 20
eliberarea: cât timp cere?
Conţinutul acestui capitol este de o importanţă vitală pentru noi, dacă vrem să înţelegem cum să
dărâmăm fortăreţele duşmanului.
Eliberarea este progresivă. Ea nu sc întâmplă dintr-o dată. Este nevoie de timp pentru a li
eliberat. Cu cât sunt mai extinse domeniile legăturilor demonice, cu atât este nevoie dc mai mult
timp pentiu le zdrobi. Cei mai mulţi dintre credincioşi îşi dau seama foarte puţin sau chiar deloc de
gradul marc dc extindere a infiltraţiei legăturilor demonice din vieţile lor.
La şase luni din momentul în carc am descoperit propria mea nevoie de eliberare, când am
vizitat un prieten pastor care mi-a împărtăşii cu entuziasm cum Dumnezeu lucra când erau
chemările pentru rugăciune în timpul serviciilor divine de duminică scara. Aveau loc eliberări
însoţite de manifestări demonice. „De cc" - a spus el - „este nevoie doar de un minut pentru
eliberarea unei persoane de sub legăturile demonice?" L- am ascultat, dar nu i-am răspuns la
întrebare. Sunt sigur că el a gândit într-un mod diferit dacă ar ii putut să vadă luptele prin care
treceam eu. Desigur, oameni erau eliberaţi în timpul serviciilor lui duminicale, dârei primeau doar o
eliberare parţială.
Eliberarea începe cu momentul când o persoană este născută din nou din Duhul Sfânt. în acel
moment are loc o eliberare la un anumit nivel, chiar dacă în cele mai multe dintre cazuri nu există o
acţiune intenţionată de scoatere a demonilor. Când un credincios este botezat în Duhul Sfânt, are loc
din nou o eliberare în plus, care pentru unii este una majoră, iar pentru alţii este la un nivel mai
redus. Mulţi creştini încep să aibă probleme interioare după ce sunt botezaţi în Duhul Sfânt şi se
întreabă dc cc sc petrece acest lucru. Unii dintre ei chiar părăsesc calca credinţei creştine pentru că
nu mai pot face faţă situaţiei. Ceea ce se întâmplă este datorat demonilor carc devin agitaţi pentru că
Duhul Sfânt lucrează la un nivel mult mai mare în vieţile acelor oameni. Când demonii simt
presiunea
— 158 —
exercitată de eătre Duhul Sfânt împotriva lor, atunci credinciosul va resimţi o presiune interioară dar
nu va înţelege ce se petrece în viaţa lui.
Eliberarea mai poate să aibă loc atunci când oamenii sunt în mod real copleşiţi în prezenţa
Duhului Sfânt, în timpul experimentării unei bucurii mari în Duhul Sfânt, când oamenii se adună să-
L laude pe Dumnezeu, sau atunci când sunt folosite daruri spirituale precum darul vindecărilor sau
darul minunilor. Ca şi lucră tori creştini, haideţi să lucrăm împreună împotriva lucrărilor
întunericului, oricare ar li metodele folosite sau lucrurile pe care noi le accentuăm.
Eu am avut un vis chiar înainte ca Domnul să-mi arate că soluţia este cheia credinţei. Nu a lbst
un vis normal, ci unul „spiritual", în care Domnul m-a înştiinţat în timpul nopţii şi mi-a arătat că în
viitorul foarte apropiat urma să aibă loc în viaţa mea o eliberare progresivă. Am trecut prin procesul
de eliberare, văzând clar puterile demonice cu formele, acţiunile, ferocitatea (sălbăticia, cruzimea)
şi slăbiciunile lor. în vis am devenit dintr-o dată liber şi am fost răpit în Duhul Sfânt" în altă lume,
unde am văzut o mică parte din gloria ei. Deşi eu dormeam, aceasta a tbst cea mai minunată
experienţă avută vreodată. Când m-am trezit din somnul meu, nu înţelegeam cum de Shirley încă
dormea adânc. Eram sigur că ea m-a auzit, pentru că tăcusem atât dc multă gălăgie strigând şi
bucurându-mă cu toată puterea.
Dumnezeu mi-a vorbit în acel vis, împărtăşindu-mi adevărul. în mijlocul multelor lupte crunte
care au avut loc în următoarele zile, ccea ce Domnul îmi arătase m-a întărit nespus de mult să pot
astfel să lupt în continuare. Acest adevăr a rămas de neşters din inima şi din mintea mea.
INTRAREA ÎN CANAAN
Luarea în stăpânire a ţării Canaanului poate fi asemănată în multe privinţe cu luarea în stăpânire
de către un credincios a propriei sale vieţi.
Domeniul promis de Dumnezeu israeliţilor era o ţară minunată. Deuteronom 8:7-9 o descrie ca
fiind o ţară bună, un pământ eu rezerve abundente de apă, excelent pentru agricultură, bogat în
minerale, într-un cuvânt - o ţară unde n-ar fi dus lipsă de nimic. „Căci Doinind, Dumnezeul tău, are
să le ducă într-o ţară bună, ţară cu păraie de apă, cu izvoare .şi
cu lacuri, carc ţâşnesc clin văi şi munţi; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smoc/iini şi cu rodii; ţară cu
măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale
cărei pietre sunt din fier, şi din ai cărei munţi vei scoale aramă"
Dar, totuşi, exista o problemă: ţara era ocupată de canaaniţi, hetiţi, amoriţi, fereziţi, hevitiţi şi
iebusiţi. (Exod 3:8) Aceştia erau oameni nelegiuiţi. Baal era principalul lor zeu şi Astartca, soţia lui
Baal ca întruchipare a principiului fecundităţii în natură, era principala lor zeiţă. închinarea şi
adorarea acestor zeităţi implicau cele mai teribile orgii, iar templele lor erau adevărate centre ale
depravării. Slujba în aceste temple era îndeplinită de preoţesc care erau prostituate şi preoţi care
erau sodomiţi (homosexuali). Copiii născuţi în urma ritualurilor de la templu erau sacrificaţi lui
Baal, iar când se construia o casă, trebuia jertfit un copil şi corpul lui trebuia să fie zidit în peretele
casei pentru a aduce noroc familiei. Acestea şi multe alte practici nc dezvăluie depravarea şi
fărădelegea acestor popoare.
Pentru ca Israel să intre în posesia ţării promise, aceste popoare trebuiau distruse. Dumnezeu a
spus israeliţilorcă această ţară trebuie să fie curăţită, iar locuitorii ci pervertiţi să fie complet
nimiciţi. Nu trebuia arătat nici un lei de compasiune sau milă şi nici o persoană nu trebuia să
rămână în viaţă. (Deuteronom 7:16:24)
Dar cine trebuia să facă acesta? Dumnezeu sau israeliţii? Domnul le spunea mereu că EL va
alunga duşmanul: „Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mâna ta; şi le va pune cu lotul pe fugă,
până vor fi nimicite." (versetul 23) Dar El le-a spus de asemenea că şi ei vor face aceasta. Nu era
nici Dumnezeu singur şi nici oamenii singuri cei carc ar li curăţat ţara, ci Dumnezeu şi omul lucrând
împreună. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu domeniul vieţilor noastre. Noi nu trebuie să scoatem afară
duşmanul prin puterea noastră, ci cu ajutorul Domnului care lucrează împreună cu noi.
SPIONAREA TERITORIULUI
Moisc a trimis douăsprezece iscoade să cerceteze ţara Canaanului, când israeliţii erau în pustie.
(Numeri 13:17-33) Ei aveau nevoie să ştie cum arăta ţara înainte să poată ataca. Dacă poporul era
slab şi mai puţin
— 160 —-
numeros, atunci îi puteau învinge mai uşor decât dacă poporul era puternic şi mai numeros decât ci.
Dacă oraşele aveau fortificaţii, atunci trebuiau folosite alte strategii decât în cazul în care oraşele nu
ar fi fost fortificate.
Noi trebuie de asemenea să cercetăm domeniile din viaţa noastră. Există oare domenii aflate sub
legături de care noi nu nc putem elibera indiferent de cât de mult ne rugăm, citim Cuvântul Iui
Dumnezeu sau ne autodisciplinăm, etc.? Dacă lucrurile stau astfel, atunci înseamnă că există un
duşman pe teritoriul vieţii noastre. Accst duşman poate fi puternic sau slab, pot fi puţini sau mulţi ca
număr. Oricum ar fi, duşmanii trebuie scoşi afară. Dacă noi avem un complex dc inferioritate, este
bine să fim cinstiţi şi să-i spunem pe nume: un duşman pe teritoriul vieţii noastre. Trebuie să ne dăm
seama că sursa izbucnirilor permanente de mânie, care nu pot fi ţinute sub control indiferent de cât
mult ne disciplinăm vieţile, este o legătură demonică a duşmanului. Deseori când mă rog pentru
oameni discern existenţa duhuri lor de mânie. Unii oameni se mânie în inima lor, deşi nu arată
aceasta în exterior. Astfel, nimeni nu ar bănui vreodată că ci au probleme datorate mâniei. Doar
persoana în cauză şi Duhul Sfânt cunosc realitatea.
CREDINŢA ÎN CONTRAST CU NECREDINŢA
Când cele douăsprezece iscoade s-au întors, zece dintre ele au adus informaţii negative. (Numeri
cap. 13) „Iată ce au istorisit lui Moine:„Neam dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o
ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele."(vers. 27) Cei zece au spus că ţara era cu siguranţă
una foarte bună - DAR! „Darpoporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite
şi foarte mari." (vers.28) „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare
decât noi. " ŞŞi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel tara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „ Ţara pe
care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am
văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care
se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste."{wqrs.31-33)
Ceilalţi doi spioni, Iosua şi Caleb le-au
— 161 —-
dat altfel de veşti: „Haidem să ne suim, şi să punem mâna pe Iară, căci vom Ji biruitori/" (vers.30)
Fără îndoială că duşmanul era puternic, dar ce lc-a poruncit lor Domnul să facă? Să intre în ţară
şi s-o ia în stăpânire! Zece din cei doisprezece spioni au spus că n-ar putea să facă aceasta — si nici
nu au tacut-o. Dumnezeu i-a judecat pentru necredinţa lor: au fost loviţi de o boală şi au murit.
„Oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte
năprasnică(Numeri 14:37)
Israeliţii au ţinut seama de veştile rele şi au fost judecaţi şi ci de asemenea. Domnul a distrus în
deşert generaţia lor în următorii patruzeci de ani care au trecut de la accst incident. Iscoadele au
cercetat ţara Canaanului în patruzeci dc zile iar după aceea Israelul a fost patruzeci dc ani sub
judecată. Toţi cei care aveau vârsta peste douăzeci de ani când s-au întors iscoadele din Canaan, au
pierit cu excepţia lui losua şi Caleb. Fi au adus veşti bune când s-au întors. "Haide să ne suim, şi să
punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitorif (vers. 30) Fi aveau credinţă, dc accca au intrat în ţară şi
au luat-o în stăpânire.
Mulţi creştini nu vor ajunge niciodată la o eliberare profundă pentru că ei văd doar obstacolele
şi intră în panică. In special pentru unii, este un preţ mare care trebuie plătit pentru a intra într-o
libertate deplină.
INTRAREA PRIN CREDINŢĂ
Cei patruzeci de ani petrecuţi în pustie au trecut şi iată o nouă generaţie stând pe malul de răsărit
al Eufratului, avându-l pc losua conducător. Dumnezeu I-a spus lui losua: „...scoală-te, treci
Iordanul acesta, tu şi iot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel. Orice loc
pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise...
...Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu line, cum am fost cu Moise;
nu te voi lăsa, nici nu le voi părăsi. Inlăreşle- te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire
poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da. " (losua 1:2-3, 5-6)
„Scoală-te, treci Iordanul acesta!" Dar cum ar fi putut ei să facă
— 162 —-
aceasta? Nivelul apelorlordanului erau la limita de inundaţie, dar eu toate acestea, poporul a ales să-
L asculte pe Dumnezeu. Preoţii care purtau chivotul legământului erau în lruntea poporului şi au
păşit primii în apa râului revărsat. Făcând aceasta, ei au dat mână liberă lui Dumnezeu prin acţiunea
credinţei lor. Râul şi-a oprit cursul şi poporul a trecut pe pământ uscat. Ei şi-au început cucerirea
prin credinţă!
RĂZBOIUL AGRESIV
Un plan de război agresiv a fost pus în acţiune după traversarea Iordanului. Prima campanie de
luptă era îndreptată spre centrul ţării, pentru a-i împrăştia pe duşmani în toată ţara, apoi urma o
campanie în sud iar mai târziu în nordul tării.
Icrihonul era primul obstacol din calea lor care trebuia trecut. Cetatea era înconjurată cu două
rânduri dc ziduri, cu o înălţime de zece metri fiecare, aşezate la o distanţă de cinei metri între ele.
Zidul din exterior avea o grosime de doi metri iar cel dinspre interior o grosime de patru metri.
Cetatea părea dc necucerit-asemenea unui munte carc nu putea fi mutat. Dar zidurile au căzut şi
oraşul a fost distrus prin ascultarea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi prin strigătul credinţei.
Această victorie vestea începutul înfrângerii duşmanului şi a triumfului copiilor lui Israel.
Cartea lui losua descrie multele bătălii şi victorii ale israeliţilor, precum şi miracolele făcute de
Dumnezeu în mijlocul lor. Ei au luat în stăpânire ţara pentru că au lucrat împreună cu Domnul.
Cetăţile erau distruse una după alta, iar împăraţii lor omorâţi. Ei au distrus Iară milă duşmanul.
TRECEREA TIMPULUI
In losua 11:18 ni se spune că războiul a durat mai mulţi ani: „Războiul pe care l-a purtat losua
împotriva tuturor acestor împăraţi, a ţinut multă vreme.' în capitolul 12 din cartea lui losua ne sunt
enumeraţi treizeci şi unu de împăraţi care au fost nimiciţi în partea de vest a râului
Iordan. Istoricii au calculat că dc la momentul trecerii Iordanului până când s-a stabilit pacea în ţară
au trecut între cinei şi şase ani.
în Exod 23:29-30, Cuvântul Domnului pentru Moise este următorul: „Nu-i voi izgoni într-un
singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n- ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta
fiarele de pe câmp. Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei
putea să intri în stăpânirea ţării"
Noi trebuie să cunoaştem şi să acceptăm faptul că eliberarea este progresivă. Revendicarea vieţii
noastre nu se va petrece într-un moment, ci puţin câte puţin. Eu nu am întâlnit nici o persoană care
să fi fost eliberată imediat de orice legătură demonică. Unii oameni au avut o eliberare atât de
profundă, încât ci au fost siguri că au fost eliberaţi pe deplin. Dar pe măsură cc timpul a trecut,
Duhul Sfânt a început să lucreze şi în alte domenii din viaţa lor, în care era nevoie de curăţire.
Uneori, accsta se întâmpla spre uimirea celor în cauză, în timp ce ei începeau să-şi dea seama de
extinderea lucrării pc care Dumnezeu trebuia s-o facă în viaţa lor.
Noi nu am învăţa niciodată cum să luptăm dacă am li eliberaţi instantaneu şi astfel nu am fi
niciodată capabili să ne păstrăm libertatea. Noi trebuie să fim învăţaţi de Dumnezeu cum să intrăm
în posesia terenului şi cum să-1 şi păstrăm. Cc importanţă ar mai avea să fim total eliberaţi dacă nu
am înţelege cât dc subtil este duşmanul nostru şi cum să ne opunem Iui?
Supunerea Canaanuiui i-a costat pe israeliţi şi la fel te va costa şi pc tine. Războiul din lumea
naturală sau cea fizică nu este un lucru plăcut. Dc cât timp vei avea nevoie ca să devii complet
liber? Nu ştiu! Fiecare persoană este diferită, iar timpul necesar pentru eliberare depinde de
extinderea legăturilor demonice şi dc bunăvoinţa acelei persoane de a-şi face partea pentru a fi liber.
Dar tu poţi fi sigur că oricât dc mult timp ar li nevoie pentru luarea în stăpânire a domeniilor din
viaţa ta, vei simţi rezultatele minunate ale unei eliberări din ce. în ce mai mari.
Eu cred că va veni un timp când, pe tot cuprinsul pământului, Duhul Sfânt seva revărsa într-o
măsură mult mai mare decât acum. Iar când acest lucru se va întâmpla, va fi o curăţire mai mare a
bisericii, iar timpul necesar primirii unei eliberări depline va fi cu mult mai accelerat. Domnul va
ridica un popor minunat carc va fi uns cu putere şi carc va fi cu adevărat liber. I Iaideţi să nu stăm
pasivi aşteptând acea zi, ci mai degrabă să luăm
— 164 —-
acum în stăpânire ţara, folosindu-ne măsura de credinţă pc care deja o avem. Să ne întindem aripile
spirituale şi să învăţăm să zburăm în locurile cereşti, umblând şi vorbind ca unii care sunt mai mult
decât biruitori.
DOMENII NECUCERITE
Chiar dacă în ţara Canaanului era acum pace, losua nu a fost pe deplin ascultător faţă de
Domnul. Deşi ţara a fost supusă în mare parte, totuşi sc mai allau unele teritorii sub controlul
duşmanului. (losua 13:1 -6) Odată cu trecerea timpului, aceste zone au devenit spini în coasta
israeliţilor. In acelaşi fel, unii creştini ajung la un anumit nivel de eliberare, dar apoi sc mulţumesc
cu mai puţin decât eliberarea totală. Noi să nu lim dintre aceştia.
Multor oameni le este greu să înţeleagă faptul că eliberarea este progresivă. Tot ceea ce eu pot
să spun este că există anumite adevăruri spirituale, care nu pol li cxplicatc logic. Acestea le putem
înţelege doar dacă nc sunt descoperite de Duhul Sfânt. Lucrurile stau la fel şi în cazul războiului
spiritual.
In general, biserica lui Isus Cristos este lipsită dc rugăciune şi dc putere, trăind o viaţă lumească,
l ipsită de înţelegerea realităţilor nevăzute, fiind atrasă de lumea materială. Noi suntem nedumeriţi
şi vedem lucrurile dintr-o perspectivă înceţoşată pentru că trăim la un nivel al experienţelor
spirituale mult inferior faţa de standardul pc care Domnul vrea să-1 experimentăm. Noi trebuie să
ne confruntăm cu realităţile lumii nevăzute, aşa cum sunt ele. Nevoile interioare ale multor
credincioşi din poporul lui Dumnezeu sunt deosebii de mari şi se cere timp şi răbdare pentru a lua în
stăpânire întreg teritoriul.
DAVID - REGELE UNS DE DUMNEZEU
Când Dumnezeu l-a înlăturat pe regele Saul de la conducerea Israelului, El i-a spus lui Samuel
că un nou rege fusese ales dintre fiii lui Iese, Bctlccmitul. (1 Samuel 16) David era cel ales şi a fost
uns de Samuel
pentru a fi noul rege pc când era încă un adolescent. Cu toate că Dumnezeu l-a respins pe Saul, iar
David a fost ales în locul lui, lotuşi, Saul şi-a continuat mai mulţi ani domnia. S-a calculat că au
trecut cel puţin treisprezece ani până când David a ajuns să domnească în Iuda şi alţi şapte ani până
când a domnit în Israel. Cât timp a trăit, Saul a pus în primejdie viaţa lui David, încercând de multe
ori să-1 omoare.
De ce a trebuit să treacă atât de mult timp? De cc a trebuit David, care era uns ca rege, să sufere
din cauza lui Saul? De cc a trebuit David să devină un fugar şi să trăiască prin peşteri? Noi putem
spune doar un lucru: căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre. Când Dumnezeu are de tăcut o
lucrare cu cineva, aceasta cere întotdeauna timp.
Noi am putea spune că David ar fi trebuit să domnească în calitate de rege dacă a fost ales şi uns
să conducă. Dc asemenea, am putea spune că orice legătură demonică ar trebui să lie ruptă din
moment cc L-am acceptat pc Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. Am prefera să nu plătim nici un
preţ în războiul spiritual, să nu lăsăm firea pământească să moară şi dacă sc poate să nu nc coste
timp. Am vrea să ne bucurăm dc drepturile dc a conduce acum - nu mai târziu. Dar Cuvântul lui
Dumnezeu spune că moştenim promisiunile lui Dumnezeu doar prin credinţă şi prin răbdare (ceea
ce necesită timp) „Aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi
răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12)
REGULA LUI ISUS
Factorul timp este de asemenea implicat în procesul de supunere totală a duşmanilor lui Cristos.
Chiar dacă Isus a câştigat la Calvar o victorie măreaţă şi deplină împotriva Satanei şi a forţelor sale,
totuşi, Satan se împotriveşte cu furie scopurilor pe care Dumnezeu Ic are dc dus la îndeplinire pc
pământ şi în biserică. în Evrei 1:13 citim cuvintele pe care Tatăl le spune Fiului: „Şezi la dreapta
Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale. "
„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de
orice nume; pentru ca, în Numele lui
— 166 —-
Isus, să se plece orice genunchi aI celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să
mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul(Filipeni 2:9-11)
In l Corinteni 15:24-25 citim următoarele: „In urmă, va veni sfârşitul, când El va da împărăţia în
mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va Ji nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci
trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale."
Există un interval de timp care trebuie să treacă din momentul victoriei de pe Calvar, până când
toţi duşmanii lui Cristos vor fi puşi sub picioarele Lui. Instaurarea biruinţei şi a domniei lui Isus
Cristos este progresivă. în timp ce ne ridicăm pentru a domni şi pentru a stăpâni în fiecare domeniu
al vieţilor noastre, noi nu trebuie să nc lăsăm împiedicaţi de trecerea timpului. Calea către o
eliberare deplină este o experienţă progresivă.
— 167 —-
CAPITOLUL 20
piedici în eliberare
Pentru a ieşi de sub domnia Satanei, noi trebuie să nu-i lăsăm duşmanului nici un domeniu din
viaţa noastră pe care să-1 ia în stăpânire. Bl nu va pleca atât timp cât găseşte un domeniu unde poate
sta cu drepturi legale. Din accst motiv oamenii caută uneori eliberarea, dar nu o pot găsi. De aceea
este foarte important să acordăm toată atenţia lucrurilor care oferă duşmanului un teren legal în
viaţa noastră.
1. LIPSA POCĂINŢEI
Pocăinţa este un element fundamental al mântuirii. Noi trebuie să ne pocăimpentru a fi eliberaţi
dc orice păcat din viaţa noastră. Ioan Botezătorul a predicat pocăinţa ,Jn vremea aceea a venit Ioan
Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea:,. Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este
aproape." (Matei 3:1 -2). Isus a predicat pocăinţa "De atunci încolo, Isus a început să
propovăduiască, şi să zică: „ Pocăiti-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape/ (Matei 4:17) şi a
însărcinat biserica să iacă acelaşi lucru "Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească
Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în
Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.'\Lucn 24:46-47), Pocăiţi-vă " le-
a zis Petru „ şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor
voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh" (Fapte 2:38)
Cât de mare este nevoia predicării pocăinţei în zilele noastre! Dumnezeu ne va permite să
înaintăm spre a deveni maturi doar dacă este aşezată temelia pocăinţei. „De aceea, să lăsăm
adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din
nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în
— 168 —
Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre
judecata veşnică. Şi vom J'ace lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu(Evrei 6:1-3)
Pocăinţa înseamnă o schimbare a minţii, prin care noi ne întoarcem de pe calea păcatului.
Gândurile si acţiunile noastre trebuie să fie în armonie cu ceea cc spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Am fost martor odată la o tragedie din cauza lipsei de pocăinţă, împreună cu un prieten pastor,
am vizitat o doamnă aflată pe patul de boală, carc suferea de cancer în ultimul stadiu. Cu toate că
mulţi dintre prietenii ei creştini s-au rugat pentru ea, eu aveam de câtva timp o convingere lăuntrică,
că acea femeie va muri. Când am intrat în cameră am văzut un duh de infirmitate uitându-sc la mine
din zona carc era afectată de cancer. Acel demon avea o faţă batjocoritoare şi ştiam de ce. Noi
venisem acolo reprczcntându-L pe Isus Cristos, având puterea de a rosti cuvântul pentru
însănătoşirea ci, dar, din cauza lipsei pocăinţei, duşmanul avea drept legal să rămână pentru a chinui
acea femeie. Noi nu puteam s-o ajutăm Iară ca ea să se pocăiască.
Ne-am întors din nou la puţin după aceea. în timpul vizitei noastre, a venit şi un bun slujitor
creştin care s-a oferit să se roage pentru acea lemeie. El a mustrat duhul de boală într-o rugăciune
frumoasă şi plină de compasiune, dar care nu avea ungere. El s-a rugat din simpatie, însă nu prin
Duhul Sfânt. L-am auzit pe Domnul spunându-mi: „Este prea târziu. Este prea târziu." Si am
început să plâng. Cum aş fi putut să-i împărtăşesc acelei femei ceea ce Domnul mi-a spus? Cine ar
fi crezut cuvintele pc care Domnul le-a pus în inima mea?
în timp cc vorbeam cu ca, am lacul o aluzie la faptul că poate ar fi existat în viaţa ci un domeniu
carc aparţinea duşmanului. Am menţionat chiar un domeniu al păcatului, darea nu a primii cuvintele
noastre. Când am plecat, femeia îi cânta laude lui Dumnezeu, mărturisind că ea era vindecată prin
rănile Lui. A murit însă la puţin timp după cele întâmplate.
Mulţi creştini devin confuzi după ce trec prin situaţii ca aceasta. Ei ajung să se întrebe de ce un
Dumnezeu iubitor îngăduie să se întâmple astfel de lucruri. Dc ce El nu răspunde credinţei lor şi de
ce multe rugăciuni rămân tară răspuns? Cum ar li dacă noi am vedea lucrurile aşa cum le vede
Dumnezeu!
— 169 —-
Vreau totuşi să clarific faptul că atunci când alţi creştini mor în situaţii asemănătoare, aceasta nu
se întâmplă întotdeauna din cauza lipsei de pocăinţă. In cazul acestei femei, Domnul a aşteptat mult
timp un răspuns din partea ei, dar fară nici un rezultat. Rămânerea ei în păcat şi lipsa pocăinţei au
deschis uşa duşmanului şi au permis acestuia să ocupe un teren legal în viaţa ei.
O întâmplare fericită este aceea a unui tânăr care a răspuns chemărilor făcute într-o biserică şi a
ieşit în faţă pentru a-şi pune viaţa în rânduială cu Domnul. Când mi-am pus mâinile peste el, am
descoperit existenţa unui duh de homosexualitate în viaţa lui. Aceasta era o legătură demonică
deosebit de puternică. (Amintiţi-vă faptul că putem vorbi la singular, când ne referim la legăturile
demonice, dar trebuie să gândim la plural.) în timp ce mă lugam, legând duhurile, el şi-a scotocit
buzunarele şi a scos o bucată dc hârtie pe care a rupt-o şi a aruncat-o pe jos. în acel moment tânărul
a căzut pe spate. El a alunecat de sub mâna mea ca o bucată de unt care se topeşte într-o tigaie
fierbinte, atunci când mi-am pus mâna pe pieptul lui continuând să mustru duhurile rele. Deşi nici o
parte a trupului său nu a iniţiat această mişcare, demonii au fost aceia care l-au îndepărtat de
ungerea Duhului Sfânt, carc era transmisă prin mâna mea. După cele întâmplate, el mi-a spus că pe
acea bucată de hârtie era scris numărul de telefon al unui bărbat pe carc urma să-1 sune pentru
scopuri imorale.
Prin gestul de rupere a hârtiei, acest bărbat s-a pocăit de păcatul său şi s-a îndepărtat de el.
Lucrurile au început să se schimbe datorită acţiunii Iui. Tu trebuie să te îndepărtezi de orice păcat pe
carc-1 ştii, dacă vrei să fii eliberat. Te înşeli singur dacă tu crezi că te poţi juca cu orice formă a
păcatului.
2. NEIERTAREA
Un alt domeniu obişnuit pe care duşmanul îl ocupă este păcatul neiertării.
Lucrurile spuse sau lacute de către alţii sunt cauza unor răni adânci în multe vieţi. Uneori
jignirea este atât de mare încât persoana în cauză sc simte justificată să nutrească o astfel de
amărăciune.
— 170 —-
Pe de altă parte, sunt alţii care nu au în suilet amărăciune faţă dc altă persoană, ci doar împotriva
lor însuşi. Ei nu pot să-şi ierte anumite acţiuni sau păcate pe carc le-au comis. Neiertarea împiedică
eliberarea!
Isus îi învăţa pe ucenici să se roage în felul următor: şi ne iartă
nonă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." (Matei 6:12) Apoi, pentru a accentua
importanţa acestui adevăr El adaugă: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc
vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va
ierta greşelile voastre." (Matei 6:14-15)
Ce ar putea fi mai clar? Dacă tu nu îi ierţi pe cei carc-ţi greşesc, atunci nici Tatăl tău din ceruri
nu te va ierta. Neiertarea oferă dreptul legal Satanei de a stăpâni în viaţa fa. Noi trebuie să iertăm nu
pentru că aşa simţim să lâccm, ci pentru că alegem să-L ascultăm pe Domnul Isus Cristos.
In Matei cap. 18 ne este relatată întâmplarea unui rob nemilos. Această pildă a fost dată ca
răspuns lui Pe tiu la una din întrebările lui,,,Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va
păcătui împotriva mea? (vers.21)
Un împărat a hotărât să-şi socotească datoriile cu slujitorii săi, iar unul dintre ei îi datora
împăratului o sumă echivalentă cu zccc milioane de dolari. Desigur că acel rob nu putea plăti şi
împăratul a poruncii ca slujitorul să fie vândut împreună eu soţia, copiii si toate bunurile lui pentru
a-şi putea recupera datoria. Robul l-a implorat pe împărat să mai aibă răbdare promiţându-i că îi va
plăti pe parcurs tot ceea cc îi datora. Dar, pe neaşteptate, regele a fost amabil şi i-a iertat întreaga
datorie.
Fiind eliberat dc datoria avută faţă de împărat, acclaşi rob s-a întâlnit cu un alt coleg care îi
datora o sumă mică de bani, echivalentul unei zile de muncă şi l-a ameninţat ccrându-i acestuia să-i
înapoieze datoria. Acest rob şi-a rugat dc asemenea colegul să aibă răbdare, promiţându-i că îi va da
banii înapoi. Dar rugămintea lui nu a fost ascultată şi l-a aruncat în închisoare, până când va plăti
întreaga datorie. Auzind cele întâmplate, împăratul a chemat la el pe robul căruia i-a fost iertată
datoria şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să
ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?" (Matei 18:32-33) Plin de mânie,
împăratul l-a dat pc mâna „chinuitorilor", până când va plăti întreaga datorie. Terminând de relatat
această
— 171 —-
întâmplare, Isus a spus: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Mea cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din
toată inima pe fratele său." (vers.35)
In această pildă, Isus ne arata foarte clar că dacă un creştin nu-1 iartă din toată inima pc fratele
său, atunci Tatăl ceresc îl va da pe mâna chinuitorilor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îl lasă în mâna
duhurilor rele. Neiertarea oferă domeniu legal demonilor care vin să lege şi să aducă mari
nenorociri.
In timp ce mă rugam într-o întâlnire pentru o femeie care experimenta manifestări
traumatizante, ce nu aveau nici o ameliorare, am putut discerne că ea nutrea în inima ci sentimente
de neiertare. Femeia a recunoscut că acest lucru este adevărat şi a nominalizat membrii din familia
ci faţă de care avea aceste sentimente. „Mergi acasă şi stai înaintea Domnului" i- am zis. „Pocăieşte-
te de păcatul tău şi cere iertarea lui Dumnezeu, pentru că tu nu vei li eliberată până când nu vei li
dispusă să ierţi din toată inima".
Dacă tu intenţionat nutreşti sentimente de neiertare, Dumnezeu va avea grijă ca tu să nu fii
eliberat, (indiferent de cine se roagă pentru tine) până când nu vei ierta.
Tu trebuie să alegi să spui ca un act dc ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: „Doamne
Isusc, eu aleg să iert - şi eu iert pe deplin. Eu primesc curăţirea prin credinţă în accst moment. In
Numele Tău, eu renunţ la orice duh de neiertare."
Dacă trebuie să te ierţi pc tine însuţi, ar trebui să spui: „Doamne, mă iert pe mine însumi. Nu voi
mai da vina niciodată pe mine şi nu mă voi mai respinge pentru lucrurile pe care le-am lacut. Tu m-
ai iertat şi eu mă iert pe mine însumi. Eu îmi cer eliberarea de efectclc păcatelor comise, în Numele
Tău, eu renunţ la orice duh rău care m-a ţinut în robie în acest domeniu. îţi mulţumesc pentru că Tu
începi să mă eliberezi chiar în acest moment. Doamne, îţi mulţumesc!"
Este important să înţelegem că abilitatea noastră de a ierta nu depinde de sentimentul că noi am
li capabili să iertăm. Dacă doreşti sincer în inima la să ierţi, atunci alege să ierţi; vorbeşte cuvinte de
iertare. Dacă descoperi după aceea că încă mai ai sentimente de neiertare, nu lăsa duşmanul să
aducă condamnare, ci dimpotrivă, împotriveşte-te lui. Este bine să spui: „Duşmanulc, cu l-am iertat
sau am iertat-o deja pc..." Apoi luptă împotriva duhurilor de neiertare care te fac să te simţi ca şi
cum nu ai fi iertat!
— 172 —-
3. NECREDINŢA
Am menţionat deja în capitolul 8 despre cheia credinţei, dar din cauza importanţei pe care o are
aceasta, o voi aborda din nou pentru voi în acest capitol.
Credinţa este cheia prin care primeşti binecuvântările lui Dumnezeu. Pe de altă parte, necredinţa
te împiedică să primeşti ceea ce are Dumnezeu pentru tine. Ni se spune că atunci când Isus a fost în
Nazaret, El nu a lacul multe minuni din cauza necredinţei oamenilor: „Şi n-a făcut multe minuni în
locul acela, din pricina necredinţei lor." (Matei 13:58)
Necredinţa i-a împiedicat pe ucenici să scoată afară demonul dintr- un băiat care avea epilepsie.
Tatăl a fost nevoit să aducă copilul la Isus pentru ca băiatul să fie eliberat. După aceea, când
ucenicii L-au întrebat pe Isus de ce ci nu au reuşii să scoată afară demonul, Isus lc-a răspuns: „Din
pricina puţinei voastre credinţe(Matei 17:20)
Din păcate, unii aleg să nu creadă din cauza preţului pe care-1 cere credinţa. Aceasta poale li o
alegere deliberată sau una inconştientă. Există un preţ care trebuie plătit pentru identificarea cu
anumite doctrine şi experienţe ce pot li în contradicţie cu învăţăturile acceptate de confesiunea
noastră. Noi am putea risca pierderea poziţiei noastre şi a prietenilor pe care îi avem.
Sunt alţii care vor să creadă, dar indiferent dc cât de mult încearcă, descoperă ca nu pot. Ei sunt
frustraţi aflându-se în această situaţie. Care este cauza şi cc sc poate face?
Când eram un evanghelist tânăr, mi-am luat zece zile din concediu pentru a posti şi a mă ruga,
dorind să-L descopăr pe Domnul ca Vindecătorul meu. Eu ştiam că El vindecă şi astăzi - şi cu câtă
disperare îmi doream vindecarea! Dar nu eram sigur dacă vindecarea era cuprinsă în jertfa Lui de
ispăşire pentru păcat sau dacă Dumnezeu dorea ca toţi oamenii să poată fi vindecaţi. In acele zile de
concediu am luat cu mine o carte cxcclcntă despre vindecarea divină. Pe parcursul celor zece zile
am întrezărit licăriri ale acestui adevăr. Vedeam clar adevărul pc carc-1 căutam, dar apoi totul
dispărea. La câteva ore după aceea, vedeam iar acel adevăr, dar care dispărea din nou. Nu găseam
credinţă în inima mea, oricât dc disperat îmi doream să cred şi să primesc eliberarea.
— 173 —-
Mi-am dat scama mai târziu că duhurile de necredinţă mi-au orbit ochii minţii. Doar în timpul
rugăciunilor pentru eliberarea mea am devenit liber să pot crede că vindecarea era cuprinsă în jertfa
lui Isus pentru ispăşire. Ruperea acestor legături demonice s-a făcut în momentul când eu am fost
eliberat de duhurile de infirmitate (neputinţă). îmi amintesc cum aceste duhuri sc manifestau şi ţipau
prin mine, în timp ce se declarau adevărurile despre binecuvântările vindecării care se allă în jertfa
de ispăşire. Această împotrivire demonică m-a convins că vindecarea era a mea prin binecuvântările
de la Calvar. După ce duhurile de neputinţă au plecat iar eu am fost vindecat, am putut să vad clar
din Cuvântul lui Dumnezeu adevăruri pe care nu le-am văzut înainte niciodată. A fost într- adevăr o
eliberare de necredinţă în acelaşi timp.
Dacă tu vrei să crezi, dar nu poţi, atunci ar trebui să înccpi să renunţi la duhurile de necredinţă.
în timp ce îţi primeşti eliberarea, credinţa ta îşi poate găsi exprimare în alte domenii în carc ai
nevoie de eliberare.
Un prieten evanghelist mi-a mărturisit că în timp ce predica într-o adunare, unul dintre liderii
acelei biserici a răspuns Ia chemarea pentru mântuire. Accl bărbat fusese un membru activ în
biserică, dar nu era născut din nou. Când a fost proclamată vestea mântuirii, el a strigat cu glas tare:
„Vreau să cred - dar nu pot!" Prietenul meu şi-a dat seama că un duh de necredinţă lucra în viaţa
acelui bărbat, şi spunându-i pe nume, l-a mustrat în numele lui Isus. Omul a căzut imediat în
genunchi şi, plângând, I-a cerut lui Isus să-1 mântuiască. Prietenul meu a fost martorul unei
experienţe emoţionante de mântuire, care nu s-ar fi petrecut niciodată dacă el nu şi-ar li folosit
autoritatea împotriva duhurilor de necredinţă.
4. FRICA DE SUPRANATURAL
Mulţi creştini au un sentiment de frică faţă de supranatural. Umblarea^ noastră ar trebui să fie în
domeniul supranaturalului, dar duşmanul, prin intermediul duhurilor dc frică, îi împiedică pe
creştini să între în acest domeniu şi să primească binecuvântări supranaturale.
Această frică se poate manifesta doar în două feluri: frică faţă dc
— 174 —-
Dumnezeu sau frică faţă dc Satan, dar nici una din acestea nu vine din partea lui Dumnezeu. Există
totuşi o frică de Dumnezeu care este un lucru bun si pe care Proverbe 1:7 o descrie ca „începutul
ştiinţei". însă frica de supranatural, menţionată la începutul capitolului, are o sursă demonică.
în timp ce mă rugam pentru un lucrător creştin, Duhul Slănt mi-a arătat că frica pe care el o avea
faţă de Dumnezeu, de fapt îi împiedica relaţia lui cu Dumnezeu. Această frică demonică şi anormală
a căpătat-o datorită stricteţii care era în biserica unde el a crcscut şi care i-a oferit un concept
deformat al naturii lui Dumnezeu. EI îşi vedea Tatăl din ceruri ca pe cineva cu o nuia mare în mână,
care era gata să pedepsească imediat pc oricine făcea o greşeală. El mi-a destăinuit că avea
probleme în domeniul încrederii în Dumnezeu cu privire la viitorul lui din cauza sentimentului de
Irică lâţă de ccea ce Dumnezeu i-ar putea face. Noi am renunţat împreună la această frică demonică,
alegând să-L vedem pc Domnul aşa cum este El cu adevărat şi implicit să-L iubim şi să nc punem
încrederea în El.
Alţi creştini "se tem" de Duhul Sfânt, în special de darurile şi manifestările Duhului Sfănt.
Motivul principal al acestei probleme îşi are deseori rădăcina în învăţăturile negative carc le-au
primit.
Trebuie să renunţăm la orice frică greşită faţă dc Dumnezeu. Este indicat să citim Cuvântul lui
Dumnezeu, ca prin cunoştinţa dată de revelaţie divină să putem să vedem cât de minunat este
Dumnezeul nostru şi cât de apropiată poate li relaţia noastră cu El, ca şi copii ai Lui.
Alţi creştini sc tem de Satan, se tem să vorbească despre el sau lucrările lui, sunt chiar
înspăimântaţi dc ceea cc le-ar putea face diavolul. Adevărul este că duşmanul nostru este cel care
are frică de noi, dar el încearcă prin decepţie să inverseze rolurile. Trebuie să renunţăm la frica dc
Satan şi în acelaşi timp trebuie să renunţăm la frica de supranatural. Să ne predăm lui Dumnezeu şi
Duhului Sfânt pentru ca să fim umpluţi cu puterea şi prezenţa Lui.
Isus a spus: „lată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea
vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma."' (Luca 10:19)
Să nu mai mărturisiţi niciodată frica, ci proclamaţi-vă autoritatea şi începeţi „să călcaţi" pe
duşman.
— 175 —-
5. MÂNDRIA
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. Supuneţi-vă, deci, lui
Dumnezeu. Impotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi." (Iacov 4:6-7)
Mândria nu-i lasă pe mulţi să intre în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe mulţi care sunt deja în
împărăţie îi împiedică să primească eliberarea. Cât de umilitor poate fi să trebuiască să mărturiseşti
că ai nevoi interioare sau să Iii nevoit să împărtăşeşti altora că există domenii în viaţa ta aliate sub
legături demonice care sunt stânjenitoare sau care tu crezi că sună ridicol.
O dată ne-am rugat pentru o femeie care avea o asemenea frică de apă, încât îi era teamă să fie
botezată. Ea ar lî intrat cu mari reţineri într- o piscină în timpul unei zile călduroase de vară, dar cu
nici un chip nu ar fi intrat cu capul sub apă. Dacă nu am fi fost destul de sensibili la această
problemă am li râs, zicând: „Acesta este un lucru ridicol! Cum ar putea să-i lie lui Fancy teamă de
apă!" După ce frica ei a fost mărturisită şi legăturile demonice au fost rupte în numele lui Isus, ea a
acceptat botezul cu bucurie. Ce victorie a fost obţinută! Dar aceasta nu s-ar li întâmplat niciodată
dacă ea nu s-ar li smerit şi nu ar fi căutat ajutor.
Acum aş dori să mă adresez vouă, BĂRBAŢILOR! De ce noi nu putem să ne smerim şi să ne
deschidem inimile atât dc repede precum femeile? Femeile carc caută mântuirea şi eliberarea sunt
mai numeroase decât bărbaţii. Motivul nu stă în faptul că bărbaţii nu s-ar alia în nevoi, pentru că şi
problemele lor sunt la fel de mari. Eu crcd ca motivul adevărat este că bărbaţii deseori nu sunt la fel
de cinstiţi ca şi femeile şi de asemenea ei nu sunt dispuşi să se smerească pc ei înşişi.
Nu-1 mai lăsaţi de acum înainte pe duşman să vă mai ţină departe dc binecuvântări. Bărbaţilor,
smeriţi-vă voi înşivă chiar astăzi. "Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la
vremea Lui, El să vă înalţe." (1 Petru 5:6)
6. LIPSA ÎNŢELEPCIUNII
Cuvintele şi acţiunile ncînţelepte pot să-i întoarcă pe oameni de la adevăr: „Fraţii nedreptăţiţi
sunt mai greu de câştigat decât o cetate
— 176 —-
întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti."(Proverbe
18:19)
Orice adevăr nou care este descoperit de către o anumită persoană poate ti primit cu un aşa
entuziasm, încât ea ar dori ca toată lumea să a lie despre cl. Dar nu oricine vrea să cunoască sau este
pregătit să cunoască acel adevăr. Creştinii plini dc zel, dar lipsiţi de înţelepciune, care încearcă să
forţeze anumite adevăruri şi altora, pot provoca un dezastru de ncdeseris. Acest principiu este
valabil în special cu privire la adevărul despre eliberare. Din momentul în care este descoperit orice
adevăr tulburător, (care aduce bucurie), mintea acelei persoane poate tinde să lie preocupată
săptămâni sau chiar luni în şir, până când totul ajunge într-un echilibru cu alte adevăruri descoperite
ulterior. Nu este nimic rău în exagerarea iniţială cu privire la anumite adevăruri, atât timp cât acesta
nu continuă la nesfârşit.
Oamenii se plictisesc să audă pc cineva, vorbind întotdeauna despre aceleaşi subiecte. Este bine
să fiţi echilibraţi şi înţelepţi. Nu vorbiţi întotdeauna numai despre demoni. Nu vă lăudaţi că aţi fost
eliberaţi de un anumit număr dc demoni săptămâna trecută şi de un alt număr de demoni cu o
săptămână înainte. Cuvintele şi acţiunile lipsite de înţelepciune îi pot împiedica pe cei pe care
Domnul doreşte să-i aducă la o nouă viaţă liberă.
Dacă în trecut ţi-au fost spuse lucruri prosteşti şi lipsite dc înţelepciune cu privire la anumite
adevăruri, nu permite ca efectele acelor cuvinte să te oprească din a intra în binecuvântare, lartă-i pc
cci care ţi- au spus acelc cuvinte neînţclepte şi alege să primeşti adevărul.
7. LIPSA PERSEVERENŢEI
Unii oameni aşteaptă ca prolemele lor de ani de zile să poată fi rezolvate într-o oră dc consiliere.
Dar lucrurile nu stau aşa. Este nevoie de timp. Războiul spiritual implică mult efort. Pot trece
perioade dc timp mai îndelungat până să fie rupte toate legăturile. Mulţi devin descurajaţi şi epuizaţi
pe drumul cc trebuie parcurs.
— 177 —-
In mi jlocul luptelor, noi trebuie să învăţăm să apreciem ceea ce face Domnul. Este mult mai
uşor să vedem ceea ce face diavolul, dar ce face de fapt Dumnezeu şi permite să se întâmple în
acele întârzieri aparente? Fără a deveni pasivi, noi trebuie să ne supunem pe deplin planului şi
scopului Său pentru vieţile noastre. Domnul este mai interesat în ceea ce vrea să devenim decât în
confortul nostru. Noi nu vom mai intra în panică atunci când vom aprecia suveranitatea lui
Dumnezeu.
Drumul meu personal a fost încărcat cu multe presiuni şi adesea erau zile în care mă întrebam
dacă aş mai putea merge mai departe. în fiecare zi petreceam un timp considerabil, zdrobind
legăturile demonice interioare. Această situaţie a continuat astfel nu timp de câtcva zile sau
săptămâni, ci timp de mai mulţi ani. Unii dintre voi s-ar putea să aveţi dc parcurs un drum
asemănător, dar, totuşi, nu fiţi descurajaţi. Dacă veţi continua să mergeţi înainte, în perseverenţă şi
crcdinţă, veţi câştiga la fel cum am câştigat şi eu. Timpul pe care Iosif a trebuit să-1 pctrcacă în
Egipt aşa cum este descris în Psalmul 105:16-22 a fost o sursă de putere care l-a ajutat să continue
lupta.
Domnul este Cel care l-a trimis pe Iosif în Egipt şi l-a îndrumat în anii de suferinţă. Acest tânăr
inocent şi cu frică de Dumnezeu a trecut prin văi adânci, situaţii în care s-ar ti putut întreba de ce
trebuia să sufere aşa cum o făcea şi pentru cât timp. Versetul 18 din Psalmul 105 ne spune: „l-au
strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiareIosif ar fi putut să dea vina pe diavol sau pe Dumnezeu
pentru felul rău în care era tratat. Dar, prin toate câte a trecut, el şi-a păstrat ochii aţintiţi asupra
Domnului; atitudinea inimii lui a fost corectă, iar el a reuşit să se ridice deasupra problemelor
zilnice. Domnul a putut să-1 modeleze, precum olarul îşi modelează lutul pc roată, datorită
atitudinii corecte şi a credinţei pe care a avut-o Iosif. Dumnezeu avea un scop pentru viaţa lui, scop
care depăşea cu mult puterea dc imaginaţie a lui Iosif, dar, înainte dc a-1 putea ridica, trebuia să-1
smerească. Versetul 19 din Psalmul 105 ne spune: "'până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el,
şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. "Fiecare dintre noi trecem de asemenea prin încercări.
Cum vom răspunde noi la acestea? Vom intra în panică sau ne vom încrede în Dumnezeu? Vom
asculta sau vom fi în răzvrătire? Vom privi din punctul
— 178 —-
dc vedere al avantajelor omeneşti sau din punctul de vedere al lui Dumnezeu?
După ce Domnul şi-a adus la îndeplinire scopurile Lui cu privire la viaţa lui Iosif, el a putut să
fie pus apoi într-o poziţie cu mari responsabilităţi de conducere prin care a fost atât un salvator în
mâna lui Dumnezeu pentru familia sa, cât şi o persoană cheie în scopurilc aflate în derulare pentru
poporul ales a lui Dumnezeu.
Eu sunt sigur că Iosif, uitându-se în urmă, a fost bucuros de ceea ce Dumnezeu l-a jacul să
devină şi de ccca cc Dumnezeu & Jacul prin ei.
Domnul ne pregăteşte ca să domnim, nu doar pe pământ, ci şi în veşnicie. El ne modelează prin
încercări şi prin suferinţe, pentru ca să devenim aceia care vom domni împreună cu El în veşnicie.
Doar cei care sunt „învingătorii" vor împărtăşi din gloria Lui. Noi nc pregătim pentru scopurile
veşnice ale lui Dumnezeu pentru noi ca şi copii ai Lui prin perseverarea în înfrângerea duşmanului
în vieţile noastre şi prin antrenarea zilnică a „muşchilor" noştri spirituali.
Despre Cristos s-a spus: „. ..cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a
suferit. Şi după ce a fost Jăcut desăvârşit, S-a Jăcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei
mântuiri veşnice". (Evrei 5:8-9)
CAPITOLUL 20
cum să te eliberezi
Zidind pc temelia capitolelor anterioare, putem intra acum în partea practică cu privire la
autoclibcrarc. Aplicarea acestor principii nu constă în a le urma metodic punct cu punct. Trebuie să-
ţi însuşeşti principiile conturate şi apoi să acţionezi cum te călăuzeşte Duhul Slănt. Odată ce devii
abilitat în propria eliberare, o poţi l'acc oriunde ai li - îngenunchiat pentru rugăciune, umblând,
lucrând, conducând.
Când tu ştii ce Iaci şi inamicul lăuntric ştie şi el, eliberarea uneori poate vorbi de la sine, fară ca
tu să Iii implicat în mod conştient. Mărturisirea în toate a libertăţii prin Isus Cristos şi laudele talc
constante către Domnul sunt arme folosite de Duhul Sfânt pentru a slăbi şi a rupe legături.
1. RECUNOAŞTE-L PE ISUS CRISTOS CA ELIBERATORUL
Niciodată să nu uiţi că Isus Cristos este Salvatorul şi Eliberatorul (Faptele Apostolilor 5:31 -
,JPe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi mântuitor, ca să dea lui
Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor."). El singur a plătit preţul pentru răscumpărarea ta, şi numai El
singur este suficient de puternic să facă acca răscumpărare reală în viaţa ta. Fie că eşti eliberat în
timp ce-L cauţi pe Dumnezeu singur sau cu ajutorul altora, totuşi Domnul Isus este Cel carc-ţi
aduce eliberarea. Când afirmăm că ne autoeliberăm, nu vrem să spunem că noi suntem aceia care
facem totul de unii singuri, ei noi lucrăm împreună cu Domnul, iar cooperarea noastră cu El este cea
care înfăptuieşte luerarca Lui de eliberare pentru noi.
Pe măsură ce timpul trece şi tu devii tot mai priceput în mânuirea armelor spirituale, este
posibil, chiar tară să realizezi, să începi să ai încredere: în metode şi principii în loc de sursa vieţii
acelor principii, sau
— 180 —
să începi să ai încredere în credinţa ta în Ioc de Cristos - autorul credinţei tale, ori să începi să tc
încrezi în confesiunea ta în loc de Cristos, Marele Preot al confesiunii talc.
Oricât de importante sunt următoarele principii călăuzitoare, toate cuvintele şi acţiunile tale vor
li lipsite de putere dacă tu nu-1 recunoşti în mod constant pe Isus însuşi ca şi Eliberatorul şi nu
depinzi în totalitate de lucrarea Duhului Sfânt.
2. PREDĂ- I E ÎN TOTALITATE, PRIN CREDINŢĂ, DOMNIEI LUI ISUS CRISTOS
Acesta nu este „un act religios" pe care îl faci o dată, apoi îl uiţi. Aceasta trebuie să fie
atitudinea constantă a inimii tale. Isus este Domnul tău. Viaţa ta este a Lui. Eşti proprietatea Lui. Ar
putea li de folos să începi cu o mărturisire fermă tăcută eu voce tare: „Doamne Isuse, te recunosc ca
Domn al meu. M-ai chemat la Tine şi răspund cu bucurie chemării Talc şi scopului Tău pentru viaţa
mea. Conştient şi de bunăvoie, îţi predau fiecare domeniu al duhului, sufletului şi trupului meu.
Aleg să umblu pe căile Tale. Aleg să fiu umplut de Duhul Tău. Tu eşti Domnul".
Dacă nu ai fost încă născut din nou de Duhul Sfânt, atunci ai nevoie să vii la Isus Salvatorul şi
să primeşti iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice. Trebuie să-ţi doreşti să întorci spatele tuturor
atitudinilor şi acţiunilor păcătoase şi să vrei din acel moment să-L urmezi pc Isus Cristos cu toată
inima ta.
Dacă nu eşti sigur despre felul în carc poţi veni la Dumnezeu, poţi folosi următoarea rugăciune,
însuşindu-ţi-o şi spunând-o din inimă: „Dumnezeule iubit, vin la Tine având nevoia de a fi iertat şi
tân jind să fiu drept cu Tine şi tânjind să fiu împăcat eu Tine. Am cântărit preţul urmării fiului Tău şi
îmi doresc să-L urmez din toată inima. Mărturisesc că am păcătuit împotriva Ta şi-acum îmi doresc
să Mă ierţi. Cred că Isus Cristos a murit pentru mine, luând asupra Lui păcatul meu şi că El a înviat
din morţi, învingând puterea morţii şi a păcatului pentru mine. Mă supun domniei lui Isus Cristos.
Mărturisesc că El este Salvatorul şi Domnul meu.
— 181 —
Prin credinţă eu primesc iertare şi darul vieţii veşnice. îţi mulţumesc, Doamne Isuse, că m-ai salvat
şi ai venit în viaţa mea."
Unul dintre primele acte de supunere faţă de Isus, după ce ţi-ai predat viaţa Lui, este să fii
botezat în apă, recunoscând în mod public despărţirea ta de domnia păcatului şi a lui Satan (Marcu
16:16- „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va li osândit").
De asemenea, va trebui să îi ceri Domnului Isus, Cel ce te botează cu Duhul Sfânt, să te umple
dc prezenţa Lui ca tu să poţi începe umblarea creştină prin puterea dată de El. (Faptele Apostolilor
2:36-41 - „Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest
Isus pe care L-aţi răstignit voi. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-
au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem? " ,, Pocăiţi-vă " le-a zis Petru „şi fiecare
din voi să Jîe botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi
darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei
ce Sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. " Şi, cu
multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „ Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.
'' Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au
adaus aproape trei mii de suflete.)
3. FII CONŞTIENT DE ÎNFRÂNGEREA SATANEI. EL NU ARE NICI UN DREPT LEGAL SĂ TE CHINUIE
Coloseni 2:9-15 — „ Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul
deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. In El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere
împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii
noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin
credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile
voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v
a adus la viată împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele. A şters zapisul cu poruncile lui,
care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat
domniile şi stăpânirile, şi le-a Jăcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin
crucei începe lupta la printr-un sentiment interior de victorie prin Domnul Isus. Nu lupţi pentru
victorie, ci pentru o poziţie de biruinţă pe care Isus deja ţi-a câştigat-o. Duhurile ascunse pe care le
vei ataca sunt ccle învinse, pentru că preţul pentru răscumpărarea ta a lost deja plătit în totalitate. Tu
trebuie să ştii că ele ştiu că sunt înfrânte. Toate atacurile tale asupra inamicului vor li pe baza
biruinţei de la Calvar. Duhurile rele nu au drept legal să te atingă (în afară de cazul în care tu cedezi
în mod deliberat în vreun domeniu al păcatului).
4. REVENDICĂ-ŢI ELIBERAREA COMPLETĂ PRIN CREDINŢĂ. CREDE CĂ AI PRIMIT-O.
Hotărăşte că ziua cererilor necontenite de ajutor către Dumnezeu s- a terminat. Alege să creşti
Iară panică şi înfrângere şi să-ţi primeşti libertatea prin credinţă. în Marcu 11:24 Isus spune: "De
aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-1 veţi avea".
(Vezi capitolul 8)
Odată ce ai primit răspunsul prin credinţă, nu mai ai nevoie să-1 ceri din nou. Din acel moment
vei rosti cuvinte dc declaraţie şi de porunci, pentru că noi primim prin rugăciune şi stabilim prin
vorbe.
5. RECUNOAŞTE SURSA PROBLEMEI
Recunoaşte că în spatele domeniilor de nevoi cu care tu ai fost în conflict şi dc care nu ai fost în
măsură să te eliberezi, sunt duhuri rele.
Fiind invizibile, duhurile rele, se ascund uşor şi aceasta este una din strategiile principale pe
care ele le folosesc pentru a profita de noi. Primele câteva zile sau săptămâni dc la eliberarea ta (mai
ales dacă nu
experimentezi manifestări), vor fi cruciale pentru că duhurile rele vor încerca să te convingă că ele
nu sunt acolo. Gânduri ca de exemplu: "Eu nu am nici un demon" , ţi-ar putea veni în minte. Ele îţi
vor insufla gândurile lor, în aşa fel încât tu poţi crede că sunt ale tale.
6. ÎNCEPE SĂ ATACI DUŞMANUL
Folosind autoritatea pe care o ai în Cristos şi fiind echipai cu arme spirituale (Capitolul 7),
începe să ataci un domeniu sau domenii dc nevoi. Poţi începe să vorbeşti în felul următor: „In
Numele Domnului Isus Cristos vin împotriva voastră duhuri ascunse şi vă leg activitatea în viaţa
mea. Nu vă mai puteţi ascunde înlăuntrul meu pentru că acum îmi dau seama de ccea ce aţi tăcut.
Vă leg şi mă lepăd de lucrările voastre". Apoi vorbeşte dircct unui domeniu specific de nevoi. Dacă
frica este problema ta, atunci spune: „Duhuri de frică vă vorbesc direct vouă. Vă scot din viaţa mea
acum. Sângele lui Isus Cristos m-a răscumpărat. Nu aveţi drept legal să mă atingeţi. Părăsiţi-mă
chiar acum eu fiecare răsuflare. Ridicaţi-vă la suprafaţă şi ieşiţi. Mă desfac de legăturile voastre
acum. Duhurile de frică mă părăsesc acum. Prin puterea Duhului Sfânt. Prin puterea Duhului Slănt
eu domin peste voi. Mulţumesc, Doamne Isuse că Tu ici poruncile mele şi le faci ca nişte lănci de
lumină împotriva întunericului. Stau în picioare liber. Sângele lui Isus mă sfinţeşte. Te laud,
Doamne. Demonii de frică mă părăsesc acum. Ies cu fiecare răsuflare..."
Este de ajutor să începi accst gen de luptă prin porunci cu voce tare. Nu este necesar să strigi.
Poţi vorbi încet. Ungerea Duhului Sfânt nu înseamnă gălăgie. După câteva minute de lovituri date
duşmanului prin porunci cu voce tare, treci la poruncile lăuntrice. Pune accent pe poruncile
interioare, dar din când în când să vorbeşti cu vocc tare. Ţine minte că multe duhuri ies prin gură
sau prin nas, odată cu respiraţia. Câteodată ele sunt împiedicate să iasă dacă vorbeşti continuu.
(Capitolul 12)
Dacă ai un domeniu în care te simţi apăsat, dar nu ştii numele duhului/ duhurilor care se
manifestă, atunci spune: „Vin împotriva sursei acestei din spatele apăsării. Duh carc mă apeşi acum,
oricare ai fi tu, îţi vorbesc
— 184 —-
ţie: pleacă în Numele lui isus". Nu trebuie să cunoşti numele duhurilor pentru a le învinge. Atunci
când nu cunoşti numele lui, vorbeşte sursei din spatele apăsării pe carc o simţi. Dacă nu eşti capabil
să înaintezi în darul deosebirii duhurilor, atunci este important să ştii asta. Vorbeşte oricărui fel dc
duh atacând sursa presiunii.
7. I II AGRESIV ÎMPOTRIVA DUŞMANULUI.
Adu-ţi aminte că ni s-a spus să aruncăm afară ekballo) duhurile rele. Acesta este un cuvânt de
agresiune, ceea ce înseamnă ,,a arunca afară, a da afară, a expedia, a împinge afară, a trimite
departe. Aşa cum Isus a scos afară pe schimbătorii dc bani afară din templu având un bici în mâinile
Lui, trebuie să ne revoltăm înlăuntrul nostru şi să dăm afară duhurile carc ne profanează trupurile,
templele Duhului Sfânt.
8. CREDE CĂ CEEA CE TU SPUI SE ÎNTÂMPLĂ
Cheia către eliberarea ta este credinţa. Noi obţinem prin rugăciune şi fixăm/stabilim prin
declaraţie verbală. Isus a spus că noi suntem acei carc trebuie să vorbească muntelui (domeniului de
obstacole) şi să credem că ceea ce vorbim se întâmplă (Capitolul 8).
S-ar putea să nu avem o măsură îndeajuns de mare de credinţă pentru a îndepărta toate
întăriturile cu o singură poruncă, dar cu toţii putem crede că arc loc o anumită măsură dc slăbire şi
rupere. Presăraţi poruncile voastre cu declaraţii pozitive de credinţă. Fiţi autoritari. „Duşmanule,
ieşi! Eu stau în victorie! Eu stau întreg în Isus Cristos! Duh rău, oricarc ai fi, eu fiecare răsuflare te
dau afară!
Dacă apar manifestări, nu vă panicaţi, ci bucurati-vă! Duşmanul se agită pentru că a fost
descoperit. Este pc calc să iasă. Rămâneţi întăriţi înlăuntrul vostru şi continuaţi să porunciţi.
Nu demult am a jutat la demolarea unui zid gros de cărămidă, folosind barosul. A luat câteva
zile unei echipe de oameni demolarea completă.
— 185 —-
Zidul nu a căzut imediat. Din când în când a trebuit să aplice lovitură după lovitură în anumite zone
înainte să cadă cărămizile.
Acelaşi lucru sc poate întâmpla în distrugerea obstacolelor spirituale. Pentru câteva momente
poţi vedea cum cuvintele tale doar slăbesc domeniul: „Stau împotriva acestei întărituri de frică.
Orice fel de frică, îţi slăbesc puterile acum. Legându-te, tu devii slabă. Te leg atât de tare, încât tu
nu te mai poţi manifesta în viaţa mea. Puterea ta de acţiune în mintea şi emoţiile mele sunt legate.
Te înving în Numele lui Isus Cristos şi prin cuvântul mărturisirii mele!"
După ce ai adus o slăbire domeniului, poţi înccpc să dai afară duhurile: „Cu fiecare răsuflare
naturală vă dau afară. Ieşiţi la suprafaţă şi părăsiţi-mă în Numele lui Isus. Tu mă părăseşti chiar
acum. îţi mulţumesc Doamne, pentru eliberarea pe carc o primesc acum!"
9. FOLOSEŞ TE-ŢI IMAGINAŢIA
Imaginaţia ta sfinţită, îţi poate li de mare folos în timp cc te eliberezi. Observă eu mintea ta
imaginea a ceea ce sc întâmplă. Sunt diferite imagini pe care le poţi vedea.
O imagine a unui simplu cuvânt poate li de folos. Dacă vii împotriva duhurilor dc frică, în
imaginaţia ta poţi vedea în interiorul tău scris cuvântul FRICĂ. Lasă acel cuvânt să reprezinte
întăritura Duhului. Dirccţioncază poruncile tale spre acel cuvânt, şi în momentul în care o vei face,
să te vezi pe tine însuţi vorbind duhurilor din spatele acelui cuvânt.
Poţi vizualiza un anume tip de întăritură: poate o fortăreaţă, un zid, o poartă de fier sau lanţuri.
Scriptura lc numeşte: legaturi, lanţuri, plase, capcane, curse, juguri, întărituri. Ia acestea şi aplică-le
în plan spiritual: „Zdrobesc orice lanţ. Mă descătuşez de orice lanţ de frică în numele jui Isus..
Probabil că te vei vedea ca pe un soldat îmbrăcat în armură cu sabia în mână. Când rosteşti
accstc cuvinte împotriva duşmanului, imagincază- le înfigând sabia în cetele duşmanului. Propria ta
eliberare sau a altora este o luptă - o luptă spirituală. Aceasta este deci o cale bună în carc tu poţi să-
ţi laşi imaginaţia să zboare.
— 186 —-
Isus a spus că duhurile rele consideră corpul uman ca şi casa lor, şi a dai pilda despre casa care
trebuie să fie măturată (Matei 12:44 - Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit .
Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.) D exemplu, îţi poţi imagina mintea
măturată precum ar fi o încăpere dintr-o casă. „îmi eliberez mintea . Prin puterea sângelui preţios
îmi curăţ mintea de orice frică. Tot ce este necurat pleacă. Te mătur ca pe un gunoi..."
10. FII SENSIBIL LA DUHUL SFÂNT
Când devii conştient că tu lucrezi împreună cu Domnul şi când experimentezi că Duhul Stănt,
carc este degetul lui Dumnezeu, îţi foloseşte cuvintele şi le dă putere, lasă-te călăuzit de Duhul
Stănt. Nu Iii încordat pentru revelaţie, ei fii deschis să o primeşti. Vei vedea că îţi vor veni în minte
anumite gânduri la care nu te aştepţi: imagini, cuvinte sau senzaţia ca ştii ce ai dc lacul mai departe.
Duhul Slănl poate de asemenea să-ţi împrospăteze memoria. în timp cc vorbeşti împotriva
duhurilor de frică, s-ar putea să-ţi aduci aminte dintr- o dată despre un lucru care s-a întâmplat cu
mulţi ani în urmă şi pc carc tu l-ai uitat dc mult. Poate îţi vei aduce aminte dc ziua în care ai fost
umilit în faţa clasei când erai la şcoală. Poţi realiza că acesta a fost momentul când au început
problemele tale dc stânjeneală. Sau poate îţi vei aminti de timpul în carc ai fost lăsat acasă singur,
când părinţii tăi au ieşit şi cum aceasta a cauzat frica de a nu 11 atacat.
Când aceste lucruri îţi vin în minte fii specific cu poruncile tale: „Voi continua să vorbesc
împotriva tuturor duhurilor de frică. Orice duh care a găsit un loc în acea zi la şcoală când am fost
umilit în faţa celorlalţi, orice stânjeneală şi orice complex dc inferioritate părăsiţi-mă acum! Prin
puterea Duhului lui Dumnezeu rup efectele tale asupra mea. Mă adresez fiecărei rădăcini de frică
care m-a prins în strânsoarea ei pentru că am fost lăsat singur, şi-ţi spun că te văd şi te nimicesc! Te
distrug pe tine, frică de atac şi frică de singurătate. Te dezrădăcinez în Numele lui Isus. Ieşi afară cu
răsuflarea mea. Mulţumesc Isuse pentru eliberare!"
— 187 —-
11. PERSISTĂ ÎN RUPEREA LEGĂTURILOR
Legăturile pot li slabe sau puternice. O legătură slabă poate fi adesea zdrobită uşor, în timp ce o
legătură puternică poate lua mult timp. Aminteştc-ţi că duhurile lucrează asociate în familii. Pot li
mai multe duhuri într-o întăritură.
Imaginează-ţi spargerea unei întărituri în lumea fizică. Numai prin spargerea uşii principale nu
cucereşti fortăreaţa. Pot ti multe alte clădiri sau camere la diferite nivele în interiorul acelor ziduri.
Puterea asupra unor întărituri spirituale este nimicită doar când persoana lucrează persistent şi cu
credincioşie la dărâmarea lor. Poate necesita mult timp până ce ultimul domeniu va li cuccrit pentru
Domnul. Petrece timp constant în război spiritual până la eliberarea ta. Dacă tu ai tensiuni interioare
puternicc, cum a fost şi experienţa mea, ta o prioritate din a aştepta zilnic în faţa Domnului în
rugăciune şi în Cuvântul Lui şi acordând timp luptei. Nu-i permite inamicului să te facă se te simţi
egoist pentru ca petreci atât de mult timp pentru tine însuţi. Diavolul este foarte viclean, îţi va spune
orice ca să-ţi poată împiedica eliberarea. Duşmanul obişnuia să-mi spună că am fost egoist şi a
trebuit să înving asta. In final a trebuit să realizez că nu puteam ajuta electiv pe alţii până ce eu nu
eram eliberat.
12. ÎNŢELEGE CA PRESIUNEA GENEREAZĂ PRESIUNE
Atâta timp cât duhurile rele au un ascunziş, un adăpost, ele par să tic destul de mulţumite. Dar
când asupra lor este pusă o presiune pentru a li scoase afară, probabil îşi vor manifesta puterile.
Este ca şi cum ai avea o pisică care-ţi doarme în poală. Atâta timp cât o laşi în pace, totul este
calm. Dar încearcă să o îndepărtezi şi dintr-o dată apare împotrivirea. îşi va scoate ghearele,
înligându-le în hainclc şi carnea ta. Cu cât vei încerca să o ridici cu atât mai tare vor pătrunde
ghearele.
Aşa sc întâmplă adesea şi cu scoaterea demonilor. Când îi presezi să plece încep să se agite, iar
unele manifestări ale lor pot fi extrem de
— 188 —-
puternice, astfel încât pot chinui chiar şi fizic persoana, împotrivindu-se plecării forţate.
Deşi cele mai multe manifestări se opresc imediat cc rugăciunea încetează, unii oameni îşi dau
seama - chiar şi în timpul zilei, când nu sunt implicaţi direct în lupta spirituală - de continuarea unor
anumite mani lestări: ameţeală, dureri de cap, tensiune, senzaţii dc rău/boală, etc. Cei care trec prin
astfel de experienţe pot avea multe zile de indispoziţie şi dificultăţi.
Dc îndată ce inamicul a fost expus şi descoperit în propria-mi viată, drumul meu spre eliberare a
fost pavat cu presiune. Am simţit constant o durere fizică ce era foarte obositoare. In unele zile eram
foarte încordat. In altele mă simţeam ameţit. Atunci când eram pc punctul de a fi eliberat în domenii
mai profunde, mă simţeam bolnav. Apoi, în timp ce înaintam în lupta spirituală şi eram eliberat,
vomitam adesea.
Unii oameni care experimentează astfel de lucruri, găsesc că este dilicil să insiste. Bătălia poate
li chiar mai dificilă dacă eşti într-o situaţie în care cei din jurul tău nu înţeleg ce se întâmplă. Tot cc
îţi pot spune este: „Insistă, nu renunţa şi nu dispera!" Lasă-L pe Domnul să te întărească zilnic, apoi
asemenea argintului care se purifică în foc, vei fi curăţat de impurităţi.
Şi acum un cuvânt pentru oamenii care nu sunt conştienţi de manifestări. S-ar putea să ai zile în
care nu eşti tu însuţi. Observi că te superi uşor sau eşti nerăbdător sau pur şi simplu oarecum prea
încordat. Acestea se pot datora agitaţiei interioare provocate de duhurile rele ca reacţie la lupta
spirituală.
Unii oameni nu sunt conştienţi de nici o manifestare sau agitaţie nici în timpul luptelor spirituale
şi nici între intervalele dintre ele. Nu lăsaţi aceasta să vă descurajeze. Eliberarea voastră vine prin
credinţă. Noi nu trebuie să căutăm manifestări fizice sau reacţii. Nu lăsa inamicul să te amăgească
spunându-ţi că de fapt nimic nu se întâmplă.
13. RECUNOAŞTE CEEA CE FACE DUMNEZEU
Deja în capitolul 14 am făcut referire la Iosif şi la suferinţele lui, toate acestea fiind plănuite de
Dumnezeu. O adâncă lucrare a lui Dumnezeu a fost făcută în acest tânăr, fapt care l-a abilitat nu
numai pentru o lucrare pământească, ci şi pentru cea veşnică.
Dacă avem o reacţie corectă faţă de Dumnezeu, el va folosi toate lucrurile pentru a lucra
împreună spre binele nostru. Nu înţelegeţi greşit ceea ce vă spun, dar Bl va folosi chiar şi demoni
pentru a duce la bun sfârşit unele din scopurile lui în vieţile noastre. Dumnezeu este suveran, nu
diavolul. Când ne ridicăm deasupra legăturilor demonice, învăţăm să ne încordăm muşchii
spirituali, să eliberăm credinţă, să exersăm autoritate spirituală şi de asemenea învăţăm să
conducem şi să domnim. Nici unul din aceste lucruri nu s-ar întâmpla dacă nu ar exista presiuni.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm pasivi la ceea ce face Satan, dar trebuie să-L vedem pe
Isus ca Domn şi să nc dăm seama ca nimic nu ni se întâmplă Iară cunoştinţa şi permisiunea Lui.
în viaţa lui Pavel, a fost o vreme când Dumnezeu a folosit un mesager al lui Satan să îl lovească,
să îl păstreze smerit din cauza revelaţiilor pe care le- a primit. Cuvântul „cz lovi" în acest context
înseamnă „a lovi cu pumnul strâns". LI a fost sub presiune demonică, ccca ce a fost hotărât dc
Dumnezeu. Dc trei ori el L-a rugat pc Dumnezeu să îndepărteze acel lucru de la el, dar în mijlocul
presiunii Dumnezeu a zis, în 2 Corinteni 12:9 - „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în
slăbiciune este Jăcută desăvârşită
Au fost momente în experienţele mele când am simţit că nu mai pot suporta presiunile
inamicului. în aceste momente dc criză am plâns epuizat înaintea lui Dumnezeu, dar de fiecare dată
m-am regăsit scoţând un strigăt care m-a surprins şi m-a tăcut să realizez lucrarea Domnului în
mine. Strigătul meu a fost cam aşa: „Doamne, eu aleg mereu voia Ta. Tu cunoşti presiunile care mi
se par că nu le mai pot duce. $tii că vreau să scap de ele, dar mărturisesc că Tu eşti Domnul. Timpul
meu este în mâinile Tale. Aleg ca scopurile Tale să fie complet împlinite, chiar dacă acest lucru
înseamnă mai multă suferinţă ca aceasta." După asemenea mărturisiri, trăiam un sentiment de linişte
că Dumnezeu este suveran şi ştiam că în ciuda presiunii duşmanului, El desăvârşea voia Lui în
toate.
14. FII ÎN PERMANENŢĂ CONŞTIENT DE CRISTOS
Evrei 12:1-2: „57 noi, deci, Jîindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm
la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în
alergarea care
— 190 —-
ne stă umilite. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care,
pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi sade la dreapta
scaunului de domnie al lui Dumnezeu."
Chiar şi în timpul bătăliei împotriva spiritelor de slăbiciune, trebuie să fii conştient în mod
permanent de prezenţa şi puterea Domnului Isus. Numai dacă rămâi centrat pe Isus, vei fi în măsură
să lupţi cu succes şi să răzbeşti.
Păstrează mereu Cuvântul Lui înaintea ta, mai ales părţile de biruinţă şi mângâiere potrivite în
situaţia ta. Indiferent de ceea ce simţi trebuie să-ţi menţii mărturia deplinătăţii prin Domnul Isus
Cristos. Lasă înfrângerea şi mărturiile negative să lic înlocuite zilnic cu afirmaţii pozitive a ceea ce
tu eşti în Cristos.
— 191 —-
CAPITOLUL 20
koaga-te pentru ca alţii sa fie eliberaţi
Cele ce urmează sunt sugestii carc pot fi dc folos atunci când te rogi pentru alţii. Oricum, nu-ţi
permite să fii limitat, încercând să copiezi felul în care acţionează alţii. Fiecare consilier (slujitor)
trebuie să-şi dezvolte felul său propriu dc a sluji.
1. Aşează persoana de consiliat (care are nevoie de slujire) pe un scaun cc nu arc braţe, cum ar ii
scaunul din sufragerie. Aceasta tace ca punerea mâinilor să fie mai uşoară.
2. In prima şedinţă de consiliere este important ca persoanei să i sc dea ocazia să se deschidă şi
să împărtăşească domeniile în care are nevoi (probleme). Aceasta va lua mai mult timp pentru unii
şi mai puţin timp pentru alţii. Fii un bun ascultător. De asemenea, fii atent să nu faci cunoscut altora
clin afara camcrei de consiliere lucrurile personale care ţi-au fost împărtăşite.
3. Mărturiseşte prezenţa lui Isus, care, pe baza Cuvântului Său, este cu acei adunaţi în Numele
Lui. Matei 18:20 - „Căci acolo aude sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul
lor".
4. încurajează persoana de consiliat să mărturisească, rostind prin cuvinte, pe Isus Hristos ca şi
Domnul său şi să renunţe la lucrările întunericului. Dacă nu se poate ruga din propria sa iniţiativă,
folosind cuvintele sale proprii, încurajcaz-o să repete o rugăciune după tine. Fă în aşa fel, încât voia
Domnului pentru timpul de consiliere să lie împlinită.
5. Pune-ţi mâinile peste consiliat şi crede că va li eliberată o putere de viaţă, pe măsură ce tu
slujeşti.
6. începe să tc rogi, aşa cum a fost evidenţiat mai înainte, pentru acele domenii de nevoi
recunoscute de consiliat. Fii deschis la vocea Duhului Stănt şi învaţă să mergi în direcţia în care El
te călăuzeşte.
7. în timp ce tu mustri eu voce tare domeniile, şi consiliatul trebuie de asemenea să mustre,
cooperând sufleteşte.
— 192 —
8. Păstrează la îndemână prosoape de hârtie şi şerveţele, pentru cazul în care va li nevoie de ele.
9. Ţine minte lâptul că mulţi oameni nu experimentează manifestări în timpul eliberării. Aceasta
nu înseamnă că ei nu sunt eliberaţi.
10. Fii dispus să petreci timp în rugăciune. A sacrifica timp constituie o parte a succesului în
slujirea pentru alţii. Una-două ore pot trece foarte repede. Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi arate când să
termini consilierea.
11. Fii calm pe măsură ce slujeşti. Nu este nevoie să „strigi" la inamic, chiar dacă el se
manifestă. Pot fi momente în care, sub impulsionarea Duhului Sfânt, să vorbeşti tare dar, de obicei
se slujeşte folosind tonul normal al vocii.
12. Fii insistent în atacul spiritual asupra domeniului sau domeniilor pe carc le înfrunţi. Tu eşti
în război împotriva unor fiinţe spirituale inteligente. Fii direct şi autoritar.
13. înainte de a încheia sesiunea, întreabă persoana consiliată dacă simte vreo presiune
lăuntrică. Dacă este aşa, atunci adresează-tc sursei provocatoare şi dislruge-i influenţa înainte de-a
înceta rugăciunea, astfel încât persoana să plecc cu un sentiment de încurajare, nu descurajare.
14. încheie, aducându-I laude şi mulţumiri lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut. Ca şi consilier,
fii atent în a păstra ochii persoanei aţintiţi la Isus, Eliberatorul şi asigură-te că mulţumirile îi sunt
aduse lui Isus.
15. Informează-1 pe cel consiliat că este binevenit pe viitor să ţină legătura cu tine, în caz că arc
întrebări sau are nevoie de ajutor. Unii vor avea nevoie pentru planificarea unui alt timp de
rugăciune în viitor.
16. în timpul consilierii, învaţă persoana în cauză despre principiile autoclibcrării, astfel încât să
poată învăţa să-L atingă pe Dumnezeu dc unul singur, pentru a nu li mereu dependent dc tine.
TÂNJIND DUPĂ DARURILE SPIRITUALE
Deşi este folositoare o cunoaştere a regulilor de consiliere, există o dimensiune mai înaltă a
consilierii după care toţi slujitorii ar trebui să tânjească. Este dimensiunea înţelegerii spirituale, carc
este primită prin
— 193 —-
folosirea darurilor spirituale, aşa cum este cuvântul de cunoştinţă, cuvântul de înţelepciune şi darul
deosebirii duhurilor. Umblarea în această dimensiune îi permite consilierului să tic ghidat către
sursa şi soluţia problemei.
ICorinteni 14:1 spune: „Umblaţi şi după darurile duhoriiiceţti..." Cuvântului „umblaţi" (doriţi)
în greceşte îi corespunde înţelesul de „a avea zel pentru, afi zelos pentru". Dicţionarul spune că
^elos" înseamnă „a fi umplut de" sau „ aji inspirat de un entuziasm sau un zel intens".
Să dorim şi să fim deschişi în a primi fiecare împuternicire pe carc Dumnezeu vrea să ne-o
acorde. Cu cât suntem mai bine echipaţi, cu atât mai multe vom putea îndeplini pentru gloria Lui.
UN TIMP PENTRU ODIHNĂ si UN TIMP PENTRU RĂZBOI
Pentru a rupe întărilurile spirituale, avem nevoie atât de tărie spirituală, cât şi de putere fizică.
Când cel consiliat oboseşte fizic în timpul bătăliei spirituale, el este mai puţin capabil de a sc
implica într-un război agresiv.
Poate veni un timp pe parcursul unei sesiuni prelungite, când este mai bine să te opreşti din
rugăciune şi să planifici o întâlnire pentru altă zi, când persoana este refăcută.
Dar există şi momente în care, chiar dacă persoana este extrem de obosită, este mai bine să
continui lupta. Câteodată, după perioade prelungite de luptă, sunt aduse la suprafaţă domenii adânci
dc legături şi în aceste momente demonii se pot împotrivi cu mare putere. Consilierul, văzând în
domeniul natural că persoana este extenuată, ar putea dori să se oprească şi să o lase să se
odihnească; dar în momente ca acestea nu vă odihniţi. Este neapărat necesar - când ceva marc, care
a necesitat o luptă prelungită pentru a fi adus la suprafaţă - ca toţi cei implicaţi să se ridice cu toate
abilităţile lor pentru a rezista şi a scoate demonii. Persistând consecvent, rezultă o marc pătrundere
în zidul spiritual. Dacă din cauza oboselii demonii nu sunt eliminaţi, ci se vor instala din nou şi
ulterior poate necesita mult timp şi efort aducerea lor la suprafaţă.
— 194 —-
încurajează-1 mereu pe cel consiliat să nu cedeze de-a lungul unei bătălii aprige, ci să-şi
folosească toată puterea voinţei până la eliberare. Totuşi, nu forţaţi acca persoană peste limitele sale.
Trebuie să te opreşti şi să continui rugăciunea în altă zi, dacă cel pentru care te rogi este prea
epuizat. In momente de război spiritual intens, trebuie să ne amintim faptul că victoria este cu atât
mai mare cu cât este mai marc lupta, iar eliberarea dobândită este o răsplată mai mult decât
suficientă pentru sacrificiile depuse. Libertatea dobândită este o recompensă mai mult decât
suficientă decât energia folosită.
— 195 —-
CAPITOLUL 17
menţinerea eliberării tale
Cal de important este să păstrăm ceea ce Dumnezeu ne-a dat! Cu certitudine, libertatea noastră
poate ii menţinută dacă în mod constant acordăm atenţie următoarelor sfaturi:
1. NU-TI FIE FRICĂ DE FAPTUL CĂ
DUŞMANUL SE VA ÎNTOARCE
?
In Matei .1.2 Isus ne spune unde merg duhurile rele când sunt scoase afară şi despre dorinţa lor
de a se întoarce în „casa lor".
Matei 12:43-45 - „Du/ml necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând
odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în
ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce. şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele
decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea
dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean. "
Duhurile se pot întoarce, aducând şi alte duhuri cu ele, numai atunci când casa este lăsată
neocupată şi goală. Pe măsură ce eşti eliberat trebuie să cedezi în mod conştient Duhului Sfânt
domeniile eliberate pentru a li umplute dc EL Lasă ca acestea să fie ocupate dc prezenţa lui
Dumnezeu, astfel încât să nu mai fie nici un loc pentru ca duhurile rele săsc poată reîntoarce.
Atunci când problema continuă sau reapare după eliberare, mulţi creştini se autocondamnă,
având sentimentul că ei au dat ocazia duhurilor să se reîntoarcă. Dar numai câteodată este aşa. Ceea
ce se întâmplă de fapt este că alte duhuri, care se află în aceeaşi zonă a legăturilor, sunt stârnite
(tulburate). Duhurile rele lucrează în familii sau grupuri şi ruperea legăturilor lor este progresivă.
Chiar dacă este experimentată o eliberare majoră, totuşi mai pot exista şi alte duhuri rele carc
trebuie scoasc afară.
— 196 —
Câteodată ele stau în expectativă chiar luni de zile înainte ca tu să-ţi dai seama că ele te deranjează
din nou.
Tu trebuie să te vezi pe tine însuţi progresând, nu dând înapoi; devenind tot mai liber, nu mai
legat. Dacă tu umbli în lumină şi le deschizi umplerii cu Duhul Sfânt, atunci duhurile rele nu mai
vin înapoi, ci mai degrabă, prin credinţa ta şi prin lucrarea Duhului Sfânt, celelalte duhuri care mai
există în interiorul tău sunt stârnite pentru a li scoase afară. Când ele simt presiunea, allându-se în
tine, şi tu simţi presiunea. Fii conştient de ceea ce se întâmplă şi nu-ţi lie frică dc reîntoarcerea
vrăjmaşului.
2. PREDĂ-TE ZILNIC DOMNIEI LUI ISUS HRISTOS
Recunoaştc-L pe Isus Cristos ca Domn al tău în fiecarc zi, în mod deliberat. Lasă ca inima la să
fie concentrată asupra lui şi asupra dorinţei de-a face voia Sa. Romani 10:9-10 - „Dacă mărturiseşti,
deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morii, vei fi
mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge
la mâni ui re,..." Romani 12:1 - „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să
aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va ji din partea
voastră o slujbă duhovnicească
Atitudinea continuă a inimii melc este: "Doamne, aleg voia Ta!" A împlini voia lui Dumnezeu
este de o importanţă extremă pentru mine. Mă văd pe mine însumi ca pc proprietatea Lui. Declar
continuu faptul că am fost sfinţit şi pus deoparte, prin sângele Lui, pentru scopurile Sale. Dedicarea
mea faţă de El este 100%. El este viaţa mea, şi în consecinţă, lucrările întunericului ştiu cănu sunt
binevenite.
3. I II UMPLUT DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Coloseni 3:16 - "Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepcii mea.
Invăţaţi-vă şi sfăluiţi-vă unii pe alţii cu psalmi,
— 197 —-
cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima
voastră."
Citeşte în mod regulat Cuvântul lui Dumnezeu. In fiecare zi ta în aşa fel, încât un pasaj din
Scriptură să fie în mintea ta, pentru a medita la el. Neutralizează atacurile aprige ale duşmanului
prin adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
In mod special, meditează la extraordinarele adevăruri despre tine, rezultate în uima identificării
tale cu Isus Cristos, care sunt conturate în Epistole. Lasă ca aceste adevăruri să fie eliberate asupra
ta prin rostirea cuvintelor.
losua 1:8 spune : „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi
noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările (ale, şi atunci
vei lucra cu înţelepciune". Cuvântul cugeta" în ebraică înseamnă "a murmura, a vorbi în şoaptă."
Fie că o facem tăcut sau rostind cuvinte, să avem pe buzele noastre Cuvântul lui Dumnezeu.
Să cântăm de asemenea Cuvântul prin psalmi, imnuri şi cântece spirituale.
Pavel i-a spus lui Timotei: „... din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea
înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus." (2Timotei 3:15)
4. III UMPLUT DE DUHUL SFÂNT
Efeseni 5:18 - „Nu vă îmbăiaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh".
Umblarea în viaţa plină de Duhul începe când un credincios vine la Isus care botează cu Duhul
Stant (Luca 3:16- „Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „ Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine
Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua
încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc"), şi II roagă să-1 umple cu Duhul Sfânt.
Prin credinţă (Galateni 3:5 - „Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele
Legii sau prin auzirea credinţei?"), el înccpc să primească şi să bea din apa. Din acest moment el
trebuie să "fie umplut" continuu cu Duhul Slant.
— 198 —-
Dacă lu nu ai fost încă botezat cu Duhul Sfânt, ai putea spune o rugăciune asemănătoare eu
aceasta: „Doamne Isuse, vin la Tine acum, recunoscându-te pc Tine ca Domn şi Mântuitor al meu.
Doresc să fiu umplut de Duhul Tău. Doresc să te cunosc mai mult. Dc bunăvoie şi plin de bucurie
îmi predau toată fiinţa mea Ţie pentru a li umplut de o nouă viaţă. Chiar acum, te rog să mă umpli,
şi prin credinţă încep să primesc. Iţi mulţumesc, Doamne Isuse. Tu îmi dai acum din Duhul Tău şi
mă umpli. Te laud şi te preamăresc!"
Noi am descoperit deja că în limba ebraică şi greacă, cuvântul „duh" înseamnă de asemenea şi
„respiraţie' sau „râm". Isus a suflat deasupra ucenicilor Săi şi a spus: „Luaţi Duh Sfânl\" (Ioan
20:22). Aşa cum duhurile rele pol fi expulzate afară prin respiraţie, lot aşa Duhul Sfânt poate li
primit prin respiraţie. Dumnezeu a sullat în Adam suilare de viaţă (Genesa 2:7 - „Domnul
Dumnezeu l-a Jacul pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări sujlare de viaţă şi omul s-a Jăcut
astfel un suflet viu"). Isus a sullat asupra ucenicilor. Având ochii aţintiţi pe Isus Cristos, Bl fiind Cel
cc le botează, tu poţi rosti modelul de rugăciune menţionat anterior ori un strigăt asemănător al
inimii tale, şi apoi în timp cc tu respiri normal, lasă ca respiraţia să lie mi jlocul de eliberare al
credinţei tale spre a primi. „Primesc Duhul Slânt chiar acum. Eu respir prin respiraţia Iui
Dumnezeu. Mă predau lui Dumnezeu, Duhul Sfânt. Ii permit lui Isus Cristos să mă împuternicească
pentru lucrarea Lui. ÎI primesc."
Pentru unii oameni, intrarea în viaţa umplută cu Duhul Sfânt este o experienţă dinamică. Pentru
alţii, este o primire tăcută prin credinţă. Indiferent de modul în carc noi am intrat în această nouă
umblare, trebuie să ne predăm zilnic Duhului Sfânt, umblând prin credinţă, nu prin simţuri.
Trăirea experienţei umplerii cu Duhul Slânt este diferită dc simţirea unor emoţii extraordinare,
deşi acestea pot li cu siguranţă experimentate. Chiar şi în timpuri dificile, când simţirile noastre sunt
mai mult în partea de jos decât în partea de sus, noi, cu toate acestea suntem umpluţi de Duhul
Slânt. Aceasta nu are nici o legătură cu sentimentele noastre. Isus nu era într-o stare de bună
dispoziţie când a înfruntat Ghetsimanii şi Calvarul, dar El era umplut eu Duhul Sfânt. Si Duhul
Sfânt a fost cel care I-a dat tăria să treacă prin suferinţe.
— 199 —-
Să primim deci Duhul Sfânt prin crcdinţă şi apoi să umblăm zilnic prin credinţă, fiind „umpluţi"
în mod constant cu Duhul Sfânt.
5. FII ÎMBRĂCAT ÎN ARMURA LUI DUMNEZEU
Efeseni 6:1-17. Am vorbit deja despre armura lui Dumnezeu, care este o parte a echipamentului
nostru spiritual. îmbrac-o printr-o mărturisire de credinţă şi păstreaz-o pc tine. Trăieşte-ţi viaţa
protejat în armura ta. (Vezi capitolul 7.)
6. ADU-I LAUDĂ CONTINUU LUI DUMNEZEU
Evrei 13:15- „Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertjă de laudă, adică, rodul buzelor
care mărturisesc Numele Lui."
Din momentul în care ne trezim şi până la slărşitul zilei, să lăsăm inimile şi buzele noastre să
înalţe mereu jertfe de mulţumire şi laudă. La început trebuie să cultivăm accst obicei, dar după o
vreme acesta devine un stil de viaţă pentru noi.
Să alegem să-L lăudăm pe Dumnezeu indiferent care sunt presiunile sau bătăliile noastre. El este
vrednic să lie lăudat. Un creştin plin dc laudă este un creştin victorios. Dacă nu există laudă, nu
există victorie.
7. RENUNŢĂ LA PĂCAT
Îndată ce noi ne dăm seama că am comis un păcat, să ne pocăim imediat şi să mărturisim
Domnului păcatul.
1 Ioan 1: 9 "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să
ne curăţească de orice nelegiuire."
Persistând într-un păcat, noi oferim teren legal pentru ca duhurile rele să intre. Noi nu ne putem
permite să neglijăm păcatul sau să întristăm pc Duhul Sfânt.
— 200 —-
8. FII ÎN ALERTĂ FATĂ I)E TACTICI LE DUŞMANULUI
Având cunoştinţă acum despre telul în carc duhurile rele pot câştiga intrarea în vieţile noastre
(Capitolul 6), trebuie să fim în gardă (veghetori). Dacă simţim că ele ar putea căuta loc în noi,
atunci vom declara libertatea noastră în Cristos şi ne vom împotrivi lor cu tărie.
Recent, trecând printr-un pasaj cu magazine, am devenit puternic conştient de o prezenţă a
duhurilor rele; atmosfera era foarte apăsătoare, înlăuntrul inimii mele am mulţumit lui Dumnezeu
pentru protecţie şi imediat m-am împotrivit prezenţei duşmanului.
1 Petru 5:8-9 — „Fiţi treji, .şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un
leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Inipotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii
voştri în hune trec prin aceleaşi suferinţe ca voi."
9. CULTIVĂ RELAŢII CORECTE
Ioan 13:34-35 -„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v- am iubit Eu, aşa să vă
iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea
dragoste i mii pentru alţii"
Noi iubim pentru că ni s-a poruncit s-o facem, iar nu pentru că aşa simţim. Lucrează la relaţiile
personale. Separă-te de amărăciune, gelozie, critică, neiertare, etc.
Dacă simţi că încep să te stăpânească atitudini greşite, întoarce-i spatele de bunăvoie
duşmanului şi alege să păstrezi atitudini corecte. Declară-i duşmanului că nu are loc în viaţa ta.
înfruntă apăsările imediat, în loc să permiţi duşmanului să zidească o întăritură săptămâni şi luni
de-a rândul.
10. FII ÎN PĂRTĂŞIE CU ALŢII
Fiecare creştin ar trebui să aparţină unui „staul". Există excepţii ocazionale; de exemplu un
creştin care locuieşte într-un loc izolat, greu accesibil. Totuşi, cci mai mulţi creştini nu au nici o
scuză în a nu-şi găsi un cămin spiritual.
— 201 —-
Nu-ţi petrece viaţa căutând o biserică perfectă, pentru că nu vei găsi una. Alătură-le unei bune
comunităţi care crede in învăţăturile biblice şi-I dă loc dc cinste Duhului Sfânt, loc unde vei li
îmbogăţit spiritual şi ţi se va purta de grijă (vei fi supravegheat spiritual).
Există prea mulţi creştini „nomazi* care nu se stabilesc şi nu prind rădăcini nicăieri. Cei care
hoinăresc sunt în pericol de-a ii înşelaţi. Oaia arc nevoie dc staul.
Membrii Trupului lui Cristos funcţionează în Trup. Nu poţi tuncţiona în Trup dacă nu aparţii
Trupului.
Evrei 10:24-25 -„,Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte hune.
Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai
mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. "
11. UMBLĂ ÎN SMERENIE
Iaeov 4:6-7 - „Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă
împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. " Supuneţi-vă, deci, tui Dumnezeu. Impotriviţi-vă
diavolului, şi el va fugi de la voi.
Deoarece Dumnezeu ne modelează şi ne corectează în permanenţă, trebuie să avem o atitudine
dc smerenie, fapt care ne face să fim receptivi la învăţătură. Ar trebui să primim cu bucurie
modelarea, în special de la cci care sunt maturi spiritual şi sunt responsabili pentru noi înaintea lui
Dumnezeu.
De multe ori am fost martor acelor situaţii în care credincioşii, datorită mândriei şi încăpăţânării,
nu s-au supus unui sfat înţelept şi care astfel şi-au pricinuit lor înşişi multă nenorocire şi s-au
deschis legăturilor demonice.
Evrei 13:17- ,Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci eipriveghează asupra sufletelor
voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată Jace lucrul acesta cu bucurie, nu
suspinând, căci aşa ceva nu v-arfi de nici un folos."
— 202 —-
12. CRISTOS SA FIE CENTRUL VIEŢII TALE
Lasă-L pe Isus Cristos să ocupe locul central al minţii tale. Pe cât de mare îl vezi pe Isus, pe atât
de mic să-1 vezi pe Satan. Înalţă-L pe Isus în discuţiile tale şi nu pe diavol. Promovează
(accentuează) împărăţia luminii, nu a întunericului.
Coloseni 3:1-3 - „Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus,
unde Hristos .sade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cete de pe pământ.
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu
Nu-ţi fie frică să fii conştient de existenţa demonilor. Trecând prin multe bătălii spirituale şi
fiind implicat în mod regulat în rugăciunea pentru eliberarea altora, cu sunt foarte conştient de
existenţa demonilor. Acest lucru m-a lacut să conştientizez şi mai mult existenţa lui Cristos.
înţelegerea acestui adevăr m-a învăţat să obţin şi să menţin victoria asupra duşmanului.
Isus este înţelepciunea, discernământul, puterea, biruinţa şi chiar viaţa noastră. Noi existăm
pentru a-L urma pe El.
— 203 —-
CAPITOLUL 20
eliberarea pentru copii
Efeseni 6:1-4 - „Copii, ascultaţi in Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe
tatăl tău şi pe mania ta'' - este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă- „ca să Jiifericit, şi să
trăieşti multă vreme pe pământ. " Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-
i, în mustrarea şi învăţătura Domnului."
Rolul dc părinte aduce multă bucurie, dar în acelaşi timp şi multă responsabilitate. înţelegând
felul în care demonii acţionează, părinţii îşi pot proteja copiii împotriva atacurilor şi a legăturilor
dcmonice. Dacă demonii găsesc un loc dc acces este responsabilitatea părinţilor, mai ales în cazul
copiilor mici să acţioneze şi să redobândească teritoriul pe care demonii l-au obţinut.
Părinţii au rolul dc-a asigura o atmosferă de dragoste şi siguranţă pentru familie, păstrând casa
liberă de tensiuni negative. Cu toate că Shirlcy era unul din cci 11 copii, niciodată nu şi-a auzit
părinţii certându- se sau eriticându-i pe alţii. De atunci a învăţat că ei îşi rezolvau divergenţele în
particular (în alara prezenţei copiilor), astfel încât copiii au trăit într-o atmosferă relaxantă, lipsită de
tensiune.
Taţii trebuie să realizeze că imaginea Tatălui ccresc în mintea copiilor este modelată după rolul
propriului lor tată în cadrul căminului. Dacă un copil are un tată care este nervos, abuziv, crud şi
indiferen,l poate li greu de imaginat un Tată ceresc bun şi iubitor. Dacă copiii cresc pc un fond de
lipsă de respect faţă dc un tată pământesc, s-ar putea ea ei să nu lie în măsură să răspundă prompt
Tatălui ceresc.
Se spune că: „A preveni este mai bine decât a vindeca". Copiii trebuie să fie învăţaţi să urmeze
căilc Domnului şi încurajaţi să dezvolte o relaţie vitală personală cu El. Atunci când ei sunt învăţaţi
să umble în supunere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi încurajaţi să aleagă în mod continuu calea
dreaptă, sunt protejaţi automat de vicleşugurile inamicului. De
— 204 —

asemenea, copiii trebuie disciplinaţi ferm, dar cu dragoste, atunci când este nevoie.
Este foarte important ca părinţii să aleagă cu grijă cuvintele pe carc le adresează copiilor. Ne-am
rugat pentru un om căsătorit care a fost legal dc demonii cşccului şi respingerii. Ani de-a rândul
tatăl lui i-a spus că nu este bun de nimic şi niciodată nu va realiza ceva. într-o astfel de atmosferă,
duhurilor rele le-a crescut puterea şi şi-au zidit întăriturile în fragedele vieţi prin puterea rostirii
cuvintelor. Rostiţi cuvinte care zidesc, nu cuvinte care dărâmă.
De asemenea, părinţii ar trebui să fie sensibili la nevoile copilului. Johnny ar putea veni de la
şcoală simţindu-se inferior şi respins pentru că alţi copii l-au batjocorit. Mângâie-1, încurajează-1 să
aibă un răspuns potrivit de dat celor care l-au rănit şi roagă-te cu el, cerând eliberare dc orice efect
sau înccrcarc dc pătrundere a inamicului.
Copiii pot înţelege cu uşurinţă realitatea războiului spiritual şi ar trebui învăţaţi cum îşi pot face
partea lor pentru a umbla într-o relaţie strânsă eu Isus. Dar este neapărat necesar ca aceste adevăruri
să lie împărtăşite cu înţelepciune, astfel încât ci sc le înţeleagă, dar să nu le ofere teren pentru nici o
formă de frică faţă de duşman. Trebuie împărtăşită realitatea faptului că Isus este Domnul şi satan
este cel învins. Atenţia lor trebuie focalizată în permanenţă asupra dragostei, puterii şi gloriei
domnului Isus Cristos. Lăsaţi-i să crească conştienţi de Cristos.
Uneori este bine să te rogi pentru copii atunci când ci sunt treji, alteori atunci când dorm. Dacă
te rogi pentru un copil atunci când el este treaz, ar trebui să poţi coopera cu cl. Alege momentul
potrivit: momentul în care copilul nu este prea activ. Copiii miei îi poţi aşeza pe genunchi.
în timp ce slujeşti pot apărea diferite rcacţii: copilul poate sta liniştit şi să nu simtă nimic, poate
deveni obosit şi să adoarmă (nu înceta rugăciunea dacă se întâmplă), poate deveni neliniştit şi
necooperant şi poate fi posibil să vrea să fugă.
Cu câteva zile în urmă ne-am rugat pentru un copil foarte mic, care a început să plângă în
continuu. Reacţia mea naturală a fost de a mă opri şi de a o lăsa pe mamă să îl mângâie. Totuşi eram
conştienţi că sursa agitaţiei au fost duhurile care se manifestau şi au încercat să ne distragă
— 205 —-
atenţia de la rugăciune. Aşadar, am continuat să ne rugăm, până ne-am simţit călăuziţi să ne oprim.
Copilul a fost cuprins de somn şi a doua zi a fost remarcabil schimbat.
Nu este întotdeauna necesar să foloseşti cuvintele „duhuri re!e\ Dacă tc rogi împotriva duhurilor
de respingere, spune pur şi simplu: "Venim împotriva acestei întărituri de respingere în Numele lui
Isus. Respingere, noi te legăm şi rupem întăritura ta în Numele lui Isus.
Dacă copilul este treaz, este prea neliniştit sau nu cooperează, se răzvrăteşte, atunci este mai
bine să te rogi pentru el atunci când doarme. Totuşi, aminteşte-ţi că orice rosteşti în prezenţa lui îi
va pătrunde în minte. Nu este o idee bună să mergi în camera lui şi să ai o discuţie despre el înainte
de-a începe rugăciunea.
Pune-ţi mâinile peste copil şi vorbeşte cu voce joasă împotriva duşmanului. Şi din nou, fii
pozitiv în cuvintele tale. Iniţial tu poţi numi domeniul sau domeniile în carc tu revendici eliberarea,
dar apoi poţi generaliza. Dacă problema este rebeliunea, puteţi spune astfel: „Duhuri de rebeliune,
vă poruncesc în Numele Iui Isus să ieşiţi afară prin respiraţia lui. îl eliberăm pentru a fi ascultător.
Eliberăm mintea şi voinţa lui de toate aceste apăsări. Fiecare legătură este zdrobită. Nu mai este loc
pentru strânsoarea voastră. Voi aţi fost descoperite şi acum noi rupem orice apăsare.
De asemenea, este bine să sc citeze versete din Scriptură care sunt potrivite domeniului de
necesităţi. Este un adevăr pozitiv care îi pătrunde mintea chiar şi în cazul în care doarme. Când îţi
dai seama pentru prima dată de necesitatea eliberării copiilor tăi, poate găseşti că este mai bine să le
slujeşti în mod regulat în fiecare zi sau în fiecare săptămână pentru o perioadă bine determinată de
timp. Poate fi un timp scurt sau un timp lung. învaţă să te laşi călăuzit de Duhul Sfânt pentru a şti
când să închei. Atâta timp cât te uiţi la Dumnezeu, îţi poţi dezvolta o conştiinţă lăuntrică între a şti
când să continui rugăciunea şi când să te opreşti.
Copiii adoptaţi au nevoie de obicei dc eliberare în domenii ca: respingerea şi nesiguranţa.
Un cuplu creştin simpatic, şi-au adus copilul lor adoptat, în vârstă de 9 ani, pentru rugăciune.
Copilul îl cunoştea pe Domnul şi dorea să-L
— 206 —-
urmeze îndeaproape, dar de câteva luni era foarte rebel. Nu numai părinţii erau necăjiţi din această
cauză, ci şi copilul era. Nu dorea să fie în acest fel. Un lucru necunoscut de el era faptul că mama sa
naturală fusese o tânără adolescentă rebelă când i-a dat viaţă. Duhurile de rebeliune fuseseră
transferate de la mamă la tiu în timpul sarcinii şi acum ei căutau să-şi manifeste prezenta. împreună,
ne-am ridicat împotriva duhurilor de rebeliune şi împotriva altor domenii după cum ne îndemna
Domnul. Dragul de el, de atunci s-a schimbat.
Copiii ajung să se supună de bunăvoie atunci când demonii de rebeliune sunt scoşi a Iară din ci.
Bineînţeles, copiii au nevoie de educaţie pentru a înţelege importanţa supunerii şi ei trebuie să-şi
dorească în inima lor să umble în ascultare. Noi am văzut mulţi părinţi emoţionaţi datorită
schimbărilor în atitudinea şi reacţiile copiilor lor în urma eliberării.
Pe măsură ce slujim copiilor noştri în dependenţă de Domnul Isus, vom descoperi realitatea unui
Cristos viu, cc poartă dc grijă. Cât de reală va fi credinţa noastră în El şi cât de preţios va fi El
pentru noi!
— 207 —-
CAPITOLUL 19
Întrebări şi răspunsuri despre
eliberarea de duhuri rele
1. CINE AR PUTEA SĂ SE IMPLICE ÎN SLUJIREA PENTRU ELIBERARE?
Fiecare credincios poate fi implicat în autoeliberare si de asemenea, fiecare credincios ar trebui
să ajungă în acea poziţie în care să ştie să se roage pentru alţii dacă i se cere aceasta. Nu toţi vor
excela în accastă slujire. Va exista o catcgorie de oameni pe care Dumnezeu îi va ridica şi-i va
echipa special pentru această slujire. Putem anticipa că acei caic au daruri de slujire în Trup
(Biserica), în mod special evangheliştii, vor opera în această dimensiune.
Rugăciunea pentru alţii nu este un domeniu pentru cei imaturi sau cei începători. Mai întâi noi
trebuie să ştim cum acţionează inamicul nostru şi cum să ne menţinem pe noi înşine în mijlocul
războiului. A li neinformat înseamnă a 11 vulnerabil.
2. SLUJBA DE ELIBERARE TREBUIE FĂCUTĂ ÎN PUBLIC SAU ÎN PARTICULAR?
Isus a eliberat oameni atât în locuri publice, cât şi în locuri private. Trebuie să fim dispuşi să ne
confruntăm cu nevoia, oricând şi oriunde apare aceasta. Unora Ie este frică ca să nu sc întâmple
lucruri neobişnuite în timpul serviciilor lor religioase, fapt care ar sfărâma ani de "tradiţii
respcctabile,,. Să fim deschişi Duhului Sfănt şi să învăţăm să ne lăsăm călăuziţi în ceea ce El doreşte
să facă - fie că este în public, fie că e în partiCular.
Mulţi oameni solicită consiliere în particular. Acest lucru este de ajutor când persoana arc nevoi
adânci pe care doreşte să le împărtăşească. Oricum, sunt multe nevoi care pot fi întâmpinate într-o
adunare publică.
— 20cS —
Dacă există unii care, prin manifestările lor demonice, deranjează în mod obişnuit cursul
adunărilor (cum ar li lauda şi închinarea de duminica), este bine să-i luăm deoparte şi să ne ocupăm
de ei în particular.
3. CE ROL AU ÎNTRUNIRILE PUBLICE PENTRU ELIBERARE?
Acestea au un rol foarte important. Propovădui rea Cuvântului nu ar trebui să lie separată de
semnele de vindecare şi eliberare, ci urmată dc ele - Fapte 8:5-7 - ,.Filip s-a coborât în cetatea
Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând ta cele spuse de Fi lip,
când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi
scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. "
Nevoile oamenilor, care aparţin sau nu unei biserici, sunt atât dc mari încât nu pot li întâmpinate
doar de un pastor sau de un consilier. Când adunăm oamenii în nevoi pentru servicii speciale,
cuvântul poate li predicat, pot li date sfaturi şi credinţa poate ii declanşată. într-o atmosferă ea
aceasta se pot întâmpla lucruri mari în timp ce Isus lucrează prin semne doveditoare.
Eu însumi am ajuns implicat în adunări dc eliberare pentru că nu aveam timp să mă rog separat
pentru toţi care căutau consiliere. Un prieten de-al meu, slujitor ca şi mine, mi-a sugerat că ar trebui
să-i adunăm pe toţi cci care au nevoie de slujire şi să-i ajutăm pe toţi deodată. Aşa au început
întâlnirile regulate în care, după timpul dc învăţătură de 45 de minute, eram călăuziţi de Duhul Sfanţ
în rugăciunea în comun şi eliberarea în masă. Scopul principal al întâlnirilor era dc a-i învăţa pe
oameni să-şi elibereze credinţa şi să-şi obţină autoeliberarea în loc de a fi dependenţi dc un
consilier.
4. ESTE POTRIVIT SĂ MĂ ROG PENTRU ELIBERAREA PERSOANELOR DE SEX OPUS?
în condiţii normale accasta nu este recomandată. Este dc preferat ca bărbaţii să se roage pentru
bărbaţi şi femeile pentru femei. Când nu este posibil, este important să fie eu tine un consilier dc
acelaşi sex cu persoana
— 209 —-
consiliată. Eu mereu încerc să am o femeie consilier cu mine când mă rog pentru o femeie. Nu
trebuie să existe suspiciuni datorate gesturilor neînţelepte. Având un martor, consilierul este protejat
de orice acuzaţii false de conduită improprie. Trebuie să fim cu un pas înaintea lui Satan care va
încerca să facă orice îi stă în putinţă pentru a împiedica o slujire legitimă. Dacă un bărbat se roagă
singur pentru o femeie şi demonii se manifestă prin strigăte puternice, va ti greu să convingi pe
cineva, carc trece prin preajmă şi care nu are înţelegere asupra acestui domeniu, că totul este în
ordine. Fiţi înţelepţi!
5. SUNT RECOMANDATE ECHIPELE DE CONSILIERE?
Desigur, dacă grupurile au consilieri buni. într-o consiliere individuală, eu personal, nu aş dori
mai mult de cinci oameni să sc roage pentru o persoană. Dacă şi alţii ar li implicaţi, pe aceştia i-aş
pune să mijlocească într-o încăpere apropiată, păstrând comunicarea între cele două grupuri.
Implicarea prea multor consilieri poate fi stânjenitoare pentru cel consiliat. Eu de obicei lucrez doar
cu încă un consilier.
O echipă de consiliere aduce oportunitatea noilor lucrători să câştige experienţă lucrând alături
dc consilierii maturizaţi.
O echipă formată din soţ si soţia lui poate fi foarte eficient.
6. TREBUIE SĂ ÎNCERCI SĂ SLUJESTI PENTRU ELIBERARE CUIVA CARE NU DOREŞTE ACEST LUCRU?
Nu poţi forţa pe nimeni, oricât de mult te-ar îngrijora acea persoană, înainte ca un credincios să
poată primi eliberare, trebuie ca el să consimtă acest lucru.
Unii oameni sunt înfricoşaţi sau nu vor să conştientizeze că au nevoie dc ajutor. în aceste cazuri
este mai bine să aştepţi până devin eu adevărat
— 210 —-
disperaţi şi deschişi pentru a primi slujirea. în acelaşi timp, poţi lua autoritate în propriile tale
rugăciuni, asupra spiritelor care opresc răspunsul corect al oamenilor şi să mijloceşti pentru ei, cum
te călăuzeşte Duhul Sfânt.
Ocazional, câte un consiliat sc va ridica şi duhurile vor vorbi prin cl putând spune lucruri ca:
„Eu plcc de aici". „Nu te vei mai ruga pentru mine vreodată". „Te urăsc". „Lasă-mă în pace." Când
apar astfel de manifestări demonice, este nevoie să le recunoşti şi să spui ferm persoanei să nu fie
acord cu astfel de manifestări şi să coopereze cu tine ca tu să porunceşti duhurilor să plece.
7. MĂ POT RUGA PENTRU ELIBERAREA
CUIVA ATUNCI CĂNI) SUNT LA DISTANŢĂ DE ACEA PERSOANĂ?
Da, te poţi ruga pentru o persoană pentru a ti eliberată chiar dacă acca persoană se afla într-un
alt loc. Distanţa nu constituie un obstacol pentru Duhul Sfânt. Oare nu ne rugăm pentru prietenii
noştri misionari, chiar dacă ei sunt departe?
Esenţa rugăciunii pentru cineva este să iii călăuzit de Duhul Sfânt şi să eliberezi credinţa în
timpul rugăciunilor talc.
8. POATE O PERSOANĂ NECONVERTITĂ
SĂ FIE ELIBERATĂ?
în general, o persoană trebuie să vină la Isus Domnul şi Salvatorul înainte de a primi eliberarea.
Necredincioşii pot primi câteodată o oarecare eliberare ca semn al dragostei şi puterii lui
Dumnezeu. Mulţi dintre ci vor pe urmă să se întoarcă şi să-şi predea viaţa lor lui Cristos.
în Fapte 28:7-9 citim despre rugăciunea lui Pavel pentru necredincioşi când a naufragiat pe
insula Malta. Conducătorul insulei, Publius, şi-a
oferit ospitalitatea lui Pavel şi celor ee-1 însoţeau. Când Pavel a aliat că tatăl lui Publius era foarte
bolnav, s-a rugat şi a pus mâinile peste el şi omul a fost vindecat. Vestea s-a răspândit şi restul
oamenilor de pe insulă care erau bolnavi au venit la Pavel pentru a fi vindecaţi.
Slujind necredincioşilor pe această cale, este o oportunitate glorioasă de a dovedi realitatea şi
puterea lui Isus Cristos şi de a spune că ceea ce se întâmplă când te rogi este pentru că Isus îi atinge
şi astlel îi încurajezi să-şi deschidă inimile Lui. Cu toate acestea, nu există garanţia că ceea ce făcut
Dumnezeu pentru ei va rămâne, dacă ei vor respinge calea Lui ulterior.
9. ESTE BINE SĂ INTRI ÎN CONVERSAŢIE CU DEMONII Şl SĂ LE CERI NUMELE LOR?
Ar trebui să evităm să conversăm cu demonii, cu cxcepţia faptului de a întreba un duh despre
numele lui. Spun asta din două motive.
In primul rând pentru că duhurile rele sunt fiinţe ticăloase în care nu poţi avea încredere. Te vor
minţi şi te vor înşela chiar şi când întrebi numele lor. îţi pot spune adevărul sau nu. Iată o istorisire
care sună cam aşa: Consilierul: - Duh rău, care este numele tău? Duhul: - Sunt duhul minciunii!
Consilierul: - Spui adevărul?
Identificarea duhurilor poate fi folositoare pentru scoaterea lor. Când sunt identificaţi nominal,
acest fapt determină o slăbire a legăturilor lor. Totuşi, este un singur incident amintit în Biblie, în
carc duhul a fost întrebat de numele lui. Răspunsul a fost „legiune" (Marcu 5:9), ceea ce a fost mai
degrabă o chestie de statistică a numărului de demoni carc erau acolo decât o descriere asupra
felului lor. Ar trebui să tratăm eu precauţie întrebarea numelui demonilor. Eu o lac foarte rar,
preferând să mă bazez pe discernământul dat dc Duhul Stănt.
Când demonilor li se cere să-şi spună numele, uneori vor răspunde prin gura persoanei (unii vor
minţi), iar câteodată nu există răspuns. Când răspunsul nu există, accst lucru se poale întâmpla
datorită împotrivirii persoanei în cauză, astfel încât demonii nu se pot exprima prin buzele
__ 212 __
ci. Ai puica încerca să întrebi persoana carc este cuvântul carc s-a formulat în mintea ei. Ar puica
să-ţi spună că aude cuvintele „ură de sine" repetându-se. Numeşte acest domeniu şi porunceşte-le să
plece.
Al doilea motiv pentru care nu este bine să conversezi eu demonii este faptul că acest lucru tc
apropie foarte tare de practicile unui med iu m care comunică cu duhurile rele. Această practică este
interzisă în Scriptură în Deuteronom 18:10-12 — „ Să nu Jîe la line nimeni care să-şi treacă pe Jiul
sau pe fiica lui prin Joc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al
viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu
ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea
Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeu! tău, pe aceste nea/nuri
dinaintea la. "
Creştinii nu au voie să consulte duhurile rele ca să obţină informaţii. Sursa noastră este Duhul
Siănt. Prin darul deosebirii duhurilor şi darul cunoştinţei, Duhul Slânt ne poate spune numele
duhurilor şi orice altceva avem nevoie să ştim despre domeniul de legături.
10. ESTE VREO DEOSEBIRE ÎNTRE LUCRĂRILE FIRII PĂMÂNTEŞTI ŞI LUCRĂRILE DEMONILOR?
Deşi cele două sunt în strânsă legătură, totuşi există o diferenţă. In Galateni 5:19-21 - „Şi faptele
Jiriipământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea
la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de
partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai
dinainte, cum am mai spus, că cei ce jac astfel de lucruri, nu vor moşteni împărăţia fui Dumnezeu. "
- ni sc dă o listă a lucrărilor firii pământeşti (cărnii) ceea ce include : imoralitatea, senzualitatea,
vrăjitoria, gelozia, izbucnirile dc furie, beţia, etc. Accstea sunt faptele care pornesc din acele
domenii ale naturii umane care nu sunt sub controlul Duhului Sfânt. Dacă ne vom
preda constant pe noi înşine lucrărilor lirii pământeşti, ne vom deschide infiltrării demonice în
domeniul în care permitem. Dc exemplu, o persoană care în mod repetat are un comportament
imoral se va deschide demonului imoralităţii. Legătura poate începe în trup, dar după aceea va li
întărită de intrarea duhurilor rele.
11. EXISTĂ VREO LEGĂTURĂ ÎNTRE „VINDECAREA MEMORIEI" ŞI ELIBERARE?
Da, este o legătură. „Vindecarea memoriei" înseamnă a aduce eliberare oamenilor, dar pe o
scară inferioară. Mulţi care slu jesc vindecării memoriei sau vindecării lăuntrice nu vor realiza că ei
slujesc pentru eliberarea de demoni; şi totuşi aceasta este ceea cc sc întâmplă. Vindecarea lăuntrică
se petrece cu siguranţă; pentru vindecarea lăuntrică (armonie), demonii trebuie scoşi. Deoarece
termenul „vindecarea memoriei" nu este un termen din Scriptură, eu personal nu-1 folosesc.
12. CÂND UN DUH ESTE SCOS AFARĂ, EXISTĂ PERICOLUL CA EL SĂ INTRE
ÎN ALTCINEVA DIN IMEDIATA APROPIERE?
Da, există o posibilitate şi din această cauză eu mereu cer protecţia pentru cci care pot fi în
preajmă. Dacă mă rog pentru cineva în propria lui casă, voi cere protecţie asupra fiecărui membru al
familiei. Credinţa este mai puternică decât teama. Trebuie să vedem victoria noastră şi înfrângerea
inamicului. Duhurile sunt cele care sunt speriate şi sunt pe fugă, nu noi suntem. Noi trebuie să fim
curajoşi şi neînfricaţi prin Cristos.
Din cauza credinţei mele în puterea de păstrare şi eliberare a lui Cristos, niciodată nu-mi este
frică să am în preajmă copii sau bebeluşi -- nici chiar şi în adunările publice dc eliberare. îi consider
bineveniţi, ştiind că vor li mai degrabă binecuvântaţi decât vătămaţi într-o adunare unde Duhul
Sfânt sc mişcă cu putere. Totul depinde de măsura credinţei noastre.
— 214 —-
Pc dc alta parte, o persoană care este reticentă faţă de lucrarea Duhului Slânt şi îşi exprimă
dispreţul şi batjocura asupra oamenilor eliberaţi, poate deveni o ţintă pentru demonii care tocmai i-
au părăsit pe alţii.
13. DACĂ O PERSOANĂ EXERSEAZĂ DARURILE SPIRITUALE ÎNSEAMNĂ CĂ ESTE COMPLET ELIBERATĂ DE ORICE
ÎNCĂTUŞARE?
Dumnezeu nu aşteaptă până ne eliberăm de toate legăturile, înainte să lucrcze prin noi. O
persoană poate lucra în slujirea dc vindecare, cu darul vindecării operând prin ea şi totuşi să mai
aibă domenii în viaţa ci carc trebuie curăţate. Acţiunea unui dar spiritual cu o mare putere nu este
neapărat un indiciu al unei vieţi libere de orice încătuşare (legătură).
14. ESTE NEVOIE CA LOCUINŢELE ŞI CLĂDIRILE SĂ FIE CURĂŢATE DE PREZENŢA DEMONILOR?
Deoarece spiritele pol zăbovi în case sau în jurul lor sau în obiecte cu care ele au fost asociate,
adesea este nevoie de o curăţire.
Nu este dificil să curăţi o casă. Credincioşii carc locuiesc acolo ar trebui să se unească şi să
cedeze căminul sau proprietatea de bună voie Domnului, să lege lucrările duhurilor rele în Numele
lui Isus, apoi să declare locuinţa sfinţită prin puterea sângelui lui Isus Cristos. Când fac accst luciu,
mă deplasez din cameră în cameră, declarând curăţire în Numele lui Isus. Aţi putea dori să mergeţi
şi afară să declaraţi clădirea şi terenul din jur proprietăţi ale Domnului. Când ne mutăm într-o casă
nouă, dacă simţim că este necesar, primul lucru pc carc-1 facem eu şi soţia mea Shirley, este
curăţarea ci. Bineînţeles că întotdeauna o dedicăm lui Dumnezeu.
Un prieten de-al meu a fost pastor într-o biserică care a început ţinându-şi serviciile divine prin
închirierea, unui fost cinematograf Acolo
— 215 —-
era atâta răeeală în atmosferă, încât oamenii au început să comenteze pe această temă. Cei mai
vârstnici, luând acesta în considerare, au devenit conştienţi de prezenţa demonică, au postit, apoi au
umblat prin clădire proclamând eliberarea. Prietenul meu a lipsit în acel moment, dar când s-a
întors, mergând singur prin clădire a simţit că curăţirea nu este completă. A intrat de două ori în
toaletă şi i s-a zburlit părul pe ceată. Dumnezeu îi dezvăluise prezenţa duhurilor homosexualităţii
cărora el Ie- a poruncit să plece în Numele lui Isus. A continuat apoi să mustre până când a simţit
clădirea curăţată. Duminica următoare, oamenii, fară să ştie ce au tăcut vârstnicii au comentat
despre căldura clădirii în contrast cu răceala care dispăruse. Puterea lui Satan fusese sfărâmată.
15. POATE ORICINE SĂ SE ROAGE PENTRU AUTOELIBERARE?
Majoritatea credincioşilor pot, dar întotdeauna există cineva căruia îi lipseşte tăria de caracter
sau are unele deficienţe mentale, şi nu sunt în stare să se ridice singuri. Alţii trebuie să ia iniţiativa
să slujească celor care sunt cu adevărat slabi.
Prin experienţă am descoperit că unii credincioşi la început au nevoie de ajutor dc la alţii pentru
a găsi calea, chiar dacă ei au înţeles teoretic principiile autoeliberării. Consilierul trebuie să decidă
când poate acea persoană să se descurce singură şi nu mai are nevoie de sprijinul altora.
Pot fi momente în care o persoană, care s-a rugat cu succes de multe ori pentru autocliberare,
ajunge într-un punct unde are nevoie de ajutorul altei persoane pentru o scurtă perioadă
16. POT COPIII SĂ PRACTICE AUTO-ELIB ERARE A?
Cei mai mulţi copii pot practica autoeliberarca. Cunosc copii de diferite vârste, carc sunt în
măsură să coopereze cu Domnul şi să-şi aducă autoeliberarca.
— 216 —-
Părinţii ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru copiii mai tineri. Pe măsură ee cresc, pot
deveni mai independenţi.
Nu subestimaţi capacitatea copiilor de-a înţelege lucruri spirituale. Adesea, ci pătrund principiile
spirituale mai repede decât adulţii.
17. ESTE NECESARĂ PREZENŢA PĂRINŢILOR ATUNCI CÂND CINEVA SLUJEŞTE COPILULUI LOR ÎN VEDEREA ELIBERĂRII?
Da, daca este posibil, ambii părinţi ar trebui să fie cu copilul lor.
In Noul Testament citim despre cum părinţii îşi aduc copii la Isus. (Marcu 7:25-30 -Căci îndată,
o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorhindu-se despre El, şi a venit de s-
a aruncat la picioarele Lui. Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să
scoată pe dracul din fiica ei. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei
pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei. " „Da, Doamne'' I-a răspuns ea „dar şi căţeii de sub masă
mănâncă din fărâmiţările copiilor. " Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-le; a ieşit dracul
din fiică-ta. " Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din
ea. ",
Matei 17:14-21 - „Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui
Isus, şi I-a zis: „Doamne, ai milă de Jiu! meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în
Joc, şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece. "„O, neam
necredincios şi pornit la rău!" a răspuns Isus. „Până când voi Ji cu voi? Până când vă voi suferi?
Aduceli-l aici la Mine. " Isus a certat dracul. care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar in
ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus, şi l-au zis, deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l
scoatem? " „Din pricina puţinei voastre credinţe " le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea
credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo" şi s-ar
— 217 —-
mata; nimic tui v-ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de. draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu
post ". ").
Deoarece părinţii au responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu pentru instruirea şi educarea
copiilor, este important ca ei să fie da laţă.
Când ambii părinţi ai unui copil sunt prezenţi, îi învăţ cum să se roage pentru copil. Cu toate că
cu sunt acela care ia iniţiativa şi fac marea parte a rugăciunii, îi încurajez să petreacă şi ei timp în
rugăciune şi astfel să înveţe să slujească.
18. NU MĂ SIMT VICTORIOS ŞI NU SIMT CĂ AM VREO AUTORITATE PENTRU A MĂ ELIBERA PE MINE ÎNSUMI. CE AR
TREBUI SĂ FAC?
Chestiunea nu este despre ceea ce tu simţi, ci ceea ce declară Cuvântul lui Dumnezeu că este.
Identificându-te cu Cristos, împărtăşeşti victoria şi triumful Lui asupra inamicului. Mulţumeşte-I lui
Dumnezeu prin credinţă pentru victoria pe carc o ai prin Cristos. Mărturiseşte principiile auto-
cliberării, indiferent de ceea ce simţi tu.
19. AM ÎNCERCAT SĂ MĂ ELIBEREZ PE MINE ÎNSUMI, DAR NIMIC NU PARE SĂ SE ÎNTÂMPLE
Asigură-tc că elementul „credinţă" este în funcţiune. Pe măsură ce vii împotriva întăriturilor şi
crezi că ceea ce spui se va întâmpla, va avea loc o măsură de slăbire şi rupere chiar dacă tu nu simţi
asta. Poate c nevoie dc mai multă perseverenţă înainte de a simţi vreo schimbare. Dacă după un
anumit timp, săptămâni sau luni mai eşti încă perturbat, caută un consilier înţelegător, care se poate
ruga cu tine şi să te ducă până într-un punct unde lucrurile se întâmplă în mod evident. Unii oameni
au nevoie de încurajare care să-i ajute să înceapă să-şi facă partea lor pentru eliberare.
— 218 —-
20. CUM AŞ PUTEA ŞTI CÂND SUNT COMPLET ELIBERAT?
Este responsabilitatea Duhului Slânt de a te convinge că eşti complet liber.
Uneori declar confidenţial unei persoane că un anumit domeniu al încătuşării este complet
sfărâmat; dar fac asta doar în cazul în care ştiu în duh că este aşa. Foarte des, chiar şi după o marc
eliberare, spun persoanei că Dumnezeu mai arc dc lucru în acelaşi domeniu. Nespus dc mult rău fac
acci consilieri carc spun în mod greşit oamenilor că sunt liberi.
De obicei este destul de uşor pentru o persoană să-şi dea seama dacă a avut parte de o oarecare
parte de măsură de eliberare. Reacţiile şi tulburările vor li dispărut, în locul lor apărând un
sentiment de libertate. Există posibilitatea ca unii să nu simtă nimic imediat, dar îşi vor da seama de
dovezile eliberării în următoarele zile. Uneori, unii sunt eliberaţi, dar ei nici nu realizează acest
lucru. Odată ce problema a dispărut, uită cu uşurinţă de ea, până când ceva Ic reaminteşte cum erau
odinioară şi ei realizează că sunt schimbaţi. Cât de atenţi trebuie să fim pentru a nu uita ce a făcut
Dumnezeu pentru noi şi să-l aducem mulţumiri!
Adesea oamenii „simt" că sunt complet eliberaţi într-un domeniu problematic, dar descoperă
luni sau chiar ani mai târziu eă au nevoie de o eliberare mai profundă. Aceasta se întâmplă nu
jxintru că ei au lbstremeătuşaţi, ci pentru că Duhul Stănt îi atinge pentru a dezrădăcina adâncimile
implicării satanice în vieţile lor. Când are loc o eliberare majoră, spiritele rămase din aceeaşi familie
pot sta ascunse Iară să se manilestc de frica de a nu fi demascate şi alungate. Deşi persoana se simte
liberă, ca are nevoie de mult mai multă eliberare. Eu cred că Dumnezeu ne permite să nc bucurăm
de măsuri de eliberare înainte de a intra într-o nouă bătălie, astfel încât să nu avem perioade lungi dc
lupte grele fără pauze.
Să ne sprijinim pe Domnul Isus şi să declarăm constant deplinătatea noastră în El. Aceasta, va
elibera puterea Lui pentru a putea aduce la lumină acele domenii în care trebu ie acţ ionat. Bazcază-
te pc mărturisirea de credinţă că tu eşti liber, nu pc mărturisirea de speranţă că într-o zi vei fi liber.
— 219 —-
CAPITOLUL 20
mărturii personale
Pe când făceam parte dintr-un cerc pastoral în Australia, am avut privilegiul de a consilia
numeroşi oameni şi de a-i învăţa căile autoeliberării.
In acest capitol sunt redate mărturii ale unora din acei oameni, atât bărbaţi cât şi femei. Pc foarte
mulţi dintre ei i-am cunoscut bine. Le suntem recunoscători pentru împărtăşirea experienţelor lor,
precum şi celor carc şi-au tăcut timp să scrie, dar ale căror întâmplări n-au fost incluse aici. Toţi
sunt creştini responsabili şi dedicaţi şi ar putea reprezenta media creştinilor din orice biserică locală.
Deşi toţi au fost de acord să le amintim numele, noi credem că este mai bine pentru mărturiile
lor să fie anonime. O excepţie s-a făcut în mărturia finală a lui Daphne Drummond care a fost
asistenta mea pricepută în multe sesiuni de consiliere.
Pe măsură ce citiţi despre puterea eliberatoare a lui Isus în viata altora, fie ca voi să fiţi
încurajaţi să acţionaţi în credinţă şi să vă încredeţi în Dumnezeu pentru propria voastră eliberare.
„M-AM POMENIT EXPLODÂND DE FURIE"
Anul 1976 a fost un an cu progrese şi evenimente. Dumnezeu m-a călăuzit într-o muncă de
slujire misionară permanentă, chemându-mă din Australia în Noua Zeclandă, Indonezia, Singaporc
şi Malaezia. Prin urmare, când biserica mea m-a rugat să încep o nouă şcoală biblică în junglele din
Papua Noua Guinee, am anticipat că vor urma ani minunaţi de slujire fericită. Dar Dumnezeu avea
planuri mai mari. Nu m-a chemat pentru o vacanţă prelungită, ci la o creştere spirituală. Sc pare că
Dumnezeu este mai interesat de caracterul omului decât de confortul lui
— 220 —
şi anii care au urmat au fost plini de lecţii adevărate, învăţate cu un anumit preţ. Aceasta despre care
voi relata acum este una din acele lecţii.
Primul nostru grup de 2.3 dc studenţi a fost minunat. Erau firi vioaie, comunicative şi dornice de
a învăţa. Dar odată cu scurgerea lunilor, au început sa apară adânci crăpături şi defecte în
comportamentul lor şi al meu. Unii dintre băieţi aveau probleme frecvente cu poftele carnale. Am
avut şi un mincinos notoriu. Unul dintre băieţi a fost implicat în magie şi eu m-am pomenit
explodând de furie în clasă.
A doua ieşire a fost mai puţin intensă ca prima. Pe scurt, i-am găsit pc studenţi mai provocatori
şi în acelaşi timp mult mai enervanţi. De exemplu, unul din ci nu putea să privească pc nimeni în
lâţă, dar îşi lovea constant fruntea şi se bâlbâia rău când vorbea. Altul refuza să vorbească. Altul a
fugit şi s-a îmbătat, în timp cc un al patrulea avea o mare problemă cu violenţa, încât îmi era frică să
stau în preajma lui. Pe deasupra, propria mea problemă eu mânia s-a agravat.
într-o dimineaţă la ora şase, a început să iasă fum de la un cuptor de gătit carc sc alia în grădina
şcolii. M-am încins de furie. Era o regulă strictă ca nimeni să nu gătească în timpul orelor de
odihnă. Vrând să nu răspund sub impulsul furiei, mi-am întors ochii dc la spirala de fum şi am
încercat să mă rog, dar furia mea se încingea tot mai tare. Nimic nu a reuşit să-mi abată gândul de la
acel fum. în cele din urmă stavila s-a prăbuşit şi am năvălit furios în jos pe scări în casa din grădină.
Patru studente speriate m-au văzut la timp şi s-au ascuns în tufişurile de tapioca din apropiere. Am
ridicat un băţ. din mers şi am intrat în şopron, zdrobind în calea mea oalele şi capacele, împrăştiind
orezul, bananele şi cărbunii. Corpul studenţesc s-a înfuriat pentru acţiunile mele şi un teribil val de
ură a bântuit prin şcoală în ziua aceea.
Dumnezeu este bun. Mi-a părut rău pentru ceea cc făcusem şi mi- am cerut scuze, iar studenţii
m-au iertat, dar problema mea a devenit un pic prea evidentă.
în sfârşit, în cele din urmă a venit sfârşitul anului, vacanţa şi mult dorita odihnă în Australia. De
asemenea, în sfârşit, l-am auzit pe pastorul Powell predicând despre eliberarea de duhuri rele.
Cuvintele nu pot exprima uşurarea mea când am îmbrăţişat această nouă speranţă.
__ 221 __
Rugăciunea, postul, autocontrolul si mărturisirea pozitivă au ajutat la curăţarea domeniilor de păcat
în viaţa mea. Dar câteva domenii au rămas aparent de neclintit, până ce acest pastor s-a rugat cu
mine pentru eliberare.
Spre surprinderea mea, pastorul Powell nu s-a rugat împotriva duhurilor de furie din mine, dar
m-a învăţat să lupt zilnic pentru propria mea eliberare de alte trei întărituri majore. In fiecare
dimineaţă, în timpul meu de rugăciune şi meditaţie după cc meditam asupra Cuvâih-ului, urma o
bătălie prin mărturisiri rostite. Duhurile mi-au părăsii trupul, manilestându-se printr-un căscat şi
râgâială profundă.
S-au scurs câteva luni. Ne-am întors la şcoala biblică cu un nou grup de studenţi, dar s-a
întâmplat un lucru extraordinar: nu mai simţeam turia. Deseori mă confruntam eu situaţii care cu un
an înainte m-ar fi provocat să explodez. Am fost uimit să găsesc pace. Nu mai exista nici o luptă
pentru a atinge această pace pentru că după plecarea duhurilor toate simptomclc dispăruseră.
I-am învăţat cu mult entuziasm pe studenţi principiile eliberării învăţate dc la pastorul Powell.
Pe o perioadă mai mare de o lună am avut învăţături biblice şi rugăciuni dc grup pe această temă.
Rezultatele au fost peste aşteptările noastre. înainte denumeam anumite probleme ca şi „tulburări de
personalitate", acum devenise evident faptul că multe tulburări aveau ca rădăcină duhurile rele. De
exemplu, băiatul care-şi lovea capul tot timpul s-a întors să repete cursul. într-o lună a avut parte dc
atâta eliberare, încât a fost transformat într-o persoană încântătoare, devenind cci mai sclipitor
student dintre toţi. Demonii de ruşine şi timiditate l-au părăsit. Confuzia, nebunia şi un blestem de
familie care se transmisese prin generaţii îl ţinuseră legat pc accst băiat. Rugăciunea în Numele lui
Isus a legat acele duhuri şi le scosese alâră. într-un mod minunat acel student a fost eliberat şi
imediat a început o lucrare dc evanghelizare. Din studentul timid cl s-a transformat în cel mai
curajos martor pentru Domnul Isus. Nouă, celor din echipa dc conducere, ne părea tare rău că ne
trebuise un an şi jumătate să-l ajutăm pe acest băiat, dar L-am slăvit pc Dumnezeu că nu a fost prea
târziu.
Fiecare student a avut dc beneficiat. Un tânăr a descoperit odată cadavrul unui prieten înecat
într-un râu. Socul teribil îşi lăsase amprentele.
__ 222 __
Când am început să legăm duhul de frică, tânărul a intrat în şoc din nou. Bătălia împotriva acestor
duhuri a continuat câteva luni, dar eliberarea care a urmat a fost binemeritată.
Studentul carc refuza să vorbească a înţeles adevărul eliberării. In fiecare dimineaţă îl puteam
auzi lăudându-1 pe Dumnezeu afară prin junglă şi luptându-se eu demonii din interiorul lui. După
săptămâni de luptă dusă din toată inima l-am văzut înflorind într-un propovăduitor preţios al
Cuvântului lui Dumnezeu. Am observat un lucru destul dc ciudat, şi anume că legăturile din trecut
devin mai târziu cele mai puternice domenii ale personalităţii persoanei.
Desigur eliberarea nu era cuvântul fermecat care rezolva toate problemele într-o lună. Am
continuat lucrarea săptămână după săptămână pe parcursul întregului an şi am văzut o eliberare tot
mai profundă, deşi multe probleme nu aveau o natură demonică, ci trebuiau rezolvate prin alte
metode scripturale deja încercate. De atunci fiecare grup nou de studenţi au experimentat eliberări
extraordinare, adăugând tot mai multe dovezi mărturii vizavi de locul şi frumuseţea lucrării de
eliberare într-o viaţă creştină normala.
„AVEAM O ATITUDINE AUTODISTRUCI IVĂ PUTERNICĂ ŞI GÂNDURI DE SINUCIDERE FRECVENTE"
înainte de a deveni creştină, sufeream de tensiune premenstruală şi depresii atât de puternice,
încât 24 de ore în fiecare lună îmi era imposibil să. fac faţă problemelor vieţii. Deşi era o stare
previzibilă, niciodată nu am fost în măsură să văd că depresia va trece. De fiecare dată când intram
într-o asemenea stare de depresie, simţeam că nu voi supravieţui. Aveam o atitudine foarte
autodistructivă, cu idei sinucigaşe.
Soţul meu n-a reuşit niciodată să înţeleagă cum o persoană adultă, aparent logică şi coerentă,
putea aproape instantaneu să devină atât de detaşată de viaţă. Situaţii carc într-o zi păreau
acceptabile, deveneau de nesuportat în ziua următoare. Desigur aceste variaţii dc
comportament au cauzat fisuri în căsnicia noastră. Soţul meu mă compătimea în anumite momente
în care eram disperat de nefericită şi adesea se simţea foarte îngrijorat în ceea ce privea siguranţa
mea, uneori rămânând treaz marc parte din noapte pentru a se asigura că nu voi fugi sau nu mă voi
sinucide.
Când am devenit creştină am dobândit o mare măsură de control asupra fiinţei mele - spre marea
bucurie a soţului şi a copiilor. Pe urmă am rămas însărcinată şi am avut al treilea copil. Depresia
postnatală a fost pentru prima dată o problemă reală şi în ciuda sporirii credinţei în Cristos, nu am
fost în stare să am o singură zi de victorie asupra depresiei şi resentimentelor. Mi-am mărturisit
problemele unei femei din biserică, simţind că a fost călăuzirea lui Dumnezeu în a-i împărtăşi
necazul meu, dcoarece ea a fost în stare să-mi slujească într-un fel în carc foarte puţini ar fi putut să
o facă în acel moment.
Ea a sugerat că problema părea să fie de origine demonică. Eram gata să încerc orice şi am
consimţit bucuroasă când s-a oferit să vină să se roage pentru mine acasă. In ziua următoare, în timp
ce ne rugam, am fost eliberată. Am simţit duhurile depărtându-se şi m-a cuprins o uşoară stare de
disconfort fizic odată cu plecarea lor. Eram atât de încurajată. Nu mă mai simţisem de luni de zile
atât de eliberată de povară. Am fost un pic sceptică când mi s-a sugerat că s-ar putea să am nevoie
de mai multă eliberare. în decursul următoarelor luni am fost eliberată de multe, multe duhuri rele.
Am învăţat să mă rog pentru propria mea libertate, să poruncesc unui domeniu cum ar fi frica
sau infirmitatea să plece şi să insist până simţeam eliberarea. Timpul necesar varia dc Ia câteva
minute la zile şi în anumite domenii încă nu ajunsesem să experimentez o libertate reală. De multe
ori am simţit că este necesar să cer ajutor de la alţii a căror credinţă şi persistenţă erau mult mai
dezvoltate decât ale mele.
Trecusc deja un an jumătate de când fusesem eliberată dc acea inevitabilă depresie lunară. De
când am învăţat principiile eliberării am experimentat o libertate crescândă în personalitatea mea.
M-a copleşit o bucurie şi o pace despre care n-aş fi crezut că pot să o experimentez.
UN DUH DE MOARTE ERA PESTE COPILUL MEU NENĂSCUT"
Luna mai a anului 1979 m-a găsit aşteptând cel de-al doilea copil al nostru. Desigur, soţul meu
şi cu mine eram încântaţi, dar adânc în mine era un gând care nu-mi dădea pace cu privire la faptul
că această nouă viaţă, pe care Dumnezeu ne-o încredinţa, era departe de a fi bine. Luni de zile am
cunoscut agonia durerii şi sângerării abundente. Mi s-a recomandat de către specialişti odihna totală
pc patul spitalului, apoi acasă. Presimţirile mele, că bebeluşul meu ar putea muri înainte de termen,
născându-se mort sau mai rău, va trăi fiind handicapat în stare gravă, s-au transformat într-o frică
intensă.
Doctorii mei (erau trei care se ocupau de mine) erau de acord cu toţii că aveam „placenta
previa". Asta înseamnă că placenta este sub copil în loc să fie deasupra. Greutatea copilului
presează pe placentă şi o forţează în jos către colul uterin şi apare o ruptură urmată de sângerarc şi
durere. Accastă stare este foarte periculoasă pentru că sângerarea nu poate fi uşor oprită şi fătul
poate muri cam în cincisprezece minute. De asemenea, mama poate suferi un şoc care poate li
serios. Trăiam într-o mare nesiguranţă. In orice moment puteam avea o hemoragie masivă şi copilul
putea muri. Strigam către Dumnezeu, dar mă simţeam abandonată de El. Totuşi planificarea Lui era
diferită dc a mea.
La un sfârşii de săptămână, Graham şi Shirley Powell, pe care îi cunoşteam destul de bine,
slujeau în biserica mea, dar eu fiind ţintuită la pat nu am putut să particip la nici una dintre
întâlnirile lor de eliberare, aşa că au venit ei la mine. Eram în a treizeci şi cincia săptămână de
sarcină şi totuşi îmi simţeam copilul mişcându-sc foarte lent. Doctorii puteau detccta bătăile inimii
doar cu un aparat cu ultrasunete. Mă pregăteam pentru cc putea fi mai rău. Graham şi soţia lui au
vorbit cu mine şi eu le- am împărtăşit Irica mea puternică. Graham a simţit că un duh dc moarte era
peste copilul meu nenăscut. în timp ce ei sc rugau, o stare de linişte minunată a venit peste mine
cliberându-mă dc duhul acela scârbos; apoi au slujit pentru copil.
— 225 —-
Copilul s-a mişcat cu forţă în mine pentru prima dată şi, începând din acea zi, mişcările
copilului s-au putut simţi destul de hotărât. Am fost eliberaţi.
Peste câteva zile când doctorul meu a venit să mă examineze mi-a spus că aş putea încerca să
mă ridic pentru perioade scurte din pat. Fără să ştie, a confirmat ceea ce Dumnezeu a făcut: eram
eliberată. Sunt o persoană activă, deci acele şapte luni lungi în pat au fost aproape de limita
suportabilului.
In data de 10 Ianuarie 1980 am născut o fetiţă prin operaţie cezariană. Fa cântărea 4,217 kg,
ceea cc era un miracol în sine, deoarecc doctorii ne spuseseră să ne aşteptăm la un copil dc 1,800 -
2,265 kg din cauza hemoragiilor. I-am dat leliţei numele Tamarah, ccca ce înseamnă „ca un
palmier"; „palm" înseamnă victorie, iar Tamarah este o marc victorie în Dumnezeu. Fa ne
reaminteşte constant că Cristos a lacul mai mult decât să moară pentru păcatele noastre; însăşi viaţa
Lui nc aduce eliberare şi vindecare.
„AM PETRECUT ŞAPTE ANI ÎN SPITALE 1)E BOLI PSIHICE"
Viata mea s-a schimbat aşa de mult în ultimele câteva luni încât este uimitor. După şapte ani dc
depresii întunecate, coşmaruri, halucinaţii şi o grămadă de schimbări hidoase în personalitatea mea,
am realizat că problema a fost de natură demonică şi nu ceva aşa-zisă boală mintală teribilă. Am
petrecut şapte ani într-un spital public de boli mintale şi în alte spitale private costisitoare cu tot
felul de tratamente, medicamente şi terapii diferite Iară nici o îmbunătăţire a stării melc. Ca marea
majoritate a pacienţilor, am lot revenit, simţindu-mă tot mai rău. Chiar înainte dc-a fi salvată, eram
într-un cămin dc boli mintale unde mi s-a spus că se aşteaptă de la mine să am o prăbuşire psihică
completă. Vroiau să mă pună într-un salon închis pentru propria-mi protecţie. Pierdeam rapid din
greutate, aveam dureri mari în piept şi ulcer la stomac. Temperatura corpului îmi coborâse şi îmi era
mereu frig. Nu puteam dormi noaptea
— 226 —-
din cauza coşmarurilor şi halucinaţiilor şi abia puteam vorbi. Doctorii spuneau că am avut tulburări
depresive de personalitate sau schizofrenie paranoică ori alte diagnostice.
Cea mai minunată noapte a vieţii mele a fost când L-am rugat pe Domnul să-mi spele păcatele şi
să vină în inima mea. Pentru prima dată m-am simţii curată, am avut pacea şi bucuria pe care n-am
cunoscut-o niciodată. Atacurile au continuat însă în următoarele luni. Mintea mea era ca încorsetată,
aveam dureri de cap, senzaţii de arsură, viziuni tulburi şi confuzii extreme. îmi simţeam pieptul
apăsat parcă de tone de greutate în interior, aveam tensiune acută, tremuram des şi eram agitată. Mă
simţeam prizoniera propriei mele personalităţi. Nu puteam să tiu eu însămi, având sentimente
puternice de inferioritate şi o trăire interioară oribilă pe care nu am putut-o descrie. Când eram în
apropierea oamenilor eram foarte tensionată şi iritabilă; nu aveam astâmpăr şi căutam mereu să
atrag atenţia eu toate că nu doream asta. Ieşeam des la altar pentru rugăciune, dar tară rezultai. Cu
toate acestea, eram încrezătoare că Dumnezeu mă va întregi din nou.
Al doilea mare moment al vieţii mele a fost când am descoperit că problemele melc au fost
cauzate de demoni şi nu de mine însămi. Văzând şi ascultând casetele lui Graham Powell, am
învăţat că eu aveam autoritate şi victorie asupra demonilor şi faptul că ei au fost învinşi la cruce. în
lume speranţele se diminuează, dar cu Dumnezeu lumina devine tot mai strălucitoare. Am învăţat
despre războiul spiritual şi despre faptul că eu am arme şi armură care erau puternice prin
Dumnezeu. Toate acestea erau emoţionante şi pentru prima oară în viaţa mea nu am fost apăsată de
înfrângere, ei m-am ridicai ca să înving.
Schimbările din viaţa mea au fost uluitoare. înainte eram mereu paralizată de tot felul de forme
de frică. Nu puteam vorbi oamenilor. Tremuram, transpiram, aveam palpitaţii şi alte feluri oribile de
reacţii fizice la diferite temeri. Folosindu-mi a miele spirituale, Dumnezeu m-a eliberat de frică şi
am o nouă încredere în sine, îmi fac noi prieteni, merg la întâlniri şi spun mărturii personale,
rugându-mă pentru alţii şi fac tot telul dc lucruri dc care eram incapabilă înainte. Obişnuiam să stau
încuiată în propria-mi casă îngrozită de gândul că cineva ar putea veni la uşa mea.
Dumnezeu m-a eliberat şi dc frica de eşec şi insecuritate şi căsnicia mea a avut parte de
vindecare. împărtăşesc o nouă iubire împreună cu soţul meu, iar casa noastră este umplută de o nouă
bucurie şi de prezenţa lui Dumnezeu, înainte eram atât de nesigură încât ţipam, eram deprimată, mă
certam şi-mi atacam soţul, repezindu-mă la el. De asemenea, de când am fost eliberată de
complexele de inferioritate sunt încrezătoare ca soţie, ca mamă şi ca persoană.
Recent, am devenit mai apropiată dc familia soţului meu, pentru că acum am încrederea că fac
parte dintre ci. Am sentimentul propriei valori, înainte îi excludeam din viaţa mea.
Nu mai am depresii întunecate sau halucinaţii. Dumnezeu mi-a vindecat stomacul dc ulcer şi
creierul dc efectele supradozelor de medicamente. De asemenea, nu mai sunt aşa de slabă.
Dumnezeu m-a eliberat şi de duhul dc însingurare. Obişnuiam să mă simt singură în mulţime, dar
acum trăiesc fericită la o fermă şi nu mai simt însingurarea.
Au avut loc atât de multe schimbări în numai câteva luni. Prin războiul spiritual Dumnezeu mi-a
dat putere şi pace pentru a-mi proteja inima şi mintea şi acum îmi trăiesc viata în fiecare zi în loc să
fiu îngrozită de ea.
„AM FOST BLESTEMAT DE OAMENI CARE MĂ URAU"
Ca misionari uneori devenim neglijenţi şi automulţumiţi, nu conştientizăm nevoia noastră de
protecţie de moment sau clipă de clipă de forţele răului din jurul nostru.
într-un moment întunecat am fost blestemat de nişte oameni care mă urau pentru că am fost dc
partea celor care s-au împotrivit la ritualurile funerare ce erau pline de practici păgâne.
Altă dată, eram într-un loc unde eram des în contact cu un om posedat de duhuri rele. Am rugat
pe alţii să mă ajute să mă rog pentru ci, dar am fost refuzat de ci pe motivul că în momentul în care
se rugau pentru el mereu se îmbolnăveau. Firele de nylon (nailon) care îi legau încheieturile mâinii
îi cauzaseră răni profunde infectate pe care eu i le tratam. Când erau aproape vindecate, el mi-a
cerut mâna. Am crezut că vrea să-mi
— 228 —-
strângă mâna pentru a-şi exprima recunoştinţa, dar mi-a tras degetele şi- a trimis duhuri în mine.
Am strigat către Dumnezeu şi mi-am eliberat mâna, dar contactul a fost mult mai serios decât mi-
am putut imagina.
Marea parte a carierei melc de misionar (28 de ani) am suferit de febra tropicală şi slăbiciuni,
temeri puternice şi câteodată depresii. Unele dintre accesele de febră sau alte simptome erau
obişnuite, dar multe dintre ele erau un puzzlc chiar şi pentru doctori. După cc am fost eliberat de
blesteme, duhuri de moarte, sinucidere, infirmitate, singurătate, complex de inferioritate,
descurajare, dezamăgire şi multe alte lucruri, am descoperit că viaţa mea s-a schimbat cu adevărat.
Am avut doar o singură zi dc boală în ultimele 18 luni, ccea ce este remarcabil. Am o nouă
încredere în Domnul Isus Cristos, ceea ce mă face apt să fac faţă cu mult curaj situaţiilor care apar,
chiar confruntărilor pe care înainte le-aş fi evitat. Este adevărat că dacă Isus ne eliberează, atunci
suntem liberi cu adevărat (Ioan 8:36).
„M-AM RETRAS COMPLET ÎNTR-O LUME IMAGINARĂ"
Am ajuns să-l cunosc pe Domnul Isus Cristos la vârsta dc 24 dc ani, în timpul ultimului an de
studii universitare. Deşi am fost crcscut într-un mediu în care am cunoscut pc Dumnezeu de copil,
pc parcursul anilor mei de adolescent am întors spatele principiilor lui Dumnezeu, urmând propria-
mi cale. Asta m-a condus la ani de implicare adâncă în droguri şi alcool care mi-au sfărâmat
personalitatea, ca să nu spun mai mult. Am crescut cu un sentiment dominant de inferioritate şi
nesiguranţă. Simţeam o incredibilă nevoie de afirmare în faţa celorlalţi; să liu ceva în ochii
oamenilor. Pe parcursul perioadei în care eram dependent de droguri, accstc probleme s-au
amplificat şi multe altele au apărut.
Venind la Cristos, am găsit o eliberare minunată de multe poveri şi probleme care mă legau;
depresia ce atârna deasupra vieţii mele de mulţi ani s-a ridicat definitiv. Deşi înaintam alături de
Dumnezeu, multe din vechile probleme au început să se manifeste şi îti multe cazuri din ce în ce
mai puternic. Am realizat pentru prima dată că acestea au fost cauzatc
de forţe demonicc când mi s-a slu jit într-o tabără de tineret. Am simţit o tulburare lăuntrică şi spre
uimirea mea am început să ţip Iară să mă pot controla. Am experimentat o minunată eliberare de
inferioritate şi în zilele următoare am remarcat o reală schimbare în interiorul meu.
Acesta a fost începutul unei perioade de eliberare care avea să continue timp de doi ani. Era
dificil câteodată când forţele întunericului se manifestau în viata mea. Am experimentat momente
de un adevărat zbucium şi sentimentul unei complete irealităţi ca şi cum mi-aş fi ieşit din minţi. în
acelaşi timp stăruiam în Dumnezeu din toată inima. M-a uimit măsura în care au început să se
manifeste accste emoţii negative: sentiment de singurătate, respingere, inferioritate, temeri, ca să
numesc câteva. Cu toate acestea, pe măsură ce duşmanul se manifesta, Domnul aducea eliberare
când alţii slujeau pentru mine şi când mă rugam cu însumi împotriva duşmanului. Măsura eliberării
a fost atât de mare, încât în multe cazuri începeam să am dubii că problemele au fost într-adevăr
create de duhuri rele. Cu toate acestea, în repetate rânduri am descoperit eliberarea care a dus spre
schimbare în viaţa mea de zi cu zi.
Un anumit domeniu în care duşmanul şi-a zidit întărituri în personalitatea mea era cel al minţii
mele. Ca adolescent în perioada liceului, am descoperit dificultăţi de concentrare pe parcursul
studiului. Am ales în decursul acelor ani să mă revolt împotriva disciplinei impuse de părinţii mei şi
m-am complăcut într-o lene indolentă, fapt ce s-a reflectat într-o tot mai marc măsură în mintea mea
nccontrolată. Implicarea mea în droguri a accentuat această problemă în aşa măsură încât m-am
retras într-o lume complet imaginară. Studiile melc universitare au fost o frustrare pentru că mi se
părea dificil să mă concentrez mai mult dc cinci minute.
Când am a juns să-L cunosc pe Domnul, am remarcat schimbări clare în acest domeniu pe
măsură cc am început să fiu îmbibat de Cuvântul lui Dumnezeu. In primii ani ai vieţii mele creştine
am abandonat studiile şi am lucrat ca grădinar. Acest lucru m-a eliberat mult de presiune şi a grăbit
procesul dc reînnoire a lui Dumnezeu. Totuşi, când mi-am reluat studiile am descoperit că problema
lipsei de concentrare mai exista. Ca şi creştin aceasta reprezenta pentru mine chiar mai mult decât o
problemă din cauza
că dorinţa mea dc a persevera era mult mai mare; şi în consecinţă aveam un sentiment de frustrare şi
înfrângere aduse de duşman asupra mea. Dc asemenea a început să mi se pară dificilă concentrarea
asupra studierii Cuvântului. Am descoperit de asemenea ca aveam dc luptat cu impuritatea din
mintea mea oricât dc mult detestam acest lucru şi doream să fiu riguros în faţa lui Dumnezeu.
Am descoperit disciplina minţii ca fiind unul dintre cele mai dificile domenii de biruit. Mi-a luat
foarte mult timp chiar şi până a recunoaşte necesitatea eliberării în acest domeniu. Am crezut că
dacă îmi umplu mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu voi găsi eliberarea minţii mele. Dar, când
concentrarea asupra Cuvântului a devenit dificilă, aceasta a reprezentat o problemă. Când mi-am
recunoscui nevoia mea de eliberare şi m-am războit cu duşmanul - uneori cu ajutorul postului -
atunci treptat s-a instalat o linişte a minţii. Am început să fiu în măsură să recepţionez Cuvântul lui
Dumnezeu şi să-i permit să-şi facă procesul dc reînnoire. In timp ce experimentam eliberarea dc
aceste încătuşări ale minţii, Dumnezeu mi-a arătat nevoia construirii modelelor de disciplină în viaţa
mea zilnică.
Am realizat că perseverenţa era vitală pentru a obţine eliberare totală de întărituri le duşmanului.
De asemenea, am realizat că sunt nevoit să ridic armele pe care Dumnezeu mi le-a pus la dispoziţie
şi să-mi aduc propria eliberare, în loc să mă bazez tot timpul pe consilieri. Am descoperit că dacă
stăruiam în rugăciune într-un anumit domeniu (câteodată până la o oră sau chiar mai mult), atunci
lanţurile personalităţii melc încep să fie zdrobite. Pc măsură ce începeam să lupt cu însumi, am
descoperit că aveam o mai mare măsură dc control asupra manifestării inamicului; nu am mai avut
manifestările dramatice ale eliberărilor precedente.
Dc asemenea, am descoperit că duşmanul a încercat tot ce a putut să-mi zădărnicească
eliberarea. Adesea când simţeam că lupta este necesară îmi veneau în minte gânduri ca „eşti egoist
rugându-te tot timpul pentru tine *. Totuşi, cu trecerea anilor, respingând influenţele inamicului, am
ajuns să experimentez libertatea Calvarului în cel mai adevărat sens în viaţa mea.
— 231 —-
ERAM CONVINSĂ CĂ PROBLEMELE MELE IZVORAU DIN FIINŢA MEA"
Când eram copil, părinţii mei se certau amarnic. Si acum amintirile îmi sunt vii despre scenele
când mama îl închidea afară pe tata şi apoi ne încuia pe toţi în dormitorul cel mare, bătând uşa în
cuie în cazul în care tata ar li încercat să pătrundă în casă. Deseori în timpul nopţii stăteam trează,
întinsă pe pat, ascultând dacă se întoarce şi plănuind cum să protejez copiii mai mici dacă el
devenea violent. Deşi eu păream un copil supus, totuşi rădăcini adânci de rebeliune şi lipsă de
respect pentru autoritate s-au stabilit în viaţa mea.
Tânjeam cu disperare după afecţiune, dar părinţii mei erau prea legaţi pentru a li capabili în
exprimarea ei. Simţeam împlinire pentru succesele melc şcolare, însă acestea nu puteau satisface
foamea inimii melc. Aş fi vrut să vorbesc deschis şi serios părinţilor mei, dar mi-am dat seama că ei
nu sunt în măsură să primească confidenţele melc.
Am devenit creştină la 17 ani şi anul următor m-am înscris la un colegiu biblic de scurtă durată.
Cu trecerea timpului, am devenit conştientă de legăturile adânci din viaţa mea. Aveam o mare
problemă cu jena şi frica, astfel încât din când în când vocea mea se sugruma, devenea subţire şi
suna ciudat şi in momentele cele mai grele, colţul gurii mi se strâmba. Roşeam tare şi adesea şi mă
uram pentru acest luciu. Mi se părea dificil să mă exprim în public, l anjeam să fiu eu însămi, să fiu
liberă să comunic şi să trăicsc în felul meu propriu. Si planurile mele de viitor erau foarte confuze.
Deşi II lăudam pe Dumnezeu, mărturiseam Cuvântul lui, frecventam Biserica şi activităţile
acesteia şi aveam în mod regulat momente de părtăşie cu Dumnezeu, nu puteam găsi răspunsul. Am
încercat orice luciu spiritual şi psihologic la carc mă puteam gândi, dar nimic n-a mers.
Nişte prieteni ai mei au început să găsească răspunsuri prin eliberare, îi priveam, gândindu-mă
cât de norocoşi sunt ei să fie eliberaţi pe această cale. In ceea ce mă privea, eram convinsă că
problemele mele fa cea u parte din mine şi că le voi avea tot restul vieţii.
Dumnezeu e.stc totuşi milostiv şi a venit o vreme când m-am mutat într-o casă în care locuiau
oameni implicaţi în slujirea de eliberare. Am
— 232 —-
conştientizat nevoia mea şi a început astfel un proces de eliberare care a continuat mai mult de doi
ani.
Pe măsură ce insistam în eliberare, am observat că se întâmplă nişte schimbări dramatice.
Coşmarurile au încetat, legăturile adânc înrădăcinate au început să dispară, am început să mă
exprim în public şi în rugăciune; o nouă libertate a apărut în relaţiile mele cu oamenii.
In anumite etape mă simţeam atât dc încântată de noua măsură de libertate, încât consideram că
m-aş putea opri la această măsură. Dar ştiam că trebuie să merg mai departe.
II laud pe Dumnezeu pentru marea Lui putere dc eliberare. Sunt uimită de cum poate El să ia o
viaţă în mâna Lui şi să-i transforme adâncul personalităţii. Mă simţeam ca şi o corabie ancorată pe o
insulă pustie cu multe ancore carc o împiedică să iasă în larg. Acum păşesc în domenii noi şi devin
din ce în ce mai liberă să mă mişc cu Duhul Sfânt, acţionând în supunere faţă de poruncile I ,ui şi
plutind cu El - ca şi o corabie care s- a desprins de ţărm şi pluteşte în larg spre ape adânci.
„AM FOST DEPENDENT DE DROGURI... FOARTE IMPLICAT ÎN SFERA OCULTULUI"
înainte de a deveni creştin am fost adeptul drogurilor pentru mulţi ani şi de asemeni adânc
implicat în ocultism. Proveneam dintr-o familie care fusese frântă de sinucidere, imoralitate şi
amărăciune.
în primii şase ani ai vieţii mele creştine, sub influenţa lui Dumnezeu, viaţa mea a fost curăţată şi
schimbată. Existau multe probleme în viaţa mea, dar am dezvoltat o relaţie intimă cu Isus şi m-am
lăsat de droguri şi mă aşteptam ca necazurile mele să continue să dispară. Totul părea că se
derulează bine, dar au existat dificultăţi pe care nu le-am putut depăşi oricât de mult m-am rugat,
am postit sau L-am căutat pe Dumnezeu. Am experimentat o oarecare eliberare ca şi tânăr creştin şi
mi s-a spus că nu am nevoie de mai mult.
Problemele principale care mă îngrijorau erau:
a) O presiune puternică, tensiune si anxietate m-au cuprins atât de
tare pentru mai multe luni în noua mea poziţie de profesor, încât nu eram în măsură să mă relaxez
nici măcar în prezenţa lui Dumnezeu.
b) Cu cât îl căutam mai mult pe Dumnezeu am observat, spre deznădejdea mea, că aproape de
fiecare dată când El îşi făcea simţită prezenţa în mod puternic, îmi simţeam capul explodând şi o
legătură de tensiune mă cuprindea atât de tare, încât maxilarul mi sc încleşta şi părţi din corpul meu
deveneau rigide.
c) Am devenit alarmat dc faptul că numărul neobişnuit de mare de accidente şi nenorociri din
viaţa mea nu au dispărut. Eram conştient că accste atacuri (accidente de maşini, atacuri personale,
pericolul dc înec) aveau o sursă satanică, dar nu puteam înţelege dc ce continuau în ciuda dedicării
mele creştine. Erau şi alte lucruri care îmi provocau mai puţină disperare şi cu care mă obişnuisem
ca fiind „părţi ale personalităţii melc" sau „rezultate ale trecutului meu". Acestea cuprindeau
nenumărate sentimente de frică, de respingere (în ciuda faptului că aveam mulţi prieteni), insomnie
persistentă, simptome de nervozitate ec adesea m-au paralizat atât fizic, cât şi emoţional, precum şi
o disponibilitate crescută faţă de boală.
îl căutam pc Dumnezeu şi devenind disperat după un răspuns l-am căutat pe Graham Powell. El
şi-a dat seama şi m-a informat că problemele mele sunt de natură demonică. Am fost refractar la
început în acceptarea acestei idei, dar eliberarea imediată de presiune şi anxietate ca urmare a
rugăciunilor lui m-a făcut dornic să urmez această cale de rezolvare a problemei. Multe sesiuni dc
rugăciune şi mijlocire au urmat - uneori cu manifestări demonice violente, iar alteori cu manifestări
mai slabe.
Rezultatele au fost însemnate: acum mă îmbolnăvesc rar, dorm bine, sentimentele dc respingere
nu-mi mai paralizează personalitatea. In timp ce cândva sentimentele mele de bază în liecare relaţie
erau: "Voi li acceptat sau nu?", acum sunt în măsură să fiu mai puţin egocentric şi să dăruiesc
dragoste şi acceptare celorlalţi.
Iniţial, unele domenii s-au înrăutăţit la intrarea în lupta spirituală. Au fost multe zile dc bătălie
intensă pe măsură ce lucrările întunericului sc stârneau, încercând să reziste „pc teritoriile lor". Dar
faptul că deveneam conştient de treptata eliberare, făcea ca tot efortul să merite.
Dumnezeu a folosii durata şi dificultatea luptei pentru a întări viaţa mea spirituală pentru a
produce răbdare şi îndurare şi pentru a-mi îmblânzi firea mea egoistă şi rebelă. Faptul de-a mă ti
descoperit ea fiind mai folositor lui Dumnezeu a constituit o sursă de bucurie. El m-a folosit în
rugăciunea dc mijlocire pentru încurajarea celorlalţi şi în rugăciuni pentru nevoile lor, carc
includeau şi eliberarea.
„SPATELE MEU ESTE COMPLET VINDECAT"
Mi-am dat seama de nevoia mea de eliberare când un duh dc infirmitate s-a manifestat în timpul
ungerii mele cu untdelemn şi a rugăciunii pentru o durere de spate carc persista de mult timp. Aavut
loc o eliberare imediată, dar înainte de sfârşitul săptămânii am simţit mai multă durere şi disconfort
mai mult decât înainte.
Cu patru ani în urmă am fost botezată în Duhul, dar nu mi s-a spus niciodată despre
înşelăciunile duşmanului nostru. în câteva săptămâni am căzut drept în capcana satanei. Un
practicant al chiromanţiei, care a fost adânc implicat în practici oculte şi alimentaţie naturistă, mi-a
masat spatele după naşterea gemenilor noştri, spunându-i soţului meu că mă voi recupera mult mai
rapid. Ce minciună! Pentru că din acel moment am avut probleme crescânde cu spatele şi cu gâtul.
La lei cum mâinile noastre îi slujesc Duhului Sfânt, mâinile lui slujeau duhurilor demonice. Fiecare
suprafaţă masată de el a fost sub legăturile infirmităţii, inflamaţiei şi durerii şi asta a continuat până
când am renunţat la acea asociere eu ocullistul şi am avut parte dc multă rugăciune pentru eliberare.
Atunci am fost eliberată. Slăvit să lie Dumnezeu că astăzi spatele meu este complet vindecat şi Iară
durere.
Mi s-a sugerat că întreaga mea problemă era de natură psihologică şi nicidecum că demonii ar fi
cauza. Dar după ce demonii au cauzat încovoierea nefirească a spatelui meu şi m-au făcut să urlu
scoţând strigăte de-ţi îngheţa sângele-n vine când Numele şi sângele lui Isus au fost folosite
împotriva lor, sursa a devenii cât se poate de evidentă.
Cu timpul am învăţat cât se poale de mult despre eliberare şi am
reali/al că am nevoie dc eliberare în multe alte domenii ale vieţii mele. Soţul şi copiii mei au
experimentat şi ei eliberarea.
Fiul nostru de unsprezece ani avea în fiecare săptămână de şcoală câte o zi de migrene şi după o
rugăciune publică de eliberare, demonul care îl oprima 1-a părăsit şi dc atunci nu a mai avut dureri
de cap.
Avem băieţi gemeni în vârstă de opt ani, iar în urmă cu aproximativ optsprezece luni, unul
dintre ei era foarte afectuos şi vroia să ne îmbrăţişeze cu fiecare ocazie, dar celălalt era distant.
După rugăciunea de eliberare de spiritele de rebeliune, el s-a schimbat radical. A devenit atât de
afectuos încât acum este dificil să-i pun seara în pal pentru că amândoi vor să mă îmbrăţişeze şi să
mă pupe foarte mult. Ii mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul deosebirii duhurilor care descoperă
sursa multora din problemele noastre.
„O VIAŢĂ DE COŞMARURI A LUAT SFÂRŞIT" - DAPHNE DRUMMOND
Pentru a vă da o idee despre puterea pc care o avea frica în viaţa mea va trebui să vă povestesc
despre copilăria mea timpurie. M-am născut în India unde tatăl meu era inginer electrician
consultant. In anul în care m-am născut el a proiectat şi a supravegheat construcţia unei centrale
electrice pentru înălţimea sa Maharajahul de Bikaner. Asta însemna că părinţii mei aveau o viaţă
socială bogată şi noi copiii rămâneam frecvent lăsaţi în grija servitorilor indieni.
Am fost educaţi foarte strict şi una dintre reguli era să ne culcăm Ia ora şase după-amiaza, atât
iarna cât şi vara. La ora 18 vara, cu soarele încă sus pe cer, ne era greu nouă copiilor să mergem la
culcare. Ca să ne determine să ne culcăm, servitorii indieni ne ameninţau astfel: „Dacă nu vă
culcaţi, şacalii sau tigrii vă vor prinde." Când aceste cuvinte nu aveau nici un efect, ci sc ascundeau
în casa scărilor şi imitau sunetele animalelor. Intre timp, în mod normal sc întuneca şi cu ţâşneam în
pat unde-mi trăgeam cearşaful peste cap şi stăteam nemişcată, fiindu-mi frică chiar să respir. In
orice clipă mă aşteptam ca tigrul să sară în patul meu şi să mă devoreze.
— 236 —-
Eram împietrită. Asta se întâmpla noapte de noapte şi inimioara stătea să-mi sară din piept de frică.
Dacă nu ne speriau servitorii, atunci ne speriau şerpii. Nouă copiilor nu ne era permis să
coborâm din pal până papucii noştri de casă nu au fost controlaţi de şerpi şi scorpioni. Aşa că, de la
o vârstă fragedă, frica a pus stăpânire peste viaţa mea şi de când mă ştiu am suferit de coşmaruri.
Intr-una din zile, ca pedeapsă pentru neascultare, părinţii au plecat de acasă cu sora mea, eu liind
lăsat acasă cu servitorii indieni. Intendentul nostru a ieşit din casă şi s-a întors cu un indian care
agita un obiect uriaş, ameninţându-mă că mă omoară. Intendentul s-a prefăcut că se luptă cu el şi în
ccle din urmă l-a lacul să plece. Am îngheţat pe loc. Eram terifiată. Ochii mei erau larg deschişi şi
inima îmi bătea cu putere. Intendentul s- a întors cu degetul bandajat şi mi-a spus: „Uite ce mi-a
lacul în timp ce mă luptam să te salvez/' Stăteam incapabilă să mă mişc. Părinţii mei nu ştiau ce se
întâmplase. Niciodată noi nu relatam nimic despre servitori. Nu am fost niciodată încurajaţi în accst
sens.
Frica a începui să mă chinuie crescând odată cu vârsta. Când am ajuns în Australia la vârsta de 9
ani nu intram niciodată într-o cameră întunecată pentru a aprinde lumina, fiind dispreţuită pentru
aceasta dc rudele mamei la care locuiam. Mă socoteau laşă. O fată de vârsta mea speriată să aprindă
lumina?
Coşmarurile creşteau odată cu mine. Le acceptam ca pe ceva inevitabil. La vârsta de 18 ani când
am devenit creştină, am început să mă rog ca să scap dc coşmaruri şi nu mă culcam niciodată tară ca
să-L rog pe Domnul să mă păzească de ele, cerând chiar şi sângele Lui asupra mea.
Cu trecerea timpului, am simţit chemarea Iui Dumnezeu pentru a merge în China ca misionară.
în perioada de pregătire m-am dus la o şcoală biblică unde coşmarurile s-au intensificat şi au
devenit mult mai înspăimântătoare. în fiecare noapte visam despre demoni. în unele nopţi stăteau pe
pieptul meu încercând să mă sufoce, spunându-ini că mă vor omorî. în somn eram paralizată de
groază. în timp ce mă luptam să mă trezesc era o voce în mine carc spunea: „Sângele! Sângele!"
Când în cele din urmă mă trezeam, eram transpirată complet, inima îmi bătea şi o
tensiune fizică dureroasă îmi strângea stomacul. Aceste vise constante mă epuizau. Erau momente
când stăteam trează până târziu, aproape prea înfricoşată ca să mă duc la culcare.
Deoarece m-am rugat despre acest luciu şi totuşi mă simţeam stresată, am vorbit cu unul din
pastorii noştri care a slujii pentru eliberare în Scoţia în timpul unei treziri spirituale acolo. El mi-a
spus: „Daphne, îţi garantez că dacă renunţi la chemarea ta în China, îţi iei o slujbă şi revii la viaţa ta
normală, visele acelea vor înceta '. Orice-ar fi fost, cu îmi pregăteam planurile pentru China şi nici
aceste vise nu m-au putut opri.
Am plecat în China cu sentimentele de frică care îmi tulburau visele. Multe din ele erau aşa dc
vii, încât trebuia să mă ridic, să aprind lumina şi să mă plimb ca să mă trezesc, altfel mă întorceam
în somn şi ele continuau de unde rămăseseră. Mă secătuiau de puteri. Desigur, China nu era ţara
care să te vindece de frică. înainte de-a pleca eu acolo, un misionar pensionar îmi spusese să fiu
pregătită să pierd totul cel puţin odată în viaţa mea dc misionar. Ei luseseră jefuiţi in totalitate de
trei ori. Eram conştienţi dc pericolul bandiţilor. Când ne lăsa singure, administratorul nostru mereu
spunea: „Dacă vin bandiţii nu încercaţi să vă opuneţi. Lăsaţi-i să ia tot ce vor. Viaţa voastră
valorează mai mult decât banii sau bunurile. Obişnuiamsă mergem la culcare cu o lampă dc petrol
aprinsă si cu îmbrăcămintea chinezească lângă pal pentru cazul în care Irebuia să ne sculăm în
grabă. O persoană era responsabilă mereu cu paza. Unul dintre misionarii noştri a fost înjunghiat
când a încercat să prindă bandiţii.
Când am plecat din China, fiind nevoită s-o fac din cauza prigoanei comuniste, coşmarurile mi
s-au schimbat. Eram hăituită acum de bandiţi chinezi. Ei erau în fiecare colţişor înarmaţi cu cuţite
sau coborau un tunel întunecat. Erau ori bandiţi, ori şerpi. Şerpii erau atât de numeroşi, încât nu
puteam păşi nicăieri fără să calc peste ei. Unii erau uriaşi şi aveau lălcile deschise la centimetri de
faţa mea gata să mă înghită. Mă trezeam lac dc sudoare cu inima bătând puternic şi aceeaşi durere
datorată fricii în stomac. Aceste vise mă deranjau şi mă întrebam ce aş putea să fac. M- am rugat
pentru aceasta şi foloseam sângele lui Crislos atât dc des şi părea că este degeaba. Am încercai să
depăşesc frica cu toată puterea pe care o aveam, dar în zadar.
— 238 —-
în 1977, după ir In i ii'.cra mulţi ani după cc m-am întors acasă în Australia, m-am mulat inii un
all oraş neştiind ce are Dumnezeu pentru mine şi am fost deslul di surpi ins;i când mi s-a deschis o
uşă pentru a plonja în lucrarea de eliberare Pastorul (iraham Powell s-a apropiat de mine şi m-a
invitat sa I însoţesc când se ruga pentru femei. Bl se rugase pentru cineva care sa i se alăture şi i a
venit în minte numele meu. Aşa a început Dumnezeu să ma înveţe. Aici aş vrea să-I mulţumesc lui
Dumnezeu pentru slujirea pastorului Powell şi pentru tot cc m-a învăţat prin el.
într-o zi s-a întâmpini sa pomenesc că am fost măcinată dc coşmaruri, aşa că Graham s-a oferii
sa se roage cu mine. A început să se roage împotriva duhuri lor de teama. In timp ce se ruga n-am
simţii absolut nimic, nici o manifestare, dar( iraham a spus că a văzut duhurile părăsindu-mă.
Dc trei ori s-a rugai pentru mine după care am fost pe cont propriu. Când călătorea eu autobuzul
deseori foloseam acel timp poruncind duhurilor dc frică să ma părăsească. în linişte le porunceam în
Numele lui Isus să iasă odată cu respiraţia mea. Era un exerciţiu de credinţă pentru că nu am simţit
nimic tulburându-se înlăuntrul meu şi nici nu aveam vreo indicaţie că ele mă părăsesc.
La început nu înţelegeam de ce era necesar să continui să le poruncesc zilnic. Ceea ce ştiam eu
despre eliberare era ceea cc cu am văzut de câteva ori la chemările la altar şi ceea ce am citit. Ideea
care mi se formase în minte era că duhurile ieşeau la prima comandă şi după aceea devencai liber.
Totuşi eram deschisă spre lucrurile noi pe care le-am învăţat şi erau multe de învăţat. In credinţă
am continuat să le poruncesc să iasă şi să plece. După un timp am observat că aceste coşmaruri
începeau să se rărească. Se întâmpla să nu am nici unul timp de două săptămâni.
întrebarea care se pune adesea era: „Cum ştii când eşti eliberat?", „Cum ştii când tc-ai tăcut bine
când te duci la un doctor?" Când încetează durerile şi simptomcle. Am urmărit simptomclc care se
răreau şi erau mai puţin violente în manifestare şi prin aceasta am ştiut că Dumnezeu mă elibera.
Este bine să te opreşti din când în când, să te uiţi în urmă şi să vezi cât dc departe tc-a dus Domnul
şi vei vedea o mare schimbare. Eu am continuat şi nu a trebuit mult să învăţ că nu este doar un
singur
— 239 —-
demon pe care trebuie să-1 scoli, ci mai mulţi. La început nu am reuşit să înţeleg accst lucru, dar
acum ştiu din experienţă. Ei nu intră câte unul, ci mai mulţi. Ei îşi fac o colonie întreagă, chiar şi
într-un singur domeniu, aşa că ai de-a face cu mai mulţi demoni, nu doar cu unul.
Eu tot timpul porunceam în credinţă tară să simt nimic, dar era evident că ceva minunat se
întâmpla. Mă trezeam dimineaţa fără să mă simt epuizată. Era minunat să ai un somn odihnitor după
ani în care mă trezisem cu senzaţia că nici nu mă culcasem. După vreo trei luni de zile coşmarurile
au încetat şi ce bucurie mi-a inundat inima ştiind că eliberarea era prezentă şi era reală. Ar trebui să
adaug că pe la sfârşitul eliberării am început să casc de câteva ori. Era primul semn exterior că
demonii mă părăseau.
Răscumpărarea noastră totală pentru duh, suflet şi trup a fost săvârşită la Calvar. Dacă primim
salvarea prin credinţă, atunci şi eliberarea este prin credinţă. Este o parte a marii însărcinări dată de
Isus care este relatată în Marcu 16:15-18- ,Apoi le-a zis:Duceţi-vă în ioată lumea, şi propovăduiţi
Evanghelia la orice făptură. Cine va crede li se va boteza, va fi mântuit; dai-cine nu va crede, va fi
osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi
în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune
mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi
în primul rând este predicarea Evangheliei (salvării), în al doilea rând este botezul (în apă) şi în
al treilea rând este scoaterea demonilor (eliberarea). Este dorinţa lui Dumnezeu să-şi vadă poporul
liber şi asta poate 11 o realitate. Dumnezeu nc-a dat "cheile împărăţiei". Credinţa întoarce cheia.
Mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a pus "cheia" în mână spunând: "Eliberează-tef, iar eu trebuie să
mă ridic şi să o folosesc.
Pentru că ştiam atât de puţin despre eliberare, am început să cercetez Cuvântul cu mintea
deschisă şi multe versete mi s-au luminat. Ele au devenit îndemnuri pentru inima mea prin Duhul
Sfânt şi Ie folosesc prin credinţă. Cu trecerea timpului, credinţa mea a început să crească şi am fost
lansată într-o slujire de eliberare pentru alţii. Demonii sunt reali şi la fel este şi eliberarea.
Dumnezeu este pc tron. Credinţa îl determină pc Dumnezeu să acţioneze, iar demonii fug din
prezenţa Lui.
— 240 —-